Decizia civilă nr. 136/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 136/2011
Ședința ata de 17 ianuarie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : M. I. I. JUDECĂTOR : A. C. GREFIER : L. F.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele D. G. A F. P. B.- N. și A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 170 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., în contradictoriu cu intimata S. D. L. SA, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 1. din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N. s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. D. L. S. B., împotriva pârâtelor D. G. A F. P. B.-N. și A. F. P. B., s-a dispus anularea refuzului de restituirea taxei de primă înmatriculare emis de pârâta D. B.-N. sub nr. 24387/(...), iar pârâtele au fost obligate, în solidar, să restituie reclamantei suma de 21.508,12 lei încasată cu titlu de taxă specială de înmatriculare pentru autovehicule achitată în perioada (...) - (...) și să plătească dobânda legală aferentă sumelor achitate calculată de la data plății fiecărei taxe și până la restituirea efectivă a sumelor încasate nelegal. În final, au fost obligate, în solidar, pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 396,3 lei onorariu de avocat și taxă de timbru. Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că starea de fapt susținută de reclamantă este dovedită cu actele depuse la dosar, în sensul că acestea probează achitarea taxelor în sumă totală de 21.508,12 lei, de altfel confirmată de pârâtă. În ce privește legalitatea taxei de primă înmatriculare, instanța de fond a constatat că aceasta este contrară disp.art. 90 paragraful I din T.ul C. E., care prevede că nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură+ mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Textul este menit să limiteze libertatea de legiferare a statelor membre U.E. în materie fiscală în sensul interzicerii taxelor discriminatorii ori protecționiste. In temeiul art. 148 din Constituția R. care face trimitere la supremația dreptului comunitar, judecătorul comunitar este obligat să nu acorde eficiență dispozițiilor legale contrare legiferării din Comunitatea E., astfel că tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantei se impune a fi admisă astfel cum a fost formulată. Constatând nelegalitatea taxei, tribunalul a obligat pârâtele la restituirea acesteia și la plata către reclamantă a dobânzilor legale aferente calculate de la data achitării sumelor și până la restituirea efectivă a acestuia; văzând și disp.art. 274 Cod proc.civilă. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele A. F. P. A M. B. și D. G. A F. P. B.-N., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate însensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca fiind neîntemeiată,. În recursul pârâtei A. F. P. A M. B., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., s-a criticat soluția pronunțată de către prima instanță ca netemeinică și nelegală, instanța de fond în mod greșit apreciind că acțiunea reclamantei este întemeiată prin prisma existenței supremației dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, în ceea ce privește analiza disp. art. 2141-3 Cod fiscal. În acest context, se arată că L. nr. 571/2003 privind C. fiscal a suferit de la data intrării în vigoare mai multe modificări și completări prin acte normative. Astfel, prin L. nr. 3. C. fiscal a fost modificat și completat, iar prin dispozițiile art. 2141-3 ale acestei legi s-a reglementat obligația fiscală de plată, denumită „. specială";, stabilindu-se nivelul taxei, modul de calcul și exigibilitatea ei, act normativ care a intrat în vigoare începând cu data de (...). A mai arătat pârâta că potrivit reglementărilor mai sus menționate, taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate. De asemenea, această taxă se aplică și autoturismelor noi produse în țară sau în străinătate, legea nefăcând nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismului, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România. Pe de altă parte, pârâta a mai învederat că luând în considerare criticile opiniei publice, recomandările Comisiei E., Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto, fiind propus un proiect de act normativ prin care se va stabili un nou sistem de taxare care să urmărească promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului Astfel, prin noul act normativ, respectiv O. nr. 5. care a intrat în vigoare începând cu data de (...) și a abrogat dispozițiile art. 2141-3 din C. fiscal s-a stabilit un nou sistem de taxare care urmărește promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului, astfel că dispozițiile O. nr. 5. au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare, nefiind încălcat principiul libertății circulației mărfurilor. S-a învederat și faptul că taxa pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul R. și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la U. E., în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România arenunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare. Prin urmare, pârâta a apreciat că dispozițiile art. 2141-3 din C. fiscal modificate și completate au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare și cu prevederile actului de aderare, iar prin introducerea acestor dispoziții legale nu a fost încălcat principiul liberei circulații a mărfurilor, motiv pentru care se impune respingerea ce neîntemeiate a acțiunii formulate de reclamantă. În final, pârâta a criticat soluția instanței de fond în privința acordării dobânzilor legale aferente, calculate de la data plății până la data restituirii efective, susținând că acordarea acestora este reglementată de dispozițiile art. 117 C.pr.fiscală, iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de dispozițiile O. nr. 1. pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget care nu prevăd acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal. Astfel, conform Cap. 1 pct. 1 și urm. din acest ordin, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal, căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare. În concluzie, pârâta solicită modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, având în vedere că taxa specială de primă înmatriculare percepută de la aceasta s-a făcut în conformitate cu prevederile legale, în baza unui titlu legal și ca urmare, nu se impune restituirea ei. Pârâta D. G. A F. P. B.-N. prin recursul declarat, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamantă, aducând aceleași critici de nelegalitate sentinței recurate pe care le-a formulat și pârâta A. B.-N. sub aspectul faptului că prev. O. nr. 5., prin care s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, au abrogat disp. art. 214/1-214/3 Cod fiscal și pentru punerea în aplicare a actului normativ prin H. nr. 6. au fost adoptat norme metodologice de aplicare ale ordonanței. În continuarea motivării recursului, această pârâtă a adoptat o poziție similară ca și pârâta AFP B., exprimând considerente de fond referitoare la nelegalitatea hotărârii sub aspectul faptului că dispozițiile O. nr. 5. au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare, nefiind astfel încălcat principiul discriminării fiscale, motiv pentru care solicită admiterea recursului și respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de reclamantă. Examinând recursurile declarat de pârâtele A. F. P. A M. B.-N. și D. G. A F. P. B. raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedurăcivilă, Curtea reține următoarele : Recurentele susțin că acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând, în principal, normele de drept intern aplicabile speței. În cauza de față, tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din T.ul privind funcționarea U. E. (în continuare, T.), versiunea consolidată în urma T.ului de la L. din anul 2007 (ex-art. 90 din T.ul de instituire a C. E.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 110 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum România este stat membru al U. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția R. conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Î.-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele T.ului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de T. și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978). Recurentele susțin că acțiunea reclamantei nu poate fi admisă pe considerentul că prin efectul adoptării OUG nr. 5. au fost abrogate dispozițiile art. 2141-2143 din C. fiscal care au instituit obligația de plată a taxei speciale de primă înmatriculare, iar noua reglementare stabilește cadrul juridic cu privire la instituirea taxei de poluare, pe care reclamantul o datorează în continuare. Curtea reține că începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin dispozițiile art. 2141-2143 din C. fiscal s-a instituit regimul unei noi taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule datorată pentru prima înmatriculate a unui autovehicul sau autoturism în România, indiferent dacă acesta era nou sau folosit. Aplicarea aceste dispoziții legale în dreptul intern a determinat încălcarea dispozițiilor art. 90 parag. 1 din T.ul de instituire a C. E. constatată de jurisdicțiile interne. Această incompatibilitate a fost reținută și de C. E. care a declanșat procedura prevăzută de art. 226 din T. (procedura de infrigement). Pentru a pune de acord legislația internă cu normele T.ului și a înceta procedura de constatare a încălcării T.ului demarată de C. E., G. a adoptat OUG nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în vigoare de la 1 iulie 2008. Pentru a verifica dacă sunt incidente în speță prevederile art. 11 din OUG nr. 5. se impune a se stabili care sunt efectele juridice ale acestei ordonanțe de urgență asupra situațiilor juridice născute anterior datei de 1 iulie 2008. Conform dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 5. taxa rezultată ca diferențăîntre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6.. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia atunci când un stat membru aimpus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, acesta este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea normelor comunitare. Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauzaconexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61- 70). Ca atare, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Curtea mai reține că noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară și are alt mod de calcul precum și altă destinație. Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Împrejurarea că la nivelul U. E. s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor O. nr. 5. nu este contrară T.ului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantei de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile T.ului. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse. În ceea ce privește critica privind acordarea dobânzilor legale solicitate până la data plății și incidența la speță a dispozițiilor C.pr.fisc. precum și a procedurii de restituire prevăzute de acest act normativ, Curtea reține următoarele: Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din C. de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situațieîn care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza recurentelor, conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație în ipoteza în care cererea de restituire este rezolvată în termen de 45 de zile de la înregistrare și indiferent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificare acestei sume, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, dacă am accepta teza recurentelor, s-ar eluda însuși principiile statornicite în practica Curții de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din T., cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. Așa fiind, cum motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, sentința pronunțată în cauză fiind legală și temeinică în totalitate, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., în referire la art. 20 din L. nr. 554/2004, prezentele recursuri urmează a fi respinse, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursurile declarate de pârâtele A. F. P. A M. B. și D. G. A F. P. A J. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 170 din 28 mai 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. S. M. I. I. A. C. Dact.M.I.I. Dact.H.C./2 ex./(...) Jud.fond:N.O.. L. F. GREFIER,
| ← Decizia civilă nr. 4108/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 00/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
