Decizia civilă nr. 1771/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ NR.1771
Ședința publică din 09 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTORI : M. I. I.
A. C.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul C. A. - R. împotriva Sentinței civilă nr.4324 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui C. în contradictoriu cu intimatele A. F. P. DEJ și A. F. PENTRU M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbteri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de
20 lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei, A. F. P. Dej prin D. G. a F. P. C. - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina raportat și la dispozițiile art.8 și art. 10 alin.2 din Legea nr.554/2004. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. C U R T E A , Prin sentința civilă nr. 4324 pronunțată în data de (...), în dosarul nr. (...) al T.ui C., s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și chemata în garanție. Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea reclamantului C. A. - R. împotriva pârâtei A. F. P. DEJ având ca obiect obligația de a face. De asemenea, s-a respins cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. formulată de pârâta A. F. P. D. Prealabil analizei fondului pricinii, instanța a analizat excepția inadmisibilității acțiunii invocat de pârâtă și chemata în garanție și a reținut că obiectul juridic dedus judecății îl constituie obligarea pârâtei la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă specială de poluare, urmare a refuzului nejustificat de restituire al acesteia, obiect care se circumscrie competenței speciale statuate prin art.8 și 10 din Legea nr. 554/2004 și nu anularea unui act administrativ, respectiv D. de calcul a taxei de poluare, astfel că in speță nu sunt incidente prevederile art.205, 207, 209 din OG 92/2003. Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul a achitat la data de (...) taxa de poluare pentru înmatricularea autoturismului marca Audi, tipul 8D/LAPTF1/A4, nr.de identificare WAUZZ8DZXA315672, cu nr. de înmatriculare (...), autoturism achiziționat din Comunitatea Europeană, prin chitanța seria TS4A nr.2231695/(...). Contrar susținerilor reclamantului, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a restitui taxa de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat. Astfel, OUG nr. 5. stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a C. E. Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul R., contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 5. ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare. În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a C. E., tribunalul a constatat că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import, În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a refuzat restituirea taxei de poluare achitate de reclamant, acțiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a fost respinsă. Întrucât acțiunea reclamantului a fost respinsă, apreciindu-se că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.60-63 C., s-a dispus și respingerea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru M.. Împotriva acestei hotărâri, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 8 și 9, art. 3041 coroborate cu cele ale art. 312 pct. 1-3 C., reclamantul C. R.-C. a declaratrecurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate și,pe cale de consecință, admiterea acțiunii ca legală și temeinică. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanța de fond în mod greșit a apreciat că A.F.P. Dej a procedat legal când a refuzat restituirea sumei de 6.707 lei reprezentând taxă specială de poluare și pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului. În argumentarea acestei poziții reclamantul a invocat atât dispozițiile art. 4 și 5 din O. nr. 5. cât următoarele acte normative care au modificat dispozițiile O. nr. 5., respectiv O. nr. 2. și O. nr. 7., arătând totodată, că prin decizia nr. 802/(...) Curtea Constituțională a R. a statuat că redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a acelor două taxe este identică. Reclamantul a criticat hotărârea instanței de fond și din perspectiva dispozițiile art. 11, art. 20 cu referire la art. 148 alin. 2 din Constituția R., dispoziții care statuează că Statul Român se obligă să îndeplinească întocmai obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de către P., potrivit legii, fac parte din dreptul intern, reglementări comunitare având caracter obligatoriu, prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare, obligațiile rezultate din acesta fiind garantate de P. R., G. și autoritatea judecătorească. P. A. F. P. A M. DEJ și chemata în garanție A. F. PENTRU M. au depus întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului, argumentat de faptul că instanța de fond în mod corect a apreciat că dispozițiile O. nr. 5., în vigoare la momentul achitării taxei, (...), nu contravin dispozițiile art. 90 parag. 1 din Tratatul C.E., deoarece nu se face o distincție în funcție de proveniența autovehiculelor, legea instituind obligația de plată a taxei de poluare pentru orice autovehicul la prima înmatriculare în România. Analizând recursul formulat, raportat la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: Reclamantul recurent a achitat potrivit chitanței seria TS4A nr. 2231695 din (...) suma de 6.707 lei cu titlu de taxă de poluare. P. A. F. P. Dej a refuzat restituirea acestei sume, comunicând reclamantului că aceasta este datorată în conformitate cu prevederile OUG nr. 5.. Prima instanță, prin sentința recurată, a verificat compatibilitatea acestei taxe cu prevederile art. 25, 28 și 90 din Tratatul de instituire a C. E. și a conchis că taxa de poluare percepută în baza OUG nr. 5., în forma inițială, nu contravine normelor de drept comunitar. Această concluzie nu mai este de actualitate în condițiile în care după pronunțarea instanței de fond și până la soluționarea recursului promovat de reclamant, Curtea de Justiție a U. E. a adoptat un punct de vedere diametral opus în cauza nr. C-402/09 cunoscută sub denumirea C. T. împotriva Statului Român. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O. nr. 5. în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008. Prin hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, s-a stabilit că: „ articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională";. Curtea de Justiție a conchis că introducerea taxei de poluare prin OUG nr. 5. a avut ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre de vreme ce vehiculele de ocazie importate, caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a mai adăugat că obiectivul protecției mediului menționat de guvernul român putea fi realizat mai coerent prin instituirea unei taxe anuale rutiere aplicabilă oricărui vehicul care a fost pus în circulație în România, fără a se favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate, respectându-se totodată și principiul „poluatorul plătește";. Din moment ce Curtea de Justiție a U. E. a constatat că, de la 1 iulie 2008, O. nr. 5. în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, rezultă cu prisosință că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale, iar în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituția R., instanțele au obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, respectiv art. 110 TFUE, așa cum a fost acesta interpretat în C. T.. Întrucât G.ul român nu a solicitat limitarea efectelor temporale ale hotărârii Curții, interpretarea oferită de instanța europeană în C. T. produce efecte începând cu data de 1 iulie 2008, data de intrare în vigoare a OUG nr. 5., act normativ care a introdus taxa de poluare. Prin urmare, de această interpretare trebuie să se țină seama și în prezenta cauză pendinte. De altfel, trebuie subliniat faptul că începând cu data de 7 aprilie 2011 Curtea de A. C. a revenit asupra jurisprudenței pe care a adoptat-o în ce privește modul de soluționare a cererilor de restituire a taxelor de poluare achitate în perioada 1 iulie -14 decembrie 2008 tocmai ca o consecință a concluziei exprimate de Curtea de Justiție a U. E. în cauza T.. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea apreciază că recursul reclamantului este întemeiat, impunându-se modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantului și obligării pârâtei A. F. P. DEJ la restituirea sumei de 6.707 lei achitată la data de (...), cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data plății până la restituirea efectivă. De asemenea în temeiul art. 1 și 3 din OUG nr. 5. se va admite cererea de chemare în garanție, iar A. F. PENTRU M. va fi obligată la plata sumei de 6707 lei cu dobânda legală aferentă în favoarea ADMINISTRAȚIEI F. P. D. Solicitarea de acordare a dobânzii legale este întemeiată întrucât suma de 6707 lei a fost încasată și folosită fără să existe temei legal. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului. Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, dobândă care ar curge doar de la data refuzului de a dispune restituirea sumelor solicitate. Dacă s-ar admite teza conform căreia indiferent de situație și de perioada de folosire a unei sume de bani achitată la bugetul de stat fără temei legal aceasta este ținută să restituie doar suma plătită la bugetul de stat de către contribuabil fără o altă reparație, ar însemna ca bugetul de stat să se îmbogățească pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință. Or, dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului. Pe de altă parte, s-ar eluda înseși principiile statornicite în practica Curții de Justiție care au fost mai sus redate, respectiv obligația impusă statelor membre de a asigura rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, Curtea de Justiție a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E : Admite recursul declarat de reclamantul C. A. R. împotriva sentinței civile nr. 4324 din 10 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică în tot în sensul că admite acțiunea reclamantului C. A. R. și obligă pârâta A. F. P. DEJ să-i restituie suma de 6.707 lei achitată la data de (...), cu titlu de taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă de la data plății până la restituirea efectivă. Admite cererea de chemare în garanție și obligă A. F. PENTRU M. la plata sumei de 6707 lei cu dobânda legală aferentă în favoarea ADMINISTRAȚIEI F. P. D. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 9 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, M. S. M. I. I. A. C. GREFIER, M. ȚÂR R ed.M.I.I./(...) Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: G. G.
| ← Decizia civilă nr. 73/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3655/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
