Decizia civilă nr. 741/2013. Radiere societate după dizolvare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 741/2013
Ședința publică din data de 23 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTOR: M. H. JUDECĂTOR: D. M.
G.: D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de debitoarea SC M. B. G. S. PRIN LICHIDATOR J. CII S. Z. împotriva sentinței civile nr. 5566 din
1.X.2012, pronunțată în dosarul nr. _ | al T. | ui M. | , în | ||
contradictoriu cu intimații D. G. A F. | P. | M. | , A. | N. | DE |
A. FSICALĂ B. și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect - radieri ca urmare a dizolvării.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului promovat.
Se constată că reclamata nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 39 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, datorate pentru judecata în fond a pricinii.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ lichidatorul judiciar CII S.
Z. a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecarea prezentului recurs, iar la data de_ s-a depus, din partea intimatului Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 237 al. 5 din Legea nr. 31/1990, art.6 din Legea nr. 26/1990 și art. 60 din Legea nr. 31/1990, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea constatând că până la acest termen recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, datorate pentru recursul declarat, deși a fost legal citată cu această mențiune, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 22 din dosar, în temeiul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., coroborat cu prevederile art. 20 al.1 și 3 din Legea nr. 146/1997, invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului declarat, iar în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
În privința taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate pentru judecată în fond a pricinii, constatând că reclamanta nu s-a conformat obligației stabilită în sarcina sa, în temeiul art. 20 al. 5 din Legea nr. 146/1997 va dispune
darea în debit a recurentei-reclamante SC M. B. G. S. PRIN LICHIDATOR
J. CII S. Z. cu taxă judiciară de timbru de 39 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5566 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al T. ui M. a fost respinsă acțiunea formulată de C. I. de Insolvență S. Z. în contradictoriu cu S.C. M. B. G. S., ORC de pe lângă Tribunalul Maramureș, A. N. de Administrare F., D. G. a
F. P. M. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin încheierea nr. 8713/_ intimatului Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a admis în temeiul art. 237 din Legea nr. 31/1990 cererea Direcției Generale a F.
M. și a fost numit în calitate de lichidator al SC M. B. G. S. reclamantul C.I.I. S. Z., dispunându-se înregistrarea mențiunilor în registrul comerțului.
SC M. B. G. S. a fost anterior dizolvată în temeiul art. 237 lit. b) din Legea nr. 31/1990 prin s.c. nr. Sentința civilă nr. 5691/_ a T. ui M.
, pronunțată în Dosarul nr._, hotărâre rămasă irevocabilă la_ .
Societatea a intrat așadar în lichidare, procedură subsecventă dizolvării.
Anexat cererii lichidatorul a depus raportul final privind închiderea și radierea SC M. B. G. S. în cuprinsul căruia menționează că reprezentantul societății nu a colaborat, nu a predat documentele contabile și nu a asigurat fonduri.
Potrivit art. 260 alin. 4-6 din Legea nr. 31/1990 rapoartele încheiate de către lichidator, inclusiv cel încheiat la finalizarea procedurii de lichidare denumit uzual "raport final";,se depun la registrul comerțului în termenele prevăzute de art. 260 din Legea nr. 31/1990 sau cele prelungite de către tribunal prin hotărâre judecătorească în conformitate cu dispozițiile cuprinse în alin. 1 al aceluiași text de lege.
Petentul nu a făcut dovada îndeplinirii acestor obligații instituite prin lege i nici a demersurilor pe care era obligat să le facă pentru a îndeplini procedura de
lichidare, care în concepția legiuitorului desprinsă din Legea nr. 31/1990 este obligatorie, iar nu opțională, ca etapă ulterioară dizolvării.
Lichidatorul nu a sesizat tribunalul în prealabil cererii de radiere adresată direct instanței de judecată, pentru a dispune prelungirea perioadei în care legea impune finalizarea operațiunii de lichidare.
Motivele temeinice prevăzute de art. 260 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 nu pot fi analizate întrucât exced cadrului procesual în care instanța a fost învestită exclusiv cu o cerere de radiere a societății, la finalizarea procedurii de lichidare. Prin urmare, rămân fără efect juridic motivele invocate de către lichidator cu privire la imposibilitatea de a întocmi raportul în absența documentelor contabile, care susține că nu i-au fost predate de către administratorul statutar al societății și cu privire la faptul că nu are posibilitatea efectivă de reconstituire a patrimoniului societății întrucât nu s-au depus bilanțuri contabile la organele fiscale și registrul comerțului.
Totodată, art. 260 alin. 4-7 din Legea nr. 31/1990 obligă lichidatorul să depună rapoartele de lichidare la registrul comerțului care are competența
exclusivă de a dispune înregistrarea în registrul comerțului în conformitate cu art. 6-7 din OUG nr. 116/2009, fără ca instanța de judecată să se poată substitui acestei competențe care excede sferei atribuțiilor determinate de legiuitor în cadrul competenței generale.
Pe de alta parte, potrivit art. 171 alin. 1 din Normele metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor aprobate prin Ordinul ministrului justiției nr. 2594/C/2008 cererea de radiere a unei persoane juridice, formulate de lichidator sau de persoana interesată, în situațiile în care legea îi conferă acest drept, va fi însoțită, după caz, de următoarele înscrisuri:
- certificatul de înregistrare, după caz, în original;
- anexele la certificatul de înregistrare și certificatele constatatoare care atestă înregistrarea declarațiilor pe propria răspundere privind autorizarea funcționării, după caz, în original;
- hotărârea judecătorească irevocabilă de închidere a procedurii falimentului și de dispunere a radierii, dacă este cazul;
- hotărârea judecătorească irevocabilă de respingere a opoziției, dacă este cazul, în copie legalizată;
- situația financiară de lichidare și repartizare a activelor, aprobata de asociați/membri, în original, precum și dovadă publicării acesteia în condițiile legii;
- alte înscrisuri prevăzute de legi speciale;
- dovezile privind plata taxelor legale și timbrul judiciar, în original. Astfel, lichidatorul trebuie să facă dovada îndeplinirii procedurii legale,
respectiv a faptului că a solicitat menționarea depunerii în registrul comerțului atât a situației financiare de lichidare cât și a cererii de radiere, înainte de judecarea prezenței cauze.
Chiar dacă lichidatorul nu a solicitat prin cererea adresată instanței înregistrarea raportului în registrul comerțului, din cuprinsul art. 260 din Legea nr. 31/1990 care reglementează procedura de radiere a unei societăți comerciale dizolvată rezultă că în absența depunerii rapoartelor de lichidare, radierea nu poate fi dispusă întrucât lichidarea nu s-a realizat.
Nu în ultimul rând, instanța mai reține că odată cu desemnarea petentului în calitate de lichidator, stabilirea onorariului conform art.2 din OUG nr. 116/2009 coroborat cu art. 7 din Legea nr. 31/1990 și îndeplinirea formalităților de publicitate și înscriere în registrul comerțului, care au fost îndeplinite în cauză, petentul a dobândit calitatea de reprezentant al societății și răspunde în aceleași condiții ca administratorul, așa cum se prevede în art. 253 din Legea nr. 31/1990. Instanța nu poate cenzura și nici restrânge aceste prerogative pe care lega le-a conferit lichidatorului.
Totodată prin art. 260 alin. 8-10 din Legea nr. 31/1990 se stabilesc în mod expres care sunt condițiile în care se poate dispune radierea unei societăți comerciale dizolvate și cine are calitate procesuală activă în cererea de radiere.
Întrucât cauza cererii de radiere dedusă judecății nu se întemeiază pe finalizarea lichidării, fiind expuse motivele de fapt pentru care nu s-a putut realiza în accepțiunea petentului, radierea unei societăți fără lichidare nu poate fi dispusă decât la cererea O. ui registrului comerțului, așa cum se prevede în art. 260 alin. 10 din Legea nr. 31/1990. Pasivitatea O.R.C.-ului în a solicita radierea nu constituie un argument care să justifice admiterea cererii întrucât nu există temei legal și cu atât mai puțin interesul lichidatorului în reglementarea situației sale, inclusiv sub aspectul plății onorariului. Cu atât mai puțin, nici omisiunea legiuitorului de a interveni pentru reglementarea situației într-un mod favorabil lichidatorilor desemnați potrivit Legii nr. 31/1990 nu poate fundamenta
admiterea cererii și nici consacrarea prin practică judiciară a unui alt caz de radiere distinct de cele reglementate de lege.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta solicitând casarea solicitând
casarea hotărârii și rejudecând a fi dispusă radierea din registrul comerțului a S.C. M. bisnnes G. S. B. M. .
În susținerea celor solicitate se arată că în calitate de mandatar în conformitate cu legea societăților lichidatorii vor putea să stea în judecată, având capacitatea cerută de lege. În acest context a inițiat demersul în instanță, prezentând situația raportat la lipsa informațiilor legate de societate a cărei radiere se solicită.
Radierea impunea prezentarea unui certificat fiscal din care să rezulte că societatea nu are datorii la buget. Pentru obținerea certificatului trebuiau depuse declarații, deconturi fiscale lunare sau trimestriale pe ultimii 5 ani, bilanț contabil anual începând cu anul 2011, certificatul de înregistrare în original. Ori nu se pot depune asemenea documente fără acte primare, justificative, deoarece fapta în sine ar prezenta fals în înscrisuri, neexistând nicio garanție că societatea respectivă nu a desfășurat efectiv acte de comerț, ilicite sau cu evaziune fiscală.
Depunerea cererii de radiere prin Registrul C. impune încadrarea în condițiile din art.3-4 prezentate anterior, condiții nerealizabile, nerealiste.
Obiecțiunile ORCT M. sunt nerealiste imposibil de aplicat. Nu este
împiedecată aceasta instituție să primească actele lichidatorilor din oficiu și fără nico o pretenție bănească nejustificată.
În concluzie lichidatorul - recurentul susține următoarele:
Există prevedere legală în calitate de mandatar legal și convențional pentru a sta în judecată, a se adresa justiției cu cereri de radiere pentru societățile la care a fost desemnat prin hotărâri ale judecătorilor delegați la ORCT. Nu există nicio interdicție prevăzută în norme juridice imperative, că lichidatorul să se adreseze direct instanței cu cerere de radiere.
Există practică în acest domeniu și la Tribunalul Maramureș prin care s-a dispus radierea societății comerciale dizolvate de drept sau judiciar.
Există jurisprudență în domeniu, respectiv practica altor tribunale din țară. Respingerea cererilor lichidatorilor conduce la sute de recursuri, la aglomerarea Curții de Apel C. cu asemenea cazuri minore ca importanță
judiciară.
Admiterea cererilor de radiere conduce la simplificarea evidențelor administrativ fiscale din cadrul Ministerul Finanțelor Publice și administrative din cadrul O. ui R. C., se diminuează sau chiar elimină posibilitatea de fraudă fiscală ale societății suplimentare bugetului de stat atât din impozitarea veniturilor lichidatorilor și prin plata datoriilor mai reduse ca valoare de către unele societăți dizolvate și radiabile.
Formele subsecvente solicitate la radiere respectiv: certificate fiscale constatatoare, declarații și deconturi multi anuale, bilanțuri contabile de închidere a lichidării, rapoarte necesită existența de date de documentare și costuri financiare pentru lichidatori la registrul comerțului, acțiuni nerealizabile în prezent.
Ulterior prin înscrisul depus la_ (fila 17) recurentul a arătat că renunță la judecata recursului.
Verificând regularitatea sesizării formulate_ în temeiul art.137 C.pr.civ
. coroborat cu art.20 din Legea nr.146/1997, art.9 din OG nr.32/1995 Curtea a pus în discuție excepția anulării ca netimbrate a recursului.
În acest sens se reține că în conformitate că cu dispozițiile art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentului obligația achitării taxei judiciare
de timbru în sumă de 19,5lei iar conform art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar de 0,15 lei.
În temeiul art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurentul a fost înștiințata să achite sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de_ (f. 18 dosar), lipsind 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență disp. art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de CII S. Z. împotriva sentinței civile nr. 5566 din 1.X.2012, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
F. | T. | M. | H. | D. M. |
G.
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.M. P.
| ← Sentința civilă nr. 687/2013. Radiere societate după dizolvare | Sentința civilă nr. 439/2013. Radiere societate după dizolvare → |
|---|
