Decizia comercială nr. 245/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS.L
DECIZIA CIVILĂ Nr. 245/2011
Ședința publică de la 24 N. 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D. Judecător R.-R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul formulat de reclamanta SC A. R. S., împotriva sentinței comerciale nr. 524/2011, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta SC L. B. S., având ca obiect pretenții
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. , care arată că la data de
(...), pârâta intimată SC lecom B. S. a depus la dosar concluzii scrise. La data de (...), apelanta reclamantă, SC A. R. S. a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C.EA
Prin sentința comercială nr. 524 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta S.C A. R. S., în contradictoriu cu pârâta S. L. B. S., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul specializat a reținuturmătoarele:
Între reclamantă, în calitate de cumpărător și pârâtă, în calitate de vânzător s-au desfășurat relații comerciale în formă simplificată, pe bază de cerere( comandă ) urmată de acceptare prin executare, livrare de produse birotice în intervalul 2008-2009, fapt necontestat de nici una dintre părți.
În lipsa unei convenții scrise, reclamanta pretinde existența unei înțelegeri de natură contractuală prin care, pentru produsele nevandabile în magazinele de desfacere ale reclamantei, pârâta vânzătoare este de acord cu restituirea acestora și plata către reclamantă a prețului deja încasat.
Potrivit art. 1169 Cod civil, cel ce face o afirmație în fața unei instanțe trebuie să o dovedească.
Or, din actele depuse la dosar, reclamanta nu a făcut dovada unei asemenea convenții.
În primul rând, raportat la efectele specifice contractului de vânzare- cumpărare nu se poate justifica pretențiile reclamatei care nu invocă nici o culpă de executare a contractului din partea vânzătorului, iar lipsa viziunii de marketing a reclamantei nu poate fi imputată partenerului contractual.
Este adevărat și pârâta nu neagă faptul că în trecut aceasta a fost de acord cu asemenea practici de returnare a produselor nevandabile, dar precedentul nu poate crea o obligație pentru viitor în sarcina vânzătoarei, în lipsa unei convenții exprese care să îi agraveze acesteia răspunderea. Or,comportamentul anterior al vânzătorului nu echivalează cu o convenție de agravare a răspunderii sale contractuale și pentru viitor, indiferent de rațiunile pe care le-a avut în vedere comerciantul la momentul trecut.
P.rea bunurilor către pârâtă nu o poate obliga pe aceasta la executarea unei prestații la care nu s-a obligat în mod expres și definitiv. Ca urmare, cât timp reclamanta nu a dovedit acordul de voință al părților privind returnarea produselor nevandabile cu obligația restituirii prețului de către vânzător reclamanta nu poate afirma în mod întemeiat că este incident în cauză art. 1295 cod civil care se aplică la încheierea unei convenții noi, nu la executarea unei convenții deja încheiate.
În plus, din corespondența electronică a părților reiese că diferența de plată pretinsă de reclamantă urmează a se efectua ca și în trecut, prin operațiuni de compensare cu mărfurile rezultate din livrările viitoare, nu prin plata cash a diferenței de preț. Or, reclamanta solicită executarea directă a diferenței de bani, ceea ce excede întinderii obligațiilor asumate în mod expres de vânzătoarea pârâtă pentru stocul de marfă la care face referire reclamanta.
Față de aceste considerente, tribunalul a respins ca neîntemeiate pretențiile reclamantei S. A. R. S. formulate în contradictoriu cu pârâta S. L. B. S.
Deși pârâta a solicitat prin întâmpinare obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată, până la finalul dezbaterilor aceasta nu le-a justificat, motiv pentru care s-a dispus respingerea ca nejustificate a acestor pretenții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC A. R. S. solicitând În raport de dispozițiile art. 282 și urm. Cod proc. civ., schimbarea in parte a Sentinței comercială nr. 524/2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la data de (...) în sensul admiterii cererii reclamantei privind obligarea intimatei-pârâte la sumele cuvenite societății apelante și păstrarea celorlalte dispoziții ale sentinței apelate.
Solicită a se constata faptul că, din păcate, instanța de fond, analizând o serie de detalii ale speței, a pierdut din vedere, practic, ansamblul, raționamentul său fiind vădit ilogic și În contradicție totală cu Însăși conținutul materialului probator administrat În cauză.
A., analizând punctual atât facturile fiscale emise de pârâtă, cât și avizele de Î. a mărfii aflate la dosarul cauzei, judecătorul fondului ar fi fost În măsură să constate faptul ( de netăgăduit) că amintitele lnscrisuri conțin aceeași marfă, respectiv aceleași produse de birotică. În atari condiții, apare ca evidentă transferarea produselor/mărfurilor din patrimoniul apelantei În patrimoniul pârâtei - fapt necontestat, dealtfel, nici de pârâtă. Mai mult, o dovadă În plus al transferului operat îl constituie, În raport de dispozițiile art. 46 Cod C., corespondența comercială (depusă la dosarul cauzei) dintre cele două societăți ce atestă mărirea soldului A. - client aflat În contabilitatea L. pe măsură ce transporturile de marfă returnată erau Înregistrate În evidența acesteia.
Un aspect definitoriu ce denotă greșita percepere a datelor speței de către judecătorul fondului și chiar ignorarea unor elemente de drept fundamentale ÎI constituie următoarele afirmații din cuprinsul motivării : " cât timp reclamanta nu a dovedit acordul de voință al părților privind returnarea produselor nevandabile cu obligatia restituirii prețului de către către vânzător (corect - cumpărător/L., În noua convenție) reclamanta nu poate afirma În mod Întemeiat că este incident În cauză art. 1295 Cod Civil care se aplică la Î. unei convenții noi, nu la executarea unei convenții deja încheiete", respectiv " din corespondența electronică a părților reiese că diferența de plată pretinsă de reclamantă urmează a se efectua ca și Întrecut, prin operațiuni de compensare (. .. ), nu prin plata cash a diferenței de preț".
În raport de aceste considerente, ce au fundamentat decizia respingerii acțiunii reclamantei solicită a se constata, În urma analizei materialului probator, greșita interpretare a instanței de fond:
1. În speță ne aflăm În prezența unei unice conventii având ca obiect vânzarea de către A., respectiv cumpărarea de către L. a unor produse, guvernată de regulile vânzării-cumpărării comerciale, inclusiv dispozițiile art. 1295 Cod Civil - nu au fost perfectate, chiar și În forma nescrisă consfințită de art. 36 Cod C., două sau mai multe conventii de vânzare-cumpărare având ca obiecte diferite loturi de marfă și modalități de stingere a obligației de plata
2. A. cum s-a statuat În cadrul art. 1091 Cod Civil , obligațiile se pot stinge atât prin plată, cât și prin compensație, principiul libertății contractuale permițând cocontractanților (A., respectiv L. În speță) să stabilească, cu respectarea legii, modurile de stingere a obligației de plată ce revenea și revine, În parte, În continuare L. Ca atare, faptul că o parte din suma datorată de debitorul obligației de plată este achitată prin sume de bani virate În contul A. (iar nu cash, astfel cum (tot) eronat , reține instanța de fond), iar o parte prin compensare nu denotă intenția comună a părților de a fi stinse prin compensare toate sumele neachitate ce formează obiectul acțiunii A.
3. În același context, o atentă și completă analiză a (invocatei, dealtfel) corespondenței comerciale dintre părțile prezentei cauze ar fi permis aceleiași instanțe de fond să rețină corecta succesiune, din punct de vedere cronologic și cu implicații juridice, a celor convenite de părți : s-a efectuat o compensare parțială a sumelor datorate reclamantei la data de (...), ulterior s-a efectuat o primă plată de către L. În cuantum de 20 000 lei (Ia data de (...)), iar ulterior (mesajele din data de (...), respectiv (...)) L. confirmă că a luat act de decizia A. de a nu mai compensa, fie și În parte, debitul scadent și, cel mai important, se declară de acord , În mod expres, să procedeze la achitarea sumei rămasă În vederea Inchiderii unicului sold (reprezentat de suma ce formează obiectul acțiunii reclamantei) cât mai curând posibil.
În raport de cele mai sus expuse și de probatoriul ce se va administra În cauză solicită a se dispune admiterea apelului, modificarea În parte a sentinței atacată și, În rejudecare, sa se constate caracterul legal și temeinic al acțiunii și să se dispună obligarea pârâtei L. la plata sumei de 164.714,82 lei reprezentand contravaloare mărfuri returnate de societatea reclamantă pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea prezentului litigiu.
Pârâta intimată SC L. B. S. a formulat întâmpinare la cererea de A. formulata de SC A. R. S. impotriva Sentintei C.e nr. 524/(...) pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj in D. nr. 2., prin care solicita: respingerea apelului formulat de SC A. R. S. ca nefondat. O. apelantei SC AL TEX R. S. la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
Susține intimata că instanta de fond a apreciat in mod corect ca nu a existat un acord de vointa in sensul returnarii produselor corelativ cu restituirea pretului.
Intre apelanta SC A. R. S. (in continuare "A.") si pârâta intimata SC L.
B. S. (in continuare "L.") s-au desfasurat relatii comerciale in forma simplificata, si anume pe baza de cerere (comanda) urmata de acceptare prin livrarea produselor solicitate, furnizate de producatorul german PELlKAN HARDCOPY (in continuare "PELlKAN" sau "Producatorul").
In lipsa unei conventii scrise exprese, modalitatea de executare a acestor obligatii comerciale nu a fost caracterizata de o practica unitara, partile convenind verbal asupra elementelor fiecarei livrari.
A., in functie de circumstante, se convenea si asupra modalitatii concrete de executare a prestatiilor specifice.
Pentru clarificarea modalitatii in care partile au inteles sa isi execute prestatiile ce fac obiectul prezentului litigiu este necesara o scurta circumstantiere a evenimentelor:
1. A.anta A. nu a reusit sa comercializeze toate produsele livrate, context in care acesta a predat in custodia pârâtei o parte din produsele nevandute, in vederea evaluarii acestora impreuna cu producatorul PELlKAN, beneficiarul sumelor achitate de A. A., producatorul urma sa valideze operatiunea de returnare - participand la evaluarea bunurilor - creand astfel premisele reintoarcerii bunurilor in patrimoniul vanzatorului.
2. Pentru o parte din bunurile returnate (a caror valoare a fost agreata) s-au efectuat operatiuni de compensare pentru o suma in cuantum de 35.148,51 lei (a se vedea e-mailurile din data de (...)).
3. Pentru o parte din bunurile returnate (a caror valoare a fost agreata), L. a efectuat catre A. o plata in cuantum de 20.000 lei (a se vedea e-mailurile din data de (...))
4. Pentru restul de produse returnate, partile au convenit sa efectueze operatiunea de compensare, in conditiile in care varianta alternativa a unui
Plan esalonat de plati nu s-a mai concretizat, ramanand ca partile sa stabileasca conditiile concrete de realizare a compensarii.
Contrar sustinerilor apelantei, raporturile comerciale dintre parti in litigiu nu includ o unica conventie, ci o serie de intelegeri care aveau ca finalitate stabilirea modalitatii concrete de executare a fiecarei prestatii.
A. cum in mod just a retinut si instanta fondului, nu a existat un acord expres privind returnarea produselor corelativ cu plata unei sume de bani. De altfel, apelanta nici nu a facut dovada existentei unui acord in acest sens.
Partile au convenit asadar asupra efectuarii unor operatiuni de compensare prin livrarea de bunuri viitoare, elementele intelegerii urmand a fi probate, in lipsa unui inscris, prin probe testimoniale.
A.anta apreciaza in mod eronat ca a avut loc transferul dreptului de proprietate asupra produselor returnate.
1. A.anta isi fundamenteaza probatiunea pe 3 tipuri depuse la dosarul cauzei:
- Facturi Fiscale;
- Avise de insotire a marfii;
- P. verbale de receptie, sustinand ca exista identitate intre produsele indicate in Facturile Fiscale
(pe de o parte), respectiv cele din Avizele de I. a M., respectiv P. V. (pe de alta parte).
Actele dosarului contrazic aceasta afirmatie, rezultand ca nu exista identitate intre produsele cuprinse in Facturile Fiscale si Avizele de I. a M. completate cu P. V. de R.
La dosarul de fond au fost depuse 3 scripturi intitulate P. V. de receptie (filele 39, 46-47, 48-49) si Avize de I. a marfii, in care - insumat - sunt evidentiate cantitati mult inferioare celor cuprinse in Facturile Fiscale.
Enumera in acest sens, cu titlu exemplificativ:
(i) cartus cerneala HP DJ 600 black - cod C.PLKM36309:
- PV de receptie depuse la dosarul cauzei: 10 buc (fila 39, randul 17) +
7 buc (fila 46, randul 8) + 19 buc (fila 48, randul 27) = 36 buc totale.
- Facturi Fiscale: 56 buc;
- Avize de insotire a marfii: 10 buc.
(ii) cartus cerneala Epson Stylus Photo R300 black - cod
C.PLKM343888:
- PV de receptie depuse la dosarul cauzei: 2 buc (fila 39, randul 14) +
20 buc (fila 48, randul 8) = 22 buc totale.
- Facturi Fiscale: 27 buc;
- Avize de insotire a marfii: 4 buc.
In consecinta, inscrisurile depuse la dosarul de fond cu titlu de proces-verbal nu atesta predarea catre L. a tuturor bunurilor descrise in facturile storno ("pe minus") in litigiu.
A., din actele depuse la dosarul de fond, nu rezulta corespondenta dintre bunurile ce fac obiectul facturilor storno in litigiu si produsele mentionate in procesele verbale sus mentionate, astfel incat este de retinut ca sub acest aspect apelanta A. nu a facut dovada efectiva a predarii bunurilor in cauza.
2. De asemenea, apelanta A. sustine in mod eronat faptul ca inscrisurile depuse la dosarul de fond (Facturi Fiscale, Avize de insotire a marfii) probeaza transferul dreptului de proprietate asupra produselor din patrimoniul A. in patrimoniul pârâtei.
A., din continutul inscrisurilor depuse la dosarul de fond nu rezulta transferul dreptului de proprietate asupra acestor bunuri catre pârâta L. si nici valoarea acestora.
Inscrisurile (procesele verbale) depuse in probatiune de catre A. in cuprinsul caruia sunt inserate un numar de produse care se sustine a fi fost predate/primite atesta faptul unei simple intrari a bunurilor in custodia pârâtei L., fara a fi in masura sa lamureasca titlul juridic al remiterii acestora si fara a evidentia valoarea bunurilor la momentul preluarii de L. (chestiune care urma sa fie lamurita in prezenta producatorului PELlKAN).
Este esential de mentionat in acest context faptul ca, in cauza de fata, raportul juridic dedus judecatii este unul tripartit : PELlKAN (producator) - L. (importator) - A. (comerciant).
In cadrul acestui raport juridic, L. avea calitatea doar de intermediar intre producator si comerciant: A. efectua comenzile si plata produselor iar
PELlKAN prelucra comenzile si incasa pretul produselor.
A., intelegerile finale cu privire la pret, comanda si eventuala returnare a produselor erau de competenta exclusiva a producatorului si comerciantului.
In conditiile in care PELlKAN a refuzat in mod expres returnarea produselor de catre A. (pe motiv de uzura morala, degradare) L. nu avea capacitatea de a accepta returnarea unor produse, motiv pentru care marfa returnata de A. a intrat doar in custodia pârâtei.
Mai mult, chiar si pretul produselor achitat de A. au fost distribuiti, in integralitate, producatorului PELlKAN, astfel cum rezulta din Dispozitiile de plata externe.
De asemenea, semnaturile din cuprinsul proceselor verbale nu sunt apte sa probeze decat ca bunurile au fost predate in custodia L. si nicidecum ca ar fi operat transferul dreptului de proprietate asupra acestora de la reclamanta A. catre pârâta L.
Mai mult, procesele verbale nu sunt datate, stampilate si semnate de catre o persoana imputernicita de catre L. sa efectueze in mod valabil operatiuni de receptie a marfurilor, sens in care mentionează urmatoarele:
- semnatarul inscrisului nu este reprezentantul legal al L. sau imputernicit in baza unei procuri exprese emise de organele de conducere ale L. in vederea efectuarii receptiei produselor mentionate ca fiind returnate de catre A.
- semnatarul inscrisului are calitatea de agent de vanzari al L., mandatul sau fiind astfel unul limitat;
- depasirea mandatului este considerata permisa doar in ipoteza in care aceasta este in interesul mandantului;
- doar reprezentantii legali ai unei societati pot genera in sarcina acesteia obligatii.
Este de remarcat ca facturile storno (pe minus)- in calitatea lor de acte financiar contabile si nu de acte juridice in sensul art. 948 Cod civil - nu sunt apte ele insele sa probeze un transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor returnate.
Dupa cum a statuat I. C.e de C. si J., "conform prevederilor art. 46
Cod comercial si ale art. 6 din Legea nr. 82/1991, factura fiscala nu este decat un document justificativ, care sta la baza inregistrarilor in contabilitate furnizorului sau prestatorului si a cumparatorului, respectiv beneficiarului, ea fiind un mijloc de proba cu privire la operatiunea facturata, neavand calitatea de set juridic, care sa trebuiasca sa indeplineasca cerintele art. 948 Cod civil, nici chiar atunci cand - ca in cauza de fata - probeaza existenta unui contract comercial consensual, pentru care partile nu au contectionet un instrumentum"" .
A. cum s-a expus anterior, emiterea facturilor "pe minus" a creat premisele operatiunii de compensare convenite de parti, care au stabilit ca, in acelasi timp cu returnarea produselor nevandute si dupa evaluarea acestora, L. va livra alte produse, urmand ca fiecare din parti sa emita facturi storno ("pe minus").
Discutiile cu privire la acest aspect rezulta din corespondenta purtata de parti (a se vedea emailurile din (...) transmis de L., precum si cele din (...)), probatiunea urmand a fi completata cu probe testimoniale.
III. CREANTA A. NU ESTE CERTA, LICHIDA SI EXIGIBILA.
1. Creanta solicitata de catre reclamanta A. nu este certa, lichida si exigibila, intrucat pretul revanzarii bunurilor nu a fost stabilit in mod explicit de parti, ci este determinabil prin raportare la valoarea bunurilor de la momentul remiterii acestora de catre A. catre L.
In acest sens, arată ca sumele inserate "cu minus" in facturi nu au semnificatia unui pret al contractului de revanzare", ci reiau preturile din facturile initiale (cele vizand aceleasi sume, facturi "cu plus"), configurand astfel - din punct de vedere financiar contabil - premisele operatiunea de compensare.
A., in materie comerciala, uzura morala a marfurilor se produce ca urmare a trecerii timpului si a neutilizarii acestor marfuri conform destinatiei pentru care au fost produse.
Schimbarile tehnologice si standardele noi aparute pe piata in sectiunea produselor de birotica-papetarie sunt o serie de factori care determina devalorizarea produselor din serii mai vechi, precum si scaderea interesului consumatorilor fata de acestea, in favoarea produselor noi, mai performante, aparute pe piata.
In aceasta ordine de idei, pe parcursul perioadei scurse intre vanzarea marfii (inceputul anului 2008) si returnarea acesteia (inceputul anului
2009), valoarea de piata a produselor a scazut semnificativ, astfel ca in prezent pretentiile A. de a solicita restituirea integrala a pretului achitat lamomentul primei vanzari (executate integral, L.-vanzator, A. - cumparator) sunt nejustificate.
Suma solicitata de catre A. corespunde valorii produselor in starea lor perfecta de functionare, raportata si la standardele existente pe piata la momentul furnizarii produselor catre reclamanta.
Or, valoarea actuala a produselor este mult diminuata din cauza modernizarii tehnologiei in materia produselor de birotica-papetarie si, implicit, reorientarii consumatorilor catre produsele noi aparute pe piata.
In aceste conditii, intinderea creantei pretinse de catre A. pârâtei nu poate fi determinata decat prin efectuarea unei expertize tehnice care sa analizeze valoarea actuala a produselor ce fac obiectul prezentului litigiu.
Mai mult, o parte semnificativa din produsele returnate nu erau in stare de functionalitate ori prezentau un grad ridicat de degradare. Or, P. V. depuse la dosarul cauzei nu sunt in masura sa clarifice aceste aspecte.
Avand in vedere ca:
- A. a solicitat, la circa 1 an de zile de la achizitionarea marfurilor, returnarea produselor greu vandabile;
- Valoarea produselor in litigiu este mult inferioara celei initiale de achizitie;
Apreciază ca este necesară stabilirea valorii bunurilor la momentul predarii acestora de catre A.
In ipoteza in care s-ar recunoaste comerciantului-cumparator posibilitatea de a returna vanzatorului, la acelasi pret, marfa o data achizitionata, invocand in acest sens varii motive, ar afecta cu certitudine securitatea dinamica a circuitului civil.
Aceasta cu atat mai mult cu cat apelanta nu invoca nicio culpa de executare a obligatiilor din partea pârâtei vanzatoare, iată lipsa viziunii de marketing a apelantei nu poate fi imputata pârâtei, in calitate de partener comercial.
2. De asemenea, din extrasele de cont comunicate pârâtei, nu rezulta ca apelanta ar fi achitat suma pretinsa (164.714.82 lei). ci doar suma de
101.717.20 lei.
Mai mult, conform corespondentei electronice depuse de reclamanta, la data de (...), apelanta datora pârâtei intimate suma de 130.984.90 lei (a se vedea emailul transmis de angajata L. la solicitarea A., la data de (...))
Luand in considerare cele expuse mai sus, pârâta nu poate fi obligata la plata sumei solicitate de apelanta A. intrucat creanta pretinsa nu este certa, lichida si exigibila.
Examinând apelul declarat în cauză, C.ea constată că acestaeste întemeiat, pentru următoarele considerente:
Nu este contestat, în speță, faptul că, în cursul anului 2007, SC A. R. S. a achiziționat de la SC L. B. S. o serie de bunuri, pentru care a achitat integral prețul convenit. De asemenea, nu se contestă în cauză că, inițial, înțelegerea dintre părți a fost în sensul că bunurile care nu se puteau vinde de către SC A. R. S. să fie returnate către intimata-pârâtă SC L. B. S., cu obligația corelativă a acesteia de a livra alte bunuri în schimb.
Ceea ce se contestă în prezenta cauză este împrejurarea conform căreia, ulterior, înțelegerea părților ar fi suferit o modificare, în sensul că pârâta ar fi fost de acord ca, pentru produsele returnate, să restituie prețul achitat de reclamanta-apelantă.
Prin urmare, ceea ce trebuie lămurit în speță este dacă ulterior înțelegerii inițiale, din anul 2007 convenția părților a suferit sau nu modificări.
În acest context, C.ea constată că probele administrate în cauză conduc la concluzia că, ulterior înțelegerii inițiale, părțile au convenit ca, pentru bunurile nevandabile și returnate de către apelantă, intimata-pârâtă să restituie prețul plătit de aceasta.
A., chiar martora propusă de intimata-pârâtă, M. A., martoră care a deținut funcția de director general în cadrul intimatei în perioada în care s- au derulat raporturile comerciale dintre părți, a declarat că, ulterior înțelegerii inițiale, datorită faptului că apelanta nu era interesată de nici unul dintre bunurile pe care ar fi putut intimata să i le livreze în schimbul celor returnate, a anunțat că urmează să încheie colaborarea cu SC L. B. S., motiv pentru care intimata i-a confirmat apelantei soldul negativ pe care îl avea ca urmare a returnării bunurilor și a efectuat o parte din aceste plăți către SC A. R. S. Or, dacă intimata nu ar fi fost de acord cu modificarea convenției inițiale, nu ar fi efectuat nici o plată către apelantă.
De altfel, efectuarea plății parțiale, în sumă de 20.000 lei, nu este contestată de intimată, fiind recunoscută de aceasta.
Pe de altă parte, deși intimata susține că o astfel de înțelegere urma să fie validată cu condiția ca producătorul produselor livrate, Pelikan, să o accepte, C.ea constată că această afirmație nu este dovedită prin nici una din probele administrate. Mai mult decât atât, însăși martora intimatei, M. A., a declarat că o astfel de condiționare nici nu a existat.
De altfel, deși intimata lasă să se înțeleagă că între părți ar fi existat o convenție tripartită, fiind implicat și producătorul, Pelikan, care încasa prețul achitat de reclamantă, C.ea constată că raporturile comerciale au vizat doar pe părțile litigante, neexistând nici o convenție între reclamantă și producătorul produselor furnizate.
Aceeași stare de fapt, în sensul că înțelegerea părților a suferit modificări, intimata obligându-se la restituirea prețului plătit de apelantă pentru produsele returnate, rezultă și din corespondența electronică purtată între părți, aflată la fila 57-59 dosar fond.
O altă apărare invocată de intimată este reprezentată de faptul că produsele returnate de apelantă ar fi fost într-o anumită stare de degradare, astfel încât nu se poate solicita restituirea prețului achitat de SC A. R. S., dar această apărare, pe lângă faptul că nu este dovedită, este infirmată tot de martora propusă de intimată M. A., care a declarat că produsele au fost returnate în perfectă stare, existând doar unele mici deteriorări ale unor ambalaje, aspecte reglate însă de reprezentanții celor două societăți.
De asemenea, C.ea nu poate reține nici susținerea intimatei în sensul că martora M. A. nu ar mai fi putut angaja societatea intimată în relație cu apelanta, contractul ei de muncă încetând la începutul anului 2009, în condițiile în care, tot din depoziția acesteia, necontestată de intimată, rezultă că, deși contractul ei de muncă încetase, administratorul societății intimate a mandatat-o să închidă soldurile care o priveau pe apelantă. În aceeași ordine de idei, intimata susține că nici persoana care a preluat produsele nevândute de reclamantă nu ar fi fost mandatată în acest sens. Or, chiar dacă s-ar dovedi o eventuală depășire a limitelor mandatului de către angajatul intimatei, aceasta nu îi poate fi, în nici un caz, opusă apelantei, nefiind de natură să o exonereze pe intimată de răspunderea contractuală.
Aceeași stare de fapt, cu privire la înțelegerea existentă între părți, reiese și din depozițiile celorlalți martori audiați în cauză, respectiv A. E. C. și L. C. N.
Prin urmare, din tot probatoriul administrat în cauză rezultă că între părți a existat o modificare a convenției inițiale, modificare agreată de ambele părți litigante, în sensul că intimata a fost de acord ca, în schimbulbunurilor nevândute de apelanta-reclamantă, care au fost returnate, să restituie integral prețul plătit de apelantă pentru acestea. Intimata nu a respectat această convenție, obligatorie între părți, potrivit dispozițiilor art. 969 Cod civil,achitând doar o parte din suma convenită.
În consecință, pentru toate considerentele expuse anterior, C.ea constată întemeiat apelul formulat, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, îl va admite, cu consecința schimbării sentinței instanței de fond, în sensul admiterii cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la plata, în favoarea apelantei, a cheltuielilor de judecată la fond și în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta SC A. R. S. împotriva sentinței nr. 524 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. pe care o schimbă în tot, în sensul că admite cererea formulată de reclamanta SC A. R. S., în contradictoriu cu pârâta SC L. B. S.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 164.714,82 lei, reprezentând contravaloare mărfuri returnate.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei, a sumei de 27.639 lei, cheltuieli de judecată la fond și apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 N. 2011.
{ F. |
PREȘEDINTE,
M. D.
JUDECĂTOR,
R.-R. D.
GREFIER, M. T.
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
4 ex./(...).
Jud.fond: D. H.
| ← Încheierea comercială nr. 527/2011, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 96/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
