Competenţa teritorială alternativă. Determinarea în raport cu locul executării contractului
| Comentarii |
|
Prevederile art. 10 pct. 1 C. pr. civ. nu sunt aplicabile in cazul în care, prin convenţia pârelor, nu s-a stabilit locul executării obligaţiei, într-o atare situaţie urmând a fi aplicată regula de drept comun prevăzută de art. 5 C. pr. civ., în sensul că este competentă teritorial instanţa de la domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului.
(Secţia civilă, decizia nr. 120 din 22 ianuarie 2002)
- Extras -
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr. 48 din
8 februarie 2000, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâţi şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a avut în vedere prevederile art. 5 C. pr. civ., reţinând că toţi pârâţii îşi au domiciliul (persoanele fizice) şi sediul (persoana juridică) în Bucureşti.
De menţionat că reclamanţii, prin cererea de chemare în judecată au indicat sediul pârâtei S. C. „J. I.“ S. R. L. în Călimăneşti, când, în realitate, conform certificatului de înmatriculare, este în Bucureşti.
A mai reţinut instanţa că natura litigiului este civilă, iar nu comercială, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii R. S. şi R. R. au solicitat, în principal, obligarea în solidara pârâţilor, persoane fizice şi persoane juridice, la restituirea sumelor împrumutate şi a dobânzilor aferente.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, susţinând că în mod greşit prima instanţă şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei pentru că, fiind vorba de o competenţă alternativă, reclamantul are alegerea şi, în plus, litigiul are un caracter comercial.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr. 83 din 5 septembrie 2000, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza pentru judecarea fondului Tribunalului Vâlcea, reţinând că este vorba de o competenţă alternativă şi deci se aplică nu numai dispoziţiile art. 5 C. pr. civ., ci şi cele prevăzute de art. 10. Â reţinut, de asemenea, că, în conformitate cu prevederile art. 12 C. pr. civ., în această situaţie alegerea instanţei o are reclamantul.
Recursul declarat de pârâţi este fondat.
Este de reţinut, în primul rând, că natura juridică a litigiului este civilă, astfel cum corect a stabilit prima instanţă, întrucât din actul de împrumut rezultă că acesta a intervenit numai între persoane fizice, fiind deci un împrumut reglementat de art. 1586 şi următoarele C. civ.
Este de reţinut, de asemenea, că norma înscrisă în art. 5 C. pr. civ. are valoarea unei norme de drept comun în materia competenţei teritoriale, iar toate celelalte forme ale competenţei teritoriale nu constituie decât derogări de la dreptul comun.
Articolul 10 C. pr. civ. stabileşte că, în afară de instanţa domiciliului pârâtului mai sunt competente (competenţă alternativă), instanţa locului executării contractului.
Instanţa de apel, reţinând acest aspect teoretic, precum şi prevederea art. 12 C. pr. civ., care statuează că reclamantul are alegerea, când sunt mai multe instanţe competente să soluţioneze cauza, a considerat că Tribunalul Vâlcea are competenţa teritorială de soluţionare a cauzei conform alegerii făcute de către reclamanţi.
Raţionamentul instanţei de apel porneşte de la o analiză incompletă a art. 10 pct. 1 C. pr. civ., care se referă la „instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte a obligaţiei."
în speţă, convenţiile nu prevăd locul executării obligaţiei şi, în această situaţie, în care părţile nu au stipulat locul unde obligaţia urmează să fie executată, prevederile art. 10 pct. 1 nu-şi mai găsesc aplicarea.
Chiar dacă s-ar considera că au fost executate unele plăţi, ele s-au efectuat şi la Vâlcea şi la Bucureşti, iar conform art. 983 C. civ., când există îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate, recursul se admite, se casează decizia recurată şi se respinge ca nefondat apelul formulat de către reclamanţi împotriva sentinţei pronunţate de către Tribunalul Vâlcea, care se menţine.
| ← Conflict de competenţă teritorială în materie de moştenire | Competenţă materială. Acţiune in nulitatea unui contract de... → |
|---|
