Decizia civilă nr. 26/2013. Dizolvare societate (registrul comerțului)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 26
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: D. D. JUDECĂTOR: N. K. JUDECĂTOR: F. M. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta F.
C. împotriva încheierii civile nr. 9986/CC/_, pronunțate în dosarul nr._ al Judecătoriei C. - N., privind și pe intimata M. C. -
N., cauza având ca obiect în prima instanță, dizolvare societate.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor recurentei, d-nul avocat G. Hofnar, cu împuternicire avocațială depusă la dosar la acest termen de judecată, f. 9, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită față de recurenta F. C.
, de la dosarul cauzei lipsind dovada de îndeplinire a procedurii de citare însă, în temeiul dispozițiilor art. 89 alin. 2 C.proc.civ, viciul de procedură se acoperă prin prezența în fața instanței a reprezentantului acesteia.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost înregistrate la dosar, în data de 9 ianuarie 2013, din partea recurentei, dovada achitării sumei de 1.144 lei reprezentând obligații de plată față de intimata M. C.
- N. și certificatul de atestare fiscală nr. 410354/_ .
T. ul, din oficiu, ridică excepția necompetenței materiale a instanței specializate, raportat la natura cererii deduse judecății.
Reprezentantul recurentei lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției.
T. ul reține cauza în pronunțare asupra excepției ridicate din oficiu.
T R I B U N A L U L,
Prin încheierea civilă nr. 9986/CC/2012 pronunțată la data de 7 decembrie 2012 Judecătoria C. N. a admis cererea formulată de petiționarul M. C. -N., D. DE T. ȘI I. L. și s-a constatat dizolvarea FUNDATIEI C., fiind numit lichidator în cauza CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ NICORICI SILVIU P. .
De asemenea, s-a stabilit un onorariu fix de 1000 lei pentru întreaga perioadă de desfășurare a procedurii de lichidare, onorariu ce se va achita din fondul de lichidare prevăzut de art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.515/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr.1797/1997 s-a încuviințat acordarea personalității juridice FUNDAȚIEI C.
, cu sediul în C. -N. str. F., nr.5, ap.41.
În motivarea cererii sale, petiționarul a arătat că potrivit prevederilor exprese ale art. 56 și 59 din OG. nr. 26/2000 "(1) Asociația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate: a) când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;
b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; c) când asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit; d) când asociația a devenit insolvabilă; e) în cazul prevăzut la art. 14. (2) Instanța competentă să hotărască dizolvarea este judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul."" Dizolvarea fundației prin hotărâre judecătorească se face în condițiile art. 56, care se aplică în mod corespunzător, precum și în cazul nerespectării dispozițiilor art. 15 alin. (3).
Instanța de fond a mai reținut că F. C., CUI 9366642, înregistrează în evidențele fiscale ale M. ui C. -N. la data de_ obligații de plată restante în cuantum de 1126 lei. Pentru încasarea acestei creanțe fiscale, organul fiscal a procedat la întocmirea și comunicarea titlurilor executorii nr. 7453/_ și nr. 18252/_, la înființarea de popririi asupra disponibilităților bănești din conturile bancare, la verificarea
bunurilor debitoarei, însă nu s-au identificat disponibilități bănești sau bunuri mobile sau imobile valorificabile.
În aceste condiții, prin nota de constatare a stării de insolvabilitate nr.332855/_ s-a declarat starea de insolvabilitate a debitoarei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute în mod expres de art. 176 alin. 1 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (In sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile).
În temeiul prevederilor art. 17 alin. 1 (Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, definite potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport) și art. 32 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (Organele fiscale au competență generală privind administrarea creanțelor fiscale, exercitarea controlului și emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală), petiționarul a apreciat că, în calitate de creditor fiscal al pârâtei F.
C., deține justificarea procesuală în formularea cererii de chemare în judecată deoarece fundația devenind insolvabilă, și deci inaptă să-și îndeplinească obligații fiscale, astfel încât consideră că este imperios necesar a fi radiată din circuitul civil. Radierea din circuitul civil implică radierea din Registrul Asociațiilor și fundaților de la Judecătoria Cluj-Napoca, radiere ce este precedată de dizolvarea și lichidarea fundației.
Conform prevederilor art. 61 din OG nr. 26/2000 "în cazurile de dizolvare prevăzute de art. 55, 56, 58 și 59, lichidatorii vor fi numiți prin însăși hotărârea judecătorească.
Potrivit art.58 coroborat cu art.56 alin.1 lit.d din O.G.nr.26/2000, actualizată, fundația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate când fundația a devenit insolvabilă.
Din actele depuse în probațiune la dosar de către petiționar instanța de fond a reținut că F. C. se află în imposibilitate de a-și plăti obligațiile fiscale. F. C. a fost citată la adresa existentă în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor aflat la grefa Judecătoriei C. -N., comunicându-i-se cererea și actele anexate, cu mențiunea de a-și exprima poziția față de acestea, însă aceasta nu s-a prezentat la instanță.
Potrivit art. 61(1) din O.G.nr.26/2000, actualizată, în cazurile de dizolvare prevăzute de art. 55, 56, 58 și 59, lichidatorii vor fi numiți prin însăși hotărârea judecătorească, iar în conformitate cu disp.art.61 alin.4 din
același text de lege, lichidatorii vor putea fi persoane fizice sau persoane juridice. Reprezentanții permanenți - persoane fizice ale persoanei juridice lichidatoare - trebuie sa fie lichidatori autorizați, în condițiile legii, motiv pentru care instanța de fond a numit ca lichidator în cauză CABINETUL INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ NICORICI SILVIU P., stabilindu-se un
onorariu fix de 1000 lei pentru întreaga perioadă de desfășurare a procedurii de lichidare, onorariu ce se va achita din fondul de lichidare prevăzut de art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Instanța de fond a dispus ca lichidatorul să întocmească inventarul fundației, să încheie un bilanț în care va constata existența activului și pasivului fundației. După terminarea lichidării, lichidatorul, în termen de 2 luni, va depune bilanțul, registrul jurnal, declarând operațiunile de lichidare la Registrul Asociațiilor și Fundațiilor al Judecătoriei C. -N. și va solicita radierea fundației din Registrul Asociațiilor și Fundațiilor.
Având în vedere că F. C. se află în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile fiscale, instanța de fond, în baza art.59 coroborat cu art.56 alin.1 lit.d din O.G.nr.26/2000, actualizată, a admis cererea formulată de petiționar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta F. C. solicitând instanței respingerea cererii de dizolvare, arătând că încheierea atacată este nelegală, întrucât aceasta a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură privind citarea, respectiv fără respectarea termenului de citare cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată.
De asemenea, recurenta a arătat că nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii de dizolvare pentru a-și putea face apărările legate de obligațiile sale de plată.
Recurenta a mai arătat, legat de obligațiile de plată, că înțelege să invoce excepția prescripției de a mai cere executarea silită, având în vederea vechimea titlurilor executorii, astfel încât și cererea de intrare în procedură de lichidare, este inadmisibilă.
Verificându-și din oficiu competența, prin prisma dispozițiilor art.1591alin.4 C.pr.civ., la termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2013, tribunalul specializat, a ridicat excepția necompetenței sale materiale.
Analizând excepția necompetenței materiale, tribunalul specializat o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:
Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, competența materială de recurs a celor trei tribunale comerciale era reglementată de dispozițiile art. 2 pct. 3, raportate la cele ale art. 2, pct. 1, lit. a și art. 1 C.proc.civ., care diferențiau între procese și cereri în materie civilă și procese și cereri în materie comercială, toate coroborate cu dispozițiile art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, care prevedeau că tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează, dispozițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 prevăzând expres faptul că se pot înființa secții sau complete specializate pentru cauze comerciale.
Desigur, din punctul de vedere al dreptului material, criteriile de delimitare între cauzele civile și comerciale se regăseau în dispozițiile art. 3 C.com., care se refereau la actele de comerț obiective, art. 4 C.com., care se refereau la actele de comerț subiective și art. 7, art. 9 și art. 56 C.com., care defineau comercianții și condițiile de incidență a jurisdicției comerciale.
Codicele de comerț din 1887, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 10 mai 1887 a fost abrogat, cu excepția unor articole care
nu prezintă relevanță în prezenta speță, prin dispozițiile art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011.
Același act normativ, Legea nr. 71/2011, prin art. 223 prevede expres faptul că doar procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.
Dat fiind faptul că cererea de dizolvare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de 21 noiembrie 2011, după data intrării în vigoare a noului Cod civil, dispozițiile art. 223 din Legea nr. 71/2011 nu sunt aplicabile.
În consecință, se impune verificarea aplicabilității dispozițiilor art. 227 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225.
În acest context se impune analiza noțiunii de "lege specială"; la care se referă art. 227 din Legea nr. 71/2011, precum și stabilirea modului de aplicare în timp a dispozițiilor acestei norme.
Dat fiind faptul că Legea nr. 71/2011 a fost adoptată pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul apreciază că singura interpretare posibilă a noțiunii de "lege specială"; trimite la toate celelalte acte normative care se găsesc, față de Noul Cod Civil, în relația normă specială - normă generală. Aplicarea în timp a acestor dispoziții are, desigur, în vedere momentul intrării în vigoare a noului Cod civil, legile speciale fiind actele normative arătate în cuprinsul prezentului aliniat care au rămas neabrogate în urma intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011.
În condițiile în care art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887 au fost abrogate expres de către Legea nr. 71/2011 și nicio lege specială nu prevede în prezent că litigiile în materia asociațiilor și fundațiilor ar fi, în recurs, de competența tribunalelor specializate, aceste litigii revin competenței tribunalelor de drept comun, cu atât mai mult cu cât, dispozițiile art.72 teza finală din O.G. nr.26/2000, dau în competența tribunalelor soluționarea cererilor, în primă instanță, privind fundațiile, iar în privința recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în materia asociaților, dispozițiile legale nu fac referire la competența instanței specializate.
Având în vedere considerentele reținute, în temeiul art.1591alin.2 coroborat cu art.2 pct.3 C. pr. civ., tribunalul specializat va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului, în favoarea T. ului C. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului Specializat C. și, în consecință:
Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenta
F. C. în contradictoriu cu intimatul M. C. N., împotriva
încheierii civile nr.9986/CC/2012, pronunțată de Judecătoria C. N. la data de 7 decembrie 2012, în favoarea T. ului C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
D. D. N. | K. F. M. | N. N. |
Red. NK/LU 2 ex./_
Judecător fond: R. E. G. Judecătoria C. N.
| ← Sentința civilă nr. 624/2013. Dizolvare societate (registrul... | Încheierea civilă nr. 245/2013. Dizolvare societate (registrul... → |
|---|
