Pensie de întreţinere Minori
| Comentarii |
|
Pe rol judecarea cauzei de minori şi familie privind pe reclamanta F L-C - în nume personal şi în calitate de reprezentant legal al minorului S R - Ş, pe pârât S S – J şi pe AUTORITATEA TUTELARĂ din cadrul PRIMĂRIEI…, având ca obiect pensie întreţinere.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 24.11.2011, mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi prin care s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise.
INSTANŢA
Deliberând asupra acţiunii de faţă, constată următoarele :
Prin cererea introdusă la Judecătoria … la data de 23.03.2011, reclamanta F L-C - în calitate de reprezentant legal al minorului F R Ş a chemat în judecată pe pârâtul S S – J solicitând ca instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună încredinţarea spre creştere şi educare a minorului F R Ş, născut la data de … şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere pe seama minorului, în cuantum de 22 % din venitul minim pe economie. A mai solicitat reclamanta a se dispune obligarea pârâtului şi la plata pensiei de întreţinere restante.
În motivarea în fapt a cererii formulate, reclamanta arătă că l-a cunoscut pe pârât în anul 1997, din relaţia lor de concubinaj născându-se minorul R Ş. Acesta a fost în grija sa încă de la naştere şi cu toate că pârâtul l-a recunoscut pe minor ca fiind fiul său, nu şi-a îndeplinit obligaţiile parentale nici în timpul concubinajului, nici după ce s-au despărţit. Precizează că în timpul concubinajului pârâtul a fost angajat până în anul 2008, dar în prezent nu relizează venituri, acesta fiind motivul pentru care solicită obligarea sa la plata pensiei de întreţinere prin raportare la venitul minim pe economie, stabilit prin H.G. nr. 1993 la suma de 670 lei lunar.
Mai arată reclamanta că pârâtul a fost de acord în cursul acestui an cu schimbarea numelui de familie al minorului pe cale administrativă, actele depuse pentru emiterea unui nou certificat de naştere fiind depuse la Serviciu de Stare civilă.
Cererea formulată nu a fost argumentată în drept.
În probaţiune au fost depuse la dosar în xerocopie, înscrisuri, respectiv certificatul de naştere al minorului, Monitorul Oficial, partea a III-a nr. 47, declaraţia autentificată sub nr. … de BNP…, declaraţia autentificată sub nr. … de BNP…, cărţile de identitate ale părţilor.
Prin Serviciul Registratură, la data de 19.04.2011, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că se opune admiterii cererii formulate. În motivarea în fapt a poziţiei procesuale, pârâtul a arătat că nu este de acord cu termenul de concubinaj folosit, dat fiind faptul că relaţia lor a constat în întîlniri sporadice, întrucât şi la momentul la care a cunoscut-o pe reclamantă şi în prezent, era şi este căsătorit. A solicitat pârâtul efectuarea unui test de paternitate a minorului, învederând că reclamanta a avut relaţii şi cu alţi bărbaţi. A precizat că în perioada relaţiei lor a contribuit cu sume de bani importante la creşterea şi educarea minorului, dar fără a cere de fiecare dată dovezi în acest sens. În situaţia în care se va dispune obligarea sa la plata pensiei de întreţinere pe seama minorului a solicitat a se avea în vedere faptul că mai are un copil în întreţinere.
În probaţiune au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv confirmări poştale de predare primire, mandate poştale, note de predare /primire.
La termenul de judecată din data de 19.05.2011, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că cele menţionate în cuprinsul întâmpinării nu corespund adevărului. Chiar dacă a fost căsătorit, pârâtul a petrecut 60-70% din timp cu ea sau în compania ei, comportându-se ca şi când ar fi fost căsătoriţi. A precizat că nu a fost întreţinută niciodată financiar de către pârât, întrucât a muncit tot timpul, având mai multe contracte de muncă şi peste 10 ani vechime. A menţionat că a formulat prezenta cerere privind încredinţarea minorului pentru a nu fi nevoită a apela de fiecare dată la pârât, deoarece acesta nu este de fiecare dată dispus să semneze acte necesare creşterii şi educării minorului sau plecării în străinătate. A arătat că nu se opune efectuării unui test de paternitate, deşi consideră jignitoare afirmaţiile pârâtului referitoare la contestarea recunoaşterii de paternitate.
În susţinerea cererii, reclamanta a depus la dosar adeverinţa nr. … emisă de ….
La termenul de judecată din data de 16.06.2011, pârâtul a depus la dosar o nouă întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate. A menţionat că procentul solicitat de reclamantă de 22% din venitul minim pe economie nu respectă disp. art. 94, alin. 3 din Codul familiei, potrivit căruia, pensia de întreţinere se stabileşte până la o treime din venituri pentru doi copii. În ceea ce priveşte solicitarea de obligare la plata pensiei restante consideră că pensia de întreţinere poate fi stabilită doar de la momentul pronunţării hotărârii.
În drept au fost invocate disp. art. 115 C. pr. Civ., art. 94 din Codul Familiei.
În probaţiune a fost depus certificatul de naştere al minorei S M M.
Prezent personal la termenul de judecată din data de 12.07.2011 pârâtul a arătat că renunţă la capătul de cerere privind contestarea recunoaşterii de paternitate, instanţa luând act de această renunţare în baza disp. art. 246 C. pr. Civ.
La termenul de judecată din data de 13.10.2011, reclamanta a depus la dosar un înscris prin care a arătat că nu este de acord cu exercitarea în comun a autorităţii părinteşti. A menţionat că ea a fost cea care s-a preocupat de copil, de la naşterea lui, oferindu-i toate cele necesare unei educări cuviincioase. Minorul nu vrea să se întâlnească cu tatăl lui, pentru că îţi mai aminteşte perioade urâte din viaţa lor îşi aminteşte că acesta consuma băuturi alcoolice.
Pârâtul a depus la dosar note de şedinţă prin care a solicitat ca în baza dispoziţiilor Codului Civil, să se dispună exercitarea în comun a autorităţii părinteşti de către ambii părinţi şi să se stabilească locuinţa minorului la cea a mamei sale, unde locuieşte şi în prezent. Cu privire la contribuţia sa la cheltuielile de creştere şi educare a minorului, a solicitat să fie stabilită în cuantumul prevăzut de art. 529, alin. 2 Cod civil, respectiv la o treime pentru doi copii, prin raportare la venitul minim pe economie, dat fiind faptul că nu realizează venituri.
Sub aspectul probatoriului în cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind audiate la solicitarea reclamantei martorele M A M şi Ci N C, iar pentru pârât, martorii B M M şi M S .
În cauză s-a dispus şi efectuat de către Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei …, ancheta socială la domiciliul reclamantei, referatul întocmit de această instituţie fiind depus la dosar (f. 8).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În fapt, la data de … s-a născut, în afara căsătoriei, minorul S R Ş, avându-i ca părinţi pe reclamanta F L C şi pe pârâtul S S J, aşa cum rezultă din menţiunile din certificatul de naştere al minorului seria … nr. …, eliberat de Primăria … (fila 6).
Instanţa constată că minorul S R Ş are situaţia legală a unui copil din afara căsătoriei, însă cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi. Întrucât la rubrica corespunzătoare numelui tatălui din certificatul de naştere al copilului S R Ş este menţionat numele pârâtului, având în vedere dispoziţiile art. 57 alin. 2 din Codul familiei şi cele ale art. 17 alin. 2 din Legea nr. 119/1996, rezultă că pârâtul a recunoscut paternitatea faţă de minor chiar în momentul declarării naşterii copilului.
În această situaţie devin incidente prevederile art. 63 din Codul familiei, potrivit cărora copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească are, faţă de părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie.
Instanţa va analiza în continuare prezenta cerere prin raportare la dispoziţiile Codului civil - Legea 287/2009, intrat în vigoare, la data de 01.10.2011, date fiind dispoziţiile art.6, alin. 6 coroborate cu art. 505, alin. 2, art. 397-398 Cod civil, din interpretarea cărora rezultă că cererile având ca obiect încredinţare minor (obiect stabilit la momentul introducerii cererii de chemare în judecată) vor trebui examinate de instanţă din perspectiva prevederilor legale referitoare la exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorului şi stabilirea locuinţei acestuia, prevederi legale de imediată aplicare.
Astfel, potrivit disp. art. 505, alin. 1 şi 2 cod civil în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc, iar în cazul în care aceştia nu mai convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ.
Dispoziţiile privitoare la relaţiile dintre părinţi şi copii reglementate distinct în capitolul Codului Civil referitoare la divorţ, stabilesc că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi şi doar în cazurile în care există motive întemeiate, ţinându-se seama de interesul superior al copilului, instanţa poate să hotărască ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.
Instanţa mai reţine că legiuitorul nu a prevăzut în textul normativ care sunt aceste motive întemeiate şi nici criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea lor, sarcina identificării acestora revenind instanţei de judecată, iar acest lucru nu se poate face decât pornind de la situaţia de excepţie prevăzută de text si de la argumentele invocate şi probele administrate de părţi.
Fiind o excepţie de la regula exercitării de către ambii părinţi a autorităţii părinteşti, exercitarea exclusiv de către un singur părinte a ansamblului drepturilor obligaţiilor ce îl privesc pe minor este de strica interpretare şi aplicare, iar motivele ce pot justifica aplicarea ei trebuie să fie temeinice, în sensul că dacă instanţa nu o va încuviinţa s-ar produce minorului în cauză o vătămare gravă morală sau materială, sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului ar fi primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtare abuziva sau prin neglijenţa gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, ori educarea, învăţătura sau pregătirea profesionala a copilului nu s-ar putea face potrivit normelor moralei şi ordinii de drept.
Analizând argumentele reclamantei, instanţa apreciază că nu există nici un interes material important, social sau moral ce ar putea fi vătămat prin exercitarea în comun de către ambii părinţi a autorităţii părinteşti asupra minorului.
Astfel, din probele administrate instanţa reţine că părţile au format un cuplu începând cu anul 1997, au stat pentru o perioadă împreună, iar din relaţia lor, la data de 27.09.2004 s-a născut minorul R – Ş. Raporturile dintre părţi au devenit în timp tot mai tensionate, cei doi despărţindu-se în anul 2007. De la momentul încetării relaţiei, minorul a rămas în întreţinerea şi îngrijirea mamei sale, locuind într-un imobil compus din trei camere şi dependinţe, copilului fiindu-i oferite condiţii bune de locuit. Reclamanta este cea care se preocupă ca minorului să nu-i lipsească nimic , fiind sprijinită în activitatea de creştere şi educare şi de bunicii materni. Copilul este o fire jovială, vesel, comunicativ, respectuos şi cuminte.
În ceea ce priveşte relaţia dintre pârât şi minor, instanţa reţine că în perioada în care formau un cuplu şi tatăl s-a ocupat de copil, a avut grijă de el, a fost văzut de martori împreună cu copilul în parc. După momentul separării în fapt pârâtul a contribuit la cheltuielile de creştere şi educare a minorului, înscrisurile depuse în probaţiune atestând că în perioada 2008-2009 acesta a depus pe numele minorului sau a mamei sale sume între 90 şi 500 lei.
Potrivit declaraţiilor martorilor B M M şi M S, din anul 2011 pârâtului i se interzice de către reclamantă să ia legătura cu fiul său, în timp ce potrivit declaraţiilor martorelor C N C şi M A M- audiate la solicitarea reclamantei, copilul este cel care refuză să se întâlnească cu tatăl său din cauza relaţiei tensionate pe care o au părinţii săi, din cauză că i-a văzut certându-se. Dincolo de declaraţiile martorilor audiaţi care fiecare susţin poziţia părţii care i-a propus, instanţa reţine că în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi fost vreodată violent la adresa copilului său, l-ar fi neglijat, ar fi un tată iresponsabil. Pârâtul a încercat să se implice în viaţa copilului său pe cât i s-a permis, a contribuit la cheltuielile de creştere şi educare ale minorului, situaţie faţă de care temerea copilului faţă de tatăl său este nejustificată şi reprezintă doar o reacţie în faţa relaţiei tensionate dintre părinţi . Ori, o legătură între tată şi fiul său nu se poate realiza decât dacă se va baza pe încredere, afecţiune, consistenţă şi bineînţeles, pe suportul şi confortul psihic pe care mama este necesar a-l asigura fiului său în relaţia cu celălalt părinte.
Natura relaţiilor dintre părinţi şi temerea reclamantei că v-a obţine cu greu un acord al tatălui în ceea ce priveşte măsurile ce vor trebui luate în comun de ambii părinţi, nu este în măsură să impună luarea măsurii exercitării exclusiv de către mamă a autorităţii părinteşti asupra minorului R. În interesul superior al copilului este să dezvolte relaţii fireşti cu ambii părinţi, este necesar ca aceştia să se implice în viaţa sa tocmai pentru a-l sprijini şi a-i asigura o dezvoltare fizică şi psihică armonioasă şi pe viitor. În interesul copilului lor părinţii trebuie să colaboreze, să ia toate măsurile necesare educării şi dezvoltării sale şi doar în cazul în care se dovedeşte că prin refuzul de colabora sau prin măsurile dispuse, interesul copilului este lezat, instanţa va putea modifica oricând modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti.
Faţă de cele de mai sus. în baza disp. art. 505, alin. 2 raportat la disp. art. 397-art.398 , art. 483 şi următoarele Cod civil, instanţa va dispune exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorului S R Ş, născut la data de …..
În ceea ce priveşte stabilirea locuinţei minorului, în baza art. 505 raportat la 400 Cod civil, instanţa consideră că este în interesul acestuia a-i fi stabilită locuinţa la cea a mamei sale, aceasta fiind în măsură să îi ofere atât condiţii materiale, cât şi climatul afectiv necesar unei creşteri şi evoluţii corespunzătoare.
Se apreciază de către instanţă că în acest fel sunt protejate interesele minorului, avându-se în vedere vârsta fragedă a acestuia, faptul că reclamanta s-a ocupat şi se ocupă de creşterea lui, cu sprijinul bunicilor materni, putându-i oferi condiţii bune de locuit, aspecte reţinute din referatul de anchetă socială efectuat în cauză şi declaraţiile martorilor audiaţi.
Având în vedere nevoile minorului care trebuie să beneficieze de sprijinul material al ambilor părinţi, instanţa în temeiul art. 396, alin. 1, teza finală, art. 402, art.525 şi 530, alin. 3 Cod civil, va dispune obligarea pârâtului la plata, în favoarea fiului minor, a unei pensii de întreţinere lunare în cuantum de 16,5 % din venitul minim pe economie, cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 23.03.2011 şi până la majoratul minorului sau noi dispoziţii.
Ţinând seama de faptul că întinderea obligaţiei de întreţinere se stabileşte în raport de numărul copiilor pe care părintele îi are de întreţinut, văzând şi dispoziţiile art.529, alin. 2 Cod civil ce limitează cuantumul pensiei de întreţinere datorate de către părinte pentru doi copii la o treime din veniturile realizate şi constatând că în sarcina pârâtului există obligaţia de întreţinere atât a minorului S R Ş, cât şi a minorei S M M, (f. 54) instanţa a stabilit cuantumul pensie de întreţinere la cota de 16,5 %.
În ceea ce priveşte venitul la care s-a raportat pensia de întreţinere cuvenită minorului, instanţa a avut în vedere art. 527 Cod civil ce prevede că la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora .
Instanţa reţine că noţiunea de „mijloace„ la care se referă Codul Civil are în vedere nu numai mijloacele materiale efectiv realizate, ci şi aptitudinea de a munci a celui obligat la întreţinere, care constituie însuşi izvorul obţinerii mijloacelor materiale. Aceasta este raţiunea pentru care practica judiciară a stabilit că în cazul în care debitorul obligaţiei de întreţinere nu realizează venituri cuantumul pensiei de întreţinere se determină prin raportare la venitul minim pe economie.
În cauza de faţă, instanţa constată că pârâtul nu realizează venituri, dar este apt de muncă, neexistând nici un impediment în a realiza un venituri ce să acopere atât propriile cheltuieli, cât şi, parţial, pe cele ale fiului său
În ceea ce priveşte data de la care pârâtul a fost obligat la plata pensiei de întreţinere, instanţa a considerat că aceasta se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere dispoziţiile art. 532 Cod civil. Din prevederea menţionată rezultă că pensia de întreţinere se acordă începând cu data formulării cererii, care marchează starea de nevoie a celui care o cere – în cauză reclamanta pentru fiul minor - stabilirea unei alte date(de exemplu cea a pronunţării hotărârii) fiind condiţionată de administrarea unor probe de natură să decaleze momentul stării de nevoie a celui ce o cere. În cauza de faţă, acţiunea fost introdusă la data de 23.03.2011 iar din probele administrate în cauză rezultă că pârâtul nu a contribuit pe perioada derulării procesului la întreţinerea minorului. Prin urmare, pârâtul, în calitatea sa de debitor al întreţinerii va fi obligat la plata pensiei de întreţinere începând cu momentul naşterii stării de nevoie a creditorului întreţinerii (minorul), moment care coincide cu data introducerii cererii de chemare în judecată.
Referitor la durata maximă până la care se poate dispune obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere, în acord cu dispoziţiile art. 499, alin. 1 din Codul civil ce stabilesc dreptul copilului la pensie de întreţinere pe durata minorităţii, instanţa a avut în vedere împlinirea vârstei majoratului de către fiul părţilor.
Pentru considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, instanţa va admite în parte cererea formulată, potrivit dispozitivului.
În baza art. 274 Cod procedură civilă şi în temeiul principiului disponibilităţii se va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza disp. art. 37 şi urm. din OUG nr. 51/2008 şi ale art. 31 din Legea nr. 51/1995, ţinând seama că pârâtul a beneficiat de asistenţă juridică gratuită, instanţa va dispune plata onorariului d-nei avocat G C, în cuantum de 300 lei, din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE :
Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta F L-C - în nume personal şi în calitate de reprezentant legal al minorului S R - Ş, domiciliată în …, strada … nr. …, judeţul … şi cu domiciliul procedural ales în …, strada … nr. …, judeţul … împotriva pârâtului S S – J domiciliat în …, strada … nr. …, judeţul … şi cu participarea AUTORITĂŢII TUTELARE din cadrul PRIMĂRIEI … cu sediul în Oradea, …, judeţul ….
Autoritatea părintească asupra minorului S R - Ş, născut la data de … se va exercita în comun de către ambii părinţi.
Stabileşte locuinţa minorului la locuinţa mamei sale.
Obligă pârâtul la plata unei pensii de întreţinere lunare în favoarea fiului minor în cuantum de 16,5 %, din venitul minim pe economie, cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată respectiv 23.03.2011 până la majoratul acestuia sau alte dispoziţii.
Ia act de faptul că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Plata onorariului d-nei avocat G C, în cuantum de 300 lei, din fondurile Ministerului Justiţiei
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, ….
??
??
??
??
6
| ← Pensie întreţinere Minori | Reintegrare spaţiu locativ Locuinţe → |
|---|
