Rezolvarea procesului fără a se intra în cercetarea fondului. Desfiinţarea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe. Condiţii
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 297 alin. (1) teza I
Faptul că prima instanţă şi-a fundamentat soluţia pe raportul de expertiză criticat nu echivalează cu o necercetare a fondului, potrivit art. 297 alin. (1) teza I C. proc. civ. această situaţie putând fi reţinută doar când instanţa de fond a soluţionat pe excepţie acţiunea.
C.A Alba-lulia, Secţia civilă decizia nr. 100 din 02 martie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 1708/2006 pronunţată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 4626/2005 a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanta S.C. P.I. S.R.L. împotriva pârâţilor B.E. şi B.L., stabilindu-se linia de graniţă între imobilele părţilor pe linia 1-2- 11 - 12 din varianta 2 din expertiza efectuată în cauză. Pârâţii au fost obligaţi să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 434,68 mp cu respectarea liniei de graniţă stabilite şi să înlăture semnele de hotar care nu corespund liniei de graniţă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă având în vedere dispoziţiile art. 584 şi 480 C. civ. a reţinut temeinicia acţiunii şi a stabilit linia de graniţă conform variantei a 2-a din raportul de expertiză cu privire la care expertul a apreciat că este cea mai bună şi nu ar crea conflicte în continuare.
Prin decizia civilă nr. 505/2006 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 1927/85/2006 a fost admis apelul formulat de pârâţi împotriva acestei sentinţe care a fost desfiinţată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
In considerentele deciziei s-a reţinut că niciuna din variantele propuse de expert nu stabileşte cu argumente logice care au fost împrejurările concrete pentru care expertul a stabilit astfel linia de graniţă. Nici sumarul supliment la raportul de expertiză nu lămureşte împrejurările cauzei deduse judecăţii. A apreciat tribunalul că prima variantă se bazează pe o incertitudine, iar varianta a doua nu explică de ce linia de graniţă trece prin acele puncte, expertul nemotivând de ce această variantă nu ar crea conflicte în continuare, aşa cum susţine.
Soluţionând cauza în aceste condiţii, instanţa de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, potrivit art. 297 C. proc. civ., Tribunalul a decis desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ocazie cu care aceasta din urmă ar fi urmat să pună în discuţie necesitatea administrării de noi probe prin care să se stabilească fără dubii dacă pârâţii ocupă o suprafaţă de teren din cel aflat în proprietatea reclamantei şi care este linia de graniţă, raportat la suprafeţele de teren aflate în proprietatea celor două părţi.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta în temeiul art 304 pct. 7 şi 9 şi 312 C. proc. civ. susţinând că hotărârea recurată nu este motivată corespunzător, fiind ignorate explicaţiile expertului care a arătat în ce mod a efectuat lucrarea, şi de asemenea nu s-a arătat în ce constă incertitudinea pe care se pretinde că se întemeiază prima variantă a raportului de expertiză.
Prin decizia civilă nr. 100/2007, pronunţată în dosar nr. 1927/85/2006, C.A. Alba Iulia a admis recursul, a casat decizia recurată şi a trimis cauza Tribunalului Sibiu pentru rejudecarea apelului.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că într-adevăr expertul precizează modul în care se efectuează lucrarea de expertiză (cu ajutorul datelor metrice culese din teren urmată de întocmirea planului de situaţie, studiul cărţilor funciare, etc.), aceasta constituindu-se într-o descriere a operaţiunilor care au stat la baza întocmirii raportului de expertiză, expertul omiţând însă să expună o analiză a acestor operaţiuni şi să explice raţionamentele care au condus la concluziile finale.
în lipsa unor raţionamente precise şi explicite, instanţa este pe deplin îndreptăţită să nu ia în considerare această expertiză.
în consecinţă, Curtea a apreciat că în mod corect instanţa apelului a reţinut necesitatea administrării de noi probe prin care să se stabilească fără dubii linia de graniţă şi suprafaţa ocupată de pârâţi, motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. neputând fi reţinute ca fiind fondate.
însă, în mod greşit Tribunalul a considerat că prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Soluţia instanţei de apel de desfiinţare a hotărârii judecătoriei a fost motivată pe dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., reţinându-se că instanţa a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, respectiv a soluţionat cauza întemeindu-se pe concluziile unei expertize care nu lămureşte împrejurările cauzei deduse judecăţii.
Situaţia reglementată de art. 297 alin (1) teza IC. proc. civ., presupune că hotărârea primei instanţe să fi fost pronunţată în temeiul admiterii unei excepţii procesuale, neavând loc o judecată a fondului pricinii. Numai dacă instanţa de apel apreciază că în mod greşit a fost admisă excepţia invocată poate, în temeiul textului de lege enunţat, să trimită cauza spre rejudecare primei instanţe pentru a da eficienţă dublului grad de jurisdicţie în ceea ce priveşte judecata fondului.
In speţă, însă, instanţa fondului nu a pronunţat hotărârea îh baza admiterii unei excepţii ci a cercetat pe fond cauza admiţând acţiunea reclamantei. împrejurarea că prima instanţă şi-a fundamentat soluţia pe raportul de expertiză criticat nu poate echivala cu o necercetare a fondului, dispoziţiile art. 297 C. proc. civ. prevăzând clar că această situaţie poate fi reţinută doar atunci când instanţa fondului a soluţionat pe excepţie acţiunea.
în aceste condiţii Tribunalul a reţinut vădit în contradicţie cu temeiurile de fapt şi de drept expuse în hotărârea primei instanţe că aceasta nu a examinat fondul pricinii. Aşa fiind, instanţa de apel a făcut greşit aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin (1) C. proc. civ. nefiind posibilă trimiterea cererii spre rejudecare cu atât mai mult cu cât ţinând cont de caracterul devolutiv al apelului, cât şi de dispoziţiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ. instanţa de apel poate încuviinţa refacerea şi completarea probelor administrate în faţa primei instanţe sau administrarea de probe noi în condiţiile art. 292 C. proc. civ.
Fiind vorba de aplicarea greşită a unei norme procedurale ce implică numai un aspect formal (art. 297 C. proc. civ.), sediul materiei este art. 304 pct. 5 C. proc. civ. care include în mod global toate încălcările normelor procedurale înafara celor prevăzute expres în motivele de recurs anterioare.
| ← Revizuirea hotărârilor. Temeiul de drept. Condiţii | Legea nr. 271/2004. Cerere de ordonanţă preşedinţială... → |
|---|
