Sentința civilă nr. 1016/2013. Procedura insolvenței
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S. IZAT C. DOSAR NR._ /a5
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1016
Ședința publică din data de 03 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC: C. G. GREFIER: A. V.
S-a luat în examinare contestația la tabelul preliminar suplimentar de creanțe al debitoarei S.C. SSR.L., formulată de administratorul special I. S., în contradictoriu cu debitoarea S.C. SSR.L. prin lichidator judiciar S.P. H&B I. S.P.R.L.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta administratorului special, d-na av.Mădălina Andrei-Bunea, în substituirea avocatului Raul Iosif Moscovits și reprezentanta lichidatorului judiciar H&B I. S., practician în insolvență M. Handra.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la data de 29 martie 2013 s-a depus la dosar din partea lichidatorului judiciar poziție procesuală față de contestația formulată de societatea debitoare prin administratorul special, împotriva tabelului suplimentar de creanțe asupra averii debitoarei.
Judecătorul sindic acordă părților cuvântul în probațiune.
Reprezentanta administratorului special solicită efectuarea unei expertize contabile, pentru a evidenția diferențele care rezultă dintre creanța AFP C. înscrisă în tabelul suplimentar de creanțe și creanța aceluiași creditor înscrisă în contabilitatea contestatoarei. În acest sens depune la fila 17 din dosar un înscris ce cuprinde obiectivele la expertiza contabilă solicitată.
La întrebarea instanței, arată că această creanță a fost stabilită prin decizii fiscale.
Cu privire la cererea în probațiune formulată de reprezentanta administratorului special, reprezentanta lichidatorului judiciar arată că lasă soluționarea acestei cereri la aprecierea instanței.
Având în vedere faptul că debitoarea se află în procedura prevăzută de dispozițiile art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006, raportat inclusiv la susținerile reprezentantului administratorului special, care este contestator în prezenta cauză, că titlurile contestate fac obiectul unor decizii fiscale, judecătorul sindic va respinge cererea în probațiune formulată, ca fiind neconcludentă pentru soluționarea cauzei.
Constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune, judecătorul sindic acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta administratorului special solicită admiterea contestației așa cum a fost aceasta formulată în scris. Cu privire la buna credință în formularea acestei contestații, arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației, pentru motivele invocate în scriptul intitulat poziție procesuală față de contestația formulată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus, administratorul special al debitoarei SC SS, I.
S. a contestat tabelul suplimentar al creanțelor declarate împotriva averii debitoarei, solicitând admiterea contestației și modificarea tabelului suplimentar de creanțe în sensul înscrierii creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C. -N. prin D.G.F.P. C. cu o creanță în sumă de 229.826 lei și nu cu creanța în sumă de 258.8676 lei.
În motivarea contestației s-a arătat că creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C. -N. prin D.G.F.P. C. a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 687.533 lei reprezentând creanțe născute ulterior deschiderii procedurii insolvenței și până la deschiderea procedurii falimentului. Această creanță a fost admisă doar parțial la masa credală, până la concurența sumei de 258.867 lei.
Administratorul special a arătat că contesta suma acceptata de către lichidatorul judiciar in tabelul suplimentar de creanțe, dat fiind faptul ca potrivit evidentelor contabile ale debitoarei, creanța pe care creditoarea AFP C. o deține cu titlu de creanța născuta in cursul procedurii este in realitate de 229.826 lei. A arătat că nu cunoaște cu exactitate de unde provine diferența dintre suma care figurează in evidentele contabile si suma care a fost înscrisa pe tabelul suplimentar de creanțe, putând fi vorba despre o serie de elemente.
Astfel, s-a arătat că debitoarea a realizat o serie de plați in favoarea creditoarei menționate, in perioada de observație. De asemenea, creditoarea a realizat o serie de compensări din contul unic, legalitatea acestora fiind insa contestata de către debitoare, dat fiind faptul ca aceste compensări au vizat inclusiv creanțe născute anterior datei deschiderii procedurii insolvenței. Or, creanța cu care s-a înscris aceasta creditoare la masa credală reprezintă o creanța sub condiție, existând pe rolul instanțelor de judecata un dosar având ca obiect contestarea creanței acestui creditor.
Nu in ultimul rând, s-a arătat că debitoarea a constatat faptul ca in realitate suma cu care aceasta creditoare a fost înscrisa pe tabelul suplimentar de creanțe reprezintă practic diferența din fisa sintetica totala la data de_, din care s-au scăzut obligațiile înscrise in tabelul definitiv de creanțe si obligațiile aferente lunii ianuarie 2013. Astfel, din suma de 5.624.973 lei s-a scăzut suma de 5.288.525 lei si suma de 77.581 lei, rezultând suma de 258.867 lei, creanța care a fost înscrisa in final in tabelul suplimentar de creanțe. Acest calcul este insa inexact, dat fiind faptul ca diferența dintre suma astfel rezultata si suma înscrisa in evidentele contabile este mai mult decât semnificativa, respectiv suma de 229.826 lei. Singura explicație este faptul ca plățile făcute de către debitoare in timpul perioadei de observație au fost imputate in mod greșit. Astfel, in ciuda faptului ca debitoarea a indicat cu exactitate in cuprinsul fiecărui document aferent plaților, creanța pe care înțelege sa o stingă prin plata, creditoarea AFP C. a făcut imputația plaților intr-o modalitate diferita, stingând prin plata creanțe anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței, care fuseseră deja înscrise pe tabelul preliminar de creanțe.
Or, in temeiul art.115 din OG 92/2003 republicata, "daca un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții si alte sume reprezentând creanțe fiscale _, iar suma plătită nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanța fiscala principala pe care o stabilește contribuabilul _". Aceste dispoziții ale Codului de Procedura Fiscala sunt de altfel o preluare a reglementarilor in materia imputației plații prevăzute de dreptul comun. Astfel, potrivit art. 1507 C. Civ., "debitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de același fel are dreptul sa indice, atunci când plătește, datoria pe care înțelege sa o execute", iar "in cazul plații efectuate prin virament bancar, debitorul face imputația prin mențiunile corespunzătoare consemnate de el prin ordinul de plata".
Având in vedere temeiurile legale anterior expuse, rezulta cu evidenta faptul ca imputația plații realizata de către creditor, pentru plățile realizate ulterior deschiderii procedurii insolvenței, a fost realizata cu incalcarea normelor legale in vigoare.
In al doilea rând, chiar si in lipsa acestor reglementari, potrivit art. 64 al. 6 din Legea 85/2006, "creanțele născute după data deschiderii procedurii, in perioada de observație sau in procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezulta, nefiind necesara înscrierea la masa credală. _". per a contrario, referitor la creanțele născute anterior deschiderii procedurii insolvenței, acestea nu poți fi stinse prin plați realizate in cursul perioadei de observație, fiind posibila stingerea acestora doar prin respectarea programului de plați cuprins in planul de reorganizare sau, după caz, prin respectarea planurilor de distribuire in cazul falimentului.
Data fiind insa complexitatea prezentei cauze si volumul semnificativ de documentație contabila, consideram ca in speța se impune realizarea unei expertize contabile, prin care sa se verifice modalitatea in care au fost operate plățile realizate de către subscrisa intre momentul deschiderii procedurii insolvenței si momentul deschiderii procedurii falimentului, pentru a se verifica ca aceste plați sa vizeze doar creanțe născute in cursul procedurii. Nu in ultimul rând, doar prin administrarea acestei expertize se va putea verifica de unde provin diferențele intre situațiile contabile ale debitoarei si situațiile creditorului AFP si care este suma corecta cu care acest creditor poate fi înscris la masa credală cu titlu de creanța suplimentara.
Prin poziția procesuală depusă la dosar la data de 29 martie 2013, lichidatorul judiciar H&B I. S. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de administratorul special al debitoarei.
În susținerea poziției procesuale lichidatorul judiciar a arătat că prin cererea de admitere a declarației de creanță, creditorul Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C. -N. prin D. C. a solicitat înscrierea în tabelul suplimentar de creanțe în categoria creanțelor bugetare, cu suma de 687.533 lei, reprezentând debite născute în perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii insolvenței și data deschiderii procedurii de faliment.
În urma analizei declarației de creanță, creditoarea a fost înscrisă în tabelul suplimentar de creanțe cu suma de 258.867 lei conform art. 123 al. 3 din legea 85/2006.
În ceea ce privește modalitatea în care D. a înțeles să stingă creanțele aflate în sold raportat la documentele de plată pe care s-au menționat obligațiile care se achită și perioada pentru care se achită, s-a menționat faptul că lichidatorul judiciar a avut în vedere acest aspect în analiza declarației de creanță.
Astfel, se impune precizarea faptului că cele 3 contestații formulate împotriva Deciziilor privind stingerea obligațiilor fiscale raportat la dispozițiile art. 115 al. 3 lit. a) din OG nr. 92/2003 au constituit anexa nr.
5 la raportul de activitate nr. 592/_ prin care a fost analizată declarația de creanță formulată de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C. -N. prin D. C. .
Raportat la art. 115 al. 3 lit. a) din OG nr. 92/2003, lichidatorul judiciar a apreciat că plățile efectuate în perioada de observație nu au putut stinge obligații înscrise în favoarea creditorului fiscal în tabelul definitiv de creanțe, sens în care modalitatea de calcul a creanței Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C. -N. prin D. C. nu a avut în vedere o modificare de cuantum a sumelor deja înscrise în tabelul de creanțe.
Având în vedere plățile efectuate de către debitoare ulterior deschiderii procedurii insolvenței, precum și faptul că nu a fost comunicat un răspuns la contestațiile înaintate organului fiscal în temeiul art. 205 și 207 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare, lichidatorul judiciar a apreciat cuantumul real al obligațiilor născute ulterior deschiderii procedurii insolvenței ca fiind determinabil astfel: total obligații rezultate din fișa sintetică totală la data de_ minus total obligații înscrise în tabelul definitiv de creanțe minus obligații aferente lunii ianuarie 2013, adică 5.624.973 lei - 5.288.525 lei - 77.581 lei
= 258.867 lei.
Din fișa sintetică totală la data de_, rezultă obligații totale de plată la data listării în cuantum de 5.624.973 lei.
O parte din aceste creanțe, respectiv suma de 77.581 lei sunt reprezentate de obligații de plată aferente lunii ianuarie 2013, declarate de societatea debitoare la data de_, ulterior întocmirii declarației de creanță pentru creanțele suplimentare depusă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii C. -N. prin D. C. .
Astfel, suma de 77.581 lei nu a fost inclusă în declarația de creanță, motiv pentru care nu a făcut obiectul analizei și înscrierii în tabelul suplimentar de creanțe.
In ceea ce privește diferența între creanțele înscrise în tabelul suplimentar și creanța fiscală suplimentară rezultată din evidența contabilă a debitoarei, în cuantum de 29.041 lei raportat la documentele deținute lichidatorul judiciar a arătat că nu a identificat de unde provine.
Analizând contestația la tabelul preliminar de creanțe, raportat la dispozițiile art. 73 din Legea nr.
85/2006, cu modificările ulterioare, judecătorul sindic reține următoarele:
Potrivit art. 64 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, cu excepția salariaților ale căror creanțe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidentelor contabile, toți ceilalți creditori, ale căror creanțe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanțelor in termenul fixat in sentința de deschidere a procedurii. Creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C. a formulat o cerere de declarare a creanțelor născute în perioada de observație, solicitând înscrierea în tabelul preliminar suplimentar cu o creanță bugetară în cuantum de 687.533 lei, aceasta fiind înscrisă în tabelul de creanță doar cu o creanță bugetară în cuantum de 258.867 lei.
Potrivit art. 66 alin 1-2 din Legea nr. 85/2006, "Toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii. (2) Nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat in termenele prevăzute de legi speciale.";, ori așa cum a arătat și reprezentanta administratorului special, creanțele invocate de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C. au fost constatate prin decizii de impunere, documente fiscale care au caracterul de titluri executorii, fiind astfel excluse de la procedura de verificare reglementată de dispozițiile art. 66 din Legea nr. 85/2006, acestea putând fi contestate doar pe calea contenciosului administrativ fiscal, procedură de altfel care a și fost uzitată de către debitoare.
În altă ordine de idei, mai reține judecătorul sindic că evidența contabilă a debitoarei nu poate face dovada în contra creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C. ci doar a debitoarei, regulă care se desprinde din dispozițiile art. 51-52 din Codul comercial, astfel că o expertiză privitoare la plățile efectuate având ca element de cercetare doar contabilitatea debitoarei nu este relevantă raportat la scopul urmărit, acela de a diminua o creanță deținută de un terț, astfel că sub acest aspect, în lipsa unor dovezi admisibile și relevante contestația formulată de administratorul special al debitoarei este și neîntemeiată.
Față de cele de mai sus, având în vedere și dispozițiile art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va respinge ca neîntemeiată contestația la tabelul preliminar suplimentar de creanță formulată de administratorul special I. S., cu domiciliul în C. -N., str. S., nr. 30, jud. C., în contradictoriu cu debitoarea SC SS prin lichidator judiciar S.P. "H&B I. "; S. .
PENTRU ACESTE MOTVIE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca neîntemeiată contestația la tabelul preliminar suplimentar de creanță formulată de administratorul special I. S., cu domiciliul în C. -N., str. S., nr. 30, jud. C., în contradictoriu cu debitoarea SC SS prin lichidator judiciar S.P. "H&B I. "; S. .
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2013.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
C. G. A. V.
Red.CG/MM 3 ex./_
| ← Încheierea civilă nr. 2654/2013. Procedura insolvenței | Sentința civilă nr. 3244/2013. Procedura insolvenței → |
|---|
