Legea nr. 92/1992. Competenţa exclusivă a instanţelor române de a decide cu privire la bunuri imobile. încălcarea limitelor sentinţei de recunoaştere a hotărârii pronunţată de Curtea Superioară din California - Comitatul Riverside privind desfacerea căsăt

Comentarii

0

Legea nr. 92/1992, art. 151, art. 168

în conformitate cu dispoziţiile art. 151 Legea nr. 92/1992 instanţele române sunt exclusiv competente să decidă cu privire la bunuri imobile situate pe teritoriul României, încălcarea acestui principiu fiind un motiv de refuz al recunoaşterii hotărârii conform art. 168 din Legea nr. 92/1992. Pe de altă parte, atunci când hotărârea de exequator specifică expres partea de hotărâre pe care o recunoaşte, instanţele în faţa cărora se invocă sunt obligate să respecte aceste limite.

C.A. Alba-Iulia, Secţia pentru cauzele cu minori şi de familie,

decizia nr. 35/24 aprilie 2007

Prin sentinţa civilă nr. 2787/2006 dată de Judecătoria Deva s-a admis în parte acţiunea înaintată de reclamanta M.M. împotriva pârâtului M.M.

şi s-a admis cererea reconvenţională formulată de pârât în contradictoriu cu reclamanta şi s-a constatat că sub durata căsătoriei părţile au dobândit prin contribuţie egală imobilul situat în Deva, înscris în CF 6519/23 Deva, nr. top. 802/X/III, în valoare de 175.000 RON. S-a dispus sistarea indiviziunii asupra apartamentului prin atribuirea lui către reclamantă şi obligarea acesteia la o sultă de 87.500 lei (RON) către pârât şi s-a dispus intabularea în CF în favoarea reclamantei.

în considerentele hotărârii s-a reţinut că părţile au divorţat în 1998, căsătoria fiind desfăcută prin hotărâre definitivă pronunţată de Curtea Superioară din California - Comitatul Riverside, hotărâre ce a fost recunoscută şi în România prin sentinţa civilă nr. 5377/2004 a Tribunalului Hunedoara.

S-a mai arătat că prin hotărârea pronunţată în SUA s-au stabilit şi cotele de coproprietate ale părţilor asupra apartamentului şi s-au luat unele dispoziţii şi privitor la alte bunuri s-au datorii ale părţilor, astfel că în prezentul litigiu nu se mai poate pune în discuţie partea de contribuţie a soţilor la achiziţia imobilului, deoarece există autoritate de lucru judecat.

Imobilul a fost atribuit reclamantei cu motivarea că acesteia i-a fost încredinţat spre creştere minorul părţilor, rezultat din căsătorie.

împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta M.M.C. solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.

în motivare, reclamanta a arătat că are o contribuţie exclusivă la dobândirea imobilului, că incorect i-au fost respinse toate cererile de probaţiune, că hotărârea de divorţ străină nu poate produce efecte juridice pe teritoriul României; că în conformitate cu art. 151 pct. 7 din Legea nr. 105/1992, instanţele române sunt exclusiv competente să soluţioneze cereri privind imobile situate pe teritoriul României.

Apelul declarat de reclamanta M.M.C. a fost admis, s-a desfiinţat sentinţa nr. 2787/2006 pronunţată de Judecătoria Deva şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 105/1992 coroborat cu art. 149 pct. 9 şi art. 151 pct. 7 din aceeaşi lege, în sensul că în mod greşit judecătoria a reţinut cotele de coproprietate ale părţilor asupra apartamentului lor, bazându-se pe hotărârea dată în California în 1998, trebuind a proceda la rezolvarea pe fond a litigiului dintre părţi, fără a reţine autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte cotele de contribuţie la achiziţia bunului.

împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul M.M. solicitând în principal anularea apelului declarat de avocat O.N.D., iar în subsidiar respingerea apelului ca netemeinic, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond.

Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.M. împotriva deciziei civile nr. 52/A/2007 pronunţată în dosar nr. 3054/97/2006 de Tribunalul Hunedoara.

Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut următoarele:

Cu privire la temeinicia soluţiei instanţei de apel, Curtea a constatat că în mod corect s-a stabilit necesitatea trimiterii cauzei în rejudecare la instanţa de fond.

In mod incorect prima instanţă a apreciat că menţiunile din hotărârea pronunţată de Curtea Superioară din California - Comitatul Riverside referitoare la partajarea apartamentului au putere de lucru judecat în faţa instanţelor române.

Aceasta deoarece, pe de o parte, în sentinţa nr. 5377/2004 a Tribunalului Hunedoara s-a precizat expres faptul că se recunoaşte hotărârea pronunţată de Curtea Superioară din California - Comitatul Riverside privind desfacerea căsătoriei părţilor iar în motivare s-au invocat dispoziţiile art. 166, 167 şi 151 din Legea nr. 105/1992.

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 151 din Legea nr. 105/1992, în cazul litigiilor privind imobile aflate pe teritoriul României, instanţele române sunt exclusiv competente să decidă.

Astfel, chiar în condiţiile în care hotărârea străină ar cuprinde menţiuni privitoare la imobile aflate pe teritoriul României acestea nu puteau fi recunoscute de instanţele române, încălcarea art. 151 din Legea nr. 105/1992 reprezentând în conformitate cu art. 168 din Legea nr. 105/1992, un temei de refuz al recunoaşterii hotărârii străine.

Faţă de cele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtul M.M.

<

Vezi şi alte speţe de drept civil: