Plângere contravenţională. Decizia nr. 1251/2012. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1251/2012 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 19-11-2012 în dosarul nr. 1251/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA C.
DECIZIE Nr. 1251/R/2012
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător G. F.
Judecător L.-M. B.
Grefier F. P.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul ..la S. C. de Avocați „Ț. și Asociații” - la av. A. P. cu sediul în Timișoara, ., nr.4, jud.T. în contradictoriu cu intimatul A. R. R. A.. cu sediul în B., ., nr.3, jud.B. împotriva sentinței civile nr.2035 din 11 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ , având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că dosarul a fost repus pe rol după suspendare și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-au citit și verificat actele și lucrările dosarului, după care;
Instanța având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare, după care s-a trecut la deliberare conform art. 256 al.1 Cod procedură civilă, dându-se decizia de față.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr.2035 din 11.06.2012 Judecătoria V. a respins plângerea formulată de petenta . cu sediul ales la S. civilă de avocați „Tuchendrea și Asociații”, Timișoara, ., nr. 4, județul T. în contradictoriu cu intimata A. R. R. – A. – cu sediul ales în B., Bulevardul Al.I. C., nr. 3, județul B., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 16.03.2011 de către intimata A. R. R., petenta . a fost sancționată contravențional cu 8000 lei amendă pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 37, alin. 3 pct. 16 din HG 1175/2003 și sancționată de art. 40, alin. 1 din același act normativ, reținându-se că nu a specificat pe documentul de transport CMR că este marfă periculoasă supusă ADR și nu a specificat în scrisoarea de transport tip CMR numerele O. la substanțele transportate, grupa de ambalaje conform ADR.
Fiind investită, potrivit art.34, alin.1 din O.G. 2/2001 cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.16 și art.17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța a mai reținut că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică.
În privința temeiniciei actului de sancționare, instanța a apreciat că situația de fapt reținută de organul constatator nu a fost infirmată cu probe de către petentă.
Conform prevederilor art. 1169 Vechiul cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Dovada pozitivă a specificării pe documentul de transport CMR că marfa expediată este supusă ADR precum și dovada pozitivă a specificării în scrisoarea de transport tip CMR a numerelor O. și grupa de ambalaje conform ADR, trebuie făcută de petentă. Ori, petenta nu a făcut această dovadă. Pentru absența informațiilor referitoare la substanța transportată putea fi sancționată petenta în calitate de expeditor și/sau transportatorul (conform prevederilor art. 40, alin. 1 din HG 1175/2007). Prin chiar plângerea contravențională depusă petenta relevă faptul că nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de H.G. 1175/2007 apreciind însă, neîntemeiat, că nu-i incumbă nicio obligație în calitatea ei de expeditoare. Prevederile art. 40, alin. 1 din HG 1175/2007 sunt foarte clare, petenta în calitate de expeditor al mărfii poate fi sancționată pentru absența informațiilor referitoare la substanța transportată.
În consecință, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost temeinic întocmit.
Și sancțiunea aplicată a fost corect individualizată. Petenta pretinde prin plângerea depusă că doar cărăușul trebuie sancționat pentru nerespectarea instrucțiunilor ADR ceea ce dovedește faptul nu cunoaște obligațiile care-i revin și că nu-și îndeplinește atribuțiile la plecarea în cursă a unui vehicul ce transportă marfă periculoasă.
Raportat gradului ridicat de pericol social al faptei și conduitei petentei, sancțiunea cu amenda a fost corect individualizată.
Prin urmare, instanța a respins plângerea petentei ca fiind neîntemeiată.
Impotriva acestei soluții a declarat recurs petenta .., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că procesul verbal nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din OG. nr. 2/2001, în sensul că nu a fost reprezentată la întocmirea procesului verbal de contravenție ,că actul constatator nu este semnat de nici un martor.
Sub aspectul temeiniciei, petenta-recurentă critică sancțiunea ca greșit aplicată, întrucât, apreciază că vina aparține societății transportatoare .., că angajatul acesteia trebuia să aibă asupra sa documentele de transport C.M.R. că este marfă periculoasă supusă A.D.R. și nu a specificat în scrisoarea de transport tip CMR. numele O. la substanțele transportate ,grupa de ambalaje conform ADR.
Solicită recurenta o reindividualizare a sancțiunii în raport de gravitatea faptei și înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata A.. București a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând hotărârea instanței de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele, așa cum prevede art.304 cod proc.civilă, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției .. nr._ încheiat la data de 16.03.2011 de A..- București, petenta . fost sancționată pentru comiterea contravenției prev. de art. 37 alin. 3 pct.16 din HG. 1175/2003, fiind aplicată o amendă contravențională în cuantum de 8000 lei.
Sub aspectul legalității, se constată că prima instanță a reținut, în mod corect, că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de disp. art.17 al.1 din OG.2/2001, care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Reprezentantul legal al petentei nu a fost de față la încheierea procesului verbal și absența acestuia nu reprezintă o condiție de formă sau de fond a valabilității procesului verbal de contravenție.
Dreptul la apărare nu este însă încălcat, acesta având posibilitatea de a formula plângere contravențională, prin intermediul căreia poate invoca orice aspecte de nelegalitate și/sau de netemeinicie ale actului de constatare și sancționare a contravenției.
Potrivit art.19 alin.1 din OG.2/2001 în cazul în care procesul verbal este întocmit în lipsa contravenientului sau acesta refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, iar procesul verbal trebuie confirmat de 1 martor, prin semnătura și arătarea datelor de identitate ale acestuia, iar alin.3 prevede obligația agentului constatator, în lipsa unui martor, de a preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod.
In cauză, instanța apreciază că, contravenientul a fost de față, a formulat obiecțiuni, consemnate în procesul verbal și că acest act este semnat și de un martor.
Astfel, se apreciază că intimata a respectat dispozițiile art. 16,17 și 19 alin.1 și 3 din OG.2/2001, că procesul verbal a fost încheiat corect și că motivele de recurs invocate privind aceste aspecte sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal,Tribunalul reține că în mod corect, s-a reținut de către instanța de fond săvârșirea contravenției prevăzute de art. 37 alin.3 pct.16 din HG.1175/2003, că situația de fapt nu a fost infirmată cu probe de către petentă.
Mai mult, este neîntemeiat motivul de recurs, conform căruia sancțiunea trebuia aplicată transportatorului.
Conform art.40 alin.1 din HG.1175/2007 sancțiunea putea fi aplicată atât petentei în calitate de expeditor și/sau transportatorului, pentru lipsa informațiilor referitoare la substanța transportată.
Dovada specificării pe documentul de transport CMR. Că marfa expediată este supusă ADR., precum și a specificării în scrisoarea de transport tip CMR. a numerelor O. și grupa de ambalaje conform ADR., revenea petentei.
Așa fiind, va fi respins ca neîntemeiat și acest motiv de recurs .
Cât privește motivul de recurs privind individualizarea sancțiunii în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 21 alin.3 din OG.2/2001, Tribunalul îl va respinge ca neîntemeiat, deoarece, sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, în raport de gradul de pericol social al faptei și de gravitate faptei..
Nu se impune o nouă reindividualizare a sancțiunii.
Față de cele arătate, de dispozițiile art.312 al.1 Cod proc.civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele prev. de art.304 Cod proc.civilă, sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de . împotriva sentinței civile nr.2035 din 11.06.2012 pronunțată de Judecătoria V., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Noiembrie 2012.
Președinte, E. S. | Judecător, G. F. | Judecător, L.-M. B. |
Grefier, F. P. |
Red.S.E.
2ex./28.12.2012
J..fond:B. C.
Tehdact.P.F.
F.P. 19 Noiembrie 2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 898/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 335/2013. Tribunalul... → |
|---|
