Decizia civilă nr. 1352/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 1352/2011
Ședința din data de 04 aprilie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C.
JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : M. I. I.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. N. ANA împotriva sentinței civile nr. 273 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui B. N., în contradictoriu cu intimata A. J. PENTRU P. S. B.-N., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala ( persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pentru creșterea copilului.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic B. R. pentru intimată, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 29 martie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei A. J. PENTRU P. S. B.-N.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art.3 pct.3 C.pr.civ coroborat cu art. 8 și art.10 din L. nr. 554/2004 și constatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond. Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare iar în subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia ca fiind întemeiat primul petit, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 2./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. N. ANA, împotriva pârâtei A. J. pentru P. S. B. N. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepțiilor invocate, instanța de fond a reținut în fapt că atât în decizia nr. 1667/2007 cât și în adresa nr. 618/(...) se menționează că decizia putea fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la D. B.-N., după care putea fi atacată la T. B.-N. potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Reclamanta nu a făcut dovada că a formulat contestație la D. B.-N., astfel cum i s-a indicat și cum prevăd dispozițiile art. 7 din L. nr. 554/2004. S-a mai reținut că prezenta acțiune a fost înregistrată la tribunal în data de (...), deci cu mult după expirarea termenului de prescripție de 6 luni, respectiv de un an prevăzut de art. 11 din același act normativ. Este real, a precizat instanța de fond, că în acțiunea introductivă reclamanta face referire la problemele de sănătate ale minorelor care ar fi împiedicat-o să formuleze contestație mai devreme, dar pe de o parte, nu a depus la dosar nicio probă în acest sens, iar pe de altă parte, această stare de fapt, dacă ar fi fost probată, ar fi fost de natură să o repună pe reclamantă în termenul de prescripție de 6 luni nu și în termenul de decădere de un an. Instanța de fond a apreciat că în cauză prevalează excepția decăderii din dreptul de a introduce acțiunea în contencios administrativ prin depășirea termenului de un an de la data comunicării actului, ceea ce face de prisos examinarea excepției lipsei procedurii prealabile și împiedică cercetarea fondului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. N. ANA,solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanța de fond cu aplicarea greșită a legii, a respins ca inadmisibila acțiunea, apreciind că in cauză prevalează excepția decăderii din dreptul de a introduce acțiunea in contencios administrativ întrucât s-a depășit termenul de un an de la data comunicării actului. Reclamanta a menționat faptul că nu a formulat acțiunea din cauza pârâtei care nu a stăruit prin orice mijloc în a-i comunica răspunsul la contestația înregistrata. În acest sens se menționează că pârâta nu i-a comunicat răspunsul la contestația introdusa împotriva Deciziei nr. 1667/(...) decât în luna aprilie a anului 2010, moment în care a introdus acțiunea in fața primei instanțe de judecată. De aceea consideră eronate reținerile primei instanțe referitoare la nedepunerea contestației împotriva Deciziei nr.1667/(...), de vreme ce contestația a fost înregistrată de către pârâtă sub nr.618/(...) și a fost anexată acțiunii. Recurenta mai adăugă că și problemele de sănătate ale celor doi copii probate prin scrisorile medicale și biletele de ieșire din spital au împiedecat- o să formuleze acțiunea. Pe fond, reclamanta a arătat că la data de (...) a dat naștere la doi copii gemeni B. M. A. și B. David A., solicitând în temeiul OUG nr.1. plata indemnizației cuvenite pentru creșterea copiilor. Prin D. nr. 1667/(...) s-a dispus acordarea indemnizației de 600 lei pentru un singur copil, iar nu pentru ambii așa cum a solicitat. Deoarece copii s-au născut cu probleme de sănătate, reclamanta a depus contestația înregistrată sub nr.618/(...) la A. BN cu depășirea termenului legal. Apreciază recurenta că interpretarea dată de pârâtă textelor legale incidente nu este corectă. Din interpretarea normelor legale cuprinse în OUG nr. 1., rezultă fără echivoc faptul că indemnizația se acordă pentru fiecare copil, iar nu pentru naștere, textele legale reglementând acordarea acestor drepturi și în favoarea altor persoane in îngrijirea cărora se află copilul. De altfel, această soluție a fost adoptată și de jurisprudență, care a statuat că acordarea indemnizației se face prin raportare la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor ( I., D. nr.(...)) Textul de lege cuprins în dispozițiile art. 2 alin 3 din Normele de aplicare a OUG nr. 1. aprobate prin H. nr. 1. în baza căruia subsemnata am primit indemnizație pentru creșterea copilului doar pentru unul dintre copii născuți dintr-o sarcină gemelară a fost declarat nelegal prin admiterea excepției de nelegalitate invocate de către numita D. I. M. în cadrul unui proces soluționat în mod irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. civilă nr. 3386/(...), pronunțată în dosarul civil nr. (...). Practic, a concluzionat reclamanta, prin această decizie civilă irevocabilă a fost dreptul recunoscut mamelor care au născut gemeni sau tripleți de a primi indemnizația de creștere a copilului pentru fiecare dintre aceștia. Prin întâmpinarea depusă, pârâta A. J. PENTRU P. S. B.-N. a solicitat respingerea recursului reclamantei, cu menținerea în totul a sentinței atacate. În argumentarea poziției sale, pârâta a arătat că recurenta-reclamantă a introdus la data de (...), acțiune în contencios administrativ, solicitând T.ui B.-N. să dispună anularea Deciziei nr. 1677/(...) emisă de fosta D. B.-N. pentru aprobarea acordării indemnizației pentru creșterea copilului În vârstă de până la 2 ani. Cu toate că în cuprinsul Deciziei nr. 1677/(...) s-a menționat că aceasta poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, recurenta a înaintat de abia la data de (...) contestație la D. nr. 1667/(...) emisă de fosta D. B.-N. La contestația recurentei-reclamante, pârâta a răspuns în termenul legal prin adresa nr. 618/(...), comunicându-i-se că plângerea sa este tardiv introdusă. Afirmația recurentei-reclamante că nu a putut formula acțiunea în termen este nefondată, iar termenul de decădere din dreptul de a introduce acțiune împotriva Deciziei nr. 1677/(...) s-a împlinit în mai 2008. În subsidiar se arată că acțiunea reclamantei este inadmisibilă în considerarea faptului că nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută la art. 7 din L. contenciosului administrativ. În situația în care reclamanta s-ar fi considerat vătămată într-un drept al său ori într-un interes prin D. nr. 1677/(...) avea posibilitatea să o conteste printr-o plângere prealabilă în termen de 30 de zile de la data când i-a fost comunicat acest act ori, pentru motive temeinice (precum cele de sănătate ale copiilor săi), în termen de cel mult 6 luni. Cu toate astea recurenta-reclamantă a contestat D. nr. 1677/(...) la data de (...), adică la circa 1 an și 10 luni de la data emiterii, depășindu-se cu mult nu doar termenul de 30 de zile menționat și în decizie, dar și termenul de 6 luni pentru depunerea plângerii prealabile după împlinirea termenului de 30 de zile pentru motive temeinice, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile conform legii. Pe fond, apreciază că acțiunea reclamantei este neîntemeiată pentru că în perioada la care a avut dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului, (...) - (...), prevederile OUG nr. 1. nu erau modificate prin L. nr. 2., care a intrat în vigoare la data de (...), dată la care fetițele recurentei- reclamate au împlinit vârsta de 2 ani, fiind născute la data de (...). Analizând recursul formulat, Curtea găsește neîntemeiată critica recurentei privind greșita soluționare de către instanța de fond a excepțieitardivității acțiunii pentru cele ce se vor arăta în continuare. Legiuitorul a urmărit ca raporturile juridice reglementate de actul administrativ individual să aibă o anumită stabilitate, astfel că acesta poatefi atacat la instanța de contencios administrativ doar într-un anumit termen. A permite anularea unui act administrativ individual fără limită de timp, care intrând în circuitul civil a produs efecte juridice specifice altor ramuri de drept, constituie o nesocotire a dreptului la justiție, garantat de art. 6 din C.E.D.O. L. nr. 554/2004 reglementează, prin art. 11, două categorii de termene pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, termene a căror natură juridică este prevăzută expres în alin. (5) și anume: un termen de prescripție cu durata de 6 luni, a cărui împlinire are ca efect stingerea dreptului la acțiune [(art. 11 alin. (1)] și un termen de decădere cu durata de un an, care nu poate fi depășit chiar dacă s-ar face dovada intervenirii unor cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției avute în vedere la alin. (1). Termenul de prescripție de 6 luni este aplicabil și în cazul cererilor prin care se solicită anularea unui act administrativ individual. Acest termen începe să curgă de la date diferite, în funcție de obiectul acțiunii, în speță fiind relevante momentele de început prevăzute la art. 11 alin. 1 lit. b) și d): data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, în cazul refuzului explicit de soluționare a acesteia, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) teza I și data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile. Termenul de decădere de un an este reglementat ca o situație de excepție de la regula prescriptibilității acțiunii în termenul de 6 luni și devine aplicabil numai dacă acțiunea nu a fost introdusă în termenul de 6 luni din motive temeinice. Acest termen se calculează începând cu data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii, în funcție de obiectul acțiunii, potrivit regulilor configurate la alin. (1). Prin alin. (2) al art. 11, legiuitorul a înțeles să limiteze la un an perioada în care se poarte solicita anularea unui act administrativ, obligând subiectele de drept să depună diligențe și să nu tergiverseze introducerea acțiunii în contencios administrativ. De altfel, ar fi contrar reglementării contenciosului administrativ ca persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, prin emiterea unui act administrativ sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, să fie îndreptățită să sesizeze instanța de judecată fără să fie supusă unui termen care să curgă de la data comunicării actului administrativ sau al refuzului nejustificat de soluționare a acesteia. Totodată, în jurisprudența C.E.D.O. s-a statuat în mod constant că instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedură și stabilirea sancțiunilor ce operează în cazul nerespectării lor nu sunt de natură a încălca art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., acestea fiind restricții admise întrucât nu aduc atingere dreptului de acces la un tribunal, în substanța sa. Actul administrativ a cărui anulare se solicită în cauza de față este D. nr. 1667/(...) emisă de D. de M., S. S. și F. B., act care a fost comunicat recurentei la data de (...) potrivit borderoului privind corespondența expediată în data de (...) prezentat oficiului poștal de către intimată ( f. 20 ). Ca atare din data de (...) începe să curgă termenul de decădere de un an pentru introducerea acțiunii în anularea deciziei emise de intimată. Nu pot fi reținute susținerile recurentei conform cărora termenul de prescripție de 6 luni și cel de decădere de un an începe să curgă de la data comunicării răspunsului la contestația formulată, întrucât prevedereacuprinsă în textul art. 11 alin. 1 lit. c din L. nr. 554/2004, sancționează pasivitatea autorității și se justifică prin necesitatea tranșării cât mai rapide a litigiilor de contencios administrativ, fiind inadmisibilă situația în care partea care declanșează procedura de control a actului, formulând un recurs administrativ grațios sau ierarhic, să fie îndreptățită să formuleze acțiunea fără a fi supusă unui termen, în cazul în care plângerea sa prealabilă nu primește un răspuns care să respecte exigențele textului art. 2 alin. 1 lit. h din lege. Mai mult decât atât este indiscutabil faptul că recurenta nu a respectat termenul de 30 de zile pentru formularea contestației împotriva Deciziei nr. 1667/(...) emisă de D. de M., S. S. și F. B., contestația fiind înregistrată doar la data de 12 martie 2003 așa cum reiese din adresa de la fila 6 dosar fond, deși actul contestat i-a fost comunicat la (...). Ca atare recurenta nu poate beneficia de prevederile art. 11 alin. 1 lit. a din L. nr. 554/2004 care stabilesc ca termen de început al prescripției dreptului la acțiune data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă în considerarea faptului că reclamanta a rămas în pasivitate și nu a formulat recursul grațios în interiorul termenului prevăzut de lege. Chiar dacă am accepta teza susținută de recurentă în ce privește debutul termenului de prescripție și al celui de decădere ca fiind data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, raportat la momentul introducerii acțiunii, respectiv 10 aprilie 2010, termenele de prescripție și de decădere ar fi împlinite la data sesizării instanței. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a avut în vedere împrejurarea că intimata, prin depunerea recipisei de confirmare și a copiei plicului conținând comunicarea răspunsului la contestația formulată ( f. 21-22 dosar recurs ), a probat că la data de (...) a încercat să expedieze pe adresa de domiciliu al reclamantei răspunsul la contestația depusă, însă reclamanta nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței, deși a fost avizată de către agentul procedural, astfel că întreaga corespondență a fost returnată expeditorului. Neridicarea corespondenței este imputabilă exclusiv reclamantei și așadar chiar prin raportare la data de (...), termenul de decădere de un an era împlinit la momentul sesizării instanței. În raport cu aceste prevederi legale și de situația de fapt prezentată mai sus, este lesne de observat că cererea a fost introdusă de reclamantă peste termenul de 6 luni prev. de art. 11 alin. 1 din lege, și cu depășirea termenului de decădere de un an de la data emiterii actului, astfel încât excepția tardivității a fost soluționată în mod corect de către instanța de fond. Nu prezintă nicio relevanță în ce privește curgerea termenului de un an problemele de sănătate a celor doi copii ai reclamantei, invocate ca motiv temeinic pentru depășirea termenului de decădere, întrucât acest termen nu este susceptibil de suspendare sau întrerupere, ci curge în continuu. Întrucât prima instanță a soluționat în mod corect cauza ca urmare a admiterii unei excepții peremptorii nu se mai impune analizarea pe fond a temeiniciei pretențiilor reclamantei, admiterea acestei excepții făcând de prisos orice a analiză a legalității actului administrativ contestat. Întrucât motivele de recurs nu au fost considerate întemeiate, Curtea în temeiul art. 312 C.proc.civ. va respinge recursul declarat de reclamanta B. N. ANA împotriva sentinței civile nr. 2. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N. pe care o menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE Î N NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamanta B. N. ANA împotriva sentinței civile nr. 2. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B. N. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. C. M. S. M. I. I. L. F. GREFIER R ed.M.I.I./(...) dact.H.C./2 ex./ Jud.fond: V.C.;
| ← Decizia civilă nr. 3837/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4963/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
