Partaj bunuri comune Partaj

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)
Pe rol, judecarea acţiunii civile formulată de reclamanta L. M. –D. împotriva pârâtului A. S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei părţilor, respectiv a imobilului apartament situat în oraşul Filiaşi, în sensul atribuirii acestuia în exclusivitate reclamantei.În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 30.04.1992, din căsătorie rezultând un minor ce a rămas în creşterea şi educarea sa şi s-au despărţit în fapt în anul 1993 însă desfacerea căsătoriei a avut loc , în drept, la data de 06.11.2003, prin s.c. nr. 11779 a Judecătoriei Craiova.A menţionat aceasta că începând cu anul 1992 a locuit doar câteva luni cu pârâtul iar ulterior, doar împreună cu minorul, într-un apartament situat în loc. Craiova, cu chirie , până în anul 1999.De asemenea, a arătat că în anul 1999, dată la care era despărţită în fapt de pârât, a achitat contravaloarea apartamentului din Craiova, în care stătea cu chirie, încheind în acest sens contractul de vânzare-cumpărare nr. 32/1999 cu Consiliul Judeţean Dolj.Reclamanta a învederat aspectul că la data de 02.03.1999 a înstrăinat acest apartament, preţul vânzării fiind de 40.000.000 lei ROL, dată la care pârâtul a recunoscut dreptul său de a beneficia în exclusivitate de suma reprezentând contravaloarea imobilului dar i-a solicitat să îl ajute cu bani pentru a-şi achiziţiona un autoturism marca Oltcit. A menţionat aceasta că din cei 40.000.000 lei ROL i-a dat pârâtului bani pentru a achiziţiona autoturismul mai sus menţionat, 15.000.000 lei ROL i-a utilizat pentru plata datoriilor pe care le avea la întreţinere iar suma de 10.000.000 lei ROL a folosit-o pentru achiziţionarea apartamentului ce formează obiectul partajului.A precizat reclamanta că apartamentul ce formează obiectul partajului, l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 804/04.03.1999 contract ce a fost încheiat şi semnat doar de către aceasta şi că acesta a fost dobândit prin contribuţia sa exclusivă.În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 36 alin. 1 din Codul Familiei şi art, 6731 - 67314 Cod procedură civilă.În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar în xerocopie: contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 757/02.03.1999 şi nr. 804/04.03.1999 s.c. nr. 11779/06.11.2003 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 34400/2002 şi a solicitat încuviinţarea probei testimoniale, probă ce a fost încuviinţată şi administrată de instanţă, fiind audiat la propunerea reclamantei martorul F.I.Pârâtul, deşi legal citat, cu menţiunea de a se prezenta la interogatoriu nu s-a prezentat în instanţă şi nu a propus probe în apărare.Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reţine următoarele:Părţile s-au căsătorit la data de 30.04.1992, căsătorie din care a rezultat minorul A. S. şi s-au despărţit în fapt în anul 1993, când pârâtul a părăsit domiciliul conjugal.Pe parcursul derulării relaţiilor de căsătorie acestea au locuit cu chirie într-un apartament situat în loc. Craiova, cartier Craioviţa Nouă, jud. Dolj iar ulterior despărţirii în fapt, reclamanta a achiziţionat acest apartament, achitând în exclusivitate suma reprezentând preţul acestuia iar ulterior prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 757/02.03.1999 a înstrăinat acest imobil, având mandatul soţului său.Cu o parte din suma primită cu titlu de preţ pentru imobilul mai sus menţionat, reclamanta a achiziţionat imobilul apartament situat în oraşul Filiaşi.

La data de 06.11.2003 , prin s.c. nr. 11779 a Judecătoriei Craiova a fost desfăcută căsătoria părţilor însă din considerentele acesteia se desprinde concluzia clară că părţile erau despărţite în fapt la data achiziţionării de către reclamantă atât a imobilului în care acestea au convieţuit, dar şi la data achiziţionării apartamentului din Filiaşi.Potrivit dispoziţiilor art. 30 din Codului Familiei , bunurile dobândite în timpul căsătoriei se consideră comune, câtă vreme nu se face dovada că acestea sunt proprii.Comunitatea de bunuri este un efect legal al căsătoriei şi bunul dobândit de oricare dintre soţi, este comun chiar dacă numai unul dintre ei a contribuit efectiv la acea dobândire.Bunul devine comun fără a se face distincţie dacă în actul de achiziţionare au fost trecuţi ambii soţi sau numai unul dintre ei,precum şi dacă a fost dobândit prin munca ambilor soţi sau numai prin munca unuia dintre aceştia.De asemenea, sunt comune bunurile dobândite separat de unul dintre soţi, cât şi cele dobândite de soţi împreună. Întinderea drepturilor soţilor se stabileşte în raport de contribuţia fiecăruia la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei, soţii neavând un drept stabilit de la început asupra unei cote din bunurile comune, fiind astfel necesară administrarea de probe prin care să se determine aportul fiecăruia la dobândirea lor.Prin urmare, contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor comune este presupusă de lege, situaţie în care se va constata calitatea de bun comun dobândit în timpul căsătoriei părţilor, a apartamentului situat în Filiaşi..

Această contribuţie nu este însă o condiţie pentru considerarea bunurilor ca fiind comune dar de aceasta se ţine seama pentru determinarea cotei ce se cuvine fiecărei părţiîn cazul împărţirii bunurilor comune.Se constată astfel că în perioada în care părţile au convieţuit împreună în apartamentul din loc. Craiova,acestea au avut un drept de folosinţă asupra imobilul, născut din contractul de închiriere şi numai ulterior despărţirii în fapt a acestora s-a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului iar pârâtul nu a avut nicio contribuţie în acest sens, aşa cum reiese din depoziţia martorului audiat în cauză.La data de 02.03.1999, reclamanta a înstrăinat imobilul situat în loc. Craiova, jud. Dolj, acţionând ca mandatar al soţului său, iar la data de 04.03.1999 a achiziţionat imobilul supus partajării, achitând în exclusivitate contravaloarea acestuia din suma primită cu titlu de preţ pentru imobilul vândut, din loc. Craiova.În acest sens , relevante sunt atât depoziţia martorului audiat în cauză, dar şi menţiunile contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar, din analiza cărora se poate observa că la un interval de timp de numai 2 zile de la încheierea contractului de vânzare - cumpărare pentru imobilul din loc. Craiova, reclamanta a achiziţionat imobilul din Filiaşi, achitând cu titlu de preţ al acestuia o sumă ce i s-ar fi cuvenit şi în situaţia în care părţile ar fi împărţit suma obţinută cu titlu de preţ din vânzarea imobilului din loc. Craiova.Singurul inconvenient pentru care reclamanta nu a fost menţionată în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 804/04.03.1999 ca unic proprietar al imobilul din Filiaşi, a fost faptul că la acea dată căsătoria părţilor nu fusese desfăcută oficial, însă ulterior, la data de 06.1.2003, căsătoria părţilor a fost desfăcută. În aceste condiţii, instanţa , dând relevanţă juridică şi dispoziţiilor art. 225 C.pr.civ.,potrivit cărora " Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părţii potrivnice", va constata că reclamanta are un grad de contribuţie exclusivă de 1/1 la dobândirea apartamentului din Filiaşi şi i-l va atribui acesteia în proprietate.

Admite acţiunea civilă având ca obiect "partaj bunuri comune", formulată de reclamanta L. M. D. împotriva pârâtului A. S.Constată calitatea de bun comun dobândit în timpul căsătoriei părţilor, apartamentul situat în Filiaşi,.Constată că la dobândirea acestuia reclamanta are un grad de contribuţie exclusivă de 1/1.Atribuie în proprietatea cest apartament reclamantei.

← Acţiune în grăniţuire. Stabilirea hotarului dintre...  FOND FUNCIAR. RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PE VECHIUL... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj bunuri comune Partaj