Sentința civilă nr. 344/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a114204
SENTINȚA CIVILĂ NR.344
Ședința Camerei de Consiliu din_ Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. B. -judecător sindic
G. ier R. J.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulată de A. N. de A.
F. cu sediul în B., str.A. nr.17, sector 5, având ca obiect contestație împotriva Procesului Verbal al adunării creditorilor debitoarei SC R. SA întocmit în data de_ .
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința Camerei de Consiliu din_, susținerile și concluziile reprezentantului administratorului judiciar fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru data de_, iar apoi pentru data de azi, când, judecătorul-sindic a pronunțat prezenta hotărâre.
JUDECĂTORUL-SINDIC
Prin contestația înregistrată sub dosar nr._ /a11, creditoarea A.
N. de A. F. cu sediul în B., str.A. nr.17, sector 5, a solicitat anularea Procesului Verbal al adunării creditorilor debitoarei SC R. SA din data de_ .
În motivare a arătat că ședința adunării creditorilor a avut pe ordinea de zi: "Prezentare și aprobare propunere de valorificare a unor bunuri excedentare din patrimoniul SC R. SA
Votul Agenției Naționale de A. F. cu privire la ordinea de zi a fost unul negativ, având în vedere următoarele:
Textele de lege invocate de administratorul judiciar respectiv art.116, 117 și 118 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței reglementează lichidarea efectivă a bunurilor din averea debitoarei în scopul obținerii sumelor necesare satisfacerii creanțelor creditorilor.
În vederea obținerii sumelor de bani necesare pentru plata creanțelor creditorilor, bunurile din averea debitorului sunt supuse lichidării. Aceste bunuri sunt lichidate prin vânzarea lor, în condițiile legii.
Așadar, lichidarea constituie acea etapă a falimentului în cadrul căreia bunurile care compun activul averii debitorului se transformă prin modurile de valorificare prevăzute de lege, în sume de bani care vor fi destinate stingerii masei pasive, prin distribuirea acestora creditorilor, în ordinea prevăzută de lege.
Obligația efectuării lichidării bunurilor din averea debitorului îi revine în exclusivitate lichidatorului.
În perioada de observație, se desfășoară doar activități curente, premergătoare planului de reorganizare. În cazul în care s-ar proceda la vânzarea bunurilor, debitorul nu mai are posibilitatea conferită de lege de a face un plan de reorganizare. Chiar dacă legea nu prevede expres că bunurile debitorului nu pot fi vândute în perioada de observație, este lesne de înțeles că atât timp cât debitorul are dreptul de a intra în procedura de reorganizare, este interzisă o asemenea vânzare. Legea prevede expres că vânzarea bunurilor debitorului poate fi făcută doar în procedura falimentului sau în timpul reorganizării activității firmei.
La acest moment debitoarea se află în perioada de observație, iar dispozițiile legii insolvenței stipulează, cu valoare de principiu, că pe perioada de observație debitorul poate continua activitățile curente, adică acele fapte de comerț și operațiuni comerciale exercitate în cursul normal al comerțului sau și care constau în " continuarea activităților contractate, conform obiectului de activitate, efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora, asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente";. În aceasta ipoteză, debitorul își desfășoară activitatea prin organele proprii sau prin intermediul administratorului special care încheie și actele de gestiune, administratorul judiciar având doar rol de supraveghere.
Este adevărat că Legea insolvenței nu interzice expres vânzarea bunurilor debitorului în perioada de observație. Cu toate acestea, dispozițiile legii în ansamblul lor prevăd ca regulă vânzarea bunurilor după intrarea în faliment (fiind reglementată amănunțit la capitolul lichidării din secțiunea referitoare la faliment), sau înainte de faliment, ca parte a executării planului de reorganizare (art.94 care reglementează în alin.3 formele reorganizării).
Înainte de aceste momente (faliment sau confirmare plan de reorganizare), vânzarea bunurilor este doar o excepție, reglementată strict de art.49 și 39 din Legea insolvenței. Conform primului text normativ, debitorul propune vânzarea bunurilor, propunere care este supusă unor formalități (aprobarea de comitetul creditorilor) condiție neîndeplinită în prezenta speță. Creditorii care vor să fie vândute bunurile gajate, pot cere ridicarea suspendării în temeiul art.39 din Legea insolvenței, cu posibilitatea vânzării cu alte formalități specifice.
Rațiunea acestei reglementări este aceea că în perioada de observație administrarea debitorului se realizează de debitor, nu de creditori, în limitele art.49 adică doar pentru activități curente. Debitorul este cel care poate, în viziunea unui plan de reorganizare pe care urmează să-l propună, să solicite doar în mod excepțional și motivat vânzarea bunurilor sale.
În speță, creditorii, au preluat administrarea societății hotărând peste limitele atribuțiilor lor în această fază a procedurii vânzarea bunurilor debitorului, apreciind că acestea nu ar afecta o eventuală reorganizare, și periclitând astfel de șanse.
În plus, se apreciază că în speță nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de dispozițiile art.49 alin.2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței - singurele prevederi care oferă posibilitatea valorificării unor bunuri în perioada de observație.
Conform acestor prevederi, administratorii judiciari ar fi trebuit să supună aprobării C. o solicitare din partea administratorului judiciar cu privire la valorificare bunurilor excedentare, ori o astfel de etapă prealabilă nu a existat până la acest moment. Nu în ultimul rând se menționează faptul că debitoarea are drept de administrare ridicat parțial, și în acest caz, administratorul judiciar are posibilitatea și obligația legală de a întreprinde doar acte de conservare asupra bunurilor aflate în patrimoniul SC R. SA, nicidecum de a efectua acte de dispoziție sub motivația că aceste bunuri sunt excedentare, iar sumele de bani sunt necesare conservării patrimoniului debitoarei.
În consecință a solicitat admiterea contestației, anularea procesului verbal al adunării creditorilor și prin urmare, desființarea deciziilor luate prin acestea.
Comitetul creditor prin președintele acestuia, a formulat întâmpinare, susținând în esență, că a votat pentru valorificarea prafului de cocs, care rezultă din sortarea cocsului metalurgic, deoarece societatea nu mai desfășoară nici un fel de activitate de producție, în prezent neexistând nici o altă sursă de finanțare a cheltuielilor de conservare a patrimoniului.
Administratorul judiciar a formulat poziție procesuală prin care a solicitat respingerea contestației pentru următoarele considerente:
În cadrul adunării creditorilor din data de_ astfel cum rezultă din procesul verbal al ședinței depus la dosarul cauzei, cu un procent de 85,15% din voturile exprimate, s-a aprobat propunerea administratorului judiciar privind continuarea procedurii, conservarea bunurilor din averea societății debitoare, care vor fi prezentate într-un dosar comunicat potențialilor investitori. Conservarea și asigurarea acestor bunuri din averea debitoarei se va realiza din fondurile obținute din valorificarea bunurilor excedentare, care vor face obiectul unor vânzări urgente, în baza aprobării primite de la creditori.
Această hotărâre a adunării creditorilor nu a fost atacată, nici măcar de către ANAF, cu toate că aceasta a participat la ședință prin reprezentantul
consilier juridic Potra C. . Prin prezenta contestație, contestatoarea dorește, de fapt, să revoce o hotărâre luată în adunarea generală a creditorilor din _
, care nu a fost contestată în termenul legal.
Administratorul judiciar a trebuit să propună o astfel de strategie având în vedere specificul procedurii insolvenței R. SA:
Societății debitoare i-a fost suspendat, iar ulterior anulat autorizația de medii astfel încât în prezent nu își poate desfășura activitatea conform obiectului de activitate avut înainte de deschiderea procedurii insolvmței. De asemenea, tot datorită acestui fapt, majoritatea salariaților societății au fot disponibilizați, fiind păstrați doar cei care asigură conservarea și administrarea patrimoniului societății;
Chiar dacă societatea nu are în prezent activitate propriu zisă, există costuri obligatorii care trebuie susținute pentru conservarea activelor marea majoritate a acestor costuri este legată de paza activelor, ținând cont de întinderea suprafeței de teren pe care sunt localizate acestea.
Pentru prima adunare a creditorilor a elaborat un buget previzionat pe o perioadă de 6 luni de 920.800 lei.
Acest buget estimativ a fost construit pornind de la discuțiile cu reprezentanții societății. Menționează însă că datele avute în vedere sunt orientative, fiind menite formării unei imagini asupra cheltuielilor curente ale societății cunoscute la momentul actual. Ele se vor modifica pe parcursul procedurii, raportat la anumite costuri sigure din punctul său de vedere, dar al cărui cuantum nu-1 cunoaște la momentul actual (ex. costul evaluării pe care îl vom cunoaște doar la momentul aprobării lui de către creditori).
La cheltuielile prezentate mai sus se vor adăuga și alte cheltuieli de procedură și care urmează a fi aprobate ulterior. Un exemplu în acest sens este onorariul administratorului judiciar sau comisionul UNPIR datorat în temeiul art. 4 alin. 4 din legea 85 din 2006. De asemenea mai este în vigoare și contractul de audit financiar cu SC Cover Consulting SRL.
Pe de altă parte, o parte importantă a activelor (uzate fizic și moral) pot face obiectul unei valorificări sub formă de materiale reciclabile, astfel încât costurile lunare de întreținere vor putea fi acoperite pe durata de realizare a unor investiții, perioadă în care societatea nu ar avea activitate operațională.
Având în vedere aceste aspecte, până la depunerea unui eventual plan de reorganizare, administratorul judiciar a propus creditorilor următoarele demersuri:
- FINALIZAREA UNUI DOSAR DE PREZENTARE A SOCIETĂȚII DEBITOARE, A ACTIVELOR ACESTORA ȘI ATRAGEREA DE INVESTITORI.
În urma analizei efectuate de administratorul judiciar (detaliată în cuprinsul raportului privind cauzele care au dus Ia înecarea de plăți), se poate observa că în lipsa autorizației de mediu și de sprijin bugetar, societatea debitoare nu își poate continua activitatea desfășurată până la data deschiderii procedurii.
Pornind de la acest aspect, administratorul judiciar a început întocmirea unui dosar complex de prezentare a societății debitoare, cu descrierea amănunțită a activelor acesteia, a fluxului de producție, a situației juridice a bunurilor, a obligațiilor de mediu etc. care va fi prezentat potențialilor investitori, pentru ca aceștia să poată face o proprie idee despre ce activități se pot desfășura pe platforma societății R. SA.
De la data deschiderii procedurii mai mulți potențiali investitori s-au prezentat la sediul administratorului judiciar și s-au interesat de activele societății debitoare, de situația acestora, fiecare având o altă viziune de utilizare in viitor a bunurilor deținute de societatea R. SA.
Nu se exclude nici continuarea activității desfășurate de societatea debitoare până la date deschiderii procedurii, însă pentru acesta este nevoie de următoarele investiții:
Dotarea cu un sfărâmător de acumulatori uzați pentru obținerea de plumb din această categorie de deșeuri - investiție estimată de către reprezentanții debitoarei-2,5 mii. euro;
Dotarea cu un laminor tablă plumb: cost investiție estimat de către reprezentanții debitoarei - 2,0 mii. Euro;
Avantajele acestor investiții sunt:
- Reducerea cheltuielilor cu materia primă;
- Reducerea costurilor de procesare prin schimbarea ponderii fazei de aglomerare (cea mai costisitoare) și creșterea ponderii fazelor de topire- rafinare;
Obținerea de produse finite cu valoare adăugată mare.
Efectuarea acestor investiții va putea permite societății să-și desfășoare activitatea chiar și în lipsa sprijinului bugetar și încadrându-se în limitele impuse de A. pentru Protecția Mediului.
Costurile estimate pentru aceste investiții se ridică la suma de 45 mii. euro conform informațiilor primite de la reprezentanții societății debitoare. Urmează ca persoanele interesate de preluarea activității debitoarei să procedeze la evaluarea stadiului investițiilor efectuate până la data deschiderii
procedurii și determinarea costurilor necesare finalizării acestor investiții.
PREZENTAREA SPRE APROBARE A UNEI STRATEGII PRELIMINARE DE VALORIFICARE A UNOR BUNURI DIN PATRIMONIUL SOCIETĂȚII DEBITOARE CARE NU SUNT NECESARI IMPLEMENTĂRII UNUI EVENTUAL PLAN DE REORGANIZARE A ACTIVITĂȚII SOCIETĂȚII DEBITOARE.
În cadrul bugetului estimat pe următoarele 6 luni de zile, chiar dacă societatea nu desfășoară în prezent o activitate propriu zisă, există mai multe costuri care trebuie susținute. Fondurile obținute în urma valorificării anumitor mijloace fixe, nu o să acopere nici cheltuielile aferente lunii mai 2012. Având în vedere această situație de la SC R. SA, pentru obținerea fondurilor necesare pentru conservare, dar și pentru a împiedica degradarea unor bunuri, a
procedat, împreună cu reprezentanții societății, în urma inventarierii, la identificarea principalelor grupuri de bunuri din patrimoniul debitoarei și a utilității lor pentru continuarea procedurii, urmând ca bunurile excedentare să fie valorificate de urgență în vederea acoperirii costurilor prezentate în buget, precum și a celorlalte cheltuieli de procedură.
Totalitatea bunurilor din averea debitoarei sunt prezentate în Procesul- verbal de inventariere a bunurilor din averea debitoarei încheiat în data de _
.
Astfel, strategia propusă de către administratorul judiciar nu afectează șansele de reorganizare ale societății, fiind propuse spre valorificare doar activele excedentare, care nu sunt necesare reluării activității acesteia. De asemenea, subliniază faptul că împărțirea bunurilor în cele necesare reluării activității acesteia și cele excedentare s-a făcut împreună cu reprezentanții societății debitoare.
În ceea ce privește afirmațiile contestatoarei în sensul că valorificarea bunurilor se face în conformitate a dispozițiile art.116 și următoarele, arată că acestea nu au nici o legătură cu (ne)legalitatea hotărârilor luate de către creditori, întrucât societatea debitoare nu este în procedura de faliment iar valorificarea bunurilor nu se face în temeiul acelor articole invocate. Valorificarea activelor excedentare s-a făcut datorită specificului acestei proceduri și cu respectarea prevederilor art. 49 din Legea 85/2006, în senul că identificarea bunurilor excedentare s-a făcut împreună cu administratorul special al societății, iar valorificarea acestora a fost aprobată de către creditori, în cadrul adunărilor creditorilor, un for reprezentativ al creditorilor cu puteri mai mari decât comitetul creditorilor. De asemenea, societății debitoare i s-a ridicat parțial dreptul de administrare, astfel încât - potrivit sentinței de deschidere a procedurii insolvenței - demersurile de conservare a patrimoniului debitoarei revine administratorului judiciar. Având în vedere faptul că societatea R. SA nu mai desfășoară nicio activitate (după anularea autorizației de mediu),singura sursă de venit poate proveni din valorificarea bunurilor excedentare. Lipsa achitării serviciilor de pază, curent, etc. ar conduce la părăsirea societății de către aceste societăți specializate și implicit la devastarea fabricii R. SA, mai ales că și așa au fost numeroase probleme cu sustragerea "unor bunuri de la societate de către persoanele care locuiesc în zonă. Anexează o copie a situației centralizată a furturilor de la incinta societății în perioada_ -_ furturi pentru care s-au făcut plângeri la poliție.
În vederea clasificării unui act ca fiind de conservare sau de dispoziție, doctrina a creat mai multe criterii de delimitare. Astfel pentru a încadra un act juridic patrimonial fie în categoria actelor de conservare, fie în categoria actelor de dispoziție au fost luat în considerare următoarele criterii: natura juridică a actului, scopul acestuia în gestiunea patrimoniului și consecințele patrimoniale ale actului juridic.
In ceea ce privește primul criteriu, și anume natura juridică a actului, acesta este insuficient, dovedindu-și în mod clar limitele. Luarea în considerare a acestuia în mod individual, făcând abstracție de celelalte criterii poate aduce consecințe păgubitoare patrimoniului. Conform acestui criteriu orice act de înstrăinare ar fi considerat un act de depoziție. Astfel s-ar ajunge la situația ca valorificarea bunurilor perisabile sau în pericol de a fi distruse să fie considerate acte de dispoziție, când evident și unanim acceptat de doctrină, acestea reprezintă acte de conservare a patrimoniului.
In ceea ce privește celelalte două criterii propuse - scopul actului în gestiunea patrimoniului și consecințele patrimoniale ale actului juridic - în cazul de față aceste criterii atrag includerea operațiunilor juridice realizate de administratorul judiciar în categoria actelor de conservare a patrimoniului, nu și celor de dispoziție. Astfel înstrăinarea bunurilor excedentare a fost realizată exclusiv în scopul salvgardării bunului imobil aparținând debitoarei R. SA. Astfel cum a stabilit și doctrina de specialitate, aceste acte de înstrăinare a unor bunuri mobile de o valoare și de o importanță semnificativ redusă raportat la bunul imobil pentru care au fost valorificate și raportat la întreg patrimoniul debitoarei au consecințe de conservare.
Examinând contestația, în raport de dispozițiile art.14 alin.7 din Legea nr.85/2006 - modificată și a actelor de la dosar, judecătorul-sindic reține următoarele
Prin încheierea civilă nr.842/_ pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, împotriva debitoarei, la cererea acesteia, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar C. de I.
T. C. -N. .
Prin aceeași încheiere s-a dispus ridicarea parțială a dreptului de administrare a debitoarei.
Debitoarea se află în perioada de observație cum este definită de art.3 pct.15 din Legea 85/2006 modificată.
Prin cererea introductivă de deschidere a procedurii insolvenței debitoarea și-a exprimat intenția de reorganizare, prin propunerea unui plan de reorganizare.
La ședința adunării creditorilor din data de_ creditorii au votat ordinea de zi privind prezentarea și aprobarea propunerii de valorificare a unor bunuri excendentare din patrimoniul SC Romblumb SA (praf de cocs).
Anterior adunării creditorilor din_, cu ocazia căreia s-a încheiat procesul verbal contestat, a avut loc la data de_ o adunare a creditorilor, în care cu un procent de 85,15% din voturile exprimate, s-a aprobat propunerea administratorului judiciar privind continuarea procedurii, conservarea bunurilor din averea debitoarei. Conservarea și asigurarea acestor bunuri se va realiza din fondurile obținute din valorificarea bunurilor excedentare care vor face obiectul următoarelor vânzări urgente, în baza aprobării creditărilor.
Creditorul ANAF nu a contestat în termenul legal această hotărâre.
Potrivit art.14 alin.7 din Legea 85/2006 modificată, "hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor";.
Strategia de valorificare a activelor excedentare din averea debitoarei, propusă de administratorul judiciar și supusă aprobării adunării creditorilor a fost determinată de specificul procedurii insolvenței SC R. SA.
Societății debitoare i-a fost suspendată, iar ulterior anulată autorizația de mediu, astfel încât în prezent nu-și poate desfășura obiectul de activitate avut înainte de deschiderea procedurii insolvenței. Datorită acestui fapt majoritatea salariaților societății au fost disponibilizați fiind menținuți doar cei care asigură conservarea și administrarea patrimoniului societății.
Deși societatea nu are în prezent activitate propriu zisă, există costuri obligatorii care trebuie susținute pentru conservarea activelor, în special costuri legate de paza activelor, ținând seama de întinderea suprafețelor de teren pe care sunt localizate acestea.
Din bugetul previzionat pe o perioadă de 6 luni, elaborat de administratorul judiciar, rezultă că totalul cheltuielilor este de 920.800 lei.
Identificarea bunurilor excedentare s-a făcut împreună cu administratorul special al debitoarei iar strategia de valorificare a acestora a fost aprobată de către creditori în cadrul adunării creditorilor, cu respectarea prevederilor art.49 din Legea 85/2006 modificată.
Susținerile creditoarei contestatoarea potrivit cărora, valorificarea bunurilor se face în conformitate cu art.116 și următoarele din lege și numai în procedura falimentului sau în timpul reorganizării societății, nu pot fi reținute cât timp legea insolvenței nu interzice expres vânzarea bunurilor debitoarei în perioada de observație iar activele excedentare supuse aprobării adunării creditorilor pentru a fi valorificate, nu afectează șansele de reorganizare ale societății.
Măsurile întreprinse pentru conservarea patrimoniului debitoarei și pentru achitarea serviciilor de pază și a cheltuielilor previzionate în vederea continuării activității prin valorificarea unor bunuri excedentare care să nu afecteze reorganizarea debitoarei, nu pot fi considerate nelegale, în condițiile în care au fost aprobate de adunarea creditorilor și care tind să asigure desfășurarea activității debitoarei, fără dificultate.
Având în vedere art.11 alin.7 din Legea 85/2006 coroborat cu art.14 alin.7 din lege, judecătorul sindic constatând inexistența motivelor de nelegalitate a procesului verbal, va respinge contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE contestația
formulată de creditoarea A. N. de A.
F. cu sediul în B., str.A. nr.17, sector 5, împotriva Procesului Verbal al adunării creditorilor debitoarei SC R. SA cu sediul în B. M., str.G. nr.9, jud.M., întocmit în data de_ .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședința publică de azi _
.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. B. R. J.
Red.B.N./Tehnored.J.R._ /5 ex.-
| ← Sentința civilă nr. 18942760/2013. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 2111/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
