Încheierea comercială nr. 188/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 188/2011
Ședința Camerei de C. din 21 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. C. GREFIER : L. F.
S-a luat spre examinare conflictul de competență ivit între Tribunalul Comercial Cluj și Judecătoria Cluj-Napoca, în vederea soluționării acțiunii formulate de reclamanta SC T. SA în contradictoriu cu pârâta SC O. S. SA.
Soluționarea conflictului s-a realizat în camera de consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.693 din 11 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția necompetenței materiale a T. C. C. de soluționare a cererii.
S-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii precizate formulate de reclamanta SC T. SA în contradictoriu cu pârâta SC O. S. SA în favoarea Judecătoriei C.-N..
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în ședința publică din data de 11 februarie 2010, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților, raportat la disp. art.2 pct.1 lit.a coroborat cu prev. art.1 pct.1
C.pr.civ., art.159 și 137 alin.1 C.pr.civ., excepția necompetenței materiale a T. C. C. de soluționare a litigiului raportat la valoarea obiectului cererii dedusă judecății.
A., instanța a apreciat că, fără dubiu, cererea dedusă judecății de către reclamantă și respectiv cererea reconvențională formulată de către pârâta SC O. S. SA, au o natură comercială, întrucât instanța este învestită să se pronunțe asupra unor aspecte legate de încheierea unui contract de cesiune a unor acțiuni deținute de diverse persoane din capitalul social al pârâtei, respectiv un număr de 540 acțiuni nominative emisă în formă dematerializată.
Se pune în discuție însăși valabilitatea contractului de cesiune și obligațiile care incumbă cedentului și respectiv cesionarului și, implicit, efectele pe care cesiunea le-ar avea cu privire la persoana juridică ale cărei acțiuni au fost cesionate.
Întrucât aceste aspecte vizează dreptul acționarilor, fiind reglementate de dispozițiile L. nr.31/1990 precum și de dispozițiile actelor constitutive aparținând persoanelor juridice, ambele părți litigante fiind comercianți, caracterul comercial al cererilor deduse judecății este neîndoielnic.
În ceea ce privește obiectul cererii dedusă judecății, instanța a apreciat că ar fi evaluabil în bani raportat la disp. art.21 din Legea nr.146/1997 modificată, în condițiile în care reclamanta și-a precizat cererea dedusăjudecății, solicitând obligarea pârâtei să constate dobândirea în temeiul contractului de cesiune și a actului adițional a dreptului de proprietate asupra unui număr de 540 acțiuni nominative, având o valoare nominală de 10 lei fiecare. Cererea reclamantei întrunește cerințele prevăzute de art.1 din Legea nr.146/1997 modificată, deoarece pretențiile deduse judecății sunt evaluabile în bani, transferul dreptului de proprietate asupra unor acțiuni nominative impunând a fi avută în vedere valoarea nominală a acestor acțiuni, după cum de altfel însă reclamanta a arătat. Deoarece tribunalul judecă în primă instanță acele cereri al căror obiect este evaluabil în bani și a căror valoare depășește suma de 100.000 lei, iar judecătoriile judecă în primă instanță toate cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, s-a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a litigiului, care are o valoare sub 100.000 lei și natură comercială, în favoarea Judecătoriei C.-N.. Prin încheierea civilă nr.2666 din (...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N. de soluționare a cererii. S-a declinat competența de soluționare a cererii precizate formulate de reclamanta SC T. SA în contradictoriu cu pârâta SC O. S. SA prin lichidator judiciar RTZ P., în favoarea T. C. C.. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Comercial Cluj și Judecătoria Cluj-Napoca, și prin urmare, sesizată Curtea de A. C. cu soluționarea conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la termenul de judecată din data de (...) instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C.-N.. Cu privire la această excepție instanța a constatat următoarele: Raportat la petitele formulate prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul T. comercial C. în mod evident acțiunea formulată este una neevaluabilă în bani, competența aparținând în acest caz T. C. C.. Această opinie este de altfel împărtășită și de instanța care și-a declinat competența. A. argumentul pentru declinarea de competență a fost faptul că reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că solicită și constatarea cesiunii dobândirii în temeiul contractului de cesiune și a actului adițional a dreptului de proprietate asupra unui număr de 540 de acțiuni, având o valoarea nominală de 10 lei fiecare. J. a apreciat însă că acest petit are un caracter cu totul superfluu, fiind doar un argument introductiv pentru celelalte petite formulate prin acțiunea. A. în măsura în care între părți s-a încheiat un contract de cesiune nu este necesară în niciun fel constatarea instanței de judecată a dobândirii dreptului de proprietate prin contract, acesta producându-și efectele indiferent de existența constatării efectelor sale de către instanța de judecată. În aceste condiții, instanța a apreciat că față de caracterul superfluu și inutil al petitului de constatare a dreptului de proprietatea asupra unui număr de 540 de acțiuni, competența instanțelor nu poate să fie determinată de acest petit, întrucât problema care se pune în speță este aceea de notare a contractului în registrul acționarilor și de eliberare a certificatului de acționar în favoarea reclamantei, chestiuni care sunt prin esența lor neevaluabile în bani și, în consecință, de competența tribunalului comercial. Ar fi cu totul inacceptabil ca părților să li se permită să determine competența de judecare a unei acțiuni prin formularea unui petit de constatare a unui drept evaluabil în bani, deși constatarea instanței nu este necesară pentru existența respectivului drept. Cu privire la acțiunea reconvențională, de anulare a contractului încheiat între părți, deși aceasta are un caracter evaluabil în bani, în speță sunt incidente prevederile art. 17 din Codul de procedură civilă, care stabilesc competența de soluționarea a cererilor accesorii și incidentale în favoarea instanței învestite cu judecarea cererii principale. Analizând conflictul ivit între cele două instanțe Curtea reține următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2009 sub nr. de mai sus, reclamanta SC T. SA a chemat-o în judecată pe pârâta SC O. S. SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să noteze contractul de cesiune acțiuni nr.6/1 aprilie 2009, modificat prin actul adițional nr.1/2009, în registrul acționarilor, conforma rt.12 alin.8 din statut, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii în valoare de 1.000 lei pe zi de întârziere, calculate de la data pronunțării hotărârii, obligarea pârâtei să elibereze reclamantei certificatul de acționar pentru cele 540 de acțiuni, numerotare de la 390 la 410 și de la 15202 la 15725, ce au făcut obiectul contractului de cesiune, sub sancțiunea plății de daune interese cominatorii în valoare de 1.00 lei pe zi de întârziere, calculate tot de la data pronunțării hotărârii, solicitându-se totodată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii reclamanta susține că prin contractul de cesiune menționat a achiziționat de la acționarul M. T. M. un număr de 540 acțiuni nominative pe care acesta le deținea la societatea pârâtă cu o valoare nominală de 10 lei fiecare, reprezentând 3% din capitalul social al pârâtei. Încheierea contractului s-a realizat cu respectarea statutului, în acest sens susținându-se că toți acționarii societății pârâte au fost notificați pentru a le da posibilitatea exercitării dreptului la preempțiune, în plus cedentul transmițând și pârâtei notificarea privind intenția sa de înstrăinare a acțiunilor. Cu toate acestea, nici unul dintre acționari și, de altfel, nici pârâta nu și- a exercitat dreptul de preempțiune. Ulterior cesiunii, prin adresa nr.681/27 aprilie 2009, pârâta a fost notificată cu privire la încheierea contractului, solicitându-se înscrierea contractului de cesiune în registrul acționarilor, pârâta comuncându-i cedentului M. T. A. prin adresa nr.640/28 aprilie 2009 refuzul, motivat pe faptul că încheierea contractului de cesiune contravine prevederilor statutare ale persoanei juridice. Pârâta a comunicat prin adresa nr.1035/12 august 2009 și refuzul de a nota contractul de cesiune modificat prin actul adițional în registrul acționarilor, invocând aceeași nelegalitate a încheierii contractului. Urmare acestor refuzuri, reclamanta susține că a notificat-o pe pârâtă la conciliere în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, însă aceasta nu a înțeles să se prezinte, ulterior notificării fiind formulată cererea de chemare în judecată. În drept au fost invocate prevederile art.97, 98 din Legea nr.31/1990, art.12 din statutul SC O. S. SA și art.(...), 1082, 1084 C.civ. La data de (...) reclamanta a depus la dosarul cauzei o precizare de acțiune, precizând numărul acțiunilor achiziționate în formă dematerializată cafiind cele numerotate de la 396 la 410 și de la 15201 la 15725, arătând că fiecare acțiune achiziționată are o valoare nominală de 10 R. S-a solicitat constatarea faptului că pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra unui număr de 540 acțiuni nominative identificate mai sus și obligarea pârâtei să noteze contractul de cesiune în registrul acționarilor și să-i elibereze reclamantei certificatul de acționar. La data de 9 decembrie 2009 a fost depusă la dosar din partea pârâtei o întâmpinare și cerere reconvențională, solicitându-se respingerea cererii formulată de reclamantă ca inadmisibilă, în principal și, în secundar, ca nefondată, prin cererea reconvențională formulată și în contradictoriu cu pârâtul M. T. M., solicitându-se constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de acțiuni și a actului adițional, precum și obligarea reclamantei și a pârâtului M. T. M. la plata cheltuielilor de judecată. Reclamantul este obligat să determine, prin cererea de chemare în judecată, obiectul acțiunii în cadrul căruia urmează să se soluționeze procesul, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil instanța fiind obligată să respecte aceste limite ale investirii sale, iar reclamantul a invocat incidența prevederilor art.97, 98 din Legea nr.31/1990, art.12 din Statutul Societății O. S. S.A și art.(...), 1082 și 1084 C.civ. În considerarea dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, care consacră și principiul rolului activ al judecătorului, coroborate cu cele ale art. 84 Cod procedură civilă, instanța este obligată doar să dea acțiunii calificarea juridică exactă, în funcție de scopul urmărit, ea nefiind ținută de denumirea pe care partea a dat-o cererii. Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.32 din 9 iulie 2008 a reținut că acțiunea are ca obiect de regulă protecția unui drept sau înțeles pentru realizarea căreia calea justiției este obligatorie. Obiectul acțiunii se concretizează și se nuanțează prin mijlocul procesual folosit, obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. Curtea a mai reținut că potrivit cu natura și obiectul dreptului exercitat pot fi distinse acțiuni extrapatrimoniale și acțiuni patrimoniale subliniind că acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor indiferent dacă este o persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic deci drepturi personale nepatrimoniale. În concluzie s-a reținut că ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară. Reclamanta prin acțiunea introductivă de instanță a urmărit recunoașterea existenței unui drept de natură patrimonială respectiv recunoașterea deținerii de către aceasta a unui număr de 540 de acțiuni pe care le deține la societatea S. O. S. S. Natura drepturilor a căror recunoaștere o urmărește reclamanta este fără îndoială de natură comercială și de asemenea un drept patrimonial nefiind din sfera drepturilor de natură extrapatrimonială, respectiv a drepturilor personale nepatrimoniale reglementate de art.54 din Decretul nr.31/1954 sau din Legea nr.31/1990. Acțiunea formulată de reclamantă apare în consecință ca fiind una evaluabilă în bani obiectul litigiului situându-se sub limita stabilită deprevederile art.2 pct.1 lit.a C.pr.civ. obiectul litigiului neavând o valoare de peste 100.000 lei în consecință competența soluționării cauzei revenind judecătoriei în baza prevederilor art.1 pct.1 din C.pr.civ. Pentru considerentele evidențiate anterior în baza art.22 C.pr.civ. Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C.-N.. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. HOTĂRĂȘTE Stabilește în favoarea Judecătoriei C.-N., competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S. T. S.A cu sediul în C.-N. str.M. L. nr.14, jud. C. și pârâta S. O. S. S. cu sediul în C.-N. str. Z. nr.1, jud. C.. Cu recurs în 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE GREFIER A. C. L. F. Red.A.C./S.M.D. 4 ex./(...).
| ← Decizia comercială nr. 4509/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1736/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
