Decizia civilă nr. 11796/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 11796/2013
Ședința publică din data de 06 decembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: M. B.
JUDECĂTOR: M. -I. I. JUDECĂTOR: S. AL H. GREFIER: EVA T. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC W. M. K., împotriva sentinței civile nr. 1438 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., cauza privind și pe intimata SC W. R. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
C. ea constată faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, ea fiind realizată și prin publicitate, recursul a fost declarat în termen, motivat, comunicat, fiind achitată taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente. Totodată se constată cu recurenta și-a dus la îndeplinire obligațiile stabilite în sarcina sa la termenul anterior.
Față de actele existente la dosar, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă(f. 20), curtea apreciază cauza in stare de judecată și o reține în pronunțare.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 1438 din_ pronunțată în dosarul nr. _
/a1 al Tribunalului Specializat C. s-a respins cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței formulată de creditoarea S.C. W. M. K. împotriva debitoarei S.C. W. R. S.R.L.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pentru a putea fi admisă cererea creditoarei pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei, este necesară întrunirea cumulativă a cerințelor formale prevăzute de art. 31 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, precum și cele de fond prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. a, pct. 6 și pct. 12 din același act normativ.
Astfel, este necesar ca creditoarea să dețină împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile, în cuantum de minim 45.000 lei.
Or, în condițiile în care creditoarea nu a depus un înscris constatator al contractului care să fie însușit de către debitoare prin semnătură și ștampilă, și
care prin urmare să fie opozabil debitoarei, nu a depus comenzi emise de către debitoare care să poarte semnătura unui reprezentant al acesteia și nici facturi fiscale care să fi fost acceptate de către debitoare, actele depuse la dosar fiind toate nesemnate, judecătorul sindic a reținut că creditoarea nu a făcut dovada faptului că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile, în cuantum de minim 45.000 lei, deși sarcina probei sub acest aspect îi revenea potrivit art. 1169 Cod civ.
În acest sens, s-a reținut că "creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul";, după cum prevăd dispozițiile art. 379 alin. 3 Cod proc.civ. Debitoarea fiind o societate comercială, însușirea facturilor presupunea semnarea acestora de către persoana îndreptățită să angajeze juridic societatea, respectiv administratorul, precum și aplicarea obligatorie a ștampilei societății, aceasta reprezentând mijlocul legal de identificare al persoanelor juridice.
Aceste cerințe nu sunt îndeplinite însă de facturile fiscale pe care creditoarea își întemeiază pretențiile, pe acestea nefiind aplicată ștampila debitoarei și nici semnătura vreunui reprezentant al acesteia cu dreptul de a angaja societatea debitoare din punct de vedere juridic.
Prin urmare, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 1 lit. a, pct.
6 și pct. 12 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins cererea de deschidere a procedurii generale a insolvenței formulată de creditoarea S.C. W.
M. K., împotriva debitoarei S.C. W. R. .
Față de prevederile art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., întrucât creditoarea nu a avut câștig de cauză, a respins, ca neîntemeiată, cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC W. M.
K.
solicitând modificarea hotărârii pronunțate si in consecința admiterea cererii creditoarei de deschidere a procedurii generale a insolventei impotriva debitoarei SC W. R. S. . Solicită obligarea debitoarei la plata tuturor cheltuielilor de judecata atat in fond cat si in recurs.
În motivarea recursului creditoarea a arătat următoarele:
Cererea creditoarei a fost respinsa de instanța de fond pe considerentul ca nu a făcut dovada faptului ca ar deține o creanța certa, lichida si exigibila. Fata de cele de mai sus, apreciază ca soluția pronunțata este netemeinica, având in vedere faptul ca toate facturile depuse de creditoare in probatiune sunt acceptate la plata de către debitoare. Totodată învederează faptul ca debitoarea nu a formulat o contestație impotriva cererii creditoarei, iar in opinia creditoarei aceasta este o recunoaștere a debitului.
În continuare învederează faptul ca instanța de fond nu i-a pus in vedere sa completeze in nici un fel probatiunea, iar pe acest considerent a apreciat ca probatiunea depusa este îndestulătoare.
Pentru susținerea cererii creditoarei, va depune si alte acte din care sa rezulte faptul ca creanța sa este certa lichida si exigibila. Arată faptul ca intre societățile noastre a existat o colaborare in baza căreia s-au livrat aceste comenzi in favoarea debitoarei, dar dupa o vreme aceasta nu le-a mai achitat.
Fata de cele de mai sus, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, in sensul admiterii cererii creditoarei de deschidere a procedurii generale a insolventei impotriva debitoarei SC W. R. S. .
In drept, s-au invocat prevederile art. 8 din Legea 85/2006.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate,
C. ea constată următoarele:
Potrivit art.3 pct.1 lit.a și b din Legea nr.85/2006, prin insolvență se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului ce se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, insolvența fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori sau iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Conform art.3 pct.6, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile, valoarea prag pentru a putea fi introdusă cererea creditorului fiind în sumă de
45.000 lei.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că creditorul care are o creanță certă, lichidă și exigibilă mai mare de 45.000 lei împotriva unei debitoare care nu a plătit-o la scadență și nici la un interval de 90 de zile de la această dată poate solicita instanței deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.
În speță se constată din înscrisurile depuse în probațiune în recurs, a căror valențe sunt conferite de prev. art. 46 C.com., că există împotriva averii debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă care depășește valoarea prag impusă prin art.31 din Legea nr.85/2006, cererea formulată de creditoare fiind întemeiată.
Astfel, așa cum în mod corect s-a relevat prin recurs, cele două societăți au fost angrenate în raporturi comerciale, fiind emise de către creditoare facturile depuse la filele 17-300, vol. I și filele 1-12, vol. II, dosar recurs, valoarea restanțelor fiind de 619.694,84 USD. Totodată, în calea de atac, s-a făcut dovada că aceste facturi au fost semnate de primire și, implicit, acceptate de societatea debitoare, astfel încât obiecțiunile primei instanțe nu se mai verifică.
Așa fiind, creanța invocată este certă, rezultând din înscrisuri necontestate, este lichidă, fiind stabilită în bani și este exigibilă, scadența ei fiind cu mai mult de 90 de zile anterioare sesizării judecătorului sindic, fiind prezente, în consecință, cerințele impuse de textul art. 379 alin. 1, 3 și 4 C.proc.civ. coroborate cu cele ale art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 și depășește valoarea prag pentru deschiderea procedurii insolvenței prevăzută de art. 3 pct. 12 din același act normativ.
Din actele aflate la dosar, coroborate cu poziția pasivă a debitoarei, rezultă fără echivoc starea de insolvență vădită a debitoarei în sensul art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, necontestată de aceasta, la dosar neexistând probe din care să rezulte eventuale lichidități ale debitoarei care să acopere creanța invocată de creditoare.
În consecință, se apreciază că creditoarea a făcut dovada îndreptățirii sale de a solicita deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare în sensul dispozițiilor art. 31 coroborat cu art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care se va admite recursul, se va casa sentința atacată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea deschiderii procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de SC W. M. K. împotriva sentinței civile nr. 1438 din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al Tribunalului C. pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea deschiderii procedurii.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. B.
Judecător,
M. -I. I.
Judecător,
S. Al H.
Grefier, Eva T. V.
Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./
Jud.sindic: V. L. Oros
| ← Sentința civilă nr. 3010/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Sentința civilă nr. 6293/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
