Decizia civilă nr. 204/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 204/2011
Ședința publică de la 21 I. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR M.-I. I. GREFIER A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta A. F. P. A M. T. și de către chemata în garanție A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 2188 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., privind și pe intimatul-reclamant B. A. B., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 2.188 din data de 21 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta A. F. P. A M. T. aceeași sentință s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. A. B., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. T. și cererea de chemare în garanție a A. F. PENTRU M. care au fost obligate să restituie reclamantului suma de 3.002 lei, reprezentând taxa de poluare. În final, s-a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism tip M1, norma de poluare E., iar pentru înmatricularea in R. a achitat, în temeiul OUG nr. 5., o taxă de poluare în cuantum de 3.002 lei la A. T., ca urmare a cererii sale formulate la data de (...). La data de (...), reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă, invocându-se prevederile legale referitoare la restituirea taxei și în care reclamantul nu s-ar fi încadrat. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ., excepția inadmisibilității acțiunii invocată de cele două pârâte, instanța de fond a respins-o pentru următoarele argumente: A., reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator, care a fost respinsă, invocându-se aceleași prevederi naționale, iar ceea ce se contestă în prezenta cauză este refuzul de restituire, față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, potrivit OUG 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin O. ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art.3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1), iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in R. (art. 4 lit. a), nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară. Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, instanța de fond a apreciat că norma de drept intern nu este conformă cu art. 90 din TCE, actual art. 110 TFUE, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acesteia. A., potrivit dispozițiilor OUG 5., cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în R. sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în R., dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în R.. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second- hand deja înmatriculate în R.. Ca urmare a adoptării OUG 2., intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă, aspect care reiese fie și numai din simpla lecturare a preambulului acestui act normativ, al cărui scop este protejarea locurilor de muncă în economia românească. Scopul general al art. 90 TCE (art.110 TFUE) este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării C., respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. A., în forma în vigoare la data depunerii documentelor prevăzute la art. 5, OUG 5. este contrară art. 90 din Tratatul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru UE, precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în R. și, mai recent, vânzareaautoturismelor noi produse în R.. Or, după aderarea R. la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJCE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co - Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato - în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în I.). De altfel, la această concluzie a ajuns însăși C. E. în urma numeroaselor sesizări pe acest aspect, din a cărei propunere de clasare a plângerii nr.2009/2002 care se referă la taxa pe poluare din R. (propunere publicată în din 5 februarie 2010, clasarea referindu-se la forma actuală a OUG 5. și nu la cea aplicabilă în speță), instanța de fond a citat în continuare aspectele relevante: Mai întâi, a reamintit că din păcate nu se poate vorbi despre o armonizare a taxelor pe autovehicule la nivelul UE si, ca atare, nimic nu împiedica statele membre sa perceapă asemenea taxe, ele fiind libere sa decidă cuantumul si metodele de calcul. T., această libertate nu poate aduce atingere dispozițiilor Tratatului privind funcționarea Uniunii E. (TFUE), în special articolului 110 (fostul articol 90 din TCE), care prevede un tratament fiscal echitabil al produselor autohtone si al celor care provin din alte state membre. Departamentul responsabil al C., după analizarea OUG nr. 2., a conchis că aceasta nu respecta articolul 110 din TFUE, de vreme ce anumite mașini uzate par suprataxate în comparație cu autovehicule similare înmatriculate ca noi. S-a constatat că scutirea acordata în temeiul OUG nr. 2. nu pare să se bazeze pe criterii obiective, tinzând să favorizeze producătorii autohtoni de autovehicule. A. fapt a fost considerat incompatibil cu articolul 110 din TFUE și, prin urmare, la 26 iunie 2009, C. a emis o scrisoare de punere în întârziere prin care insista ca R. să modifice aceste prevederi controversate (IP/09/1012). Având în vedere considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art. 90 din TCE, motiv pentru care atât cererea reclamantului, cât și cererea de chemare în garanție a AFM (beneficiarul taxei) au fost admise, pârâtele fiind obligate să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale. În final, tribunalul nu a obligat pârâta A. T. la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu i s-a putut reține nici o culpă procesuală, chiar în condițiile admiterii cererii reclamantului, deoarece aceasta a făcut în mod corect aplicarea textelor de lege naționale în vigoare, nefiind îndrituită a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare pentru a acționa în consecință. Împotriva acestei hotărâri au declarat pârâtele A. F. P. A M. T. și A. F. PENTRU M. (AFM) solicitând admiterea acestui modificarea sentinței atacateîn sensul respingerii acțiunii reclamantului. În recursul pârâtei A. F. P. A M. C. T., întemeiat pe dispozițiile art. 304pct. 7, 8 și 9 și art. 3041 C.pr.civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, în principal, ca inadmisibilă și în subsidiar, admiterea în parte a acțiunii și respingerea cererii de obligare a organului fiscal la plata dobânzii legale solicitate de reclamant. O primă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că instanța de fond în mod nelegal a respins excepția inadmisibilității pe care a invocat-o deoarece, nu se poate solicita restituirea sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare fără desființarea în prealabil a deciziei prin care este stabilită, având în vedere faptul că aceasta constituie titlu de creanță. A., decizia de calcul a taxei de poluare din data de (...) emisă de A. T. trebuia atacată în procedura reglementată de T. IX din O.G. nr. 92/2003, respectiv în termen de 30 de zile de la emiterea ei. A. timp cât aceasta nu a fost desființată prin exercitarea căii speciale de atac a contestației administrative prev. de art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003, reclamantul nu se putea adresa instanței cu o cerere de restituire a taxei pe poluare nici nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat al instituției pârâte de restituire a taxei pe poluare, acțiunea reclamantului fiind inadmisibilă. În acest context, pârâta a precizat împrejurarea că reclamantul nu a urmat procedura prev. de legea procesual fiscală pentru a contesta în substanță legalitatea stabilirii taxei pe poluare, ci s-a mărginit să declanșeze o altă procedură administrativă de constatare a legalității taxei demarată sub forma unei cereri de restituire a taxei pe poluare înregistrată la A. T. sub nr. 20.398/(...), demers prin care se contestă baza legală și factuală a stabilirii și perceperii taxei pe poluare. La cererea de restituire, A. T. a răspuns reclamantului că nu poate da curs cererii de restituire pe considerentul că prevederile legale sub imperiul cărora a fost stabilită și percepută taxa nu au fost abrogate ori modificate, așa încât se menține obligativitatea plății taxei, taxa fiind legală achitată și nu poate face obiectul unei restituiri. În aceste condiții, pârâta a susținut că refuzul său de restituire a taxei pe poluare prin adresa nr. 20684/(...) nu poate fi calificat ca un refuz nejustificat întrucât s-a bazat pe aceea că decizia de calcul a taxei pe poluare din data de (...) nu a fost desființată total sau parțial și, prin urmare nu putea fi restituită. Prin urmare, a opinat pârâta, nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat manifestat printr-un exces de putere în sensul art. 2 alin. 1 lit. i și n din Legea nr. 554/2004. Pârâta a mai apreciat că reclamantul a disimulat demersul său de a pune în discuție legalitatea stabilirii și încasării taxei pe poluare prin prisma apelării la procedura de drept comun, ignorând faptul că pentru a se statua asupra acestui conflict există norme procedurale clare, compatibile cu exigențele de calitate a unei legi, așa cum rezultă și din jurisprudența instanței europene de contencios al drepturilor omului. Așa fiind, pârâta a considerat că prin calea aleasă de reclamant, acesta a ignorat procedura deschisă de lege pentru contestarea actului de impunere și astfel, dacă s-ar valida, s-ar deturna normele procedural-fiscale care guvernează soluționarea unui atare conflict, ceea ce nu poate fi admis, deoarece ar însemna ca reclamantul să fie repus în termenul de 30 de zile prev. de art. 207 C. cea ce nu poate fi admis. Alegația conform căreia decizia de calcul a taxei pe poluare nu ar întruni exigențele și trăsăturile actului administrativ-fiscal în sensul prev. de art. 41 C. au fost apreciate de pârâta ca neîntemeiate. În al doilea rând, pârâta a apreciat că acțiunea reclamantului trebuia respinsă ca neîntemeiat, deoarece sumele solicitate de reclamant nu se încadrează în categoria celor prev. de dispozițiile art. 8 și 10 din O. nr. 5., art. 7 și 8 din Anexa la H. nr. 6., ale Cap. 3 și 5 din O. Președintelui A.N.A.F. nr. 986/2008 precum și ale art. 117 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, rep. cu modificările și compeltările ulterioare. Referitor la O. nr. 5., pârâta a relevat că scopul acesteia este de a asigura protecția mediului, iar la emiterea acesteia s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de J. a C. Pe de altă parte, pârâta a precizat că prin O. nr. 2. care modifică prev. O. nr. 5. se realizează modificarea cuantumului taxei pe poluare, iar instanța de fond a reținut în mod eronat o distincție în funcție de proveniența autovehiculelor, în fapt, legea nefăcând o atare distincție și instituind obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule la prima înmatriculare în R., nefiind în nici o contradicție sau incompatibilitate cu dispozițiile comunitare, respectiv art. 90 din Tratatul C. În acest sens, pârâta a menționat și decizia nr. 802/(...), prin care Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a disp. O. bnr. 5., reținând că această ordonanță a fost adoptată pentru punerea de acord a legislației naționale cu cea comunitară în situația în care era iminentă declanșarea procedurii de infrigement în fața Curții de J., concluzionat că taxa de poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte state membre ale U., ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, bazându-se pe principiul „. plătește"; acceptat la nivelul U. În final, pârâta a criticat soluția instanței de fond și în privința faptului că aceasta a obligat-o la restituirea sumei de 3.002 lei, cu titlu de taxă de poluare precum și dobânzile aferente acestei sume calculate de la data achitării taxei și până la momentul restituirii efective a sumei, deoarece în cauză prev. art. 1082 și 1084 cod civil nu sunt aplicabile. A., în cazul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, daunele - interese pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere nu pot cuprinde decât daunele moratorii, adică dobânda legală, cu excepția regulilor speciale în materie de comerț, fidejusiune și societate, așa cum dispune art. 1088 alin. 2 Cod civil. Mai mult, obligațiile care au ca obiect o sumă de bani sunt supuse unui regim juridic distinct, concretizat atât prin determinarea condițiilor în care se pot acorda, cât și sub aspectul fixării lor, având consacrat sediul materiei în dispozițiile art. 1088 - 1090 C.civ., neidentificat de către prima instanță. Totodată, alin. 2 al art. 1088 C.civ. prevede în mod special că daunele interese pentru neexecutare sunt datorate, de regulă, din ziua chemării în judecată. Drept urmare, pârâta consideră că cererea de acordare a dobânzii legale calculată de la data achitării taxei de poluare și până la data plății efective ar fi trebuit să fie respinsă pentru că daunele de întârziere sunt datorate din ziua chemării în judecată, motiv pentru care se impune modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de acordare a dobânzii legale de la data achitării taxei de primă înmatriculare, (...) și până la data plății efective. În recursul declarat de chemata în garanție A. F. PENTRU M. (AFM) se solicită admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În motivarea recursului pârâta a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii și fără temei legal, deoarece taxa de poluare reglementată de OUG nr. 5. nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE.. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import. C. E. a acceptatprincipiile ultimei formule de calcul a taxei, în care emisiile CO2 sunt luate în considerare la taxarea mașinilor E. 4 și E. 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 90 primul paragraf din Tratat este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. În plus, se susține că instanța de fond nu a observat că prin art. 8 alin. 1 și 2 din O. nr. 5. s-a prevăzut posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei. Drept urmare, recurenta a apreciat că instanta fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CEJ, dar și textului propriu-zis al Tratatului CE. O altă critică formulată de pârâtă privește soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, considerând că în mod nelegal s-a dispus obligarea sa la plata către reclamant a acestora, deoarece nefiind titulara vreunei obligații în raport de contribuabil, suma aferentă taxei pe poluare fiind virată în contul său de către organul fiscal care calculează și încasează taxa în temeiul legii, nu poate fi obligată la plata vreunei dobânzi și a cheltuielilor de judecată. Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a acteloratașate la dosar, Curtea de apel constată că sunt nefondate pentruurmătoarele considerente: Referitor la excepția inadmisibilității invocată de pârâtă curtea observă că prin admiterea excepției inadmisibilității s-ar încălca art 13 din CEDO în sensul încălcării dreptului la un recurs efectiv. Convenția garantează un drept de acces în fața judecătorului intern sau în fața oricărei alte autorități competente ce ar putea dispune redresarea situației litigioase. Prin urmare se impune a se verifica dacă aceste mijloace puse la dispoziția particularilor sunt disponibile și adecvate, adică aceste demersuri interne să nu fie inutile sau chiar imposibile. Deși se susține că reclamantul putea contesta decizia de calcul a taxei pe poluare în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia conform art. 209 alin. 1 lit. b C., pârâtele nu au depus dovada existenței unei jurisprudențe în această materie, în sensul că acea cale de atac ar fi una efectivă și accesibilă, și că prin exercitarea ei se pot valorifica drepturi recunoscute de convenție și conferite în cazuri similare de instanțele de judecată. Existența unei practici previzibile a organelor administrative (în sensul nerestituirii taxei de poluare) îndreptățește reclamantul să caute un remediu efectiv direct în fața instanțelor de judecată. Trebuie avute în vedere o serie de circumstanțe care grefează prezenta acțiune de contencios fiscal, circumstanțe care vizează atât instabilitatea legislativă cât și lipsa, până la un moment dat, a unei practici unitare la nivelul instațelor de judecată cu privire la soluționarea unor astfel de litigii. La data de (...), C. comunică autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în R. cu art. 90 din Tratatul C. E. ). Comunicatul de presă al C. din (...) semnala: „conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria E. 4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluareîn R. dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE în perioada (...)-(...). Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe. C. sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, C. trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar . Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de J. E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,, Rezultă așadar că o poziție fermă a C. E. cu privire la modificările legislative în materia taxei de poluare a fost exprimată doar la (...), prin declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 ). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rand, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ- fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Prin Hotararea din 4 mai 2000 in cauza R. împotriva R., Curtea E. de J. a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci când incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permită persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neapărat o instanță de judecata. T. atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata A. T. nu a demonstrat ca o astfel de cale de atac - plângerea prealabilă - ar fi fost efectivă. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilitatii nu îi poate fi aplicată reclamantului-intimat, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond. Referitor la fondul litigiului Instanța de recurs, urmărind modificările succesive ale O. 5., constată faptul că solicitarea de înmatriculare a autoturismului si achitarea taxei depoluare au avut loc după data modificării O. nr. 5. prin O. nr. 2. si O. nr. 7.. A., decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule este datată (...), iar taxa a fost plătită de reclamant în data de (...) prin chitanța seria TS6 nr. 2015844/(...). O. 2. a fost publicata in Monitorul Oficial în data de (...), iar O. nr. 7. în Monitorul Oficial din (...). In consecință, compatibilitatea O. nr. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonanței. Analiza trebuie efectuată, în primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonante de urgență. A., în preambulul O. nr. 2. se prevede faptul că adoptarea acesteia a fost necesară având în vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere i mportantă a piețelo r auto și a producți e i industriei furnizo are, precum și m ăsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară i nternațională; - faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia româneas că , iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,, Este lipsit de echivoc faptul că intentia legiuitorului nu mai are nicio legatură cu scopul declarat al adoptării O. 5., care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea initial ,, asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea c alității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația c omunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile,inclusiv a jurisprudenței Curții de J. a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale";. Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. A., de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului si pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat în protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de muncă angrenate în producția de autovehicule. I. legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. 7. sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-si înlăturarea discriminărilor între contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării în vigoare a O. nr. 2.. Impactul negativ în plan social enunțat în preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, însă acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. nr. 2., anterior analizat. Trebuie enunțat în acest context si faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în R., indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificările O. nr. 5., o anumită categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor O rdonanței de urgență a G. nr. 5.,,. Intr-un mod deloc întâmplator, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse in R., o noua dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse O. nr. 5., taxa de poluare încalcă prevederile art. 110 din Tratatul de I. a C. E. A., in jurisprudența referitoare la art. 110 din Tratatul C., Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie să existe o discriminare între produsele naționale si produsele importate, trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă si produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecința, atunci când produsele interne si produsele importate se afla într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale si a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare. In urma modificărilor aduse prin O. nr. 2. si O. nr. 7., norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul C. A., există atât o discriminare între autoturismele second- hand înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii E. si care se înmatriculează în R. si autoturismele second hand deja înmatriculate în R. si mai mult, există si o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în R. si restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele si rigorile spațiului de liberă circulatie a mărfurilor, forței de muncă si capitalului. Există desigur un raport de concurență între produsele importate si produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în R., fie spre cele produse în R.. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către C. E., la data de (...), în temeiul art. 226 din Tratatul C.. A., prin declanșarea acestei proceduri, C. considera că prevederile legislației romanești conform cărora taxa de poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă creste pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria națională a autovehiculelor noi. C. se referea astfel la ultima formă a taxei de poluare. C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei de poluare, în ultima formă a acesteia. A., C. a motivat declanșarea procedurii de infringement pe următoarele argumente: criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu tine seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar în anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, în urma aplicării cerinței de primă înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilită de legislația româneasca care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această tară, circulă fără să fie supuse acestei taxe, pe de altă parte, mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în R. înaceiași perioadă, dar nu pentru prima dată si care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. Așa fiind, în temeiul art. 20 alin. 3 și art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 C.pr.civ., recursul declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat și se vor menține în întregime dispozițiile sentinței. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge recursurile declarate de pârâtele A. F. P. T. și A. F. PENTRU M. împotriva sentinței civile nr. 2.188 din 09 iulie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2011.{ F. | Președinte, G.-A. N. Judecător, D. M. Judecător, M.-I. I. Grefier, A. B. } Red.G.A.N./(...) Dact.L.L.C./2 EX./ Jud.fond:C.P..
| ← Decizia civilă nr. 5371/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3980/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
