Repunere în termenul de recurs. Inexistenţa unor împrejurări mai presus de voinţa părţii
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 103 alin. (1)
Dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. ce reglementează repunerea în termen, impun pentru acordarea beneficiului, existenţa unor împrejurări mai presus de voinţa părţii.
Un diagnostic medical ce nu necesită internarea nu împiedică partea să declare calea de atac în termen.
C.A Alba-lulia, Secţia civilă decizia nr. 152 din 30 martie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 1407/18.2003 pronunţată de Judecătoria Aiud în dosar civil nr. 1049/2003, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanţii A.E. şi A.E. împotriva pârâţilor S.D. şi S.M. şi pe cale de consecinţă: a fost stabilită linia de graniţă între imobilul proprietatea reclamanţilor înscris în CF, în suprafaţă de 1079 m.p. şi imobilul proprietatea pârâţilor înscris în CF în suprafaţă de 360 m.p. prin schiţa raportului de expertiză întocmit de expertul O.R., care face parte integrantă din prezenta sentinţă; au fost obligaţi pârâţii să respecte dreptul de proprietate al reclamanţilor şi să le lase în deplină posesie suprafaţa de 80 mp; au fost obligaţi pârâţii să desfiinţeze construcţiile identificate în raportul de expertiză întocmit de expert C.I., respectiv suprafaţa de 3,3 m.p. din garaj şi magazia edificate pe terenul proprietatea reclamanţilor, iar în caz contrar autorizează reclamanţii să desfiinţeze aceste lucrări pe cheltuiala pârâţilor; au fost obligaţi pârâţii să plătească în solidar reclamanţilor suma de 3.748.153 lei cu titlu de cheltuieli de judecată;
împotriva acestei sentinţe au formulat apel pârâţii S.D. şi S.M., solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi procedând la rejudecare, stabilirea liniei de graniţă dintre proprietăţile pârâţilor şi reclamanţilor intimaţi pe aliniamentul actual care corespunde liniei de graniţă dintre proprietăţi la momentul cumpărării imobilului de către reclamanţii intimaţi.
Prin decizia civilă nr. 198/A/2006 pronunţată de C.A. Alba Iulia în dosar nr. 9/57/2004 s-a admis ca fondat apelul formulat de către pârâţii S.D. şi P.E.A., continuat de către D.G. şi D.S., împotriva sentinţei civile 1407 din 18 decembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Aiud în dosar civil nr. 1049/2003 şi în consecinţă:
A fost schimbată sentinţa atacată în sensul că a stabilit linia de graniţă între imobilele proprietatea pârâtului S.D. înscrisă în CF, în suprafaţă de 80 mp şi imobilul proprietatea reclamantului A.E. înscris în CF, în suprafaţă de de 999 mp, redată conform schiţei din raportul de expertiză efectuat în apel de expert tehnic O.R.
A fost respins capătul de cerere din acţiunea de fond pentru obligarea pârâţilor să ridice construcţiile de pe terenul proprietatea pârâţilor, vândut prin act autentic numiţilor D.G. şi D.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut şi motivat în esenţă următoarele:
La dosar a fost depusă sentinţa civilă nr. 610/2005, din care rezultă că reclamanţii A.E. şi A.E. au fost obligaţi să recunoască pârâţilor apelanţi dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 80 m.p. teren, suprafaţă pe care prin sentinţa civilă nr. 1407/2003, pârâţii apelanţi au fost obligaţi să o retrocedeze şi să desfiinţeze construcţiile de pe acest teren.
Sentinţa civilă nr. 610/2005 a Judecătoriei Aiud a rămas irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 32/17.01.2006 a Tribunalului Alba şi aceste hotărâri sunt determinante în stabilirea liniei de graniţă.
în apel s-a încuviinţat un nou raport de expertiză tehnică, care a luat în considerare sentinţa civilă nr. 610/2005 în sensul recunoaşterii dreptului de proprietate al pârâţilor asupra suprafeţei de 80 mp.
Această linie de meta a fost stabilită prin expertiza tehnică efectuată în apel de către expertul tehnic O.R.
Instanţa de apel prin luarea în considerare a sentinţei civile nr. 610/2005 a Judecătoriei Aiud, consideră că linia de meta urmează să fie stabilită pe acest aliniament, sens în care în baza art. 296 C. proc. civ., sentinţa atacată în apel a fost schimbată.
întrucât suprafaţa de 80 mp aflată în litigiu a revenit pârâţilor, s-a respins capătul de cerere din acţiunea de fond pentru obligarea pârâţilor să ridice construcţiile de pe terenul în cauză.
împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs reclamanţii A.E. şi A.E. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a solicitat de către recurenţi repunerea în termenul de recurs motivat de faptul că recurentul A.E. a fost bolnav în perioada comunicării deciziei, ceea ce creează premisele aplicabilităţii art. 103 alin. (2) C. proc. civ., sens în care s-a depus la dosar act medical.
în expunerea criticilor, recurenţii arată că apelanţii S.D. şi P.E. nu au calitate procesual activă întrucât prin declarata înstrăinare a imobilului şi-au pierdut această calitate, iar cererea formulată de numiţii D. nu poate fi calificată decât o cerere de intervenţie în interes propriu, în condiţiile art. 49 alin (2) C. proc. civ., astfel că recurenţii s-au împotrivit admiterii în principiu a acestei cereri.
în privinţa întinderii suprafeţei imobilului la momentul cumpărării acestuia de către recurenţi, se arată că acest aspect este atestat în înscrisul autentic de vânzare-cumpărare, astfel că titlul recurenţilor este preferabil.
Prealabil analizării motivelor de recurs, Curtea a constat următoarele, cu privire la cererea de repunere în termenul de recurs formulată de către recurenţii reclamanţi:
Potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării.
Astfel, dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. reglementează repunerea în termen sui generis, în condiţii restrictive.
Acest text legal prevede existenţa unei împrejurări mai presus de voinţa părţii pentru a se acorda beneficiul repunerii în termen alături de cerinţele impuse de alin. (2).
în speţă se constată că împrejurările ce fundamentează cererea de repunere în termenul de declarare a recursului nu îndeplinesc cerinţele statuate de alin. (1) al art. 103 C. proc. civ.
Pe de o parte, împrejurarea că unul din reclamanţii recurenţi, A.E., a suferit de rinosinuzită maxilară dreaptă în intervalul de timp prevăzut de lege pentru declararea recursului, conform adeverinţei medicale, nu constituie o împrejurare mai presus de voinţa sa care să-l fi împiedicat să-şi îndeplinească această obligaţie, în condiţiile în care pentru acest diagnostic nu a fost necesară internarea în spital.
Pe de altă parte, soţia sa, cealaltă parte reclamantă, recurentă, nu a justificat în niciun fel cererea de repunere în termen.
Prin urmare, întrucât în cauză nu operează repunerea în termenul de declarare a recursului, prezentul recursul a fost respins ca tardiv declarat, reclamanţii fiind decăzuţi din acest drept conform prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. arătate mai sus.
| ← Recurs. Neagravarea situaţiei în propria cale de atac. Critici... | Restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de stat în... → |
|---|
