Plângere contravenţională. Decizia nr. 886/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 886/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 03-09-2012 în dosarul nr. 886/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 886/R/2012
Ședința publică de la 03 Septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Judecător A. C.
Judecător N. P.-F.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul U. A. T. – P. C. G. cu sediul în G., jud.V. în contradictoriu cu intimatul AGENȚIA JUDEȚEANĂ P. PLĂȚI ȘI INSPECȚIE S. V. cu sediul în V., ..24, jud.V. și AGENȚIA NAȚIONALĂ P. PLĂȚI ȘI INSPECȚIE S. cu sediul în București, sect.1, ..20 împotriva sentinței civile nr.1161 din 30.03.2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursul este declarat în termen, motivat, prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare comunicată la 20.08.2012 și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin Sentința civilă nr.1161 din 30.03.2012 a Judecătoriei V. a fost respinsă plângerea formulată de petenta U. A. T. Gîrceni, P. Gîrceni împotriva procesului verbal ., nr._ din 23.11.2011 încheiat de Agenția pentru Plăți și Inspecție S..
P. a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit de intimata ANPIS la data de 23.11.2011, petenta .-T. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 6000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 62/1 din Legea nr. 448/2006, reținându-se că spațiul în care își desfășoară activitatea nu este adaptat astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.
Respectând dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța a examinat mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, instanța a reținut faptul că procesul-verbal poate fi calificat drept un act administrativ iar, condițiile de valabilitate a acestor acte sunt: respectarea competenței, a formei și procedurii de emitere a actului, a conformității conținutului actului cu actele juridice cu forță superioară, precum și cu scopul legii.
Așadar, în speță, instanța a constatat că prezentul act a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele, indicate de dispozițiile art. 16 și următoarele din OG 2/2001.
Instanța a respins nulitatea invocată de petentă și argumentată prin nerespectarea art. 16/1 din următoarele considerente:
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt STRICT determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. 2/2001.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal”, specificându-se că numai în astfel de situații „nulitatea se constată din oficiu”.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act”.
Art. 105 alin. 2 din Cod procedură civilă stipulează că „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor”.
Potrivit art. 105 alin. 2 din Cod procedură civilă nulitatea intervine dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- existența unui act de procedură întocmit cu neobservarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent;
- actul de procedură să fi produs părții o vătămare ;
- vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, vătămare ce nu a fost probată, în cauză.
Dealtfel, nerespectarea dispozițiilor art.16 din actul normativ citat nu atrage nulitatea actului sancționator deoarece petenta nu a demonstrat existența vătămării.
Instanța a apreciat ca nefondate apărările petentului privind lipsa nominalizării unui martor în procesul-verbal întrucât agentul constatator a făcut mențiunea legală impusă de art. 19 alin. 3 din OG 2/2001.
În plus, rolul martorului în sensul art. 19 din O.G. 2/2001 se reduce exclusiv la prerogativele arătate limitativ în acest text legal și anume de a atesta, prin semnătura sa, absența contravenientului de la locul săvârșirii faptei, refuzul sau imposibilitatea acestuia de a semna actul de constatare și nu de a confirma cele înscrise în procesul – verbal.
Instanța nu poate depăși cadrul strict al legii în stabilirea legalității actului supus controlului judiciar, extinzând în mod nejustificat o condiție de validitate peste limitele prevăzute expres de art. 19 alin. 3 din OG 2/2001 care impune ca necesară și suficientă efectuarea mențiunii privind lipsa martorilor, mențiune luată în considerare de către agentul constatator la întocmirea actului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a examinat-o din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constituția României, textul convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprundența de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia), instanța a constatat că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiile art. 6 paragraf 1 CEDO, în latura sa penală în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal.
Instanța a apreciat că, procesul – verbal nu este afectat de vicii de legalitate, ca atare valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă.
În raport de principiile stabilite de Curtea Drepturilor Omului, ar fi lipsit de logică să nu le fie recunoscut statelor parte la convenție, dreptul de a investi organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat, ce are valoare probatorie, iar în momentul promovării unei plângeri judiciare împotriva unui asemenea act (proces – verbal), acordarea unei relevanțe probatorii, să contravină Convenției.
Procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de autoritate și veridicitate până la proba contrară.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia numărul 65 din 15 ianuarie 2009 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 și 21 din Ordonanța Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 04.03.2009, partea I „(…). Totodată instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul – verbal de contravenție.”
Prin urmare, atâta timp cât prezumția relativă de veridicitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată prin probe pertinente de către petentă, procesul-verbal va fi menținut, el făcând dovada deplină a celor reținute de agentul constatator.
De altfel, apărările petentei privind lucrările necesar a fi efectuate, lipsa persoanelor cu handicap din comunitate, sau lipsa fondurilor, sunt neîntemeiate în condițiile în care avea obligația de a asigura resursele financiare și de a lua măsurile specifice pentru ca persoanele cu dizabilități să aibă acces nemijlocit și neîngrădit la serviciile publice, legea necesar a fi respectată fiind în vigoare din anul 2006.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta U. A. T. Gîrceni, P. comunei Gîrceni.
Se susține prin motivele de recurs că hotărârea este nelegală și netemeinică.
Este nelegală întrucât instanța nu a analizat temeinic motivele de nelegalitate a procesului verbal încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin.1 din O.G.nr.2/2001 în sensul că nu au fost consemnate datele de identificare a persoanei care reprezintă P. Gîrceni și nu a fost nominalizat nici un martor.
Este netemeinică întrucât nu s-a avut în vedere faptul că sancțiunea aplicată este prea severă raportat la condițiile concrete în care fapta a fost săvârșită.
Intimata Agenția Județeană pentru plăți și inspecție socială V. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Nu s-au depus acte noi și nu s-au administrat probe în recurs.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și cauza sub toate aspectele conform art.304 ind.1 Cod proc.civilă tribunalul constată că recursul este fondat sub aspectul celui de a-l doilea motiv de recurs, respectiv al temeiniciei hotărârii în ceea ce privește greșita individualizare a sancțiunii aplicate.
Situația de fapt și juridică reținută de instanță corespunde probelor din dosar care au fost corect apreciate.
Prima instanță a analizat condițiile de legalitate a procesului verbal și în mod just a ajuns la concluzia că au fost respectate dispozițiile legale privind încheierea procesului verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, respectiv justa individualizare a sancțiunii aplicate instanța nu a motivat dacă sancțiunea amenzii și cuantumul acesteia corespunde gradului de pericol social al faptei comise.
Rezultă din actele dosarului că P. Gîrceni funcționează temporar într-un sediu care nu ar fi adaptat astfel încât să permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap. O astfel de situație nu a produs nici o urmare concretă, neexistând vreo reclamație și pe viitor, noul sediu va asigura condiții normale pentru accesul persoanelor cu handicap.
Petenta a făcut demersuri pentru remedierea situației constatate astfel că, în conformitate cu criteriile arătate în art. 21 alin.3 din OG. nr.2/2001 tribunalul apreciază că aplicarea unei sancțiuni cu avertisment corespunde gradului de pericol social concret al faptei comise.
In baza art. 312 alin.1 teza a I-a Cod proc.civilă recursul petentei va fi admis și sentința modificată în tot în sensul că va fi admisă în parte plângerea petentei și procesul verbal va fi modificat prin înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de U. A. T. G. –P. comunei G., județul V. împotriva sentinței civile nr. 1161 din 30 martie 2012 pronunțată de Judecătoria V., pe care o modifică în tot în sensul că,
Admite în parte, plângerea formulată de petenta U.A.T. G. –P. G. împotriva procesului –verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 23 noiembrie 2011 de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție S., pe care îl modifică în sensul că dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertisment.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Septembrie 2012.
Președinte, R.-N. O. | Pt.Judecător, A. C.,aflat în c.o.Președinte S. D. E. | Judecător, N. P.-F. |
Grefier, F. P. |
Red. P.F.N.
2ex./9.10.2012
J..fond:G. M.
Tehdact.P.F.
F.P. 10 Septembrie 2012
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 242/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 898/2012. Tribunalul... → |
|---|
