Decizia civilă nr. 1341/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1341/2011
Ședința de la 1 aprilie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
JUDECĂTOR S. AL H.
JUDECĂTOR F. T.
G. A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul F. A. E. împotriva sentinței civile nr. 3349/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu intimații D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M., A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare OUG nr. 5..
Se constată că la data de 28 martie 201 s-a înregistrat la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului, în cuantum de 24 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,30 lei.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 25 martie 2011, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința civilă nr.3349 din 22 septembrie
2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a respins acțiunea formulată de reclamantul F. A. E. împotriva pârâților A. F. P. B. M., D. G. a F. P. M. și
A. F. pentru M..
Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că există un impediment legal pentru a verifica temeinicia pe fond a susținerilor făcute de reclamant în acțiune, deoarece acesta nu a contestat în cadrul procedurii reglementate de C. de procedură fiscală (art.207 (1) din OG 92/2003 modificată) titlul de creanță fiscal constând în decizia de calcul a taxei pe poluare, iar cererea de restituire a taxei pe poluare nu poate fi asimilată cu o contestație la actul administrativ fiscal și chiar dacă prin absurd s-ar fi făcut o astfel de asimilare, contestația ar fi fost respinsă ca tardivă, deoarece de la emiterea deciziei de calcul a taxei pe poluare și până la formularea contestației de trecut mai mult de 30 de zile.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamantul solicitând reformarea hotărârii atacate în sensul casării acesteia cu consecința reținerii cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii de recurs recurentul a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale statuând că acțiunea este inadmisibilă .
Intimatele s-au opus admiterii acțiunii.
Deliberând asupra cererii de recurs Curtea reține următoarele:
Reclamantul, în cadrul demersului său judiciar, a făcut critici generale cu privire la OUG nr. 5. considerând-o discriminatorie și nelegală în raport cu tratatele constitutive ale UE.
În această procedură autoritatea fiscală i-a reproșat că nu a solicitat în mod expres organelor fiscale anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, adresându-i-se acesteia direct cu o cerere de restituire a taxei pe care o consideră contrară dreptului comunitar. P. instanță primind această apărare a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Rămâne de analizat în ce măsură neîndeplinirea acestei proceduri atrage inadmisibilitatea acțiunii exercitate de reclamant.
Luând seama de circumstanțele concrete ale cauzei, Curtea apreciază că, neexercitarea recursului administrativ după procedura reglementată de art.205 și următoarele C.proc.fiscală, nu constituie un fine de neprimire.
Concluzia se sprijină pe următoarele considerente: chiar dacă se admite că regulile procedurale care guvernează exercițiul drepturilor derivate din legislația comunitară respectă principiul echivalenței și efectivității, ne urmarea acestora în cazurile de restituire a taxei de poluare și în speța particulară dată, nu poate antrena sancțiunea inadmisibilității exercițiului dreptului la acțiune.
Recursul administrativ, este justificat din mai multe puncte de vedere.
Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări.
În același timp, recursul prealabil are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă. În materia recursurilor administrative, având ca obiect reclamațiile adresate administrației pentru prelevarea nelegală a taxei de poluare, practica administrației este clară, răspunsurile nefavorabile reprezentând o constantă în această materie. Această optică a fost exprimată de autoritate și pe parcursul derulării procesului când s-a susținut că taxa a fost prelevată în mod legal, ea necontravenind prevederilor din Tratatul privind instituirea Uniunii Europene.
Efectivitatea accesului la justiție implică ca accesul la justiție să fie eficace. O procedură în urma căreia o persoană nu și-ar putea vedea cauza analizată în mod complet, nu este o procedură care să realizeze condiția efectivității accesului la justiție. D. urmare, statul are obligația ca prin mijloace legislative ori legislative să permită în mod real a oricărei persoane la serviciile instanțelor. D.ul oferit nu trebuie să fie unul teoretic ori iluzoriu ci, unul concret și efectiv, fiindcă posibilitatea concretă de sesizarea unei instanțe de către persoana interesară constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție. S. că dreptul de acces la justiție, nu este undrept absolut. Ca orice libertate, el poate suferi limitări din partea puterii de stat cu scopul salvgardării altor interese, precum drepturile și libertățile altora, principiul securității raporturilor juridice. A. limitări se conciliază cu prevederile art.6 doar în măsura în care ele vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate de stat și scopul vizat de către acesta. Astfel, statele pot să impună condiții privind parcurgerea unor proceduri prealabile sesizării instanței cât timp acestea sunt rezonabile. Obligativitatea procedurii prealabile, vine să asigure un climat de securitate juridică și să evite procedurile abuzive.
Curtea recunoaște că, de lege lata, accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară este limitat de reguli procedurale. Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat.
Admitem că, în mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărării întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice. Cu toate acestea, Curtea apreciază că această apărare, a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat. Curtea nu neagă existența dreptului exercitat de autoritate și anume, a dreptului de a invoca inadmisibilitatea, dar nu poate ignora efectele admiterii unei astfel de apărări și care ar face de prisos cercetarea fondului raportului juridic litigios. Atitudinea pe care autoritatea a avut-o în cursul soluționării procesului constituie un argument puternic, care pledează în speță pentru inutilitatea parcurgerii procedurii prealabile ,atât timp cât timp politica organelor fiscale de a răspunde nefavorabil acestor contestații, este una constantă. Chiar și la momentul procesual al soluționării recursului recurenta neagă existența unor incompatibilități ale OUG 5/2008 cu normele dreptului comunitar.
De aceea, Curtea a manifestat flexibilitate în aprecierea exigențelor formale ale judecății și s-a delimitat de apărările autorității pe care le-a considerat abuzive. Și asta deoarece ele sau îndepărtat de la scopul în care procedura grațioasă a fost recunoscută, urmărind să obstrucționeze în mod nelegitim abordarea fondului raportului juridic litigios.
Pentru a ajunge la această concluzie, a avut în vedere și faptul că neparcurgerea acestei proceduri nu a afectat celeritatea procesului, iar parcurgerea ei nu ar fi condus la descongestionarea instanței . Litigiul dintre stat și particular oricum ar fi avut loc atât timp cât și în prezent autoritatea susține că această taxă are caracter legal, fiind refuzată la restituire.
De aceea, autoritatea publică emitentă nu poate să invoce că ar fi fost vătămată prin aceea că nu i s-a dat șansa de a-și repara eventuala greșeală într-un mod mai rapid .
Mai mult formele inerente configurării clare a litigiului și cele necesare pentru buna administrare a acestuia sunt reperabile și,în circumstanțele date , curtea a decis că cercetarea fondul raportului juridic litigios este admisibilă chiar în absența neparcurgerii procedurii prealabile privitoare la anularea deciziei prin care s-a calculat taxa de poluare.
Curtea a pus în balanță interesele procesuale ale părților și posibilitățile lor efective de a le valorifica și a decis să acționeze în sensul prevenirii oricăror forme de dezechilibru procesual, eliminând obstacolele care puteau vicia substanța principiului egalității.
Pentru ipoteza concretă, instanța a procedat la o interpretare teleologică și dinamică a normelor în discuție, acționând în sensul de a le conferi acestora utilitate și finalitate. Instanța a ales să aprecieze de această dată rezonabil exigențele formale ale judecății și s-a delimitat de formele excesive, reținând că în materia restituirii taxelor de poluare prelevate în baza OUG 5., autoritatea publică are și a avut o politică constantă și fermă de a soluționa nefavorabil aceste contestații. Din acest motiv parcurgerea procedurii administrative devine lipsită de utilitate și finalitate, și nu se mai poate vorbi de imperativele respectării celerității procedurii, ci,din contră, s- ar putea vorbi de o prelungire nejustificată a rezolvării litigiului între stat și particular dacă procedura ar mai fi urmată1.
De aceea, conchidem că o astfel de procedură nu este o procedură caresă realizeze condiția efectivității, motiv pentru care poate fi abandonată fără ca exigențele inadmisibilității să afecteze exercițiul dreptului la acțiune.
Pentru aceste motive, recursul va fi admis cu consecința casării hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe întemeiat pe dispozițiile art. 312 alin. 6 din C. proc. civ prima teză. Cu prilejul celei dintâi judecăți tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului raportului juridic litigios, iar tranșarea acestui aspect pentru prima oară în recurs ar înfrânge acele principii procesuale care garantează egalitatea părților în proces , dreptul la apărare.
PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul F. A. E. împotriva sentințe civile nr.3349 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. G. A. N. S. AL H. F. T. A. B.
Red.S.Al H./A.C.
2 ex. - (...) Jud.fond.S. S.
1 Nici problema decongestionării instanțelor nu se pune, atâta timp cât oricum s-aajuns la rezolvarea judiciară a problemei legalității actului administrativ.
| ← Decizia civilă nr. 3988/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5942/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
