Decizia civilă nr. 1645/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1645/2011
Ședința publică din 19 aprilie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTOR : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. GREFIER :V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de M. C. N. - D. P. C., împotriva sentinței civile nr. 3404 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., cauza privind și pe intimații M. M. și C. LOCAL AL M. C. N., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul făcut în cauză s-a prezentat pentru recurentă, consilier juridic P. C. și intimatul M. M.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului M. M., prin care a solicitat respingerea recursului din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta recurentului.
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 4 C.pr.civ. raportat la art. 20 din L. nr. 554/2004. Părțile arată că, nu mai au de formulat alte cererii de formulat în probațiune. Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, pentru motivele detaliate pe larg prin concluziile scrise pe care le depune la dosar . Curtea atrage atenția reprezentantei recurentei că, art. 304 pct. 9 C.pr.civ. prevede modificarea hotărârii și nici de cum casarea așa cum s-a susținut. Reprezentanta recurentului susține că, instanța de fond a data o hotărârea neconformă cu legea. Intimatul M. M. solicită respingerea recursului pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar. Nu era în vigoare legea la data întocmirii procesului-verbal și ca atare nu se aplică în cauză. Printr-o hotărâre de C. Local încearcă să se aducă modificării ordonanței de urgență, se încearcă sancționarea unor fapte la legea circulației rutiere, transferarea unor atribuții care aparțin în exclusivitate poliției rutiere, fapt recunoscut de către recurent și prin concluziile scrise depuse azi. C U R T E A Prin sentința civilă nr. 3404 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-a admis excepția de nelegalitate a art. 1, art. 2, art. 4 și art. 10 din HCL 1. emis de C. Local al mun.C.-N., excepție invocată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu C. Local al mun. C.-N. și M. C.-N. - D. P. C., și s-a constatat nulitatea acestor dispoziții. În motivare se arată că prin excepția de nelegalitate invocată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâții M. C. N.-D. P. C. și C. LOCAL AL M. C.-N. s-a solicitat admiterea acestei excepții în privința art. 1, art. 2, art.4 și art. 10 din HCL 1. al C. Local al mun. C.-N., apreciind că această hotărâre de consiliu este lovită de nulitate prin raportare la art. 2 alin.2 din OG 2.. Conform dispozițiilor OUG 1. și HG 1391/2006 sancționarea contravențiilor privind circulația rutieră este de competența exclusivă a agenților aparținând de P. R., normă imperativă prevăzută de legislația rutieră - art. 2 din OUG 1. coroborat cu art.109 alin.1 din același act normativ. Art. 63-65 din OUG 1. sunt textele legale care stabilesc regimul juridic al opririi, staționării și parcării autovehiculelor iar art. 96 alin.8 din OUG 1. arată în mod expres că imobilizarea autovehiculului se dispune de către polițistul rutier. Față de aceste reglementări, art.1 alin.1 din HCL 1. care prevede că, constituie contravenție oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor pe domeniul public sau privat al mun. C.-N. în alte locuri decât cele amenajate de către P. mun. C.-N. ... lit.(b) oprirea, staționarea vehiculelor / autovehiculelor pe trotuar, precum și art. 4 care dispune că alături de sancțiunea principală a amenzii contravenționale se pot aplica una sau mai multe sancțiuni complementare: blocarea roților vehiculelor/autovehiculelor, ridicarea/mutarea pe un alt amplasament al vehiculelor / autovehiculelor ... încalcă dispozițiile art. 2 alin.2 din OG 2. care arată faptul că sunt nule hotărârile autorităților publice locale prin care se sancționează contravenții în domeniile de activitate unde sunt stabilite contravenții prin legi sau hotărâri ale Guvernului. Mai invocă faptul că este lovit de nulitate și art. 10 din HCL 1. pe considerentul că prin acest act normativ se încearcă transferarea unor atribuții ce au fost date în competența exclusivă a agenților P.i Rutiere către ale organe cu nesocotirea flagrantă a textelor legale mai sus indicate. Atât timp cât el a încălcat prevederile OUG 1. cu privire la oprire, staționare și parcare, singurele organe ce aveau competență în privința constatării și sancționării acestei fapte erau agenții aparținând P.i Rutiere. În cauză a depus întâmpinare M. C.-N. care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate deoarece HCL 1. nu se suprapune cu textul OUG 1.. Examinând actele dosarului, tribunalul a reținut următoarele: Prin Încheierea din (...) pronunțată în dosarul (...) al Judecătoriei C.-N. a fost sesizată instanța de contencios administrativ în baza art.4 alin.1 din L. 554/2004 cu excepția de nelegalitate a HCL 1. al C. Local al mun. C.-N.. La dosarul cauzei a fost depusă HCL 1. împreună cu toată documentația care a stat la baza întocmirii acestui HCL. Conform art. 1 din acest HCL, constituie contravenție oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor pe domeniul public sau privat a M. C.-N. în alte locuri decât cele legal amenajate de către P. mun. C.-N., după cum urmează: „ lit.(b) oprirea, staționarea vehiculelor/autovehiculelor pe trotuar";, urmând a mai reține faptul că și restul contravențiilor înșiruite de la litera „a"; până la litera „f"; privesc fapte legate de oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor pe domeniul public sau privat al M. C.-N.. Art. 2 din același HCL arată că, contravențiile prevăzute la art. 1 se sancționează cu amendă contravențională în cuantum de la 200 - 400 lei pentru cele de la literele b,c,d,e,f și cu amendă de la 400-800 lei contravențiile stabilite la litera „a"; a art. 1. Conform art. 4 din acest HCL se dispune ca alături de sancțiunea principală a amenzii contravenționale să se poată aplica una sau mai multe sancțiuni complementare: blocarea roților vehiculelor/autovehiculelor, ridicarea/mutarea pe un alt amplasament al vehiculelor/autovehiculelor ..., conform regulamentului, care se constituie anexa nr.1 la prezenta hotărâre, iar potrivit art.10 din acest HCL „cu îndeplinirea prevederilor prezentei hotărâri se încredințează D. P. C., I.P.J. C. , D. Tehnică, D. Economică și R.A.D.P. C.-N.. În analizarea acestei excepții, tribunalul s-a raportat la dispozițiile art. 2 alin.2 din OG 2. care arată că prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care, în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului, iar alineatul 5 al art. 2 din același OG 2. arată care este și sancțiunea în ipoteza în care se stabilesc contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alineatul 2, respectiv aceste hotărâri sunt nule de drept. N. se constată de instanța de contencios administrativ competentă, la cererea oricărei persoane interesate. Măsurile legate de oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor, respectiv stabilirea contravențiilor legate de aceste fapte sunt statuate de OUG 1. privind circulația pe drumurile publice, care la art. 1 arată faptul că circulația pe drumurile publice a vehiculelor ... precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice ... sunt supuse dispozițiilor prevăzute în această ordonanță de urgență. Art. 2 din OUG 1. mai arată faptul că îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către P. R. din cadrul I.G.P.R., care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora, iar potrivit art. 109 alinș1 din același act normativ, constatarea contravențiilor în acest domeniu și aplicarea sancțiunilor se face direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a R., de către polițiștii de frontieră. De asemenea, art. 63, 65 din OUG 1. reglementează regimul juridic al opririi, staționării și parcării, iar art. 6 din OUG 1. definește termenii uzitați în sensul acestei ordonanțe de urgență, la punctul 33 fiind definit trotuarul ca spațiu longitudinal situat în partea laterală a drumului, separat în mod vizibil de partea carosabilă prin diferența sau fără diferența de nivel, destinat circulației pietonilor. În raport de aceste texte legale înșiruite mai sus atât din HCL 1. cât și din OUG 1., tribunalul a apreciat că excepția de nelegalitate a articolelor invocate de reclamant este fondată, iar în raport de alineatul 5 al OG 2. reiese nulitatea HCL 1.. Astfel, instanța a apreciat că art. 1, 2, 4 și 10 din HCL 1. stabilește contravenții care au fost deja stabilite prin OUG 1., act normativ superior unei hotărâri de consiliu local și, prin urmare, aceste articole nesocotesc principiile prevăzute la art. 2 din OG 2. privind regimul juridic alcontravențiilor. Atâta timp cât OUG 1. stabilește regimul juridic al opririi, staționării și parcării autovehiculelor pe drumurile publice este evident că HCL 1. nu poate să mai stabilească contravenții referitoare la aceleași fapte, legate de oprire, staționare sau parcare vehicule/autovehicule pe domeniul public sau privat al mun. C.-N.. Atâta timp cât trotuarul este definit de către OUG 1. ca un spațiu care intră în noțiunea de drum public în sensul general al noțiunii, așa cum este definită de OUG 1., este evident că HCL 1. nu mai poate statua că este contravenție oprirea, staționarea vehiculelor pe trotuar. Așa cum s-a arătat în preambulul hotărârii și restul literelor de la art.1 stabilesc contravenții tot referitoare la regimul juridic al opririi, staționării și parcării autovehiculelor în diferite locuri ale domeniului public sau privat al mun.C.-N., care, de asemenea, intră în noțiunea largă de drum public al OUG 1., și așa cum s-a arătat anterior, toate contravențiile legate de regimul juridic anterior amintit sunt sancționate de OUG 1., motiv pentru care apreciem că întreg art. 1 din HCL 1., este lovit de nulitate. De asemenea, este lovit de nulitate și art. 2 din HCL 1. al C. Local al mun. C.-N. pe considerentul că sancțiune amenzii contravenționale pentru săvârșirea faptelor legate de regimul juridic al opririi, staționării și parcării autovehiculelor/vehiculelor este deja stabilită de același OUG 1., practic HCL 1. stabilind astfel o dublă sancțiune pentru aceeași faptă. Este nul și articolul 4 din același HCL 1. pentru aceleași considerente avându-se în vedere că acest articol stabilește sancțiuni complementare pentru fapte statuate ca și contravenții de OUG 1. iar prin art.10 din același HCL constatăm că se încearcă transferarea unor atribuții ce au fost date în competența exclusivă a agenților poliției rutiere către alte organe nesocotind astfel dispozițiile art. 2 din OUG 1. și 109 alin.1 din OUG 1.. Instanța a constatat că în întreg textul HCL 1. se fac trimiteri reperate la termenii și sintagmele utilizate în OUG 1., de unde rezultă încă odată încălcarea prevederilor art. 2 alin.2 din OG 2.. Față de textele de lege anterior menționate, tribunalul în temeiul art. 4 din L. 554/2004 a admis excepția de nelegalitate a art. 1, art. 2, art. 4 și art. 10 din HCL 1. a C. Local al mun.C.-N., excepție invocată de reclamantul M. M., în contradictoriu cu C. Local al mun.C.-N., M. C.-N. - D. P. C. și a constatat nulitatea acestor dispoziții. Împotriva sentinței a declarat recurs M. C.-N. prin primar, solicitând modificarea hotărârii în temeiul art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului, recurentul arată că prin sentința civilă cu nr. de mai sus, instanța a admis excepția de nelegalitate a art.l, art.2, art.4 și art.l0 din HCL 1. formulată de petent și, în consecință, a constatat nulitatea acestor dispoziții. Consideră sentința civilă nelegală pentru că actele normative superioare OUG 1. și regulamentul de aplicare a OUG 1. nu se suprapune peste actul normativ inferior, astfel HCL nr.l49/2009 a fost adoptat cu respectarea prevederilor legale. OUG nr. 1. se referă la respectarea normelor de circulație pe drumurile publice, în timp ce HCL 1. a fost adoptată pentru a respecta măsurile referitoare la oprirea, staționarea și parcarea, respectiv poziționarea locurilor de parcare și astfel pentru a exista posibilitatea unei fluențe a cetățenilor pe trotuarele din mun. C.-N.. Ca urmare, P. R. constată contravențiile pe drumurile publice, în timp ce P. C. poate constata contravenții în alte materii care nu se intersectează cu legi, ordonanțe sau hotărâri ale guvernului, iar hotărâre a fost adoptatăîn domeniul de activitate potrivit atribuțiilor stabilite prin L. 2., nefiind incidente art. 2 alin.2 din OG2.. Cu privire la reținerea instanței de fond conform căreia art.63 și art.65 din OUG 1. reglementează regimul juridic al opririi, staționării și parcării, face trimitere la prevederile art. 64 din OUG 1., articol de care instanța nu a ținut cont și care prevede:" (1) P. rutiera poate dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar pe partea carosabila. Ridicarea si depozitarea vehiculelor in locuri special amenajate se realizează de către administrațiile publice locale sau de către administratorul drumului public, după caz. (2) Contravaloarea cheltuielilor pentru ridicarea, transportul si depozitarea vehiculului staționat neregulamentar se suporta de către deținătorul acestuia. (3) Ridicarea vehiculelor dispusa de politia rutiera in condițiile prevăzute la alin. (1) se realizează potrivit procedurii stabilite prin regulament". Atribuțiile P.i rutiere în ceea ce privește imobilizarea unui vehicul sunt reglementate de art. 96 alin. 7 și 8 și care se referă exclusiv la: " imobilizarea unui vehicul care consta in scoaterea acestuia in afara părții carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, si punerea lui in imposibilitate de mișcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare. (8) Imobilizarea unui vehicul se dispune de către polițistul rutier, ca urmare a săvârșirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre faptele prevăzute la art. 117 alin. (1)", respectiv:" (1) Imobilizarea unui vehicul se dispune de către polițistul rutier in cazul săvârșirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre următoarele fapte: a) conducerea unui vehicul neinmatriculat sau neinregistrat ori cu număr de înmatriculare sau de inregistrare fals ori fără a avea montate plăcutele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare; b) conducerea unui vehicul a cărui stare tehnica pune in pericol grav siguranta circulatiei, deterioreaza drumul public sau afecteaza mediul; c) conducerea unui vehicul cu incalcarea regulilor referitoare la transportul marfurilor periculoase ori cu gabarite si/sau mase depasite; d) conducerea unui vehicul despre care exista date sau indicii ca face obiectul unei fapte de natura . e) refuza sa se legitimeze; f) se afla sub influenta băuturilor alcoolice, a produselor sau substanțelor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurata de o alta persoana; g) nu respecta timpii de conducere si de odihna prevăzuți de lege. (2) Imobilizarea unui vehicul se dispune si in cazul in care conducătorul acestuia ori unul dintre pasageri savarseste o fapta de natura penala sau este urmarit pentru savarsirea unei infractiuni. (3) Pentru oprirea fortata sau imobilizarea in cazurile prevazute la alin. (1) si (2), politia rutiera poate utiliza dispozitive speciale omologate. (4) Procedura de imobilizare a vehiculelor in cazurile prevazute la alin. (1) si (2) se stabileste prin regulament" , reguli care nu se regăsesc în Hotărârea de C. Local atacată. Examinând recursul, instanța constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3404/(...) a Tribunalului C. s-a admis excepția de nelegalitate a prevederilor cuprinse în art. 1 alin. 2, art. 4 și art. 10 din HCL nr. 1.. Potrivit art. 1 din hotărârea C. Local nr. 1. se stabilește că „oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor pe domeniul public sau privat a M. C.-N. în alte locuri decât cele legal amenajate de către P. mun. C.-N., constituie contravenție"; și sunt enumerate situațiile concrete care intră sub incidența acestei prevederi. Potrivit art. 2, contravențiile prevăzute la art. 1 se sancționează cu amendă contravențională. Potrivit art. 4, alături de sancțiunea principală a amenzii contravenționale prevăzută la art. 2 se pot aplica una sau mai multe sancțiuni complementare: blocarea roților vehiculelor/autovehiculelor, ridicarea/mutarea pe un alt amplasament al vehiculelor/autovehiculelor. Potrivit art. 10, cu îndeplinirea prevederilor prezentei hotărâri se încredințează la D. P. C., I. de P. al jud. C.. Potrivit art. 2 alin. (1) din OUG nr. 2. privind regimul juridic al contravențiilor, „prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate";. A.. (2) al aceluiasi articol prevede că "prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului" . Problema care se ridică este aceea a domeniului în care se pot stabili contravenții de către organele abilitate, așa cum sunt definite prin lege. Potrivit art. 2 alin. 1 din OUG nr. 2., parlamentul si guvernul au competenta generală în materie contravențională. In ce privește consiliile locale, o interpretare riguroasă a alin. 2 al art. 2 duce la o dublă limitare a dreptului lor de stabilire a contravențiilor: a) pe de o parte, numai in domeniile unde au stabilite expres atribuții prin lege (sunt avute în vedere prevederile art. 36 din L. nr. 2., actualizată, prin care se stabilesc atribuțiile C. Local); b) pe de altă parte, dacă în aceste domenii, au fost stabilite deja anumite contravenții prin lege sau hotărai de guvern, administrația publică locală nu mai are competenta de a reglementa nici aceleași contravenții (cu schimbarea speciei sau a limitelor sancțiunii), dar nici altele. Deci administrația publică locală poate stabili contravenții în domeniile în care are prevăzute expres atribuții prin lege, cu condiția ca în aceste domenii să nu fi fost stabilite deja anumite contravenții prin lege sau hotărâri de guvern. D. în această ultimă situație, administrația publică locală nu ar mai avea competența de a reglementa contravenții. OUG nr. 1. privind circulația pe drumurile publice și HG nr. 85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 1., instituie un regim contravențional derogator, în mare măsură, de la regimul de drept comun, prevăzut de OG nr. 2. privind regimul juridic al contravențiilor și stabilesc contravențiile în materia circulației pe drumurile publice. Conform art. 1 alin. 2 din OUG nr. 1., dispozițiile prevăzute în ordonanța de urgență au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum si ocrotirea vieții, integrității corporale si a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private și a mediului. Ordonanța de urgenta instituie regimul contravențional special în materia circulației pe drumurile publice, atribuțiile P.i Rutiere în ceea ce privește imobilizarea unui vehicul, fiind reglementate de art. 96 alin. 7 si 8. Potrivit acestui text de lege, imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în afara părții carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, și punerea lui în imposibilitatea de mișcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare. Potrivit art. 96 din ordonanța de urgență: (1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege si se aplica prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. (2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele: a) aplicarea punctelor de penalizare; b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat; c) confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute in prezenta ordonanța de urgenta ori folosire in acest scop; d) imobilizarea vehiculului; e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, in cazurile prevăzute la art. 17 alin. (4). Imobilizarea unui vehicul se dispune de către polițistul rutier în cazul săvârșirii de către conducătorul auto a uneia dintre următoarele fapte prevăzute la art. 117 alin. (1): a) conducerea unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat ori cu număr de înmatriculare sau de înregistrare fals ori fără a avea montate plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare; b) conducerea unui vehicul a cărui stare tehnică pune în pericol grav siguranța circulației, deteriorează drumul public sau afectează mediul; c) conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor referitoare la transportul mărfurilor periculoase ori cu gabarite si/sau mase depășite; d) conducerea unui vehicul despre care există date sau indicii ca face obiectul unei fapte de natură penală; e) refuza sa se legitimeze; f) se afla sub influenta băuturilor alcoolice, a produselor sau substanțelor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurata de altă persoană; g) nu respecta timpii de conducere si de odihna prevăzuți de lege. Potrivit alin. (2), imobilizarea unui vehicul se dispune si in cazul in care conducătorul acestuia ori unul dintre pasageri săvârșește o faptă de natură penală sau este urmărit pentru săvârșirea unei infracțiuni. Art 97 alin. (1) lit. d prevede, de asemenea, că în cazurile prevăzute în ordonanța de urgență, polițistul rutier dispune si una dintre masurile tehnico-administrative enumerate, printre care se regăsește și ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar. In ce privește actul administrativ atacat, respectiv HCL nr. 1., prin acesta se stabilește, potrivit art. 1, că "oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor pe domeniul public sau privat al municipiului C.-N. în alte locuri decât cele legal amenajate de către P. municipiului C.-N., constituie contravenție". Situațiile vizate sunt următoarele: a) oprirea, sationarea si parcarea vehiculelor/autovehiculelor destinate transporturilor de persoane sau de marfă, cu masa totală maximă autorizată de peste două tone pe domeniul public sau privat al municipiului C.-N. b) oprirea, staționarea vehiculelor/autovehiculelor pe trotuare; c) ocuparea abuzivă a locurilor de parcare cu abonament, contract de închiriere sau aflate în administrarea primăriei, de către altă persoană decâttitularul contractului, abonamentului sau acordului emis de către P. municipiului C.-N. d) circulația, oprirea și staționarea vehiculelor/autovehiculelor pe spatiile verzi; e) oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor prin acre se împiedică accesul la obiective de interes public (puncte trafo, puncte gospodărești, centrale termice, alei, parcuri, locuri de joacă, etc.); f) nerespectarea dispozițiilor administratorului drumurilor, comunicate prin indicatoare si/sau somație, aplicată pe vehicul/autovehicul de către împuterniciții primarului din cadrul politiei Comunitare, de eliberare a domeniului public sau privat al municipiului C.-N. în vederea executării de lucrări de interes public (asfaltari, intervenții la diverse rețele, curtenie, etc.). Or, este evident că OUG nr. 1. și HCL nr. 1. nu au același obiect de reglementare, neexistând o suprapunere a situațiilor vizate de cele doua acte. Astfel, P. R., în temeiul OUG nr. 1., constată contravențiile pe drumurile publice, în timp ce P. C. are competența de a constata contravenții în alte materii si care nu se intersectează cu legi, ordonanțe sau hotărâri ale guvernului, iar hotărârea consiliului local a fost adoptată în domeniul de activitate potrivit atribuțiilor stabilite prin L. 2., cu respectarea prevederilor art. 2 alin. 2 din OG 2., fiind legală. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 (2), 304 (9) Cod proc.civ., curtea va admite recursul declarat de M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3404 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o va modifica în sensul că va respinge excepția de nelegalitate ca neîntemeiată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3404 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că respinge excepția de nelegalitate ca neîntemeiată. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. I. D. P. A. I. A. V. D. Red. D.P. dact. GC 3 ex/(...) Jud.primă instanță: A.M. B.
| ← Sentința civilă nr. 275/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4918/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
