Sentința civilă nr. 35/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 35/2011
Ședința publică din 24 ianuarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții B. T. G.-V., I. V. G. C., I. D. T., L. A. A., M. I., S. G. I. și V. I. I. în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții prin avocat
B. D. și pârâtul prin consilier juridic G. C., care depune la dosarul cauzei delegația nr. 845 din (...).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), pârâtul a depus întâmpinare, în trei exemplare.
Reclamanții, prin avocat, depun la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 10 lei, achitată cu chitanța nr. CH 674002110 din (...) și a timbrului judiciar de 0,3 lei, copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe cupoanele de pensii ale reclamanților și un înscris privind punctul de vedere al inițiatorului actului administrativ contestat.
Instanța comunică reclamanților, prin avocat, un exemplar al întâmpinării depuse de pârât.
Pârâtul, prin consilier juridic, învederează instanței că prin întâmpinare a fostinvocată excepției lipsei de interes a reclamanților și susține întâmpinarea depusăcu privire la excepția invocată și solicită instanței admiterea acesteia, arătând că reclamanții nu fac dovada existenței unui interes legitim, născut și actual în legătură cu pretențiile formulate. Mai arată că reclamanții, prin acțiunea formulată, solicită suspendarea executării H. G. nr. 7., cu toate că dispozițiile acestui act administrativ au fost executate, toate pensiile stabilite în temeiul legilor speciale fiind deja recalculate, astfel că actul administrativ a cărui suspendare se cere și-a produs deja efectele iar cererea formulata poate profita si altor persoane care nu sunt reclamanți.
Părțile prezente au învederat instanței că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului în dezbateri judiciare.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților în dezbateri judiciare.
Reclamanții, prin avocat, solicită instanței admiterea cererii de suspendare a executării H. G. nr. 735 din (...) până la soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului, așa cum aceasta a fost formulată, fără cheltuieli de judecată și depunconcluzii scrise. Cu privire la excepția invocată, reprezentanta reclamanților se opune admiterii acesteia arătând că reclamanții au făcut dovada interesului, având calitatea de militari și au depus la dosar cupoanele de pensii militare.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită instanței respingerea cererii de suspendare a H. G. nr. 7., pentru motivele expuse în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând reține că,
Prin cererea înregistrată la data de 29 noiembrie 2010 reclamanții V. I., S. G.,
B. T.-V., L. A. A., M. I., I. D. și I. V. C. în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, au solicitat suspendarea H. G. nr.735 din 21 iulie 2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform legii nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al R. nr.527 din (...), până la soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului.
Reclamanții arată că, în calitate de beneficiari de pensii militare de stat, au formulat în temeiul art.7 din L. nr.554/2004, plângere prealabilă adresată G. R. prin care au solicitat revocarea HG nr.7. pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru motive de nelegalitate.
Arată că plângerea a fost înregistrată la S. G. al G. la data de (...), după cum rezultă din confirmarea de primire pe care o anexează prezentei.
Invederează faptul că până la această dată nu au primit un răspuns la plângerea prealabilă și pentru a preîntâmpina producerea unei pagube irecuperabile reclamanților, au fost nevoiți să formuleze prezenta cerere.
Apreciază că solicitarea lor de suspendare a aplicării HG 7., în conformitate cu art.14 din L. 554/2004 îndeplinește condițiile legale pentru a fi admisă: procedura de anulare a HG 7. a fost demarată prin plângerea înregistrată la Guvernul României, aparenta de nelegalitate a acestei hotărâri este evidentă ca și paguba care le-ar fi produsă prin punerea în aplicare a prevederilor acesteia, înainte de soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului.
La data de 24 ianuarie 2011 pârâtul, Guvernul României, a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii, învederând următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea cererii de suspendare solicită instanței a constata că reclamanții nu fac dovada interesului legitim, personal, născut și actual, condiție de exercițiu a oricărei acțiuni în justiție, deci și pentru promovarea prezentei cereri de suspendare a H. G. nr.7.. Pentru a fi parte într-un proces este necesar să fie întrunite nu numai condițiile privind capacitatea și calitatea procesuală, ci și aceea a existenței unui interes legitim, născut și actual, personal și direct. Calitatea procesuală și interesul sunt două condiții distincte ale acțiunii civile, iar analiza lor se impune independent și consecutiv. „Interesul" este calificat unanim în doctrină și în jurisprudență ca fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile și de promovare a oricărei forme procedurale ce intră în conținutul acesteia, nefiind suficientă afirmarea existenței unui drept actual, ci și justificarea folosului practic urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare. Prin urmare, interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, să-I vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe altcineva.
În cauza dedusă judecății, reclamanții solicită suspendarea executării H. G. nr.7., deși dispozițiile actului administrativ au fost executate material, toate pensiile de serviciu, stabilite în baza legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, fiind deja recalculate.
Pe fondul cererii de suspendare a efectelor H. G. nr.7. până la pronunțarea instanței de fond, apreciază că aceasta este neîntemeiată și solicită respingerea acesteia.
Examinând acțiunea formulată prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile legale incidente cauzei, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.14 alin.1 din L. nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, suspendarea unui act administrativ individual presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.14 alin.1, întrucât cele două condiții se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține că ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin dispozițiile legale enunțate este întrunită.
Astfel, reclamanții afirmă că, în ceea ce îi privește, cazul bine justificat este susținut de existența unor indicii temeinice de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare o solicită, întreaga construcție juridică pornind de la împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, a abuzului autorității, a atitudinii acesteia, etc.
Reclamanții au arătat prin chiar conținutul acțiunii în contencios administrativ că HG nr. 7. cuprinde dispoziții care exced celor ale Legii nr. 1., menționând în acest sens obligația depunerii cererilor de recalculare a pensiilor, precum și a documentelor doveditoare privind veniturile realizate (spre exemplificare prevederile art.10 alin.2, ale art. 2 alin.3 și 4 , art.6 alin.2 și respectiv art.6 alin.4 din HG nr. 7.).
Cercetând aparența dreptului prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că potrivit art. 10 alin.2 din actul normativ sus arătat, procedura prevăzută de legiuitor debutează cu cererea formulată de către beneficiari iar depunerea acesteia este obligatorie; apoi, dispozițiile art.2 alin.3 și 4 și respectiv art.6 alin.2 din HG 7., obligă beneficiarii drepturilor la recalcularea pensiei „să solicite"; și „să depună documente doveditoare"; privind veniturile pe care le-au realizat, iar sancțiunea neîndeplinirii acestor obligații constă în determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din respectivele perioade (art.6 alin.4 din HG nr. 7.).
Cât privește, însă, actul primar care reglementează stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, respectiv L. nr. 1., la o analiză în aparență a acesteia se observă că acesta nu conține dispoziții care să oblige particularul să depună cererea de recalculare a pensiei, să solicite și să depună documente doveditoare privind veniturile realizate sau în baza căreia să fie obligați să suporte vreo consecință ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul său nici dispozițiile Legii nr. 1. nu impun ci sugerează mai degrabă o facultate a beneficiarilor de a-și dovedi în situațiile expres prevăzute stagiile de cotizare.
Se poate observa, așadar, că există suficiente elemente care sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și care în opinia instanței sunt de natură a argumenta pe deplin cazul bine justificat.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia că toate aceste situații sunt de natură a argumenta cazul bine justificat, apreciat ca circumscris noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, noțiune consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a U. E.
Așadar, Curtea va constata că, analizând sumar aparența dreptului, în conformitate cu prevederile art.14 din L. nr.554/2004, situațiile de fapt și de drept evidențiate sunt în măsură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat în măsură să justifice adoptarea măsurii suspendării acestuia.
Cât privește paguba iminentă, Curtea va constata că punerea în executare a actului administrativ contestat este în măsură să producă prejudicii care ulterior nu ar putea fi reparate, prejudicii care ar putea decurge din privarea în mod nelegal de drepturile cuvenite, știut fiind că drepturile cuvenite reclamanților constituie un bun inclusiv în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, ipoteza normei legale fiind îndeplinită.
Cât privește caracterul iminent al pagubei, acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art. 1 a HG nr. 7., potrivit cărora „pensiile prevăzute la art.1 lit.a și b din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează conform algoritmului de calcul utilizat de L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, într-o perioadă de 5 luni de la intrarea în vigoare a acestei hotărâri";. Cum HG 7. a intrat în vigoare la data de 29 iulie 2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată vor intra în plată începând cu luna ianuarie 2011, instanța apreciază că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia cererea de suspendare formulată de către reclamanți ca fiind fondată iar în temeiul art.14 din L. nr.554/2004 o va admite și va dispune suspendarea executării HG nr.7. emis de pârât până la pronunțarea instanței de fond.
Trebuie subliniat că adoptarea unei astfel de soluții este, de altfel, în concordanță și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului care statuează că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de măsurile care însoțesc aplicarea acestei soluții.
Cât privește excepția invocată de către de pârât și care vizează lipsa de interes a reclamanților în promovarea prezentei cereri motivată (deși nu în mod expres) de faptul că actul administrativ atacat și-a epuizat efectele prin recalcularea pensiilor, Curtea a apreciat-o ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
În doctrină și jurisprudență s-au exprimat constant puncte de vedere în sensul că suspendarea executării actelor administrate are în vedere fie întreruperea vremelnică a producerii de efecte juridice, ceea ce înseamnă că actul atacat este în vigoare, fie amânarea temporară a producerii de efecte juridice.
Instanțele judecătorești se pot pronunța în sensul întreruperii procedurii de efecte juridice a actului administrativ atacat.
Epuizarea efectelor actului trebuie analizată în funcție de circumstanțele cauzei cu ocazia verificării îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art.14 din L. nr.554/2004 modificată și completată.
Posibilitatea suspendării executării unui act administrativ cu executare uno ictu, este firească și posibilă, având în vedere că majoritatea covârșitoare a actelor administrativ sunt de acest tip.
Dacă s-ar admite opinia contrară, s-ar goli de conținut articolele 14 și 15 din
L. nr.554/2004, deoarece acestea nu și-ar putea produce efectele decât în mică măsură.
Or, una dintre regulile de interpretare ale normei juridice este aceea ca aceasta să fie interpretată în sensul de a produce efecte juridice și nu în sensul de a nu produce astfel de efecte.
Prin urmare, întrucât la data introducerii acțiunii, actul atacat nu era executat și nu produsese efectele juridice specifice, excepția lipsei de interes fundamentată pe executarea actului administrativ contestat este nefondată și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Admite cererea formulată de reclamanții V. I. domiciliat în C.-N., str.Tășnad, nr.17, bl.P6, sc.1, ap.11; S. G. domiciliat în C.-N.. Str.Tășnad, nr.17, bl.P6, sc.1, ap.9; B. T.-V. domiciliat în C.-N.. Str.Tășnad, nr.17, bl.P6, sc.1, ap.7; L. A.A. domiciliat în C.-N.. Str.Tășnad, nr.17, bl.P6, sc.1, ap.14; M. I. domiciliat în C.-N.. Str.Tășnad, nr.17, bl.P6, sc.1, ap.5; I. D. domiciliat în C.-N., str.Teleorman nr.55, bl.T5, sc.2, et.4, ap.19 și I. V. C. domiciliat în C.-N., str.J.J.Rouseau, nr.5, ap.7, jud.C., toți cu domiciliul procesual ales la sediul C. de avocat B. D. din C.-N., str.Iuliu M. nr.40, ap.7, jud.C. împotriva pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B., P. V., nr.1, sector 1 și în consecință:
Dispune suspendarea executării HG 7. până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2011.
JUDECĂTOR GREFIER M. S. C. D.
Red.M.S./A.C.
10 ex.-(...)
| ← Decizia civilă nr. 4382/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1165/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
