Decizia civilă nr. 1863/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA C., DE C.

A. ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 1863/2011

Ședința publică din 10 mai 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I. JUDECĂTOR : D. P. GREFIER : V. D.

S-au luat în examinare recursurile declarat de A. F. P. A M. B. și D. G. A F. P. A J. B. N., împotriva sentinței civile nr. 3. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N., cauza privind și pe intimații D. C. și intimat A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă primă înmatriculare.

La apelul făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, recurenții prin memoriile de recurs au solicit judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece recursul în temeiul art. 10 din L. nr. 5.. În baza actelor și a lucrărilor de la dosar apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 3. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N. s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii, formulate de pârâta D. G. A F. P. B.-N.

S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de chematul în garanție A. F. PENTRU M. B..

S-a admis acțiunea formulată de reclamantul D. C.,.

S-a anulat D. nr. 1607/(...) emisă de pârâta A. F. P. A M. B.

A fost obligată pârâta A. B. să restituie reclamantului suma de 6.473 lei reprezentând taxă specială auto plătită la prima înmatriculare, precum și dobânda legală până la data restituirii.

S-a respins ca nefondată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D. B.-N. împotriva chematei în garanție A.F.M. B..

A fost obligată pârâta AFP B. să plătească reclamantului suma de 433 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivare se reține că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul D. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. B. și D. G. a F. P. B.-N., anularea deciziei nr.1607/(...), prin care a fost respinsă cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare în valoare de 7.473 leireprezentând taxa specială auto la prima înmatriculare în R., cu obligarea pârâtei A. B. la restituirea sumei de 7.473 lei reprezentând taxa specială auto plătită la prima înmatriculare în R. a autoturismului Audi A 4 cu nr.de identificare W. achiziționat din Germania.

Reclamantul a susținut că a achiziționat autoturismul Audi A4 cu numărul de identificare W. din Germania la data de (...), iar pentru a-l înmatricula în R. a fost obligat să plătească suma de 10.484 lei, sumă achitată în două tranșe, cu chitanțele nr. 5592466/(...) și nr. 5656137/(...), astfel cum rezultă din adeverința eliberată de AFP B. sub nr. 5163/(...) (f. 6 dosar), după care s-a înmatriculat autoturismul în R. la data de (...) (data eliberării certificatului de înmatriculare).

După intrarea în vigoare a O. nr. 5., i s-a restituit o parte din suma achitată, respectiv 3011 lei, rămânând un rest de 7473 lei care a fost achitat cu titlu de taxă de primă înmatriculare, nerestituit.

A Considerat reclamantul că perceperea acestei taxe prev. de art. 2. - 2. este contrară dreptului comunitar - încălcându-se principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne și deci, nu pot fi aplicabile în dreptul intern, contravenind disp.art. 90 par. 1 din tratatul de înființare a C. E., art. 148 din Constituția R., T. de aderare a R. și B. la U. E. - ratificat prin L. nr. 1. și prin urmare solicită restituirea acestei sume actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.

În drept, invocă dispozițiile art. 90 part. 1 din Tratatul de înființare a C. E., art. 148 din Constituția R., T. de aderare a R. și B. la U. E. - ratificat prin L. nr. 1., L. nr. 5..

Prin întâmpinarea formulată, pârâta A. F. P. a municipiului B. a solicitat instanței respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamant, apreciind că refuzul de restituire a taxei speciale achitate este întemeiat, taxa fiind corect și legal încasată.

Astfel, taxa specială s-a datorat cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate. L. nu face nici o deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în R.

Din analiza dispozițiilor comunitare invocate de către reclamant și a celor interne aplicabile în speță, nu rezultă că ar exista o contradicție, o incompatibilitate între acestea. Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă de poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul R. și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la U. E., în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, R. a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu normă de poluare mare (menționează că de la (...) nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la (...) și a celor cu Euro 2).

Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din U. E. sau față de autoturismele noi produse în U. și importate în R., întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în R. este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului.

Pârâta a precizat că în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, derulată la nivelul instituțiilor U., C. E. nu a contestat niciodată instituirea taxe, ci a solicitat reașezarea modalității decalcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, recomandarea comisiei constând în reducerea taxei pe măsură ce valoarea autoturismului scade. Opinia comisiei are în vedere faptul că înainte de toate taxa specială reglementată de C. fiscal nu este una fiscală, scopul urmărit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul față de emisiile poluante. Prin urmare, consideră că dispozițiile cuprinse în art. 2. - 2. C. fiscal au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare, prin introducerea dispozițiilor legale menționate nefiind încălcat principiul libertății circulației mărfurilor.

Începând cu data de (...) a intrat în vigoare O. nr. 5., prin care s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, moment de la care au fost abrogate disp.art. 2.-2. din C. fiscal, iar conform art. 11 din acest act normativ, „taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabili în perioada (...) - (...), cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență";.

Procedura de restituire este reglementată în art. 6 din Normele metodologice, unde se arată că atunci când taxa specială achitată în perioada mai sus menționată este mai mare decât taxa pe poluare rezultă din aplicarea prevederilor O. nr. 5., contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.

Prin urmare, legiuitorul a hotărât restituirea doar în parte a taxei speciale achitată în perioada (...) - (...)7, astfel că acțiunea reclamantului, prin care se solicită restituirea în întregim, a taxei achitate, este neîntemeiată.

A Solicitat și respingerea capătului de cerere privind plata dobânzilor, întrucât acordarea dobânzilor contravine art. 10, alin. 1 din O. nr. 9/2000, invocând și prevederile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, care nu prevăd acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.

Deoarece organele fiscale nu au calitatea de comerciant, în sensul C. comercial, dobânda legală se stabilește potrivit art. 3 alin. 3 din L. nr.

356/2002, la nivelul dobânzii de referință a BNR diminuat cu 20%.

În drept, a invocat prev.art. 115-118 Cod proc.civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate.

Pârâta D. G. a F. P. B.-N. a formulat de asemenea întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia și a inadmisibilității formulării cererii în contradictoriu cu aceasta, iar în subsidiar, solicită respingerea acțiunii formulate de reclamant ca fiind neîntemeiată.

În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate, pârâta arată că D. generală a F. P. B.-N. nu a fost cea care a emis actul administrativ a cărui anulare se solicită, după cum de asemenea nu a fost cea care a procedat la încasarea de la reclamant a taxei speciale de primă înmatriculare a cărei restituire se solicită, astfel că nu se impune ca instanța să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu această pârâtă, nici în ce privește anularea actului administrativ fiscal și nici în ceea ce privește obligarea la o eventuală restituire a taxei.

În situația în care totuși, reclamantul apreciază că se impune a fi chemată în judecată și D. B. N. ca organ ierarhic superior al Administrației F . P. a mun. B., această instituție tot nu are calitate procesuală în cauza dedusă judecății, întrucât nu există nici o prevedere legală care să prevadă că organul ierarhic superior, trebuie să stea în judecată alături de organele sale subordonate, pentru actele emise de către acestea din urmă.

Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii formulate împotriva pârâtei D.

G. a F. P. B.-N., se argumentează în sensul că, față de obiectul principal al acțiunii, împotriva instituției care a procedat la încasarea taxei speciale de primă înmatriculare, cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtei D. B.-N., este inadmisibilă, astfel că în cazul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate, solicită admiterea și a excepției inadmisibilității acțiunii împotriva pârâtei D. B.-N.

Pe fondul cauzei, în subsidiar, s-a arătat, în esență, că prevederile art. 2. și urm. din L. nr. 571/2003 privind C. fiscal, în baza cărora s-a datorat și încasat taxa specială de primă înmatriculare, nu au fost în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea E.. În lipsa unei armonizări la nivelul U. în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre au fost și sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.

Este bine cunoscut faptul că art. 90 din Tratatul C. reprezintă unul din temeiurile de bază ale constatării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, totodată fiind impusă interdicția cu privire la măsurile protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.

În speță, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare) nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor și autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci ea s- a aplicat tuturor autoturismelor și autovehiculelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în R., indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi provenite din alte state membre ale UE, precum și autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE (Asia, America,etc.), iar cel mai important, taxa se aplică și autoturismelor și autovehiculelor noi din producția națională a R., respectiv pentru mărcile Dacia, Daewoo, Aro, precum și pentru orice alte mărci de autoturisme și autovehicule comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculării.

Pârâta a subliniat corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme

și autovehicule ce a fost prevăzut de art. 2. - 2. din L. nr. 571/2003 privind C. fiscal, și anume acela de taxa specială de prima înmatriculare în R., iar nu taxa specială pentru fiecare înmatriculare în R. sau taxa specială de reînmatriculare în R.

De asemenea, s-a precizat că principiul, „poluatorul plătește";, pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule, era un principiu acceptat la nivelul U., astfel că 16 state membre ale U. practică în prezent o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (printre care Grecia, Danemarca, Spania, U., Belgia, Olanda etc.).

Un alt aspect subliniat de pârâtă este acela că până la această dată,

Curtea de Justiție a C. nu a stabilit printr-o decizie pronunțată în cadrul procedurii de infrigement, în baza art. 226 și 227 din Tratatul instituind

Comunitatea E., că R., prin instituirea în C. fiscal a taxei auto de prima înmatriculare și-ar fi încălcat obligațiile care-i incumbă ca stat membru învirtutea tratatului, care includ și obligația de a înlătura orice barieră de natură fiscală sau vamală sau de a se abține de a institui noi piedici de acest tip în calea liberei circulației bunurilor în spațiul comunitar și că, în consecință, s-ar fi încălcat art. 90 din tratat.

Chiar dacă taxa inițială a fost prevăzută și percepută în temeiul art. 2.

- 2. din L. nr. 571/2003, raportat la situația de fapt, respectiv împrejurarea că în urma cererii exprese a reclamantului precum și în temeiul legii, din suma inițial percepută acestuia i-a fost restituită fracțiunea ce excede noilor modalități de calcul introduse prin prevederile O. nr. 5., cuantumul rămas și a cărui restituire se solicită, trebuie recalificat de instanță ca o veritabilă taxă de poluare și pe cale de consecință analizată prin prisma prevederilor O. nr. 5.. Dacă instanța nu va califica cuantumul solicitat la restituire ca o taxă de poluare, a considerat pârâta că în măsura în care acțiunea ar fi admisă, s-ar crea în persoana reclamantului o îmbogățire fără justă cauză cu ajutorul puterii judecătorești, reclamantul evitând să achite o taxă instituită și percepută legal în temeiul prev. O. nr. 5.7, fapt ce ar constitui o situație discriminatorie față de alte persoane care în mod corect au achitat taxa de poluare și față de care jurisprudența s-a exprimat în sensul că nu au dreptul la restituire.

Cu privire la petitul reclamantei de a se restitui odată cu taxa de primă înmatriculare și dobânzile legale calculate până la data restituirii efective a taxei solicitate, a învederat instanței faptul că restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementată prin disp.art. 117 Cod proc. fiscală (art.

112 înaintea de republicare), iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de către disp. O.M.F.P. nr. 1899/2004.

Pârâta D. a arătat că, în măsura în care instanța va califica în urma celor de mai sus, acțiunea reclamantului ca fiind circumscrisă O. nr. 5. și implicit va aprecia taxa a cărei restituire se solicită ca fiind taxă de poluare, pârâta D. B.-N. înțelege ca în temeiul art. 60-63 și urm. Cod proc.civilă, să cheme în garanție A. F. pentru M..

În drept,a invocat prev.art. 115-118 Cod proc.civilă și toate actele normative și normelor juridice enunțate în cuprinsul întâmpinării.

Chemata în garanție A. F. pentru M. a solicitat, în cuprinsul întâmpinării formulate, respingerea acțiunii reclamantului, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, menționând totodată că nu poate fi obligată la plata dobânzii și a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant, în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa de poluare, respectiv nu a emis actul administrativ decizia de calcul, și în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul fondului pentru mediu se face in temeiul O. nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă. Suma aferentă taxei de poluare este virată în contul său de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, chemata în garanție nefăcând nici o operațiune legată de acestea, astfel încât nu este titulara vreunei obligații în raport de contribuabili.

În motivarea excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului, chemata în garanție a susținut că acesta nu atacă un act administrativ, în înțelesul

Legii nr. 5., și nici un act administrativ fiscal, în înțelesul C. de procedură fiscală, ci solicită restituirea unei sume pe care consideră că nu o datorează.

În cauza de față, reclamantul a formulat o acțiune care nu este îndreptată împotriva unui răspuns la o plângere prealabilă (contestație administrativă) sau pentru că nu ar fi primit nici un răspuns de la pârâta ori ar fi primit un refuz nejustificat de soluționare a cererii, ci a formulat o acțiune care are ca obiect restituirea unei sume.

Prezenta acțiune a fost considerată ca fiind inadmisibilă și motivat de faptul că reclamantul nu a formulat o contestație în contencios administrativ, adresată organului emitent al deciziei de calcul.

De asemenea, cum decizia de calcul a taxei de poluare reprezintă un act administrativ fiscal, constatarea acesteia se face în limita termenelor și a procedurii speciale prev. de O. nr. 9. privind C. de proc. fiscală, art. 206,

207, 209 din C. proc. fiscală arată în mod expres forma și conținutul contestației, termenul de depunere a acestuia și organul competent de a soluționa.

Or, reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, cererea de restituire a sumei reprezentând taxa de poluare neavând caracterul unei contestații (fiind reglementată de alte texte legale și producând alte efecte juridice), astfel încât este incidentă sancțiunea decăderii, cu consecința respingerii cererii ca fiind inadmisibilă.

De altfel, având în vedere obiectul acțiunii, a apreciat că instanța nu este investită cu analiza legalității actului administrativ în baza căruia reclamantul a achitat taxa de poluare, respectiv „. de calcul";, astfel încât nu poate dispune nici restituirea sumei achitată în baza acesteia.

Pe fondul acțiunii reclamantului, chemata în garanție a arătat în esență că potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în R., este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.

Problema care a apărut în cazul țării noastre s-a datorat nivelului ridicat de taxare a autovehiculelor second hand provenite din achiziții din alte state membre, considerându-se că reprezintă o barieră pornind libera circulație a mărfurilor. În acest caz, prima recomandare a C. a fost ca taxa să se reducă pe măsură ce valoarea autoturismului scade. Ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru ca R. să se conformeze avizului motivat adresat de C. în temeiul art. 226 din Tratatul de instituire a C., a fost aprobat O. nr. 5., act normativ acceptat de C. E. ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar.

În forma publicată în aprilie 2008, O. nr. 5. stabilește prin prevederile sale măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de G., în care emisiile de dioxid de carbon sunt luate în considerare la taxarea mașinilor Euro 4 și Euro 3, iar pentru autovehicule noi cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Or, câtă vreme chiar C. a recunoscut că taxa de poluare instituită prin O. nr. 5. corespunde normelor comunitare, apreciază că nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine disp.art. 90 din Tratatul C. E..

Procedura demarată de C. împotriva R. a fost ridicată în (...), urmare faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din Tratatul CE.

Reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.

Analizând actele și lucrările dosarului,respectiv înscrisurile depuse, instanța a reținut următoarele:

Reclamantul a cumpărat dint-un alt stat membru al UE autovehiculul marca Audi A4 având nr. de identificare W., importat din Germania, iar cuocazia înmatriculării în R., la data de (...), reclamantul a achitat suma de

10.484 lei cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, în două tranșe, conform chitanțelor nr. 5592466 din (...) și 5656137 din (...), emise de către pârâta A. F. P. a municipiului B.

Ca urmare a intrării în vigoare, la data de (...), a O. nr. 5. privind taxa de poluare, reclamantul s-a prevalat de dispozițiile art. 11 al actului normativ sus precizat, în sensul că a solicitat Administrației F. P. a municipiului B. restituirea diferenței dintre taxa specială de prima înmatriculare achitată cu ocazia înmatriculării autoturismului în cauză și taxa de poluare, sens în care AFP B. a procedat la restituirea efectivă a sumei de 3011 lei, din totalul sumei achitate de 10.484 lei cu titlu de taxă specială de prima înmatriculare.

Ulterior, prin cererea înregistrată la D. BN sub nr. 1607 din (...), reclamantul a solicitat restituirea diferenței de taxă nerestituită însă, cu adresa nr. 1607/(...), pârâta D. i-a comunicat că taxa s-a încasat legal și nu poate fi restituită. Împotriva acestui act reclamantul a formulat plângerea ce face obiectul prezentului dosar.

Instanța, analizând cu prioritate, conform prevederilor art. 137

C.pr.civ., excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. B.-N., invocate în cauză de către pârâta D. și respectiv cea a inadmisibilității invocată de chemata în garanție A.F.M. B., a reținut următoarele:

Așa cum rezultă din starea de fapt anterior reținută, reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ în temeiul art. 1 alin. 1 sin L. nr. 5., considerându-se vătămat prin refuzul de a i se restitui diferența de taxă cu privire la care consideră că a fost încasată cu încălcarea prevederilor art. 90 TCE, refuz materializat în cuprinsul adresei nr.

1607/(...), emisă de pârâta D.

Or, în cauză nu poate fi reținută, ca fine de neprimire, lipsa parcurgerii procedurii administrativ fiscale, câtă vreme obiectul acțiunii judiciare îl constituie refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prevăzută de art. 8 alin. 1 teza a II-a din L. nr. 5., ipoteză legală care permite reclamantului să se adreseze direct instanței de judecată, sens în care a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată în cauză.

Nici excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D. B.-

N. nu a fost apreciată întemeiată, câtă vreme refuzul de restituire a diferenței de taxă apreciată de reclamant ca fiind nedatorată este exprimat de către această autoritate, astfel încât, apare ca legitimată soluționarea în contradictoriu cu aceasta a litigiului în contencios administrativ declanșat de reclamant.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că la data achitării taxei de primă înmatriculare de către reclamant, pentru un autovehicul care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat al UE, respectiv (...), erau în vigoare prevederile art. 2.-2. din L. nr. 571/2003, în temeiul cărora a și fost percepută taxa în discuție.

Esențial pentru rezolvarea problemelor de drept este incidența disp.art. 148 alin. 2 și 4, rap.la art. 11 din Constituția R. și analizarea disp. art. 90 paragraf 1 din Tratatul C. E. invocat de reclamant.

Conform art. 148 alin. 2 din Constituția R., „ca urmare a aderării, prevederilor tratatelor constitutive ale U. E., precum și celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față dedispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare"; (prin L. nr. 1., R. a ratificat tratatul privind aderarea la U. E.);

Potrivit alin. 4 al art. 148 din Constituție … autoritatea judecătorească

(alături de P., P. R. și G.), garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prev.alin.(2) iar prin disp.art. 11 alin. 1 din Constituție, S. Român s-a obligat să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

Așadar, în raport cu dispozițiile menționate din Constituția R., aplicarea dispozițiilor din legile interne ale S.ui Român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul U. E., respectiv din dreptul comunitar, începând cu data aderării, respectiv 0..

Din această perspectivă, tribunalul a constatat că disp. art. 2l4/l -

2l4/3 din C. fiscal, începând cu data de (...), contravin disp. art. 90 paragraf

1 din Tratatul C. E. care se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor State membre"; și

„impozitele interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"; .

Discriminarea la care face referire acest text din dreptul comunitar are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale U. E. în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a R..

In conformitate cu prev. art. 2. din C. fiscal taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în R., indiferent de unde provin, chiar dacă au fost înmatriculate într-un alt stat al U.

In acest fel, perceperea taxei, determinată de traversarea graniței de către autoturismul importat dintr-o țară comunitară, este interzisă de prev.art. 90 paragraf 1 din tratat și care trebuie respectate și de către S. R.

Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare introduce un regim juridic fiscal discriminator pentru autovehiculele aduse în R. din Comunitatea E. în scopul reînmatriculării lor în R., în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în R., nu se percepe o asemenea taxă.

În condițiile în care taxa a fost percepută cu încălcarea normelor comunitare, respectiv este o taxă încasată de organele fiscale cu încălcarea normelor de drept comunitar, nu se poate accepta ca aceasta să fie compensată în parte cu o altă taxă prevăzută de un alt act normativ ulterior, și anume cu taxa pe poluare prev. de O. nr. 5. (ordonanță prin care au fost abrogate disp.art.2.-2. din L. nr. 571/2003).

Așa fiind, dând efect direct dispozițiilor art. 110 parag. 1 din Tratat, tribunalului, ca prim judecător comunitar, îi revine sarcina de a elimina disfuncționalitățile constatate și, în speță, prin aplicarea directă a T., de a recunoaște dreptul particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în R. a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al U.

Pentru considerentele mai sus arătate, instanța a admis acțiunea reclamantului, așa cum a fost formulată, dispunând totodată obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 3149 lei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant și cea restituită în baza O. nr. 5., precum și să plătească reclamantei dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data de (...), și până la data restituirii.

În privința dobânzii legale, aceasta s-a acordat reclamantului întrucât numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului produs contribuabilului prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului, conform prev. art. 1082 și 1084 C.civ. A admite teza avansată de pârâți în sensul că dobânda se poate acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege, independent de perioada de timp cât bugetul de stat a beneficiat de fructificarea acestei sume, înseamnă a valida implicit o îmbogățire a bugetului de stat pe măsura însărăcirii patrimoniului contribuabilului cu suma ce reprezintă prețul folosinței banilor pe perioada de referință.

Cum în cauză nu s-a făcut dovada că suma încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare a fost virată în contul chematei în garanție

A. F. pentru M. B., instanța a respins ca nefondată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta D. B.-N. împotriva acesteia.

Împotriva sentinței a declarat recurs D. G. a F. P. a județului B.-N.solicitând admiterea exceptiei de lipsa a calitătii procesuale pasive a pârâtului D. G. a F. P. B. N., respingerea acțiunii formulate de către reclamantul-intimat, ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecința menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ atacat. De asemenea, solicită nedispunerea sumelor solicitate de restituire achitate de reclamantă cu titlu de taxă specială pe prima înmatriculare și nici dobânda legală aferentă solicitată.

În motivarea recursului se arată că asa cum rezulta si din cererea introductiva reclamanta,ca urmare a achizitionarii unui autoturism second-hand din al stat al UE, a achitat in vederea inmatricularii acestuia taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule in suma de 10.484 lei din care in urma procedurii stabilite prin O. 5., precum și a cererii formulate, reclamantului i sa restituit suma de, rezultând o diferență de 3011 lei.

Taxa speciala de prima inmatriculare a fost incasata de la reclamanta in temeiul art.2.-2. din L. nr.571/2003 privind C. fiscal,coroborate cu prevederile art.31/1-31/2 din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr.571/2003, dispozitii legale pe care le inserează in continuare:

Art.2. (1) Intra sub incidenta taxei speciale autoturismele si autovehiculele comerciale cu masa autorizata de până la 3,5 tone inclusiv, cu exceptia celor special echipate pentru persoanele cu handicap si a celor apartinand misiunii diplomatice, oficiilor consulare si membrilor acestora, precum si altor organizarii si persoane straine cu statul diplomatic, care isi desfasoara activitatea in R. (. . .) .

(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculeaza în functie de data fabricarii acestuia".

Art.214/2 "Taxele speciale se platesc cu ocazia primei inmatriculari in

R.".

Art.214"3 "Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele atunci cand sunt: a)incadrate in categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor lega le in vigoare; b) provenite din donatii sau finantate direct din împrumuturi nerambursabile, precum si din programe de cooperare stiintifica si tahnica, acordate institutiiilor de invatamant, sanatate si cultura, ministerelor, altor organe ale administratiei publice, structurilor patronale si sindicale reprezentative la nivel national, asociatilor sifundatiilor de utilitate publică, de catre guverne straine, organisme in ternatinale si organizatii nonprofit si de caritate " .

Norme metodologice:

Art.31/1 ,,(1) Taxa speciala se aplica atât autoturismelor si autovehiculelor comerciale noi, cât si celor rulate ".

Art.31" 2 ,,(1) Taxa speciala se plateste cu ocazia primei inmatriculari în R., cu exceptia autovehiculelor care sunt inmatriculate temporar in R. pe o perioada de timp egala cu durata de valabilitate a asigurarii internationale(cartea verde)".

,,(2) Taxa speciala se plateste de catre persoana fizica sau juridica care face înmatricularea, in numerar sau prin virament,pe baza de ordin de plata pentru trezoreria statului(OPT), la unitățile trezoreriei statului din cadrul unităților fiscale in a căror evidenta aceștia sunt inregistrati ca platitori de impozite si taxe, raspunderea privind suma de plata aferenta taxei spaciale revenind platitorului".

Raportat la aceste dispozitii legale mai sus precizate, solicită onoratei instante a retine urmatoarele:

-autovehiculul achizitionat de catre reclamanta s-a inmatriculat pentru prima oara in R.;

-autovehiculul nu a fost inmatriculat temporar in R.;

-taxa speciala a fost achitata de catre reclamanta,persoana juridica care a si inmatriculat autovehiculul;

-autovehiculul achizitionat si inmatriculat de catre reclamanta,nu a intrat in categoria autoturismelor si autovehiculeleor scutite de la plata taxelor speciale cum ar fi: vehicule istorice sau cele provenite din donatii, finantari directe din imprumuturi nerambursabile,din programe de cooperare stiintifica si tehnica.

Ca urmare, rezulta in mod evident ca autovehiculul inmatriculat de catre reclamanta, era supus aplicarii si platii taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule(taxa de prima inmatriculare).

In contradictoriu cu reclamanta arată că prevederile art.214 /1 si urmatoarele din L. nr.571/2003 privind C. fiscal,in baza carora s-a datorat si incasat taxa speciala de prima inmatriculare, nu au fost in contradictie cu prevederile art.90 din Tratatul instituind Comunitatea E..

In lipsa unei armonizari la nivelul U. E. in domeniul impozitarii autovehiculelor, statele membre au fost si sunt libere sa aplice astfel de taxe si sa stabileasca nivelurile acestora.

Este bine cunoscut faptul ca art.90 din Tratatul C.E,reprezinta unul din temeiurile de baza ale constatarii liberei circulatii a bunurilor si serviciilor in cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula in conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie sa se abtina a institui, respectiv sunt obligate sa inlature orice masura de natura administrativa,fiscala sau vamala, care ar fi de natura a afecta libera circulatie a bunurilor, marfurilor si serviciilor in cadrul U. E..

Insă asa cum rezulta in mod textual si expres din chiar continutul art.90 alin.1 din Tratatul C.E, "nici un stat membru nu poate impune direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite si taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor nationale similare ".

Norma mai sus indicata se refera la interzicerea masurilor protectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse nationale, prin care s-ar putea crea o situatie de discriminarenegativa sau un statut de vadit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.

In speta, taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule(taxa de prima inmatriculare)nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor si autovehiculelor second-hand provenite din alte state membre ale UE,ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor si autovehiculelor noi sau second-hand inmatriculate pentru prima data in R., indiferent de provenienta lor geografica sau nationala, respectiv se aplica si autoturismelor si autovehiculelor noi provenite din alte state membre ale UE, precum si autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale UE (Asia, America, etc), iar cel mai important taxa se aplica si autotunsmelor și autovehiculelor noi din productia nationala a R., respectiv pentru marcile Dacia,Daewoo,Aro,precum si pentru orice alte marci de autoturisme si autovehicule comerciale cu masa totala maxima autorizata de pana la

3,5 tone inclusiv, supuse inmatricularii.

Ca urmare instituirea criteriului, primei înmatriculări in R. conferea taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depindea in nici un fel, așa cum a mai arătat de provenienta geografica sau natională a acestor autovehicule, situatie in care nu se poate vorbi in nici un caz de incalcarea art.90 din Tratatul CE,nefiind vorba despre o masura protectionista sau discriminatorie negativa a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima inmatriculare in R. in comparatie cu autovehiculele provenite din R., aflate in aceeasi situatie de prima inmatriculare in R.

Pe de alta parte solicita instantei sa retina si urmatorul aspect,respectiv corectul caracter al taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule ce a fost prevazut de art.2.-2. din L. nr.571/2003 privind C. fiscal si anume acela de taxa speciala de prima inmatriculare in R., iar nu taxa speciala pentru fiecare inmatriculare in R., sau taxa speciala de reinmatriculare in R.

Acesta este motivul pentru care in situatia in care o persoana romana achizitiona un autoturism sau autovehicul care a fost deja inmatriculat in R. de catre vechiul proprietar,nu mai platea aceasta taxa speciala intrucat in acest caz nu mai era de a face cu o prima inmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului.

In situatia mai sus descrisa rezulta ca reclamantul nu s-a aflat in situatia unei reinmatriculari a unui autovehicul deja inmatriculat in R. si ca atare in mod corect i-a fost impusa pentru realizarea primei inmatriculari ,plata taxei speciale de prima inmatriculare. Curtea Suprema a C.E nu a mai fost sesizata cu o astfel de cauza,intrucat taxele impuse de U. si P. nu au fost taxe de prima inmatriculare, care sa fie aplicabile atât autoturismelor si autovehiculelor din import cât si celor din productia indigena,ci o taxa care se aplica autoturismelor si autovehiculelor noi importate,sau autoturismele si autovehiculelor indigene produse in aceste tari, situatie in care aparea ca fiind evident o discriminare a autoturismelor si autovehiculelor provenite din alte state membre in raport cu autoturismele si autovehiculele similare din productia indigena,contrara dispozitiilor art.90 din Tratatul C.

Nici chiar C. E. (care a deschis R. procedura de infrigement) nu era si nu este impotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei inmatriculari, ci doar a modului de determinare a taxei.

Principiul „poluatorul plateste" pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule, era un principiu acceptat la nivelul U.,astfel ca face precizarea ca 16 state membre ale U.E practica in prezent o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor si (printre care Grecia,Danemarca,Spania,U.,Belgia,Olanda etc) .

Mai mult se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de inmatriculare, in prezent existand in discutie la nivelul C. E. un proiect de directiva in acest sens,proiect care dupa aprobare v-a deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.

Acestea sunt argumentele pentru care apreciază ca taxa de prima inmatriculare a fost corect perceputa de la reclamanta cu ocazia realizarii primei inmatriculări a autovehiculului despre care acesta face vorbire in actiunea introductiva.

Și în cadrul negocierilor prealabile purtate de R. cu reprezentantii C. E.,discutiile au fost axate exclusiv in sensul modificarii formulei de calcul a acestei taxe prin modificarea criteriilor si coeficentilor de calcul si ponderii acestora in formula de calcul,in vederea diminuarii considerabile a cuantumului final al taxei si nicidecum in sensul eliminarii totale de catre R. a acestei taxe din continutul C. fiscal.

De altfel in cadrul acestor discutii, R. si-a reafirmat ferm pozitia de a nu renunța total la taxa speciala de prima inmatriculare, acceptand in schimb sa negocieze o modificare a acestiea, astfel ca dovada in acest sens fiind emiterea OUG nr.5. privind taxa pe poluare, cu modificarile si completarile ulterioare, care inlocuieste taxa speciala de prima inmatriculare, insa nu o elimina complet.

Un aspect de asemenea important de retinut este faptul ca până la aceasta data Curtea de Justiție a C., nu a stabilit printr-o decizie pronuntata in cadrul procedurii de infrigement, in baza art.226 si 227 din Tratatul instituind Comunitatea E., că R. prin instituirea in C. fiscal a taxei auto de prima inmatriculare si-ar fi incalcat obligatiile care-i incuba ca stat membru in virtutea tratatului, care includ si obligatia de a inlatura orice bariera de natura fiscala sau vamala, sau de a se abtine de a institui noi piedici de acest tip in calea liberei circulatiei bunurilor in spatiul comunitar si ca in consecinta s- ar fi incalcat art.90 din tratat.

Taxa speciala de prima inmatriculare perceputa de la reclamanta s-a facut de catre organele fiscale in conformitate cu prevederile legale ,in baza unui titlul legal si ca urmare nu se impune restituirea ei.

In ce privește dobânda acordată, acordarea acesteia s-a dispus cu încălcarea de către instanță a dispozițiilor art.10 , alin. 1) din O. nr.

9/2000, unde se prevede ca "dobânzile percepute sau plătite de B. N. a R., de bănci, de C. de E. și C. C. - S., de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice".

Împotriva sentinței a formulat recurs și A. F. P. B., solicitândadmiterea recursului așa cum este formulat în scris; modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantul D. C., ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecință să se mențină ca fiind temeinic și legal actul administrativ atacat, respectiv D. nr. 1607/(...)emisă de A. F. P. a municipiului B. și să nu se dispună restituirea sumei de 7473 lei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant în sumă totală de 10484 lei și cea restituită în baza OUG nr. 5. în cuantum de 3011 lei și nici dobânzile solicitate.

În temeiul art. 303 pct.(6) Cod proc.civ., raportat la art. 3 pct.(3)

Cod proc.civ., solicită trimiterea dosarului spre competentă soluționare la Curtea de A. C.- Secția C., de C. A. și F.

În motivarea recursului recurenta arată că prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul D. C., în contradictoriu cu D. B.-N. și A. B., a solicitat instanței de judecată să dispună anularea actului administrativ - adresa nr.

1607/(...) privind refuzul de restituire a taxei specia le de primă înmatriculare, emis de A. B. și să se dispună obligarea recurentei- pârâte A. B. la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 7473 lei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant în sumă totală de 10484 lei și cea restituită în baza OUG nr. 5. în cuantum de 3011 lei, precum și plata dobânzilor lega le aferente sumei restituite de 7473 lei până la data plății efective.

Critică soluția pronunțată de către instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, solicitând totodată să se facă aplicațiunea art. 304/1 Cod proc. civ., în sensul examinării cauzei sub toate aspectele.

Consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului este întemeiată, prin prisma existenței supremației dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, în ceea ce privește analiza dispozițiilor art. 2. - 2. Cod F.

L. nr. 571/2003 privind C. fiscal a suferit de la data intrării în vigoare mai multe modificări și completări prin acte normative. Astfel prin legea nr. 3. C. fiscal a fost modificat și completat, dispozițiile intrând în vigoare începând cu data de (...). Prin legea menționată au fost introduse art. 2. - 2., unde se reglementează o obligație fiscală de plată, denumită "taxa specială", stabilindu-se nivelul taxei, modul de calcul și exigibilitatea ei.

Potrivit reglementarilor mai sus menționate taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate. Taxa specială se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în tară și în străinătate. L. nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa specială fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată În R.

Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul R. și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la U. E., în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, R. a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare (demenționat că de la (...) nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la (...) și a celor cu Euro 2).

Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din U. E. sau față de autoturismele noi produse în U. E. și importate în R., întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în R. este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului.

De precizat că în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, derulată la nivelul instituțiilor U. E., C. E. nu a contestat niciodată instituirea taxei, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, recomandarea comisiei constând în reducerea taxei pe măsura ce valoarea autoturismului scade. Opinia comisiei are în vedere faptul că înainte de toate taxa specială reglementată de C. fiscal nu este una fiscală, scopul urmărit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul față de emisiile poluante.

Luând În considerare criticile opiniei publice, recomandările C. E., Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto. În acest sens începând cu data de (...) a intrat în vigoare O. nr. 5., prin care s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, moment de la care au fost abrogate dispozițiile art. 2. -

2. din C. fiscal. Pentru punerea în aplicare a actului normativ prin H. nr. 6. au fost adoptate Norme metodologice de aplicare. Prin noul act normativ s-a stabilit un nou sistem de taxare care urmărește promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului. Începând cu data de (...) a intrat în vigoare O. nr. 5., prin care s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, moment de la care au fost abrogate dispozițiile art. 2. - 2. din C. fiscal. Pentru punerea în aplicare a actului normativ prin H. 6. au fost adoptate Norme metodologice de aplicare.

La art. 11 din O.nr. 5. se arată că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada (...) - (...), cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.

Procedura de restituire este reglementată în art. 6 din Normele metodologice, unde se arată că atunci când taxa specială achitată în perioada mai sus menționată este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea prevederilor O. nr. 5., contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.

Față de dispozițiile legale de mai sus, apreciază că legiuitorul a hotărât restituirea doar în parte a taxei speciale achitată în perioada (...) - (...), drept pentru care, în baza prevederilor art.117 din O. nr.9. raportat la prevederile art.8, 10 și 11 din O. nr. 5., reclamantului i-a fost restituită suma de 3011 lei din totalul de 10484 lei.

Prin urmare, consideră că dispozițiile cuprinse în art. 2.- 2. din C. fiscal au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare. Prin introducerea dispozițiilor legale menționate nu a fost încălcat principiul libertății circulației mărfurilor, motiv pentru care solicită instanței de judecatăadmiterea recursului și în consecință respingerea, ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamant.

Instanța de fond a dispus restituirea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule, precum și dobânda legală până la data restituirii. Și din acest punct de vedere critică soluția primei instanțe. Restituirea sumelor de la bugetul de stat este reglementată prin dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală, iar procedura efectivă de restituire a sumelor de la buget este reglementată expres de către dispozițiile OMFP nr. 1899/2004.

Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal.

Conform Cap.1. pct.1. și urm. din Ordinul nr. 1899/2004, restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine obligația administrării creanțelor bugetare, această cerere trebuind a fi în mod obligatoriu însoțită de documentele necesare din care să rezulte că suma solicitată este certă pentru a putea face obiectul unei restituiri.

Taxa specială de primă înmatriculare percepută de la reclamantul-intimat s-a făcut de catre organele fiscale în conformitate cu prevederile legale, în baza unui titlu legal și ca urmare nu se impune restituirea ei.

Examinând recursurile, instanța constată următoarele:

Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca având obiect restituirea taxei de primă înmatriculare percepută potrivit art.2141-2143 din C. fiscal și încasată de către organele fiscale urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei. De asemenea, vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzii aferente și a cheltuielilor de judecată ocazionate.

În motivarea acțiunii se susține că reclamantul dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul R. după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.

Reclamantul a achitat în contul A. F. P. B. la data de (...) și (...) suma totală de 10.484 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu actele de la dosar.

Prin cererea înregistrată ulterior, reclamanta a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar pârâta A. F. P. B. prin decizia de restituire nr. 1607 din (...) nu i-a aprobat restituirea taxei.

Potrivit dispozițiilor art. 2141 - 2143 din C. Fiscal și pct.311 -

312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in R., de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.

Conform prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al U. E. nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decâtcele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.

Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal, iar reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

Instanța a constatat în mod corect că, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, R. este stat membru al U. E., iar potrivit art. 148 din Constituția R., ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale U. E., precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, P., P. R., G. și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat.

De asemenea, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și

B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale C., dinainte de aderare.

Deoarece în R., stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.

Cât privește prevederile OUG 5., instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada

1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 6..

Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008

(respectiv la data de (...)) și fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legalecontrare normelor comunitare și nu poate fi primită apărarea pârâtei conform căreia S. Roman are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în baza unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal potrivit căruia s-a încasat nelegal taxa specială.

Noua taxă instituită de OUG nr. 5. este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din C. fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 5., cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, cu atât mai mult cu cât pârâta neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar.

De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea OUG nr. 5. nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni.

Pe de altă parte, dispozițiile OUG 5. abrogă art. 2141 - 214 3 din

L. nr. 571/2003 privind C. fiscal, însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor achitate sub imperiul legii vechi, ca atare taxa reglementată prin noul act normativ se percepe doar începând cu data intrării sale în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la (...) nu se mai încasează.

Constatând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, tribunalul a apreciat în mod corect că taxa trebuie restituită în întregime iar faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în R.

Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantului, s-a impus și acordarea dobânzii legale calculată asupra sumei potrivit OG nr.9/2000, până la restituirea integrală a sumei achitate.

Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1)

Cpr.civ, va respinge ca nefondate recursurile declarate de D. G. a F. P.

B. N. și A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 385/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B. N. pe care o va menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursurile declarate de D. G. a F. P. B. N. și A. F. P. B. împotriva sentinței civile nr. 385/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al

Tribunalului B. N. pe care o menține în întregime.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. I. A. C. I. D. P. V. D.

Red. D.P. dac. GC

2 ex/(...)

Jud.primă instanță: M.A.P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1863/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal