Admitere în principiu. Cerere reconvenţională. Partajare în natură a bunurilor comune. încheiere neatacată separat. Aplicarea imediată a legii noi de procedură. Menţinerea căilor de atac şi a termenelor prevăzute de legea veche
| Comentarii |
|
Pronunţarea încheierii de admitere în principiu a avut loc înainte de modificarea Codului de procedură civilă prin O. U. G. nr. 138/2000 (ordonanţa de modificare a intrat în vigoare la 2.05.2001), pe când sentinţa de fond a fost pronunţată după intrarea în vigoare a ordonanţei de modificare a Codului de procedură civilă.
Este adevărat că potrivit art. 725 alin. 1 C. pr. civ. dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, numai că alin. 4 al aceluiaşi articol prevede expres că hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate.
Faţă de această prevedere expresă a legii noi, urmează a se reţine că încheierea de admitere în principiu pronunţată în cauză anterior modificării Codului de procedură civilă prin O. U. G. nr. 138/2000 a rămas supusă căilor de atac şi termenelor stabilite de dispoziţiile procedurale în vigoare la momentul pronunţării sale.
Or, potrivit normelor procedurale în vigoare la acel moment, încheierea de admitere în principiu nu putea fi atacată separat cu apel, ci numai o dată cu hotărârea dată asupra fondului - art. 282 alin. 2 C. pr. civ. şi art. 4 alin. 3 din Legea nr. 603/1943 privind simplificarea procedurii împărţelii judiciare.
(Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 107 din 22 ianuarie 2003)
CURTEA,
Constată că prin încheierea de admitere în principiu pronunţată la 15.02.2001, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis în principiu, atât acţiunea principală formulată de reclamanta P. S. împotriva pârâtului P. G., cât şi cererea reconvenţională a pârâtului şi în consecinţă:
A constatat că la dobândirea bunurilor comune părţile au avut contribuţii egale, de 50% fiecare, cu excepţia combinei muzicale, dobândită de pârât cu o contribuţie de 100%.
A dispus împărţirea bunurilor comune prin formarea a două loturi, conform prezentei încheieri de admitere în principiu şi a dorinţei părţilor, fixând în continuare termen pe fondul cauzei.
Pe fond s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 11753/ 22.11.2001, prin care Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis în parte acţiunea principală şi cererea reconvenţională; a dispus partajarea în natură a bunurilor comune cuprinse în încheierea de admitere în principiu din 15.02.2001, prin formarea a două loturi.
A constatat că valoarea masei partajabile este de 31.540.000 lei şi a atribuit reclamantei pârâte în
deplină proprietate şi posesie bunurile cuprinse în lotul I, iar pârâtului-reclamant pe cele din lotul II.
A obligat pe pârât la 3.789.100 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, care a criticat totodată şi încheierea de admitere în principiu pronunţată în cauză.
Prin decizia civilă nr. 1233/A/29.05.2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a respins apelul ca nefondat, apreciind că nu poate primi criticile aduse încheierii de admitere în principiu, atâta timp cât aceasta nu a fost atacată separat; în drept s-au reţinut ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 673 (8) C. pr. civ., potrivit cărora dacă încheierea de admitere în principiu nu a fost atacată, ea nu mai poate fi supusă apelului o dată cu hotărârea asupra fondului procesului.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către reclamantă, care a invocat drept critici următoarele:
1. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. pr. civ.).
în dezvoltarea acestui motiv, recurenta a arătat că încheierea de admitere în principiu a fost pronunţată sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, aşa încât ea era susceptibilă de apel o dată cu fondul, chiar dacă fondul s-a dezbătut după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă.
De aceea în cauză nu erau aplicabile dispoziţiile art. 673 (8) C. pr. civ., cum greşit a reţinut tribunalul, ceea ce a condus la neanalizarea motivelor de apel vizând încheierea de admitere în principiu.
2. Hotărârea încalcă prevederile art. 304 pct. 8 C. pr. civ., în condiţiile în care s-a exclus de la masa comunitară apartamentul din Calea „C.“ nr. 173, avându-se în vedere o sentinţă prin care s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul litigios, sentinţă referitor la care recurenta a invocat că nu îi este opozabilă.
Aceasta a precizat că acţiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat între „R.“ S. A. şi pârât s-a derulat în paralel cu judecata cererii de împărţire a bunurilor, iar pârâtul cu rea-credinţă nu a chemat-o şi pe ea în acea judecată, ci a acţionat în complicitate cu părinţii săi pentru a scoate apartamentul de la masa bunurilor de împărţit.
în realitate, bunul este comun, deoarece a fost dobândit în mod legal de către pârât în timpul căsătoriei prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6368/1997.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că hotărârea pronunţată în apel este conformă dispoziţiilor art. 725 C. pr. civ., care obligă aplicarea normelor procedurale noi din momentul intrării lor în vigoare şi proceselor în curs de judecată, începute sub vechea lege; prin urmare, în mod corect tribunalul a apreciat că în ceea ce priveşte exercitarea căii de atac împotriva încheierii de admitere în principiu erau aplicabile prevederile art. 673 alin. 7 şi 8 C. pr. civ.
Referitor la criticile vizând fondul cauzei, intimatul a arătat că nu sunt întemeiate, apartamentul nefiind bun comun al părţilor faţă de probele administrate.
La întâmpinare s-au anexat, în copie, încheierea deîntabulare nr. 19335/2002, cererea numitului P.
A. privind obţinerea numărului cadastral provizoriu pentru imobilul din Calea C. nr. 173, un memoriu tehnic privind acelaşi imobil şi cererea cu care s-a înaintat spre avizare Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Bucureşti documentaţia imobilului din Calea C. nr. 173.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Procesul de partaj al părţilor a fost soluţionat în primă instanţă în două etape: admiterea în principiu şi partajul propriu-zis.
încheierea de admitere în principiu a fost pronunţată la data de 15.02.2001, iar hotărârea finală asupra împărţelii la 22.11.2001.
Rezultă că pronunţarea încheierii de admitere în principiu a avut loc înainte de modificarea Codului de procedură civilă prin O. U. G. nr. 138/2000 (ordonanţa de modificare a intrat în vigoare la
2.05.2001 j, pe când sentinţa de fond a fost pronunţată după intrarea în vigoare a ordonanţei de modificare a Codului de procedură civilă.
Este adevărat că potrivit art. 725 alin. 1 C. pr. civ. dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, numai că alin.
4 al aceluiaşi articol prevede expres că hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate.
Faţă de această prevedere expresă a legii noi, urmează a se reţine că încheierea de admitere în principiu pronunţată în cauză anterior modificării Codului de procedură civilă prin O. U. G. nr. 138/
2000 a rămas supusă căilor de atac şi termenelor stabilite de dispoziţiile procedurale în vigoare la momentul pronunţării sale.
Or, potrivit normelor procedurale în vigoare la acel moment, încheierea de admitere în principiu nu putea fi atacată separat cu apel, ci numai o dată cu hotărârea dată asupra fondului - art. 282 alin. 2 C. pr. civ. şi art. 4 alin. 3 din Legea nr. 603/1943 privind simplificarea procedurii împărţelii judiciare.
în contextul arătat, atacarea cu apel de către reclamantă a încheierii de admitere în principiu o dată cu hotărârea dată asupra fondului procesului -căci apelul împotriva hotărârii se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor premergătoare, conform art. 282 alin. 3 C. pr. civ. - este conformă dispoziţiilor legale în materie în vigoare la data pronunţării sale, astfel că în mod greşit tribunalul nu a analizat criticile vizând încheierea de admitere în principiu pe motiv că aceasta trebuia atacată separat, potrivit art. 673 (8) C. pr. civ.
Reţinând aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor legii noi de procedură în ceea ce priveşte căile de atac şi termenele de exercitare a acestora împotriva încheierii de admitere în principiu - art. 673 (8) C. pr. civ., instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 725 alin. 4 C. pr. civ., ceea ce atrage incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. pr. civ., în raport de care recursul apare ca fondat şi va fi admis.
întrucât în mod greşit tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului apelului cu care a fost învestit, Curtea urmează ca în baza art. 312 alin. 5 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 5 C. pr. civ. să caseze decizia recurată şi să trimită cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal, care va avea în vedere şi criticile de fond formulate pe calea recursului.
| ← Bunuri comune. Imobile. Contract de împrumut ipotecar încheiat... | Acţiune revocatorie (pauliană). Anulare contract... → |
|---|
