Suspendarea soluţionării cauzei. Neîndeplinirea unor obligaţii de către reclamantă
| Comentarii |
|
Reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată, solicitând pronunţarea unei sentinţe pentru sistarea indiviziunii părţilor cu privire la imobilul legale citate trebuie să rezulte din dispozitivul hotărârii, astfel că nu poate constitui o aducere la îndeplinire a acestei îndatoriri a instanţei menţiunea ce s-ar face în considerente, în sensul că un anumit capăt de cerere a fost soluţionat implicit, prin soluţia dată unui alt capăt de cerere ori prin soluţia pronunţată în cererea altei părţi.
în lumina dispoziţiilor legale citate şi ale celor cuprinse în art. 258 Cod procedură civilă, s-a constatat că judecătoria a pronunţat o hotărâre esenţial nelegală, pe care instanţa de control judiciar a menţinut-o atunci când a omis să se pronunţe asupra capetelor de cerere privind constatarea ca neîntemeiate a pretenţiilor pârâtei şi constatarea dreptului de proprietate asupra apartamentului. Astfel fiind, s-a impus casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la instanţa de fond.
Curtea de Apel Constanţa, decizia civilă nr. 437/C din 2003
| ← Rolul activ al instanţei. Omisiunea administrării tuturor... | Suspendarea cauzei întemeiată pe dispoziţiile art. 242 pct 2... → |
|---|
