Decizia civilă nr. 8546/2013. Procedura insolvenței. SRL (Societate cu Răspundere Limitată)
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS. L
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8546/2013
Ședința publică de la 13 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător A. -I. A. Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de creditoarea SC M&M O. S. împotriva Sentinței civile nr. 1017/2013 pronunțată de T. S. izat C., privind și pe creditor D. C. P. A. C.
N., creditor I. C., creditor M. C. N., , creditor B., creditor SC L.
R. S., creditor SC T. SA CU SA S. N., S. SI A., creditor SC I. A. SA, creditor SC P. S., creditor S. SI A., creditor R. SA, intimat SC I. G. S. PRIN C. SA C. H.
M., intimat SC I. G. S. PRIN LICHIDATOR J. J. I., parte civilă O. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, intimat M. A., intimat M.
R. A., pârât SC T. 3M S., intimat M. E. A., pârât SC T. 3M S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată _
/a1 act.in anulare depusa de com.cred.in dos._ .
Se constată că la data de 12 septembrie 2013 s-au înregistrat concluzii scrise formulate de recurentă și o notă de cheltuieli din partea intimatului M. E. A., iar la 13 septembrie 2013 s-au înregistrat concluzii scrise din partea intimaților M. A. și M. R. A. .
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 6 septembrie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C. EA
Prin sentința civilă nr. 1017 din_ pronunțată de T. S. izat C. în dosar nr._ /a1 s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâții M. E. A., M. A., M. R. ȘTEFAN și debitoarea SC I. G. S. prin curator special av. C. H.
M., și în consecință:
S-a respins acțiunea în anulare formulată și precizată de creditoarea SC M&M O. S., în calitate de împuternicit al Comitetului creditorilor, în contradictoriu cu pârâții M. E. A., M. A., M. R. A., SC T. 3M S., debitoarea SC I. G. S., prin curator special av. C. H. M. și lichidatorul J. I. desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului M. E. A. suma de 8.000 lei și pârâților M. A. și M. R. ȘTEFAN suma de 2.700 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1779/2010 pronunțată la 28 aprilie 2010 în dosarul_ al T. ui S. izat s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei I. G. S., fiind desemnat administrator judiciar provizoriu S.P. J. SPRL, stabilindu-se în sarcina acestuia obligația de a depune raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență în termen de maximum 60 de zile de la data desemnării sale.
La data de 27 octombrie 2011, în temeiul împuternicirii Comitetului creditorilor, reclamanta creditoare SC M&M O. S. a formulat prezenta cerere de anulare a transferurilor patrimoniale intervenite între debitoarea SC I. G. S. și pârâții M. E. A., M. A., M. R. ȘTEFAN și SC T. 3M S. .
Potrivit art. 81 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor in dauna creditorilor, precum si pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se refera art. 79 si 80, poate fi introdusa de administratorul judiciar/lichidator in termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai tarziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. Ori, termenul de 18 luni a început să curgă la data de 28 aprilie 2010 și s-a împlinit la data de 28 august 2011, înainte de depunerea recomandată a acestei ceri la oficiul poștal, respectiv 27 octombrie 2011 (filele 10-11). De asemenea și termenul de 1 an de la împlinirea termenului prevăzut pentru depunerea raportului prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2006 s-a împlinit anterior formulării prezentei acțiuni în anulare.
Având în vedere faptul că acțiunea în anulare a transferurilor patrimoniale a fost formulată după împlinirea acestui termen, judecătorul sindic a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâții M. E. A., M. A., M. R. ȘTEFAN și debitoarea SC I.
G. S. prin curator special av. C. H. M., și în consecință a respins acțiunea în anulare formulată și precizată de creditoarea SC M&M O. S. în calitate de împuternicit al Comitetului creditorilor, în contradictoriu cu pârâții M. E. A., M. A., M. R. A., SC T. 3M S., debitoarea SC I. G. S., prin curator special av. C. H. M. și lichidatorul J.
I. desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta căzând în pretenții, a fost obligată să plătească pârâtului M. E. A. suma de 8.000 lei și pârâților M. A. și M. R. ȘTEFAN suma de 2.700 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, constând în onorarii avocațiale și onorariu expert (filele 223-224, 229, 231, 269, 272, 298-300).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea M&M O.
, solicitând, raportat la dispozițiile art. 312 alin. 5 C. pr. civ. casarea hotărârii, respingerea excepției prescripției acțiunii în anulare și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii de recurs recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a normelor care reglementează prescripția dreptului material la acțiunea în anularea transferurilor patrimoniale, termenele prevăzute de art. 81 alin. 1 din LPI nefiind aplicabile în cazul acțiunilor în anulare introduse de comitetul creditorilor.
Deliberând, instanța reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1779/2010 pronunțată la 28 aprilie 2010 în dosarul_ al T. ui S. izat s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei I. G. S., fiind desemnat administrator judiciar provizoriu S.P. J. SPRL.
Potrivit art. 81 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, forma în vigoare la data deschiderii procedurii, acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum și pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 și 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.
Potrivit art. 20 alin. 1 lit. b) din legea insolvenței, raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insovență trebuie depus la termenul stabilit de judecătorul sindic, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data desemnării administratorului judiciar.
In motivarea hotărârii pronunțate, judecătorul sindic a reținut faptul că, raportat la data înregistrării prezentei acțiuni în anulare,_, a fost depășit termenul maxim de 16/18 luni de la data deschideri procedurii, fiind amintit și că nu a fost respectat nici termenul de 1 an de la data expirării termenului pentru depunerea prevăzut la art. 20 alin.l lit.b) din LPI.
C. ea constată că judecătorul sindic a realizat o greșită aplicare a dispozițiilor art. 81 alin. 1 din Legea insolvenței întrucât acțiunea a fost exercitată de înainte ca termenul limită, acela de 18 luni socotite de la data deschiderii procedurii, să fi fost epuizat.
Pentru a aprecia astfel, instanța de recurs ia act, în primul rând, de faptul că nu poate fi validată poziția susținută în fața Curții de către reprezentantul intimaților M. A., M. R. A., conform căreia, dată fiind soluția cuprinsă în dispozitiv, judecătorul fondului ar fi sancționat reclamanta pentru depășirea termenului de 1 an, socotit de la depunerea raportului prev. de art. 20 alin.l lit.b) din LPI, iar nu a celui maximal, de 16/18 luni de la data deschiderii procedurii.
Aceasta întrucât considerentele primei instanțe nu sunt structurate de a asemenea manieră, nefiind indicate date relevante pentru a se putea aprecia incidența termenului de 1 an. Mai mult, argumentele sunt expuse astfel încât rezultă că se impută reclamantei, în primul rând, depășirea termenului maximal prev. de art. 81 alin. 1 din LPI.
Pe de altă parte, chiar dacă este real că analiza celor două termene a constituit o preocupare constantă a doctrinei în domeniu, nu este mai puțin adevărat că nu s-a ajuns la o soluție unanim acceptată în ceea ce privește natura lor juridică, fiind susținută în continuare și teza conform căreia și termenul de 1 an, alături de cel de 18/16 luni, ar fi unul de prescripție, soluția din dispozitiv putând fi astfel justificată prin prisma acestei poziții.
În plus, din susținerile părților pare să rezulte că termenul pentru depunerea raportului prev. de art. 20 lit. b din LPI nu a fost respectat, iar într-un astfel de context, există argumente serioase expuse de teoreticieni, însușite în practică, în sensul în care devine aplicabil termenul maxim de 18 luni, viciile procedurii neputând produce efecte în dauna intereselor participanților la procedură, care sunt ocrotite prin dispozițiile legii.
C. ea mai ia act și de faptul că principala problemă care trebuie lămurită în această cauză este cea a legii aplicabile în materie, din perspectiva faptului că, deși s-a dispus deschiderea procedurii anterior
intrării în vigoare a Legii nr. 169/2010, prin care s-a modificat textul art. 81 alin. 1 din LPI, acțiunea în anulare a fost introdusă ulterior acestui moment. Cu alte cuvinte, dacă la data deschiderii procedurii, termenul maximal prevăzut pentru introducerea cererii era de 18 luni, la momentul sesizării instanței cu această cerere, el a fost redus la 16 luni.
Deși reprezentanții intimaților au încercat să acrediteze teza conform căreia dispozițiile Legii nr. 169/2010 sunt cele aplicabile speței, o astfel de opinie nu este împărtășită de C. e, și aceasta independent de calificarea juridică diferită care poate fi dată acestui termen (prescripție/decădere).
Pentru a aprecia astfel, instanța de recurs ia act de caracterul special al Legii procedurii insolvenței, în întregul său și de faptul că, în acest caz, momentul determinant în funcție de care se stabilesc regulile de judecată aplicabile este cel al deschiderii procedurii, numai o astfel de interpretare fiind în acord cu necesitatea instituirii unor reguli care să țină cont de interesele tuturor participanților la procedură, în sensul asigurării unei anumite coerențe și previzibilități în privința administrării și mersului acesteia.
O astfel de situație depășește sfera intereselor personale ale participanților la aceasta, intrând în coliziune cu necesitatea asigurării unui act de justiție eficient, iar o altă interpretare ar intra în coliziune cu principiul comunitar al certitudinii juridice si cu jurisprudenței constantă a CEDO, conform cărora o solutie dispusa printr-o lege sau prin alt act normativ trebuie implementată cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții.
Axa formală a securității juridice o reprezintă calitatea legii, în timp ce axa temporală o reprezintă previzibilitatea legii. Pentru a ști ce prevede legea, nu este suficient ca ea să fie accesibilă în sens material. Este vorba de o exigență esențială, iar publicarea normei, care este destinată să o facă accesibilă, constituie de altfel o condiție a opozabilității sale. Dar mai trebuie și ca norma să fie inteligibilă.
Inteligibilitatea implică lizibilitatea, atât claritatea și precizia enunțurilor, cât și coerența lor. Ea mai presupune și ca regulile să dobândească întreaga lor forță în contextul corpus-ului juridic în care ele sunt chemate să se integreze, iar interpretarea dată de către intimați este contrară principiilor generale care guvernează materia insolvenței.
Ca atare, C. ea a ajuns la concluzia conform căreia termenul maximal aplicabil pentru introducerea acțiunii este cel de 18 luni de la data deschiderii procedurii, nemaifiind astfel necesar a fi analizate susținerile părților legate de aplicabilitatea de principiu, în cazul acțiunilor în anulare introduse de comitetul creditorilor, a termenelor impuse prin textul art. 81 alin. 1.
Aceasta deoarece, chiar în situația cea mai puțin favorabilă din perspectiva reclamantei, care a acționat în calitate de împuternicit al comitetului creditorilor, aceea în care se apreciază că îi este aplicabil termenul de 18 luni, se constată că a acționat cu respectarea lui.
Cauza de anulare a fost invocată înainte de împlinirea a 18 luni socotit de la data deschiderii procedurii, la_, în contextul în care procedura s-a deschis la_, acest ultim interval fiind socotit de legiuitor a fi îndestulător pentru efectuarea diligențelor necesare identificării unor operațiuni încheiate în perioada suspectă.
Excepția se impunea a fi respinsă câtă vreme reclamanta, căruia nu i se poate imputa lipsa de acțiune pentru restabilirea dreptului încălcat, a
ieșit din pasivitate înainte de consumarea termenului de 18 luni socotit de la data deschiderii procedurii.
Așa fiind, în baza art.312 alin. 5 teza I C.proc civ., instanța va admite recursul declarat, va casa sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de SC M&M O. S. împotriva sentinței civile nr. 1017 din_ pronunțată de T. S. izat C., pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
S. Al H.
Judecător,
M. B.
Judecător,
A. -I. A.
Grefier,
A. B.
. Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: C. G.
| ← Sentința civilă nr. 6797/2013. Procedura insolvenței. SRL... | Încheierea civilă nr. 420/2013. Procedura insolvenței. SRL... → |
|---|
