Decizia civilă nr. 2068/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a4.1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2068/2013
Ședința publică de la 15 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de P. V. I. împotriva sentinței civile nr. 3529 din_ pronunțată în dosar nr._ /a4.1 al T. ui Maramureș, privind și pe intimat SC C. S. PRIN ADMINISTRATOR J. CII
L., pârât B. -G. SA G. B. M., pârât P. O. C. -P. O.
, pârât SC E. SA, F. DE F. A E. E., E. F. T.
N. -A. B. M., având ca obiect procedura insolvenței ridicare parțială dr. de adm.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Costenar Sonia în reprezentarea intereselor recurentului, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul promovat este legal timbrat.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Reprezentanta recurentului depune la dosar împuternicire avocațială și învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele invocate în memoriul de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3529 din_ pronunțată în dosar nr. _
/a4.1 al T. ui Maramureș s-a admis cererea formulată de către C.I.I. B. L. în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC C. S., în contradictoriu cu
V. I. în calitate de administrator statutar al debitoarei SC C. S. și, în consecință:
S-a dispus ridicarea parțială pentru administratorul statutar P. V. I. a dreptului de administrare al debitoarei SC C. S., în următoarele condiții:
administratorul statutar va lua măsuri ca debitoarea să înregistreze integral în evidența contabilă veniturile realizate pentru întreaga perioadă de observație aferentă procedurii insolvenței;
debitoarea va proceda la realizarea tuturor plăților - în numerar, prin conturile bancare sau prin orice mijloc de plată - aferente activității
desfășurate, numai cu avizul administratorului judiciar, în condițiile prezentării unei cereri de efectuare plăți însoțită de documente justificative;
actele de administrare vor viza conducerea evidenței cantitativ-valorice a stocurilor și prezentarea către administratorul judiciar, lunar, a acestei evidențe;
actele de administrare vor viza realizarea situațiilor financiar-contabile în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data întocmirii lor și prezentarea acestora către administratorul judiciar, lunar, însoțite de documentele justificative care au stat la baza întocmirii acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Încheierea nr. 4305/_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș a fost dispusă deschierea procedurii generale de insolvență față de debitoarea S.C. C. S., fiind desemnat ca administrator judiciar C.I.I. B. L.
.
Potrivit raportului de constatări-verificări întocmit la cererea administratorului judiciar de către S.C. E. NT S.R.F. (f.28-31) au fost identificate o serie de deficiențe ale evidențelor și încasărilor contabile, gen: lipsa unor evidențe clare a consumurilor, neînregistrarea ieșirii din patrimoniu a unor mijloace fixe vândute, înregistrarea în contabilitate a unor documente justificative emise pe numele altor societăți sau persoane fizice, decontarea unor cheltuieli pentru imobile care nu au fost dovedite ca făcând parte din patrimoniul societății, efectuarea unor compensări fără a exista documente justificative, încasări în numerar fără a fi identificate chitanțele emise, ridicarea din încasări a unor sume de bani cu titlu de bani personali, etc.
Față de aceste nereguli nu pot fi primite ca întemeiate susținerile administratorului statutar ori ale contabilului colaborator că toate acestea ar avea un temei legal, că ar avea caracter izolat sau că ar constitui o reglare contabilă aferentă anilor trecuți.
Comitetul creditorilor nu și-a precizat poziția față de prezenta cerere, dar instanța reține că în cadrul procedurii de insolvență, adunarea creditorilor din_ a votat intrarea debitoarei în procedura de faliment, cauză ce se află pe rolul judecătorului sindic.
Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a reținut cererea de ridicare parțială a dreptului de administrare ca fiind întemeiată și a dispus în acest sens, conform cu prev.art. 47 alin.5 și 6 și art. 48 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. V. I.
solicitând instanței de recurs a dispune admiterea recursului și modificarea sentinței atacatăe, în sensul respingerii cererii de ridicare parțială a dreptului de administrare al debitoarei SC CPG S. - "în insolvență, in insolvency, en procedure collective".
-în subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare s-a arătat că:
O cerere de ridicare parțială a dreptului de administrare se justifică în condițiile în care se face dovada pierderilor continue din averea debitorului sau lipsa probabilității de realizare a unui plan rațional de activitate, astfel cum prevăd dispozițiile art.47 a1.5 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței. Or, potrivit celor prezentate în motivarea cererii administratorului judiciar, nu se face dovada unor astfel de pierderi din averea debitorului, după deschiderea procedurii insolvenței care să susțină legal această cerere.
Cererea administratorului judiciar se fundamentează pe "suspiciunile" acestuia cu privire la înregistrarea în contabilitate a veniturilor realizate de
debitoare, suspiciuni care ar susține prezumția că debitoarea nu înregistrează integral în evidența contabilă veniturile realizate" ( a se vedea pct.l.a din cerere).
Situația prezentată de administratorul judiciar ca exemplu de înregistrare sau neînregistrare a veniturilor (respectiv, sancțiunea aplicată de Garda Financiară potrivit procesului verbal seria H nr.0290210/_ ), a fost o situație
izolată, ce nu poate duce la concluzia că societatea debitoare nu-și evidențiază în contabilitate în mod corect veniturile, simpla prezumție a administratorului
judiciar că nu sunt înregistrate integral în evidența contabilă veniturile realizate, nefiind și suficientă în susținerea acestei teorii.
În motivarea hotărârii instanța reține ca fiind întemeiate motivele invocate de administratorul judiciar în susținerea cererii, raportându-se exclusiv la concluziile Raportului de constatări-verificări întocmit la cererea administratorului judiciar de către E. nt S. (filele 28-31 din dosar), raport în care au fost evidențiate o serie de deficiențe ale evidențelor și încasărilor contabile ale societății debitoare, pentru perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenței debitoarei SC CPG S. .
Deși la dosarul cauzei au fost formulate de către debitoare pentru termenele de judecată din_ și_, răspunsuri față de constatările cuprinse în raportul sus-amintit, unde s-a explicat punctual situația contabilă reală, prin raportare la întreaga evidență contabilă a societății debitoare, aceste apărări nu au fost avute în vedere de către instanța fondului, apreciindu-se că nu pot fi primite, ca întemeiate, susținerile pârâtului fiind în contradicție cu cele prezentate de către administratorul judiciar.
Toate aceste constatări din cuprinsul raportului la care a făcut referire, se referă la perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenței, aspect învederat instanței fondului. Prin raportare la aceste constatări, nu se poate concluziona că în perioada de observație societatea debitoare a înregistrat pierderi care să justifice ridicarea dreptului de administrare.
Se susține totodată că nu s-au realizat plăți către creditorul garantat BRD - GSG SA G. B. M., în condițiile în care potrivit extraselor de cont, pe perioada 1.0l.2010-_, plățile efectuate către acest creditor sunt în sumă de 82.500 lei. De asemenea, în ceea ce privește susținerea vizând ridicarea de "bani personali" după cum a mai arătat reprezintă în fapt o reglare contabilă aferentă anilor anteriori, și nu ridicare efectivă de bani în numerar. De altfel, la termenul din_ instanța a dispus administratorului judiciar să facă dovada încasării de către debitoare a sumei de 105.298,04 lei, precum și a ridicării de către administratorul special a sumei de 88.000 lei, dovadă care nu s-a realizat
niciodată.
Ceea ce a omis instanța a observa este faptul că potrivit rulajului contului 4551 "asociați conturi curente", în decursul anului 2011 s-a depus în societate de către asociati suma de 135.200 lei.
Un alt argument pe care-și întemeiază instanța fondului hotărârea este cel referitor la faptul că în cadrul procedurii de insolvență, adunarea creditorilor din_ a votat intrarea debitoarei în procedura de faliment, cauză ce se află
pe rolul judecătorului sindic. Această motivare nu poate justifica soluția dată - atâta timp cât împotriva acestei măsuri s-a formulat contestatie, soluția nefiind irevocabilă.
Ceea ce instanța fondului a omis a analiza este faptul că în momentul în care adunarea creditorilor a votat intrarea în faliment tabelul definitiv al creanțelor nu era finalizat, întrucât Sentința Civilă nr.1508/_ prin care au fost soluționate contestațiile la creanțe a fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare, prin Decizia Civilă nr.143/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr.6647._ . După rejudecarea cauzei în dosar nr._ /a3 al T.
ui Maramureș, prin Sentința Civilă nr. 7350 din_ s-a admis în parte contestația debitoarei la tabelul preliminar al creanțelor, în prezent cauza af1ându-se în recurs la Curtea de Apel C. sub dosar nr.6647/l 00/2009/a3 cu termen de judecată la_ .
Ba mai mult, măsura luată inițial de intrare în faliment a debitoarei în cadrul adunării creditorilor a fost constată ca nelegală prin decizia Civilă nr.1l/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ . Prin această decizie, a fost casată Sentința Civilă nr.1748/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, cauza s-a trimis spre rejudecare.
Totodată, un alt argument pentru care cerere de ridicare partială a dreptului de administrare nu se justifică este motivat de faptul că pe toată perioada de observație, de la data deschiderii procedurii și până în prezent, administrarea activității debitorului s-a realizat sub supravegherea administratorului judiciar în conformitate cu prevederile art.18, a1.2 lit.e și art.49 alin. 1 lit.a din Legea nr.85/2006, fiindu-i prezentate periodic toate documentele și informațiile referitoare la activitatea societății; în plus, plățile efectuate au fost avizate de către acesta.
Colaborarea cu administratorul judiciar s-a realizat dificil încă de la început, procedura pe care aceasta .a înțeles să o urmeze, nefiind întocmai cu dispozițiile Legii nr.85/2006, aspecte de altfel sesizate de Curtea de Apel C. .
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 4305/_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș a fost dispusă deschierea procedurii generale de insolvență față de debitoarea S.C. C. S., fiind desemnat ca administrator judiciar C.I.I. B. L.
.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Maramureș în data de_, administratorul judiciar al debitoarei S.C. G.P.G S. a solicitat în contradictoriu cu P. V. I. în calitate de administrator statutar și special al SC CPG S. și în condiții de opozabilitate cu comitetul creditorilor format din BRD - G. Crup B.
M., P. orașului C. și SC E. SA, ridicarea parțială a dreptului de administrare al debitoarei.
În motivarea cererii, administratorul judiciar a învederat că măsura se impune în scopul protejării intereselor creditorilor, întrucât, ca urmare a analizării actelor și documentelor contabile ale debitoarei, a rezultat că nu există o evidență a consumurilor, existând perioade în care societatea are consumuri mai mari decât veniturile înregistrate, debitoarea nu a înregistrat în contabilitate ieșirea din patrimoniu a mijloacelor fixe, de natura autoturismelor și a semiremorcilor, operațiune contabilă ce face și obiectul dosarului penal nr. 5282/P/2009, în evidența contabilă a debitoarei se înregistrează documente justificative emise pe alte societăți sau persoane fizice, societatea decontează cheltuieli de întreținere pentru alte locuri de consum, nu cele privind sediul ori punctele de lucru declarate, societatea realizează decontări contabile fără a exista documente justificative, iar în luna ianuarie 2011 administratorul statutar a încasat, în numerar, clienți în valoare de 105.298,04 lei fără a se identifica chitanțe care să ateste încasarea ori a ridicat din societate cu titlu de bani personali suma de 88.000 lei, operațiune nepermisă în perioada de insolvență.
În drept au fost invocate prev.art. 47, alin. 5, 6 și art. 48 alin.1 și 2 din Legea 85/2006.
Prin hotărârea atacată, tribunalul a admis cererea formulată și, pe cale de consecință, s-a dispus ridicarea parțială a dreptului de administrare pentru administratorul statutar P. V. -I., stabilindu-se punctual și condițiile în care acest drept va fi exercitat.
În susținerea recursului, administratorul statutar arată că, de la momentul desemnării administratorului judiciar, colaborarea cu acesta s-a desfășurat cu dificultăți, situația prezentată de acesta ca exemplu de înregistrare a veniturilor fiind una izolată ce nu poate duce la concluzia că societatea debitoare nu-și evidențiază în contabilitate în mod corect veniturile.
S-a mai susținut că sunt prezentate o serie de așa-zise constatări ale administratorului judiciar ca urmare a analizării actelor și documentelor contabile ale debitoarei, constatări ce nu au fost cuprinse într-un raport și care nu s-au făcut prin raportare la întreaga documentație contabilă, fiind prezentate deficiențe anterioare cererii de deschidere a procedurii. Totodată, pe toată perioada de observație, administratorului judiciar i-au fost prezentate toate documentele și informațiile referitoare la activitatea societății, soluția de admitere a cererii neavând fundament în starea de fapt reală sau în textele legale invocate.
Curtea constată că motivele de recurs nu pot fi primite, soluția dată de către judecătorul sindic fiind temeinică și legală.
Pentru a aprecia astfel, s-a luat act de împrejurarea că din analiza documentelor existente în dosarul de fond rezultă că debitoarea, prin reprezentant legal, a pus la dispoziția administratorului judiciar actele și documentele contabile ale debitoarei, pentru cei trei ani anteriori deschiderii procedurii de insolvență, (fără a i se pune la dispoziție evidența contabilă aferentă perioadei septembrie 2011 - decembrie 2011), o parte din documentele solicitate necesare finalizării analizei, fiind predate administratorului judiciar cu mare întârziere, respectiv în luna octombrie 2011; de asemenea s-au mai pus la dispoziția administratorului judiciar în data de_ o serie de documente contabile în completare.
În acest context, a fost formulată prezenta cerere, care a avut ca prim temei situația de fapt constatată prin Sentința civilă nr. 5633/08 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, dosar ce a avut ca obiect plângerea formulată de petenta S.C. C. S.R.L. împotriva procesului verbal seria H, nr. 0290210/0_ întocmit de Garda Financiară Maramureș.
Conform sentinței civile menționate mai sus, debitoarea nu a emis bonuri fiscale cu ocazia încasării sumei de 7.319 ron, instanța indicând pe larg actele
normative încălcate, cu consecința respingerii plângerii formulate de către S.c. C. S.R.L.
Având în vedere modalitatea cel puțin discutabilă de înregistrare a veniturilor aferente desfășurării activității comerciale, sancționată de organele de control și constatată de către instanța de judecată prin sentința civilă 5633/08 iunie 2011, în mod corect s-a apreciat că există serioase dubii asupra modului de evidențiere contabilă a acestora, situație în care se impunea admiterea cererii administratorului judiciar, din perspectiva art. 47 alin. 5 teza finală din LPI, o astfel de conduită fiind incompatibilă cu implementarea și derularea în bune condiții a unui plan rațional de activitate.
Aceste considerente rămân valabile chiar dacă se relevă prin recurs că este vorba despre o situație singulară, întrucât, pe de o parte, acestea rămân simple afirmații, a căror realitate nu poate fi verificată decât prin aplicarea întocmai a dispozițiilor date de tribunal.
Pe de altă parte, corect relevă intimatul solicitarea lui are ca scop protejarea intereselor creditorilor - participanți la procedura insolvenței debitoarei
S.C. C. S.R.L., creditori față de care nu se realizează plăți curente, obligatorii în perioada de observație și necesare - în ipoteza în care se sustine de către reprezentantii debitoarei că debitoarea poate urma un plan rațional de activitate.
Astfel, se reține că debitoarea desfășoară activitate comercială la punctul de lucru din C., jud. Maramureș, respectiv servicii de cazare, restaurant și bar,
obține venituri, însă nu realizează nici o plată curentă către creditorul garantat, în persoana B. - G. S.A. B. M., ceea ce constituie încă un argument în plus în susținerea prezumtiei că debitoarea nu înregistrează integral în evidenta contabilă veniturile realizate și a legalității sentinței atacate, chiar prin recurs arătându-se că plăți către acest creditor au fost efectuate numai în perioada_ -_ .
În plus, în mod corect s-a susținut că debitoarea nu are o evidență a consumurilor (există perioade în care societatea are consumuri mai mari decât veniturile înregistrate); că nu a înregistrat în contabilitate ieșirea din patrimoniu a mijloacelor fixe, de natura autoturismelor și a semiremorcilor, operațiune contabilă care face și obiectul dosarului penal nr. 5282/P/2009; că în evidența contabilă a debitoarei se înregistrează documente justificative emise pe alte societăți sau persoane fizice; că societatea decontează cheltuieli de întreținere pentru alte locuri de consum, nu cele privind sediul sau punctele de lucru declarate; că se realizează compensări contabile, fără a exista documente justificative.
Totodată, prin probațiunea administrată la fond s-a dovedit și realitatea susținerilor conform cărora, în luna ianuarie 2011, administratorul statutar a încasat, în numerar, clienți în valoare de 105.298,04, fără a se identifica chitanțe care să ateste încasarea, ulterior, administratorului judiciar constatând că din aceste încasări, administratorul statutar a ridicat suma de 88.000 lei, operațiune nepermisă în perioada de insolvență, în contextul în care debitoarea, conform tabelului definitiv de creanțe, are creditori salariați, garantați, bugetari, chirografari, ce au ordinea de prioritate prevăzută de Legea nr. 85/2006 în mod clar, respectiv gradul de prioritate 2, 4 și 7, aporturile personale având grad de prioritate 9.
Intimatul a mai indicat că aceste constatări au fost evidențiate în raportul nr. 257/_, ce constituie o completare a raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, iar apărările privind împrejurarea că toate aceste deficiențe se referă la perioada anterioară deschiderii procedurii sunt evident contrazise de cele anterior redate.
În plus, nu poate fi validată nici susținerea conform căreia aspectele învederate de către administratorul judiciar ar fi fost combătute prin explicațiile date în fața judecătorului sindic, înscrisul depus la filele 99-100 din dosarul de fond atestând o situație contrară, în sensul în care majoritatea deficiențelor au fost recunoscute și asumate, arătându-se doar că este vorba despre erori de înregistrare care vor fi corectate sau reglări contabile.
Ca atare, este justificată concluzia conform căreia conducerea contabilității în mod incorect poate provoca pierderi societății și datorită acestui fapt nici nu se poate stabili starea reală a patrimoniului debitoarei, respectiv dacă societatea ar putea continua desfășurarea activitătii în vederea realizării unui plan rational de activitate, administratorul judiciar relevând și că modul de administrare de până la această dată nu a fost de natură să ofere o posibilitate reală de a se achita creanțele înscrise în tabelul definitiv, creanțe ce se ridică la nivelul sumei de 3.402.629,36 lei, la care se adaugă cele înscrise cu titlu provizoriu.
Din această perspectivă, judecătorul sindic a procedat corect la admiterea cererii, temeinicia și legalitatea soluției pronunțate neputând fi combătute pertinent nici de susținerile conform cărora nu sunt reale statuările privind stadiul procedurii insolvenței, respectiv iminența soluționării cererii de intrare în faliment sau de împrejurarea că a fost extrem de dificilă colaborarea cu practicianul în insolvență, căruia i-au fost prezentate, cu toate acestea, toate documentele și informațiile privind activitatea societății, toate acestea neavând relevanță, din moment ce a fost dovedită și corect constatată incidența în cauză a
prev. art. 47 alin. 5 din LPI, text instituit în vederea protejării intereselor masei credale, în vederea atingerii scopului procedurii insolvenței.
Așa fiind, în baza prev. art. 8 din LPI, art. 312 C.pr.civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de P. V. I. împotriva sentinței civile nr. 3529 din_ pronunțată în dosar nr._ /a4.1 al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
S. Al H.
Judecător,
M. B.
Judecător,
G. -A. N.
G. ,
A. B.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: E. C.
| ← Încheierea civilă nr. 443/2013. Procedura insolvenței | Încheierea civilă nr. 2066/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
