Decizia civilă nr. 2081/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2011)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ S. C., DE C.

A. ȘI F.

Dosar nr. (...)

D. C. NR. 2081/2011

Ședința de la 16 Mai 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M. H. GREFIER A. B.

S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de către pârâtul M. B. PRIN P. și de către chemata în garanție SC T. B. I. S. B. împotriva sentinței civile nr. 306/Ca/(...) pronunțată de către T. B.-N., în contradictoriu cu intimații SC M. S., M. V., I. C., S. H.-B P. B., având ca obiect despăgubire.

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 6 mai

2011, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.

CURTEA P rin Sentința civilă nr. 3. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematelor în garanție SC T. B. I. S. și SC H.-B P. S. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea față de pârâții M. V. și I. C.

S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta S. M. S. împotriva pârâtului M. B. - prin primar și în consecință:

- a fost obligat pârâtul M. B. prin primar să plătească reclamantei suma de 132.984,02 lei cu titlu de despăgubiri plus dobânda legală aferentă acestei sume, calculată din data de (...) până în data de (...) în cuantum de

13.433,62 lei, precum și în continuare de la (...) până la plata efectivă a despăgubirilor;

- a fost obligat pârâtul M. B. prin primar să plătească reclamantei suma de 6811,20 lei reprezentând contravaloarea biletelor de călătorie subvenționate pe lunile aprilie și mai 2007 plus dobânda legală aferentă acestei sume calculate până în data de (...) în cuantum de 1753,66 lei, precum și în continuare din data de (...) până la plata efectivă a despăgubirilor.

S-a admis ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. B. împotriva chematelor în garanție SC T. B. I. S. și

SC H.-B P. S.

- au fost obligate în solidar chematele în garanție să plătească pârâtului M. B. sumele de 132.984,02 lei, 13433,62 lei precum și dobânda legală aferentă sumei de 1.,02 lei în continuare începând cu data de (...) și până la plata efectivă;

- au fost obligate în solidar chematele în garanție să plătească pârâtului M. B. sumele de 6811,20 lei și 1753,66 lei precum și dobândalegală aferentă sumei de 6811,20 lei începând din data de (...) și până la plata efectivă.

Au fost obligate în solidar chematele în garanție să plătească cu titlu de cheltuieli de judecată reclamantei suma de 5039,65 lei și pârâților M. V. și I. C. suma de 1190 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la tribunal cu nr. de mai sus reclamanta SC M. S. a chemat în judecată pârâții M. B. prin P., M. V. și I. C. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților, în solidar la plata sumei de 179.740 lei cu titlu de despăgubiri, plus dobânda legală aferentă sumei, calculată de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă a despăgubirilor, precum și a sumei de 6812,40 lei reprezentând contravaloarea biletelor de călătorie subvenționate pe lunile aprilie și mai 2007, plus dobânda legală aferentă acestei sume, calculată începând cu data depunerii decontului de (...) pentru suma de 4723,20 lei și de (...) pentru suma de 2089,20 lei. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că în data de (...) a primit de la

Primăria Bistrița adresa nr. 1353/2007, prin care i se solicita, odată cu primirea acesteia, retragerea de pe traseul nr. 3 din mun. B. a celor 3 microbuze aparținând societății cu care a desfășurat activitate de transport persoane încă din anul 2005.

A. măsură s-a luat în urma sesizării nr. 100/(...) depusă de SC T. B. I.

S. B. și SC H. B P. S. B., în calitate de membri ai A. M. B. și a unei înștiințări cu nr. 86/(...) depusă de cele două societăți, în care se susține faptul că reclamanta nu mai colaborează cu A. M. și deci nu mai poate desfășura activitate de transport persoane.

Considerând această măsură ca fiind nelegală, s-a adresat T. B.-N., S. comercială și contencios administrativ, cauza făcând obiectul dosarului nr.

(...).

Prin sentința civilă nr. 2./(...) pronunțată de această instanță, s-a admis acțiunea reclamantei și în consecință a fost anulat actul administrativ și a fost obligată pârâta Primăria Bistrița să îi permită efectuarea transportului public pe traseul nr. 3 cu microbuzele proprietatea societății.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât Primăria Bistrița cât

și intervenientele SC T. B. I. S. B. și SC H. B P. S. B., recurs ce a fost respins de Curtea de A. C., secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1382/(...).

Împotriva acestei decizii, Primăria Bistrița ca și cele 2 interveniente au formulat apoi contestație în anulare, aceasta fiind respinsă prin decizia nr.

2097/(...) a Curții de A. C.

Reclamanta i-a adresat P. B. încă înainte de soluționarea litigiului, pentru a reveni asupra deciziei luate, dar a fost refuzată.

După soluționarea cauzei în fond și în recurs, având în vedere cele două hotărâri judecătorești favorabile, reclamanta a solicitat prin cererea nr.

47436/(...) P. B. să i se permită reluarea activității, menționând și faptul că în fiecare zi de întârziere îi creează pagube însemnate. În loc să se dispună reluarea activității, s-a formulat contestație în anulare și apoi, sub diferite pretexte, a fost tot amânată punerea în executare a hotărârii judecătorești.

Practic reclamanta a încetat efectiv activitatea la data de 11 mai 2007

și a reluat-o doar în data de (...).

Prin actul de împiedicare a desfășurării activității sale, deci din culpa pârâților, persoanele fizice având calitatea de primar și respectiv viceprimar la acea dată, reclamanta a suferit pagube însemnate, constând atât în nerealizarea unui profit de 179.74, lei (rezultat financiar 2006=68472,56 lei:12 luni=5706 lei lună x 21 luni=119.826,97 lei pagubă efectivă + 33% profit nerealizat = 179.740 lei), cât și prin refuzul plății biletelor subvenționate pentru lunile aprilie și mai 2007 în sumă de 6812 lei, respectiv pe perioada de după declanșarea litigiului și până la data încetării efective a activității sale pe traseu. D. a depus deconturile necesare, pârâta a refuzat plata pentru lunile aprilie și mai 2007, motivat de faptul că nu mai trebuia să desfășoare activitate după primirea respectivei adrese, cu toate că a fost dispusă inițial și suspendarea executării iar comunicarea anulării suspendării a primit-o de la pârâtă la data de 1105.2007.

Pârâtul M. B., reprezentat legal prin primar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.

În motivarea întâmpinării se arată că în anul 2007 prin adresa nr.

4353/(...) a Direcției de A. a D. P. din Cadrul P. mun. B. reclamantei i s-a solicitat să-și retragă de pe traseul nr. 3 microbuzele puse la dispoziția A. M. B. A. asociație fusese cea care își adjudecase în urma licitației dreptul de a desfășura transportul local pe traseul nr. 3. Se arată că adresa nr. 4353/(...) a fost emisă în baza înștiințării înregistrate la P. mun. B. sub nr. 70246/(...) și a sesizării înregistrată la P. mun. B. nr. 72012/(...), cele două acte provenind de la SC T. B. I. S. și SC H.-B P. S. (asociați ai A. M.), din ele reieșind faptul că A. M. și-a încetat colaborarea cu SC M. S. (deoarece aceasta nu făcea parte din Asociație, fiind acceptată să efectueze transportul pe traseul nr. 3 cu titlu de colaboratori), astfel încât se solicită să se dispună ieșirea de pe traseul nr. 3 a SC M. S.

Actul administrativ nr. 4353/(...) a făcut obiectul dosarului nr. (...). În cadrul acestui dosar, în data de (...) prin încheiarea nr. 23, s-a dispus suspendarea acului administrativ până la soluționarea fondului cauzei. Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei încheieri a fost admis prin D. civilă nr. 7.(...) a Curții de A. C. care rejudecând pe fond cauza a respins cererea de suspendare a executării adresei nr. 4535/(...). Tot în cadrul dosarului nr. (...) a fost pronunțată Sentința civilă nr. 2. (...) prin care a fost admisă acțiunea reclamantei SC M. S., sentință menținută în recurs de către Curtea de A. C.

Ulterior, prin adresa înregistrată la P. mun. B. sub nr. 47436/(...) reclamanta a solicitat pârâtei să dispună punerea în aplicare a sentinței civile nr. 2. permițându-i să desfășoare activitate de transport de persoane pe traseul nr. 3. La această solicitare i-a răspuns prin adresa nr. 47436/(...) prin care i-au fost solicitate reclamantei o serie de acte care să-i permită desfășurarea în condiții legale și de siguranță a activității de transport de persoane pe traseul nr. 3, acte care trebuie să le dețină toți care desfășoară asemenea activități.. După expedierea acestei adrese doar în data de (...) cu adresa nr. 6787 reclamanta a depus la P. mun. B. o parte din documentele solicitate, iar în data de (...) cu adresa înregistrată la P. sub nr. 8060 reclamanta a depus și restul actelor solicitate, înștiințându-o totodată pe pârâtă că va relua activitatea de transport din data de (...).

Se susține că pârâta nu ar fi dat curs cererii reclamantei din data de

(...) și că ar fi promovat contestație în anulare. După cum se poate observa din copia cererii în anulare depusă de reclamantă la dosar, aceasta fost formulată în data de (...) și înregistrată la Curtea de A. C. în data de (...) deci cu mai bine de o lună înainte de această adresă a reclamantei. Se maisusține că apoi sub diferite pretexte, s-a amânat punerea în executare a sentinței nr. 299/Ca/2007. Acest lucru nu este adevărat deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, răspunsul pârâtei la cererea petentei a fost formulat prin adresa nr. 47436/(...). După emiterea acestei adrese, până la data de (...) nu a existat o altă corespondență între pârâtă și reclamantă. De altfel, după cum se poate observa din cuprinsul adreselor emanând de la reclamantă și înregistrate la P. mun. B. sub nr. 6787/(...) și 8060/(...) rezultă că reclamanta recunoaște justețea solicitărilor pârâtei din cuprinsul adresei nr.

47436/(...) dându-le curs fără nici un comentariu.

Cu privire la admisibilitatea cererii de acordare de despăgubiri pârâta consideră că aceasta este neîntemeiată și nelegală deoarece acul administrativ nr. 4353/(...) era executoriu de drept iar până la dispunerea suspendării lui prin încheierea nr. 23/(...) a produs efecte în virtutea legii. După suspendarea aplicării acestuia prin încheierea sus menționată, reclamanta a putut desfășura transportul de persoane pe traseul 3 doar în perioada (...) și (...) când, prin D. nr. 7.(...), Curtea de A. C. a dispus casarea încheierii și rejudecând a respins cererea de suspendare a adresei nr.

4353/(...). În condițiile în care reclamanta a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat D. nr. 7.(...) care este executorie de la pronunțare fiind irevocabilă, reclamanta nu poate invoca în motivarea prezentei cereri propria culpă constând în neexecutarea acestei decizii, pretextând că nu a avut cunoștință de soluția instanței de recurs decât doar la data de (...) când ar fi primit adresa pârâtei nr. 30234/(...).

Astfel, pe întreaga durată a procesului reclamanta a putut desfășura în mod legal transportul pe traseul nr. 3 doar în perioada (...)-(...), drept pentru care contravaloarea biletelor a fost decontată doar pentru lunile februarie-martie 2007, iar pentru lunile aprilie-mai 2007 nu s-a decontat contravaloarea biletelor deoarece reclamanta a desfășurat transportul de persoane deși Curtea de A. C. dispusese în sensul că actul administrativ nr.

4353/2007 trebuie să-și producă efectele, respectiv, reclamanta nu putea să desfășoare, ulterior acestei Decizii activitate de transport.

Cu privire la sumele pretinse de către reclamantă aceasta sunt nedovedite. Un simplu tabel cu enumerarea unor sume nu poate susține justețea unei asemenea pretenții. Mai trebuie subliniat că la calculul acestor despăgubiri reclamanta a avut în vedere profitul pretins realizat în anul

2006. în aceste condiții este nejustificată și cererea de acordare a profitului realizat în cuantum de 33%.

În ce privește contravaloarea biletelor pentru lunile aprilie-mai 2007 s- a arătat mai sus din ce motiv aceasta nu a fost decontată, iar tabelul de calcul al dobânzii legale nu este explicit astfel încât să permită verificarea modului de calcul al dobânzii pretins datorate.

Pârâtul mun. B. a formulat și cerere de chemare în garanție împotriva pârâtelor chemate în garanție SC T. B. I. S. și SC H.-B P. S. solicitând instanței ca în cazul în care se va admite fie și în parte cererea reclamantei SC M. S. pârâtele chemate în garanție să fie obligate, în solidar la plata către pârâtă a sumei cu care ar cădea astfel în pretenții, precum și la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.

În motivarea cererii de chemare în garanție se arată că în anul 2007, prin adresa nr. 4353/(...) a Direcției de A. a D. P. din cadrul P. mun. B., reclamantei SC N. S. i s-a solicitat să-și retragă de pe traseul nr. 3 microbuzele puse la dispoziția A. M. B. A. asociație fusese cea care își adjudecase, în urma licitației, dreptul de a desfășura transportul local pe traseul nr. 3. Se arată că adresa nr. 4353/(...) a fost emisă în bazaînștiințării înregistrate la P. mun. B. sub nr. 70246/(...) și a sesizării înregistrată la P. mun. B. sub nr. 72012/(...), cele două acte provenind de la SC T. B. I. S. și SC H.-B P. S., din ele reieșind faptul că A. M. și-a încetat colaborarea cu reclamanta astfel încât se solicită să dispună ieșirea de pe traseul nr. 3 a reclamantei.

Actul administrativ cu nr. 4353/(...) a făcut obiectul dosarului nr.

153/2007, dosar în care au fost părți atât cele două societăți chemate în garanție cât și A. M.. În cadrul acestui dosar, în data de (...), prin încheierea nr.23, s-a dispus suspendarea actului administrativ până la soluționarea fondului cauzei. Recursul declarat de pârâtă și cele două chemate în garanție împotriva acestei încheieri a fost admis prin D. civilă nr. 7.(...) a Curții de A. C. care, rejudecând pe fond cauza, a respins cererea de suspendare a executării adresei nr. 4535/(...).

Tot în cadrul dosarului nr. (...) a fost pronunțată sentința civilă nr.

2./(...) prin care se admitea acțiunea reclamantei sentință menținută în recurs de Curtea de A. C.

Ulterior, prin adresa înregistrată la P. mun. B. sub nr. 47436/(...) reclamanta a solicitat să se dispună punerea în aplicare a sentinței civile nr.

2. permițându-i să desfășoare activitate de transport de persoane pe traseul nr. 3. La această solicitare i s-a răspuns prin adresa nr. 47436/(...) prin care i-au fost solicitate reclamantei o serie de acte care să-i permită desfășurarea în condiții legale și de siguranță a activității de transport de persoane pe traseul nr.3, acte pe care trebuie să le dețină toți cei care desfășoară asemenea activități. După expedierea acestei adrese, doar în data de (...) cu adresa nr. 6787 reclamanta a depus la P. mun. B. o parte din documentele solicitate, iar în data de (...) cu adresa înregistrată la P. sub nr. 8060 reclamanta a depus și restul actelor solicitate, înștiințând totodată că va relua activitatea de transport din data de (...).

Ca urmare a celor reiterate mai sus, reiese fără dubiu că adresa nr.

4353/(...) a fost emisă în urma susținerilor celor chemați în garanție, ei fiind cei răspunzători pentru situația creată. Așa încât, în cazul în care se va trece peste susținerile sale privind respingerea pe fondul cauzei a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, având în vedere cele de mai sus, se solicită, în cazul admiterii acțiunii reclamantei să se încuviințeze prezenta cerere de chemare în garanție.

În ședința publică din data de (...) reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că pârâtul de rândul 1 este M. B. prin primar și nu P. mun. B.

Pârâții M. V. și I. C. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat în principal respingerea acțiunii introductive ca neîntemeiată cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar în caz de admitere în parte a acțiunii introductive se solicită admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea chematelor în garanție la plata sumelor ce se vor stabili cu titlu de daună.

În motivarea întâmpinării pârâții susțin că calculul despăgubirilor prezentat de reclamantă este confuz și needificator și că acțiunea este nelegală și netemeinică față de ei deoarece actele au fost emise de P. în baza unor dispoziții legale la cererea asociației care a câștigat licitația și din care reclamanta a fost exclusă, iar pe de altă parte suspendarea activității a fost dispusă prin hotărâre judecătorească până la rămânerea irevocabilă a hotărârii și apoi pârâții au fost eliberați din funcție, iar reclamantul nu a depus documentele solicitate decât în ianuarie 2009.

Pârâții arată în continuare că la începutul anului 2007, respectiv prin adresa nr. 4353/(...) a Direcției de A. a D. P. din cadrul P. B., reclamantei is-a solicitat să-și retragă de pe traseul nr. 3 microbuzele puse la dispoziția

A. M. B.

A. asociație fusese cea care își adjudecase, în urma licitației, dreptul de a desfășura transportul local pe traseul nr. 3. Se arată că adresa nr.

4353/(...) a fost emisă în baza înștiințării înregistrată la P. mun. B. sub nr.

70246/(...) 6 și a sesizării înregistrată la P. mun. B. sub nr. 72012/(...), cele două acte provenind de la SC T. B. I. S. și SC H.-B P. S., din ele reieșind faptul că A. M. și-a încetat colaborarea cu reclamanta astfel încât se solicită să se dispună ieșirea de pe traseul nr. 3 a reclamantei.

Actul administrativ nr. 4353/(...) a făcut obiectul dosarului T. B.-N. nr. (...). În cadrul acestui dosar, în data de (...), prin încheierea nr. 23, s-a dispus suspendarea actului administrativ până la soluționarea fondului cauzei. Recursul declarat de pârâți împotriva acestei încheieri a fost admis prin decizia civilă nr. 7.(...) a Curții de A. C. care, rejudecând pe fond cauza a respins cererea de suspendare a executării adresei nr. 4535/(...).

Tot în cadrul dosarului nr. (...) a fost pronunțată sentința civilă nr. 2. prin care se admite acțiunea reclamantei, sentință menținută în recurs de

Curtea de A. C.

Ulterior, prin adresa înregistrată la P. mun. B. sub nr. 47436/(...) reclamanta a solicitat să se dispună punerea în aplicare a sentinței civile nr.

2. permițându-i-se să desfășoare activitate de transport de persoane pe traseul nr. 3.

La această solicitare i s-a răspuns prin adresa nr. 47436/(...), prin care i-au fost solicitate reclamantei o serie de acte care să-i permită desfășurarea în condiții legale și de siguranță a activității de transport de persoane pe traseul nr. 3 acte pe care trebuie să le dețină toți cei care desfășoară asemenea activități.

După expedierea acestei adrese, doar în data de (...) cu adresa nr.

6787 reclamanta a depus la P. mun. B. o parte din documentele solicitate, iar în data de (...) cu adresa înregistrată la P. sub nr. 8060 reclamanta a depus și restul actelor solicitate, înștiințând totodată că va relua activitatea de transport din data de (...).

Din situația de fapt mai sus expusă și concordantă și cu susținerile reclamantei rezultă că până la (...) când se solicită de reclamantă prin cererea nr. 47436/(...) să i se permită reluarea activității de transport pe traseul 3 cu cele 3 microbuze, suspendarea activității a avut loc în baza unei hotărâri judecătorești, astfel că nu se poate invoca vreo culpă a pârâților. D. la (...) cu o lună de zile înaintea depunerii cererii, a avut loc alegerea noului primar și a noului Consiliu local, pârâții au fost eliberați din funcție, nu mai aveau atribuții de soluționare a cererii reclamantei.

Neîndeplinirea de către reclamantă a condițiilor cerute de P. prin adresa nr. 47436/(...) până la (...) lasă să înțeleagă că nici acesteia nu i se poate reține vreo culpă în nereluarea activității de către reclamantă, dar acest aspect nu îi vizează pe pârâți în nici o măsură.

De altfel, prin adresa nr. 8836/(...) reclamanta chiar declară fără valoare juridică adresa nr. 4353/(...) și că ea înțelege să continue activitatea până la intervenirea unei hotărâri judecătorești irevocabile, a cărei punere în executare, așa cum a arătat reclamanta a făcut-o prin cererea nr.

47436/(...).

Prin urmare, pretențiile pe care reclamanta le-ar putea formula se circumscriu perioadei (...)-(...), perioadă în care pârâții nu mai aveau nici o calitate în aparatul P. B., astfel că se solicită să se respingă acțiunea față de ei și să oblige reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.

Se mai arată că nu se justifică în nici un fel cuantumul pretențiilor formulate de reclamantă pe lângă faptul că perioada invocată așa cum s-a arătat trebuie limitată de la formularea cererii din (...) până la începerea activității și avându-se în vedere profitul nerealizat și nu de alte venituri, dar și aceasta doar în cazul în care se constată că nu din culpa reclamantei nu s-a reluat activitatea.

Împotriva cererii de chemare în garanție pârâtele chemate în garanție au formulat întâmpinare prin care au solicitat în principal respingerea ca inadmisibilă a cererii iar în subsidiar respingerea cererii ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării chematele în garanție arată că cererea de chemare în garanție nu are nici un suport legal. Potrivit art. 60 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul când ar cădea în pretențiuni.

În general obligația de garanție revine tuturor celor care transmit un drept subiectiv cu titlu oneros. Conceptul cheie al instituției este obligația de garanție, obligație care incumbă unei persoane numită garant, de a sigura unei alte persoane numită „. folosința sau exercitarea unui drept potrivit cu natura lui.

Între P. mun. B. și SC T. B. I. S. și SC H.-B P. S. nu există nici o obligație contractuală, nu a fost transmis nici un drept care să trebuiască să fie garantat și care să fi fost încălcat din culpa lor. Sesizarea făcută de pârâte către Primăria Bistrița nu poate fi sub nici un fel considerată ca un contract care ar fi trebuit ulterior garantat. Pe cale de consecință societățile pârâte nu fac parte de ceea ce prin lege se înțelege a fi persoana împotriva căreia ar putea să se îndrepte în situația în care ar cădea în pretenții.

Actele emise de P. nu puteau fi impuse de ele. O sesizare nu se poate transforma într-un ordin pârâtele nu aveau nici o putere în acest sens.

Oricum actul administrativ, prin care s-a dispus suspendarea activității și retragerea microbuzelor reclamantei de pe taseul 3 este perfect legal. Hotărârile date și care au rămas definitive au avut în vedere acte notariale nule încheiate cu încălcarea vădită a legii. Așa zisul act adițional de modificare a A. constitutiv și a Statutului A. M. - autentificat sub nr.

1542/2005 este semnat doar de cel interesat și anume d-nul M.

Tot prin act notarial s-a făcut și cesiunea autorizație de execuție deși autorizația de execuție este netransmisibilă, este un act administrativ unilateral ce nu poate face obiectul unei tranzacții, negocieri comercializări sau cesiuni. Reclamanta a cumpărat părțile sociale de la SC M. I. și apoi i-a fost transmisă - deși nu este transmisibilă - licența de execuție de către SC M. R.

Aceste susțineri nu mai au relevanță în prezent, dar ceea ce poate fi reținut fără putință de tăgadă este faptul că cele două societăți interveniente nu pot fi considerate ca subiecți împotriva cărora P. s-ar putea întoarce în situația în care ar cădea în pretenții.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinări și la cererea de chemare în garanție. În răspunsul formulat, referitor la întâmpinarea pârâtului M. B. prin primar reclamanta arată că la începutul declanșării litigiului, adică înainte de introducerea acțiunii a sesizat în scris nelegalitatea actului și a cerut revenirea asupra acestuia prin adresă, dar pârâta nu a revenit. Nici după soluționarea acestuia, nu a fost repusă în drepturi imediat , ci i s-au solicitat acte ca și cum ar fi început activitatea și nu ar fi fost repusă îndrepturi, tocmai pentru a amâna executarea, în speranța admiterii contestației în anulare formulată.

Reclamanta susține că i se datorează despăgubiri pe întreaga perioadă în care nu a desfășurat activitate, acțiunea sa fiind întemeiată pe faptul că actul administrativ de scoatere a sa de pe traseu a fost constatat ca nelegal și neîntemeiat, prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Faptul că actul era executoriu de drept, că a fost sau nu suspendată executarea nu are relevanță în speță, culpa pârâtei constând în emiterea unui act nelegal, abuziv și această culpă stă la baza răspunderii sale.

Munca prestată trebuie plătită, chiar și pentru perioada cuprinsă între data admiterii recursului împotriva suspendării executării și data ieșirii efective a reclamantei de pe traseu, pentru că a fost prestată și pentru că prin hotărârea de fond s-a anulat actul, drepturile sale fiind astfel recunoscute retroactiv. Cu privire la cuantumul sumelor solicitate se apreciază că pârâții trebuie să arate concret calculul lor, ce nu este corect în calcul reclamantei pentru a se lămuri doar aspectele neclare sau contestate.

Dacă va fi nevoie, se va solicita efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească sumele ce i se cuvin dar în final vor fi cheltuieli din culpa pârâtei, pe care va trebui să i le restituie iar cheltuirea nejustificată a unor sume din banii publici, care poate fi evitată poate determina răspunderea persoanelor fizice implicate.

Cu privire la cererea de chemare în garanție reclamanta arată că aceasta poate fi admisibilă în condițiile prev. de art. 60 și urm. Cod procedură civilă, dacă se va aprecia existența unei culpe comune, adică cele două chemate în garanție au solicitat, iar pârâta a emis un act administrativ de scoatere ilegală a reclamantei de pe traseu. O. reclamantei este că au fost de conivență și acum vor suporta consecințele împreună. De altfel și cheltuielile de judecată cu procesul de fond privind anularea actului au fost achitate de chematele în garanție și nu de pârât.

Strict legal reclamanta apreciază că pârâta nu trebuia să dea curs unei înștiințări și a unei sesizări și să dispună scoaterea sa dintr-o activitate legală. O asociație nu putea ființa cu doi asociați, ci cu cel puțin 3 membri (art. 4 din OG nr. 26/2000), iar dacă a fost vorba de colaborare un contract de acest gen poate fi reziliat prin acordul părților sau de către instanță, nu printr-o simplă afirmație a celor două. Reclamanta a sesizat în scris pârâtei aceste aspecte, dar nu le-a luat în considerare, astfel că trebuie să suporte consecințele unui act ilegal, abuziv.

Cu privire la întâmpinările pârâților M. V. și I. C. se arată că cei doi, având calitatea de primar și respectiv viceprimar, au luat această măsură ilegală, deși era evident nejustificată și au menținut-o chiar și după ce au sesizați în scris și motivat despre nelegalitatea acesteia, pe lângă discuțiile verbale cu ocazia unor audiențe.

Cu privire la întâmpinarea chematelor în garanție se arată că sesizarea acestora nu este un contract și nu era obligatorie pentru pârâți, dar litigiul a fost declanșat la cererea și în interesul chematelor în garanție, care au urmărit și realizat, cu sprijinul pârâților scoaterea reclamantei dintr-o activitate legală și prejudicierea acesteia.

Ulterior chematele în garanție au depus la dosar un înscris intitulat notă prin care au invocat lipsa calității procesuale pasive cu motivarea în esență că între ele și reclamantă nu există nici un raport juridic.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut în fapt că în dosarul licitației desfășurate în anul 2001 având ca obiect atribuirea traseelor în vederea desfășurării transportului public de persoane prinserviciul regulat în mun. B., organizată în baza HCL a Mun. B. nr. 91/2001, execuția traseului nr. 3 a fost câștigată de A. M. B., asociație fără personalitate juridică, din cadrul căreia făceau parte SC T. B. I. S., SC H.-B P. S. și SC M. Rox S. S.

În urma retragerii din asociație a SC M. Rox S. S., beneficiarul autorizației de execuție pentru traseu nr. 003 eliberată la data de 29 ianuarie 2002 de P. mun. B. a revenit începând cu data de 7 iulie 2005 reclamantei SC M. S. care a asigurat în continuare prestarea activității de transport prin punerea la dispoziția asociației a unui nr. de 3 microbuze.

Ulterior, A. M. T. B. compusă din chematele în garanție SC T. B. I. S. și SC H.-B P. S. i-a adus la cunoștință P. mun. B. că începând cu data de 11 decembrie 2006 încetează colaborarea cu reclamanta SC M. S., urmând ca de la această dată microbuzele proprietatea acesteia să nu mai circule pe traseul local și a comunicat noua configurație a parcului auto care va deservi acest traseu ca urmare a încetării colaborării cu SC M. S. (f. 41-42 dosar (...)).

Ca efect al sesizării acestora P. mun. B. prin adresa nr. 4353/(...) i-a solicitat reclamantei ca începând cu data primirii adresei să retragă de pe traseul nr. 3 microbuzele puse la dispoziția asociației M. B., urmând ca execuția traseului să fie realizată de această asociație (f.9).

Împotriva acestui act administrativ reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ ce a format dosarul înregistrat la T. B.-N. cu nr. (...).

Prin sentința civilă nr. 2. noiembrie 2007 pronunțată de această instanță, acțiunea a fost admisă și în consecință actul administrativ nr.

4353/(...) a fost anulat în totalitate pârâta P. mun. B. a fost obligată să permită reclamantei efectuarea transportului public pe trasul nr. 3 cu microbuzele proprietatea sa și a fost respinsă cererea de intervenție a intervenientelor SC T. B. I. S. și SC H.-B P. S.

Împotriva hotărârii menționată au declarat recurs atât P. mun. B. cât și intervenientele chemate în garanție în prezenta cauză, recurs ce a fost respins prin decizia nr. 1382 din 9 iunie 2008.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare atât P. mun. B. cât și intervenientele, contestații care de asemenea au fost respinse prin decizia nr. 2097 din 9 octombrie 2008.

Mai este de menționat faptul că pe parcursul soluționării dosarului nr.

(...) s-a formulat și cerere de suspendare a executării actului administrativ până la soluționarea cauzei pe fond de către reclamanta SC M. S., cerere ce a fost admisă prin încheierea civilă nr. 23 din 27 februarie 2007.

Împotriva încheierii de suspendare au formulat recursuri pârâta P. mun. B. și cele două societăți interveniente, recursuri ce au fost admise prin decizia nr. 7. 5 aprilie 2007.

Se mai reține că în timpul derulării procedurii judiciare mai sus redate, reclamanta s-a adresat primăriei atât înainte cât și după pronunțarea sentinței de admitere a acțiunii nr. 2. din 8 noiembrie 2007, solicitând să se revină asupra măsurii luate în sensul să i se permită să își reia activitatea dar a fost refuzată.

În final reclamanta și-a reluat activitatea în data de 9 februarie 2009, după ce a întrerupt-o în data de 11 mai 2007.

Din starea de fapt mai sus redată rezultă că adresa nr. 4353/(...) este nelegală și în consecință și interzicerea desfășurării activității reclamantei este nelegală, ea fiind îndreptățită să își desfășoare activitatea și să obțină venituri în tot acest interval de timp.

Dispoziția anulată fiind nelegală din momentul emiterii ei, reclamanta este îndreptățită la despăgubiri chiar și în condițiile în care încheierea de suspendare a fost anulată, deci inclusiv pentru contravaloarea biletelor subvenționate solicitată prin acțiunea introductivă.

A. în vedere că P. mun. B. a emis adresa nelegală ca o consecință directă a sesizărilor făcute de SC T. B. I. S. și SC H.-B P. S., rezultă că acestora le aparține culpa pentru paguba produsă reclamantei ca urmare a interzicerii de către pârâtul de rândul 1 a desfășurării activității de transport persoane de către reclamantă.

În aceste circumstanțe în care pârâtul M. B. a păgubit-o pe reclamantă ca urmare a solicitării celor două chemate în garanție, pârâtul este îndreptățit la rândul său ca despăgubirea datorată reclamantei să nu o suporte din patrimoniul său ci să fie despăgubit de cele două chemate în garanție care datorează contravaloarea despăgubirilor ce se vor acorda reclamantei atât ca factor generator al actului administrativ nelegal cât și ca beneficiare a înlăturării reclamantei de pe piața operatorilor din cadrul transportului public de persoane.

În aceste condiții instanța constată că nu se poate reține vreo culpă în sarcina pârâților M. V. și I. C., pe de o parte datorită faptului că aceștia au acționat în cadrul primăriei ca structură funcțională la solicitarea chematelor în garanție iar pe de altă parte pentru faptul că din data de 25 iunie 2008 pârâții au fost eliberați din funcțiile deținute.

În cauză s-a efectuat la solicitarea reclamantei o expertiză judiciară contabilă în care s-a stabilit că dacă reclamanta și-ar fi desfășurat activitatea în perioada 11 mai 2007-9 februarie 2009 ar fi realizat un profit net de 132.984,02 lei, iar contravaloarea biletelor subvenționate ca urmare a decontării biletelor subvenționate pentru lunile aprilie - mai 2007 se ridică la suma de 6812,40 lei.

De asemenea expertul a răspuns și obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, după care părțile nu au mai formulat obiecțiuni și nu au solicitat efectuarea unei alte expertize judiciare de un nr. de trei experți.

După depunerea raportului de expertiză reclamantul, prin notele depuse la dosar și-a precizat acțiunea referitor la cuantumul sumelor solicitate ca urmare a concluziilor raportului de expertiză.

Pentru considerentele menționate tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematelor în garanție, a respins acțiunea introductivă față de pârâții M. V. și I. C., a admis acțiunea precizată împotriva pârâtului M. B. și a admis cererea de chemare în garanție potrivit dispozitivului prezentei sentințe.

Hotărârea este întemeiată în drept pe disp. art. 1 și 8 din L. nr. 5. și ale art. 2 din OG nr. 9/2000.

În baza prev. art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat în solidar chematele în garanție să plătească cheltuieli de judecată reclamantei în cuantum de 5039,65 lei reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat și onorariu de expert și pârâților M. V. și I. C. în sumă de

1190 lei reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chemata în garanție S. T. B.

I. S. B., solicitând admiterea recursului, modificarea in intregime a sentintei civile nr.3./(...) pronuntata de catre T. B.-N.- S. C., de C. A. si F.-in dosarul nr. (...), pe care o considera nelegala, admiterea exceptiei prescriptiei actiunii formulate de catre S. M. S. cu privire la perioada 11 mai 2007- 22 martie

2008, respingerea actiunii civile formulate de catre intimata S. M. S. cu privire la perioada 22 martie 2008- 9 februarie 2009 ca nefondata,respingerea cererii de chemare in garantie formulate de catre intimatul M. B. ca nefondata, cu cheltuieli de judecata. În motivare s-a arătat că:

Prin sentinta civila nr.3..l0.2010 pronuntata de catre T. B.-N.- C., de

C. A. si F.-in dosarul nr. (...) a fost admisa actiunea formulata de catre intimata S. M. S. precum si cererea de chemare in garantie formulata de catre intimatul M. B. si in consecinta a dispus obligarea chematei în garanție in solidar cu S. H.-B P. S. la plata catre intimata a sumei de 132.984, 02 lei cu titlu de despagubiri, a sumei de 13.433,62 lei cu titlu de dobanda aferenta despagubirilor calculata din data de (...) si pana la data de (...) precum si la plata dobanzii legale aferente sumei de 132.984,62 lei din data de (...) si pana la plata efectiva a despagubirilor. Totodata recurenta a fost obligata in solidar cu S. H.-B P. S. si la plata sumei de 6811,20 lei reprezentand contravaloarea biletelor de calatorie subventionate pentru lunile aprilie si mai 2007 plus dobanda legala aferenta acestei sume calculata pana la data de (...) in cuantum de 1735,66 lei precum si in continuare din data de (...) pana la plata efectiva.

A. ca aceasta hotarare a instantei de fond este criticabila sub urmatoarele aspecte:

Pentru a-si motiva solutia de admitere a actiunii formulate de catre intimata S. M. S., instanta afirma in mod gresit ca aceasta intimata ar fi fost pagubita de catre intimatul M. B. ca urmare a sesizarilor facute de catre subscrisa recurenta si intimata S. H.-B P. S. A. ca aceasta afirmatie a instantei nu poate constitui o motivare temeinica si legala a solutiei pronuntate in prezenta cauza. Orice persoana fizica sau juridica este indreptatita sa formuleze sesizari catre autoritatile administratiei publice, cu atat mai mult catre acele autoritati care au atributii privind serviciile publice asigurate cetatenilor, insa existenta acestui drept nu justifica concluzia ca culpa pentru emiterea unui act administrativ de catre autoritatea publica sesizata revine persoanei care "a indraznit" sa faca sesizarea.

Autoritatile administratiei publice au obligatia sa analizeze sesizarile inregistrate si in masura in care constata ca exista incalcari ale dispozitiilor legale in vigoare sa ia masurile care se impun si implicit sa suporte consecintele actelor emise de catre ele.

Insa aceasta obligatie legala care ii revine autoritatii administratiei publice emitenta a adresei nr. 4353/2007 nu ii indreptateste nici pe intimatul M. B. si nici pe instanta de fond sa concluzioneze in mod eronat si fara vreo justifIcare legala ca culpa pentru emiterea adresei nr.4353/2007 a P. M. B. revine atat subscrisei recurente cat si intimatei S. H.-B P. S. incat subscrisa fie obligata la plata despagubirilor catre intimata S. M. S., deoarece subscrisa si cealalta intimata chemata in garantie fiind " vinovatele" pentru modul in care P. M. B., respectiv primarul si viceprimarul au inteles sa isi indeplineasca obligatiile care le revin in functiile detinute.

In consecinta, apreciază ca in prezenta cauza NU se poate retine vreo culpa in sarcina recurentei cu privire la adresa nr.4353/2007 emisa de catre P. M. B.

A. ca aceasta solutie nu este corecta si nici legala cu atat mai mult cu cat obligatia de decontare a biletelor subventionate revine autoritatilor administratiei publice locale care organizeaza serviciul de transport public local de persoane, atat conform dispozitiilor O.G. 86/2001 cat si conform dispozitiilor Legii nr. 92/2007 privind serviciile de transport public local adoptata in data de (...) si care a abrogat O.G. 86/2001.

Faptul ca intimatul M. B. a refuzat decontarea biletelor subventionate pentru luna aprilie - mai 2007, independent de motiv, nu justifica solutiainstantei de a o obliga pe subscrisa recurenta la plata contravalorii biletelor subventionate , respectiv a dobanzii legale aferente.

Un alt aspect pe care il supune atentiei instantei de recurs il constituie termenul de prescriptie in care trebuia promovata prezenta actiune in despagubiri in conditiile Legii contenciosului administrativ.

Conform dispozitiilor art. 19 din L. 5., " cand persoana vatamata a cerut anularea actului administrativ, fara a cere in acelasi timp si despagubiri, termenul de prescriptie pentru cererea de despagubire curge de la data cand acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei. " Conform alineatul 2 al aceluiasi articol, termenul de prescriptie este de 1 an.

Raportat la aceste dispozitii invocate, apreciază ca pentru despagubirile solicitate pentru perioada 11 mai 2007-22 martie 2008, termenul de prescriptie s-a implinit raportat la data introducerii prezentei actiuni si la faptul ca intimata S. M. S. cunostea deja anterior acelei date, intinderea pagubei pe care o pretinde. In consecinta invoca exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru pretentiile solicitate de catre intimata S. M. S. pentru perioada 11 mai 2007- 22 martie 2008.

Cu privire la pretentiile solicitate de catre S. M. S. perioada 22 martie

2008- 9 februarie 2009, apreciază ca nu se poate retine culpa subscrisei recurente pe de o parte pentru faptul ca P. M. B. a refuzat punerea in executare a hotararilor judecatoresti pronuntate in dosarul nr.(...) iar pe de alta parte pentru ca insasi intimata S. M. S. nu detinea actele si autorizatiile necesare pentru a putea efectua transportul public regulat de persoane pe traseul nr.003.

Instanta de fond a retinut ca în urma retragerii din A. M. B. a S. M.

ROX S. S., beneficiarul autorizatiei de executie pentru traseul nr.003 eliberata de catre P. M. B. a devenit intimata S. M. S. care a asigurat in continuare prestarea activitatii de transport pe traseul 003 din municipiul B. prin punerea la dispozitia asociatiei a unui numar de trei microbuze. A. concluzie a instantei de fond este insa contrazisa de prevederile legale in vigoare in domeniul transporturilor si in domeniul achizitionarii serviciilor publice.

In urma licitatiei din anul 2001, A. M.-T. B. a castigat dreptul de a efectua serviciu regulat de transport persoane in municipiul B. pentru traseul nr.003 si in consecinta, autorizatia de executie pentru traseul nr.003 a fost eliberata pentru ASOCIA TIE prin fiecare societate comerciala componenta a asociatiei.

Conform dispozitiilor Ordonantei nr.86/2001 privind serviciile regulate de transport public local de calatori si a dispozitiilor Ordonantei nr.44/1997 in vigoarea la data licitatiei desfasurate in anul 2001 pentru atribuirea traseelor in M. B. precum si ale Legii nr. 109/2005 privind transporturile rutiere in prezent in vigoare in acest domeniu precum si la data incheierii actului de cesiune a autorizatiei de executie pentru traseul nr.003 detinuta de catre S. M. ROX S. S., act autentificat sub nr.I520/(...) de catre notar public Dragut M., autorizatia de executie pe pentru traseu - serviciu regulat de transport NU poate fi transmisa prin intermediul unui act de cesiune sau prin alt act incheiat intre titularul autorizatiei respective si viitorul utilizator al autorizatiei deoarece aceasta autorizatie de executie NU este transmisibila, asa cum de astfel se mentioneaza si in cuprinsul ei.

A. concluzie este sustinuta si de prevederile legale in vigoare in materie in domeniul achizitionarii de servicii publice, servicii ce pot fi obtinute doar in urma indeplinirii procedurii expres prevazute de lege.

Pentru a obtine o astfel de autorizatie este necesara indeplinirea conditiilor in mod expres si imperativ impuse de legislatia transporturilor rutiere pentru dobandirea autorizatiilor de transport si executie necesare efectuarii transportului public regulat de persoane, conditii care trebuie obligatoriu îndeplinite de orice operator de transport rutier si care nu pot fi eludate prin intermediul unui act de cesiune.

Insa intimata S. M. S. nu indeplinea la data emiterii adresei nr.

4353/(...) si nici dupa anularea acestei adrese aceasta conditie esentiala pentru efectuarea transportului regulat de persoane pe traseul nr.003 din municipiul B., respectiv nu detinea autorizatia de executie pentru traseul nr.003 eliberata de catre P. M. B. prin primar.

Toate aceste aspecte nu a fost analizate cu ocazia litigiului privind anularea adresei nr.4353/2007 a P. M. B. ce a facut obiectul dosarului nr.l(...) al T. B.-N. astfel incat apreciază ca ele pot fi avute in vedere in cadrul prezentului dosar.

Pentru toate argumentele mai sus expuse, solicita sa se admită prezentul recurs asa cum a fost formulat.

In drept s-au invocat prevederile art.304 indice 1, art.274 Cod P. C..

Împotriva aceleiași hotărâri a formulat recurs și pârâtul M. B. prin P.solicitând modificarea in parte a sentinței atacate, iar In principal să se respingă acțiunea principală precizata, In subsidiar sa se reducă suma acordata la suma de 50.193,31 cu mentinerea celorlalte prevederi din dispozitivul sentintei atacate. În motivare s-a arătat că:

Consideră că sentința atacată este nelegală și netemeinică În speță fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304" Cod proc. civ

1. In primul rand trebuie observat ca pentru suma de 6811,20 lei expertul in completarea la raportul de expertiza opiniaza ca nu reprezinta o suma datorata, iar instanta de fond nu motiveaza acordarea acesteia. La fel se intampla si cu suma de 50.193,31 pentru care opiniaza expertul, instanta nu face nici o referire pentru a motiva inlaturarea acesteia.

2. In opinia pârâtei actiunea este nelegala si inadmisibila reclamanta nu a facut dovada efectuarii procedurii prealabile in conditiile art. 7 din L. nr. 544/2004 si ale art. 7201 Cod procedura civila.

3. Actiunea este si neintemeiata.

În fapt, În anul 2007, prin adresa nr. 4353/(...) a Direcției de A. a D. P. din cadrul P. M. B., reclamantei i s-a solicitat să-și retragă de pe traseul nr.

3 microbuzele puse la dispoziția A. M. B.

A. Asociație fusese cea care își adjudecase, în urma licitației, dreptul de a desfășura transportul local pe traseul nr. 3.

Arată că adresa nr. 4353/(...) a fost emisă în baza înștiințării înregistrate la P. municipiului B. sub nr. 70246/(...) și a sesizării înregistrată la P. municipiului B. sub nr. 72012/(...), cele două acte provenind de la SC T. B. I. S. și SC H.-B P. S. (asociați ai A. Micortrans), din ele reieșind faptul că A. M. și-a încetat colaborarea cu SC M. S. (deoarece aceasta nu făcea parte din Asociație, fiind acceptată să efectueze transportul pe traseul nr. 3 cu titlu de colaborator), astfel încât se solicita să dispunem ieșirea de pe traseul 3 a SC M. S.

Actul adminstrativ cu numărul 4353/(...) a făcut obiectul dosarului nr. (...). În cadrul acestui dosar, în data de (...), prin încheierea nr. 23, s-a dispus suspendarea actului administrativ până la soluționarea fondului cauzei. Recursul declarat de către pârâtă împotriva acestei încheieri a fost admis prin D. civilă nr. 7.(...) a Curții de A. C. care, rejudecând pe fond cauza, a respins cererea de suspendare a executării adresei nr. 4535/(...).

Tot în cadrul dosarului nr. (...) a fost pronunțată Sentința civilă nr.

2./(...) prin care se admitea acțiunea reclamante SC M. S., sentință menținută în recurs de către Curtea de A. C.

Ulterior, prin adresa înregistrată la P. municipiului B. sub nr.

47436/(...) reclamanta a solicitat ca pârâta recurentă să dispună punerea în aplicare a Sentinței civile nr. 2. permițându-i să desfășoare activitatea de transport de persoane pe traseul nr. 3. La această solicitare pârâta recurentă i-a răspuns prin adresa nr. 47436/(...) prin care i-au fost solicitate reclamantei o serie de acte care să-i permită desfășurarea în condiții legale și de siguranță a activității de transport de persoane pe traseul nr. 3, acte pe care trebuie să le dețină toți cei care desfășoară asemenea activități. După expedierea acestei adrese, doar în data de (...) cu adresa nr. 6787 reclamanta a depus la P. municipiului B. o parte din documentele solicitate, iar în data de (...) cu adresa înregistrată la P. sub nr. 8060 reclamanta a depus și restul actelor solicitate, înștiințându-ne totodată că va relua activitatea de transport din data de (...).

Se susține că nu ar fi dat curs cererii reclamantei din data de (...) și că ar fi promovat contestație în anulare. După cum bine se poate observa din copia cererii în anulare depusă de reclamantă la dosar, aceasta a fost formulată în data de (...) și înregistrată la Curtea de A. C. în data de (...), deci cu mai bine de o lună înainte de această adresă a reclamantei. Se mai susține că apoi, sub diferite pretexte, a amânat punerea în executare a Sentinței nr. 2.. Acest lucru nu este adevăra deoarece, așa cum a arătat mai sus, răspunsul pârâtei la cererea petentei a fost formulat prin adresa nr.

47436/(...). După emiterea acestei adrese, până la data de (...) nu a existat o altă corespondență între pârâtă și reclamantă. De altfel, după cum se poate observa din cuprinsul adreselor emanând de la reclamantă și înregistrate la P. municipiului B. sub nr. 6787/(...) și 8060/(...) rezultă că reclamanta recunoaște justețea solicitărilor pârâtei din cuprinsul adresei nr. 47436/(...) dându-le curs fără nici un comentariu.

Cu privire la admisibilitatea cererii de acordare de despăgubiri consideră că aceasta este neîntemeiată și nelegală deoarece actul administrativ nr. 4353/(...) era executoriu de drept iar până la dispunerea suspendării lui prin încheierea nr. 23/(...) a produs efecte în virtutea legii. După suspendarea aplicării acestuia prin încheierea sus menționată, reclamanta a putut desfășura transportul de persoane pe traseul 3 doar în perioada (...) și (...) când, prin D. nr. 7.(...), Curtea de A. C. a dispus casarea încheierii și, rejudecând, a respins cererea de suspendare a adresei nr.

4353/(...). În condițiile în care reclamanta a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat D. nr. 7.(...) care este executorie de la pronunțare fiind irevocabilă, reclamanta nu poate invoca În motivarea prezentei cereri propria culpă constând În neexecutarea acestei decizii, pretextând că nu a avut cunoștință de soluția instanței de recurs decât doar la data de (...) când ar fi primit adresa pârâtei nr. 30234/(...).

Astfel, pe Î. durată a procesului reclamanta a putut desfășura În mod legal transportul de persoane pe traseul nr. 3 doar În perioada (...) - (...), drept pentru care contravaloarea biletelor a fost decontată doar pentru lunile februarie-martie 2007, iar pentru lunile aprilie-mai 2007 nu s-a decontat contravaloarea biletelor deoarece reclamanta a desfășurat transportul de persoane, deși Curtea de A. C. dispusese În sensul că actul administrativ nr.

4353/2007 trebuie să-și producă efectele, respectiv reclamanta nu putea să desfășoare, ulterior acestei Decizii, activitatea de transport.

În aceste condiții, când Curtea de A. C. (deci o instanță judecătorească de control) a fost cea care a dispus cu privire la faptul că reclamanta nu poate desfășura activitatea de transport pe traseul nr. 3 pe durata desfășurării procesului, este evident că nu există nici o culpă din partea pârâtei pentru a fi obligată la plata vreunei despăgubiri față de reclamantă. Cu privire la sumele pretinse de către reclamantă acestea sunt nedovedite. Un simplu tabel cu enumerarea unor sume nu poate susține justețea unei asemenea pretenții.

Mai trebuie subliniat că la calculul acestor despăgubiri reclamanta a avut În vedere profitul pretins realizat În anul 2006. În aceste condiții este nejustificată și cererea de acordare a profitului nerealizat În cuantum de

33% (cum s-a ajuns la acest procent de 3.).

În ceea ce privește contravaloarea biletelor pentru lunile aprilie-mai

2007 a arătat mai sus din ce motiv aceasta nu a fost decontată, iar tabelul de calcul al dobânzii legale nu este explicit astfel Încât să permită verificarea modului de calcul al dobânzii pretins datorate.

În concluzie, În considerarea tuturor celor invocate mai sus, solicită respingerea cererea reclamantei ca netemeinică și nelegală. În cazul În care veți respinge apărările pârâtei, solicită să se admită cererea de chemare În garanție pe care o formulează prin memoriu separat Împotriva SC T. B. I. S. și SC H.-B P. S.

În drept, invocă prevederile art. 304 pct. 9 si 3041 din Codul de P. C.,

L. nr. 5. a C. administrativ.

În concluzie solicită admiterea recursului, modificarea in parte a sentinței atacate, iar In principal să se respingă acțiunea principală precizata, In subsidiar sa se reducă suma acordata la suma de 50.193,31 cu mentinerea celorlaltor prevederi din dispozitivul sentintei atacate.

Reclamanta intimată SC M. S. B. a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondate a ambelor recursuri, în baza disp.art.312 al.I codpr.civila și obligarea recurentelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată suportate de noi în recurs, în baza disp.art.316, 298, 274 și 277 cod pr.civila. În motivare s-a arătat că:

A. sentinta atacată ca fiind legală și temeinică, iar recursurile ca nefondate, nefiind dat motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ. invocat, iar la examinarea cauzei sub toate aspectele, conform disp. art.304/1 cod pr.civ. nu pot fi retinute motive de casare ori de modificare a sentintei recurate. Vom analiza mai jos motivele de recurs invocate de fiecare recurent in parte.

I. Cu privire la recursul M. B., prin P.

1. Suma de 6811,20 lei acordata de instanta ca reprezentand contravaloarea biletelor de calatorie subventionate pe lunile aprilie si mai

2007, este mai mica decat cea solicitata de reclamantă prin actiune (6812,40 lei) si, asa cum se precizeaza la pag.6 si 8 din Rapunsul la obiectiunile formulate de parata, pct.5.1 al.ultim, aceasta este suma conform calculelor facute de parat (un bilet fiind refuzat la plata).

Se sustine de catre recurentul-parat ca nu trebuie sa plateasca aceasta suma, intrucat in perioada respectiva reclamanta avea dreptul de operare in transportul public local suspendat prin hotarare judecatoreasca. Expertiza arata la pct.5.2 ( pag.6 si 8 din Rapunsulla obiectiunile formulate de parat) ca aceasta suma nu ar fi datorata, daca nu este aferenta perioadei circumscrise. Este desigur o opinie, cenzurata de catre instanta.

Nu se contesta de catre recurentul-parat ca in perioada respectiva a efectuat transport de persoane (initial s-a dispus suspendarea actuluiadministrativ de catre instanta de fond, dar in recurs s-a respins cererea. Pana ce am aflat solutia din recurs si a fost pusa in executare, reclamanta a efectuat transport de persoane in continuare). Deci suma i se cuvine, altfel recurentul s-ar imbogati fara just temei in dauna reclamantei (subventia exista, prestatia s-a facut).

Suma de 50.193,31 lei reprezinta despagubiri si dobanzi aferente

(45.553,68 lei + 4.639,63 lei), fac parte din suma totala acordata de instanta, a fost stabilita prin expertiza, necontestata de recurent. Prin obiectiuni se solicita expertei a preciza daca veniturile reclamantei sunt doar din activitatea celor 3 microbuze, ori si din alte activitati, iar raspunsul este dat la pag.4 obiectivul nr.l si pag.7 Concluzii.

Se mai invoca faptul ca in perioada (...) - (...) (prin adresa nr.

47436/(...) reclamanta a solicitat punerea in aplicare a sentintei irevocabile de anulare a actului) i s-ar fi permis reluarea activitatii, dar nu a depus actele necesare reluarii activitatii, fapt inexact. In baza sentintei, recurentul avea obligatia sa îi permita reluarea activitatii imediat, fara a pune conditii si a solicita tot felul de acte, necesare si prezentate de reclamantă la inceperea activitatii. Recurentul s-a comportat ca si cum am fi inceput atunci activitatea si nu ar fi reluat doar activitatea, urmare solutiei instantei de anulare a actului administrative nelegal, activitate intrerupta abuziv de catre el, cu concursul chematelor in garantie.

Esential insa in stabilirea raspunderii pentru despagubiri este faptul ca actul administrativa fost anulat printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, astfel ca reclamanta avea dreptul la despagubiri pentru intreaga perioada in care nu a desfasurat activitate.

Culpa recurentului este evidenta, mai ales ca, asa cum se retine si in sentinta atacata (pag.110 al. 1 ), reclamanta a solicitat de la inceput sa se revina asupra actului administrativ evident nelegal (inainte de inceperea procesului si in timpul judecarii actiunii in anulare), dar a fost refuzată. Nici dupa ramanerea irevocabila a sentintei, nu au puso in executare imediat, ci i-au impiedicat abuziv, pretinzand depunerea unor acte inutile la reluarea activitatii abuziv intrerupte. Faptul ca a depus acele acte solicitate abuziv (nu este vorba de acte prezentate in anul 2005, cand a inceput activitatea, ci de acte noi, care trebuiau obtinute de la diverse instituitii, in urma unor verificari), demonstreaza doar ca ar fi dorit cu orice pret sa se reia activitatea, pentru a putea realiza venituri, nu ca a fost de accord cu solicitarea recurentului.

2. Admisibilitatea cererii in despagubiri nu este determinata, asa cum a aratat mai sus, de chestiuni si incidente din timpul judecarii actiunii in anularea actului administrativ nelegal emis de recurent, ci de faptul ca, din moment ce actul a fost anulat printr-o hotarare irevocabila, se considera ca el nu a existat, iar reclamanta avea dreptul la despagubiri pentru intreaga perioada, in care a fost privată nelegal de venituri, venituri ce au intrat in bugetul celorlalti asociati, prin preluarea intregii activitati de catre acestia (T. si H.).

Actul administrativ nr.4353/(...) a fost initial executoriu, dar pentru ca a fost emis nelegal de catre recurent, a trebuit sa solicite instantei anularea lui.

3. Sumele pretinse de reclamantă sunt dovedite si justificate. Ele au fost calculate de aceasta, verificate si acceptate partial de catre expertiza contabila, necontestata sub acest aspect al modului de calcul al despagubirilor de catre nici una din parti. Recurentul a contestat doar faptul ca ar datora plata sau nu, integral ori pe o anumita perioada.

Dobanda a fost solicitata doar incepand cu data introducerii actiunii

((...)) pentru despagubiri.

In ce priveste invocarea disp.art.7 din Lg.5. si art.720/l C.pr.civ., aceasta sustinere nu a fost facuta la instanta de fond, iar in recurs nu este motivata.in niciun fel, ci doar enuntata la pct.2 din motivele de recurs.

Efectuarea procedurii prealabile prev.de art.7 din Lg.5. a avut loc din moment ce la circa o luna de la ramanerea irevocabila a sentintei de anulare a actului administrativ, a formulat cerere scrisa catre recurentul-parat, prin care a solicitat a i se permite reluarea activitatii si plata despagubirilor cuvenite. R. activitatii i s-a permis cu mare intarziere, iar plata de despagubirii a fost refuzata si este refuzata si in prezent.

Disp.art.720/l cod pr.civ. este aplicabil litigiilor comerciale, nu celor in contencios administrativ.

Cererea de chemare in garantie a fost admisa la fond, astfel ca nu mai e cazul a fi admisa si in recurs, cum se solicita la pag.2 al.4 din recurs "In concluzie ... ".

II. Recursul formulat de chemata in garantie S. T. B. I. S. este nefondat, sub toate aspectele invocate.

De retinut faptul ca doar una din cele 2 chemate in garantie a formulat recurs, S. H.-B P. S. fiind de acord cu sentinta.

1. A. ca in mod corect s-a admis cererea de chemare in garantie, pentru doua considerente:

- prin sesizarile facute, au urmarit indepartarea reclamantei de pe traseu, aratand in mod nereal faptul ca reclamanta nu mai face parte din A.

M. si chiar au reusit, cu concursul recurentului parat M. B., prin P.

- au beneficiat de sumele pe care reclamanta le-ar fi obtinut prin desfasurarea activitatii de transport persoane pe traseul 3 din B., sume cu care evident ca reclamanta a fost pagubită sau de care a fost privată.

Oricine poate sesiza, dar sesizarea trebuie sa fie reala, facuta cu buna credinta, in caz contrar este antrenata raspunderea civila delictuala sau chiar penala, pentru denuntare calomnioasa, daca este cazul. Sesizarea a fost nereala, s-a facut fara a exista o intrunire, o adunare generala a asociatiei celor 3 si a se analiza situatia. E adevarat ca recurentul 1 trebuia sa solicite probe din care sa rezulte incetarea colaborarii dintre reclamantă si modalitatea in care a incetat, dar nu a solicitat. .. (primarul si viceprimarul au desigur culpa lor, dar au fost absolviti de raspundere ... ).

2. Din moment ce sentinta de anulare a actului administrativa ramas irevocabila, nu se mai pot discuta aspecte privind acea cauza, in prezentul recurs. Faptul ca prin motivele de recurs se sustine ca reclamanta nu indeplinea conditiile pentru a desfasura activitatea de transport (timp de un an si jumatate a indeplinit aceste conditii, apoi, brusc, nu le mai indeplinea... ) demonstreaza reaua credinta a recurentei T. si justifica antrenarea raspunderii si in sarcina acesteia.

3. Nici exceptia prescriptiei nu este intemeiata.

Termenul de prescripție pentru despăgubiri, potrivit disp.art.19 din Lg.

554 din 2004 se calculeaza astfel:

(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

(2) Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. Il alin. (2).

Actiunea in despagubiri a fost inregistrata de reclamantă la data de (...). Sentinta civila nr.2./(...) a ramas irevocabila prin decizia nr.1382 din (...) a Curtii de A. C. R. activitatii de catre reclamanta a avut loc la data de (...), astfel ca la aceasta data a cunoscut intinderea pagubei, iar actiunea a fost introdusa in termen. Chiar daca ar avea in vedere data solutionarii irevocabile a cauzei in anularea actului, adica (...), tot s-ar incadra in termenul legal de un an, prev.de art.ll a1.2 din Lg.554 din 2004, actiunea fiind introdusa in mai putin de un an, cu justificarea faptului ca intinderea prejudiciului a devenit certa doar la data de (...), data reluarii activitatii.

Asupra cauzei de față curtea constată următoarele P rin Sentința civilă nr. 3. din (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematelor în garanție SC T. B. I. S. și SC H.-B P. S. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea față de pârâții M. V. și I. C.

S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta S. M. S. împotriva pârâtului M. B. - prin primar și în consecință:

13.433,62 lei, precum și în continuare de la (...) până la plata efectivă a despăgubirilor;

S-a admis ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. B. împotriva chematelor în garanție SC T. B. I. S. și

SC H.-B P. S.

- au fost obligate în solidar chematele în garanție să plătească pârâtului M. B. sumele de 6811,20 lei și 1753,66 lei precum și dobânda legală aferentă sumei de 6811,20 lei începând din data de (...) și până la plata efectivă.

Au fost obligate în solidar chematele în garanție să plătească cu titlu de cheltuieli de judecată reclamantei suma de 5039,65 lei și pârâților M. V. și I. C. suma de 1190 lei.

In data de (...) Directia A. a D. P. din cadrul Muncipiului B. a emis adresa nr 4353/(...) prin care se solicita intimatei SC M. S. ca incepand cu data comunicării adresei intimata să retragă de pe traseul nr 3 microbuzele puse la dispoziția A. M. T. B.

Se arată în această adresă că măsura dispusă este urmarea sesizării nr 100/(...) depusă de A. M. T. B.

Considerând această măsură ca fiind nelegală intimata SC M. s-a adresat T. B.-N., S. comercială și contencios administrativ, cauza făcând obiectul dosarului nr. (...). Prin sentința civilă nr. 2./(...) pronunțată de această instanță si ramasa irevocabila prin respingerea recursului, s-a admis acțiunea reclamantei și în consecință a fost anulat actul administrativ

și a fost obligată pârâta P. M. B. să îi permită efectuarea transportului public pe traseul nr. 3 cu microbuzele proprietatea societății.

In acel ciclu procesual (anulare act administrativ) au formulat cereri de interventie in favoarea autoritatii publice emitente a actului administrativ

SC T. B. I. SR.L. si SC H.-B P. S. ca si asociati ai A. M. T.PORT B.

După soluționarea cauzei în fond și în recurs, având în vedere cele două hotărâri judecătorești favorabile, reclamanta a solicitat prin cererea nr.

111/(...) P. M. B. să i se permită reluarea activității.

Prin adresa nr 47436/(...) autoritatea publica raspunde solicitand reclamantei sa completeze cererea cu anumite acte - fila 48, vol I dos fond. La data de (...) reclamanta SC M. S. depune actele solicitate iar incepând cu data de (...) reclamanta si-a reluat activitatea.

Pârâtul M. B. a formulat cerere de chemare în garanție împotriva chematelor în garanție SC T. B. I. S. și SC H.-B P. S. solicitând instanței ca în cazul în care se va admite fie și în parte cererea reclamantei SC M. S. chematele în garanție să fie obligate, în solidar la plata către pârâtă a sumei cu care ar cădea astfel în pretenții, precum și la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces.

În motivarea cererii de chemare în garanție se arată că în anul 2007, prin adresa nr. 4353/(...) a Direcției de A. a D. P. din cadrul P. mun. B., reclamantei SC M. S. i s-a solicitat să-și retragă de pe traseul nr. 3 microbuzele puse la dispoziția A. M. B. A. asociație fusese cea care își adjudecase, în urma licitației, dreptul de a desfășura transportul local pe traseul nr. 3. Se arată că adresa nr. 4353/(...) a fost emisă în baza înștiințării înregistrate la P. mun. B. sub nr. 70246/(...) și a sesizării înregistrată la P. mun. B. sub nr. 72012/(...), cele două acte provenind de la SC T. B. I. S. și SC H.-B P. S., din ele reieșind faptul că A. M. și-a încetat colaborarea cu reclamanta astfel încât se solicită să dispună ieșirea de pe traseul nr. 3 a reclamantei.

Actul administrativ cu nr. 4353/(...) a făcut obiectul dosarului nr.

153/2007, dosar în care au fost părți atât cele două societăți chemate în garanție cât și A. M.. Ca urmare a celor reiterate mai sus, reiese fără dubiu că adresa nr. 4353/(...) a fost emisă în urma susținerilor celor chemați în garanție, ei fiind cei răspunzători pentru situația creată.

Prima instanta a retinut ca reclamanta și-a reluat activitatea în data de 9 februarie 2009, după ce a întrerupt-o în data de 11 mai 2007, iar din starea de fapt rezultă că adresa nr. 4353/(...) este nelegală și în consecință și interzicerea desfășurării activității reclamantei este nelegală, reclamanta fiind îndreptățită să își desfășoare activitatea și să obțină venituri în tot acest interval de timp. A. în vedere că P. M. B. a emis adresa nelegală ca o consecință directă a sesizărilor făcute de SC T. B. I. S. și SC H.-B P. S., rezultă că acestora le aparține culpa pentru paguba produsă reclamantei ca urmare a interzicerii de către pârâtul de rândul 1 a desfășurării activității de transport persoane de către reclamantă.

Cauza dedusa judecății pune în discuție mai multe probleme de drept după cum urmează:

1. poate rezulta un prejudiciu în patrimoniul reclamantei SC M. S. urmare a emiterii unui act administrativ de către M. B. (act prin care s-a dispus retragerea de pe traseul nr 3 a microbuzelor reclamantei), act ce a fost irevocabil anulat

2. care este întinderea acestui prejudiciu

3. există o legătură de cauzalitate între producerea prejudiciului și faptele chematelor în garanție care au depus o sesizare în baza căreia a fost emis actul administrativ vătămător

4. față de împrejurarea că numai una dintre chematele în garanție a formulat recurs, o eventuală admitere a recursului poate profita și celeilalte chemate în garanție

Față de probleme de drept identificate curtea observă următoarele:

1. din întreaga structura a Legii nr 5. rezulta că autoritățile publice

(cum este și M. B.) poate răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate particularilor dacă sunt întrunite următoarele condiții: există un act administrativ nelegal (inclusiv un refuz nejustificat de a soluționa o cerere sau de a efectua o anumită operațiune), există un prejudiciu material sau moral, există un raport de cauzalitate între actul administrativ nelegal și prejudiciu în sensul că prejudiciu s-a născut urmare a emiterii actului nelegal (sau a refuzului nejustificat de a soluționa o cerere sau de a efectua o anumită operațiune) și există o culpă a autorității.

In consecință suntem în prezența unei forme de răspundere similară răspunderii civile delictuale, bazată pe un temei subiectiv - culpa autorității în emiterea actului. D.gur că există o prezumție de culpă trasă tocmai din anularea actului administrativ emis în mod nelegal. Nu suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale ci în prezența unei răspunderi administrative patrimoniale asemănătoare, pentru simplul motiv că nu suntem în prezența unui ilicit civil ci în prezența unui act administrativ, de drept public, emis în regim de putere publică.

Examinând condițiile angajării răspunderii curtea observă că în cauză ilegalitatea actului rezultă din împrejurarea că acesta a fost în mod irevocabil anulat - fără a se putea pune în discuție în prezenta cauză aspecte legate de licitația prin care a fost atribuit traseul nr 3 reclamantei și respectiv îndreptățirea reclamantei să folosească cu mijloacele proprii de transport acel traseu. În mod irevocabil autoritatea publică a fost obligată să permită reclamantei să efectueze transport public pe traseul nr 3.

Prin urmare actul fiind anulat - efectele anulării fiind retroactive, suntem în situația în care actul administrativ nu a fost niciodată emis și reclamanta era îndreptățită să efectueze transport public de persoane pe traseul nr 3. Ori lipsirea reclamantei pentru o anumită perioadă de timp de această posibilitate de exercitare a obiectului său de activitate este aptă să cauzeze un prejudiciu material.

Există în mod evident o legătură de cauzalitate între emiterea actului și prejudiciul produs reclamantei, pentru că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă fost anulat actul administrativ și a fost obligatăpârâta P. M. B. să îi permită reclamantei efectuarea transportului public pe traseul nr. 3 cu microbuzele proprietatea societății.

Există îndeplinită și condiția culpei autorității emitente. Culpa autoritatii consta în îndeplinirea defectuoasă a prerogativelor sale de putere publică prin emitere unui act administrativ care s-a dovedit a fi nelegal. Prezumția culpei autorității rezultă din ilegalitatea actului emis sau a a caracterului nejustificat al refuzului. Există autori în doctrină care susțin că am fi în prezența unei prezumții absolute de culpă, trasă din anularea irevocabilă a actului sau din constatarea irevocabilă a refuzului nejustificat și că într-o acțiune ulterioară în despăgubiri nu s-ar putea pune în discuție răsturnarea prezumției de culpă a autorității emitente întrucât s-ar înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare (A. Trăilescu, Drept administativ, Ed. C H Beck, București 2000, pag. 412).

2. în ce privește întinderea prejudiciului cauzat reclamantei se impune a se face mai multe observații: a) actul administrativ a fost emis la (...) și anulat irevocabil la (...) astfel că urmare a efectului retroactiv al anulării pentru această perioadă reclamanta este îndreptățită la stabilirea prejudiciului suferit b) pentru perioada (...) - (...) adică da la rămânerea irevocabilă a hotărârii dse anulare a actului administrativ emis ilegal și până la data reluării activității curtea apreciază că nu se justifică repararea prejudiciului.

La data de (...) reclamanta solicită reluarea activității și respectarea autorității de lucru judecat a sentintei civile nr 299/(...). Fără a încălca autoritatea de lucru judecat pârâta a solicitat reclamantei depunerea unor documente - având în vedere tocmai natura serviciului ce urma a fi prestat - serviciu public de transport persoane, activitate care implică verificarea îndeplinirii exigențelor legale în materia transportului de călători (referitoare la licențele de transport, la starea vehiculelor care urmau a efectua trasportul sau a persoanelor care urmau a conduce aceste mijloace de transport). Curtea apreciază că aceste măsuri nu au un caracter șicanator ci aveau în vedere siguranța transportului public de călători ce urma a fi efecutat de către reclamanta. c) în ce privește întinderea prejudiciului suferit în perioada (...) - (...) curtea observă că prima instanță a prezumat întinderea prejudiciului plecând de la valoarea profitului net din anul 2006 (criteriu istoric) și prezumând o performanță economică similară în perioada 2007-2009. Curtea apreciază ca fiind corect criteriul stabilit în expertiză - fiind dificil de cuantificat în alt mod prejudiciul suferit.

Față de raportul de expertiză contabilă administrat și la perioada (...)-

(...) curtea reține că prejudiciul suferit de reclamanta este în suma de

80.966, 56 lei (aferent perioadei (...) - (...)) și dobânda legală aferentă acelei sume calculată de la (...) și până la plata efectivă.

3. Nu există o legătură de cauzalitate între producerea prejudiciului și faptele chematelor în garanție care au depus o sesizare în baza căreia a fost emis actul administrativ vătămător. În consecință recursul chematei în garanție va fi admis și cererea de chemare în garanție va fi respinsă.

Curtea are în vedere împrejurarea că suntem în prezența unui act unilateral, care exprimă unica voință a autorității emitente, act emis în regim de putere publică. Față de regimul de emitere a actului administrativ vătămător, chiar dacă el a fost emis urmare a sesizării chematelor în garanție, el exprimă voința organului emitent în regim de putere publică. Actul vătămător presupune voința unui singur autor - unilateralitatea actului administrativ fiind de esența actului în dreptul public întrucâtpentru producerea efectelor actului nu este nevoie de consimțământul destinatarului actului sau de voința unor terți.

D. există discuții în doctrină în legătură cu actele administrative emise la cerere (exemplu autorizație de construire) voința solicitantului exteriorizată în cerere constituie doar o condiție pentru emiterea actului administrativ propriu zis. Si această situație nu este incidentă în spetă. În prezenta cauză sesizarea chematelor în garanție exprimă dreptul acestora la petiționare, autoritatea apreciind în mod unilateral dacă aspectele cu care a fost sesizată impun sau nu emiterea unui act administrativ. Prin urmare nu se poate reține în planul voinței emitentului actului o contribuție a chematelor în garanție. A recunoaște existența unei legături de cauzalitate a chematelor în garanție la emiterea actului administrativ înseamnă a contesta însăși caracterul unilateral al actului administrativ emis și confirmă de fapt propria culpă a autorității (am emis actul pentru că altcineva mi-a cerut acest lucru). Autoritatea trebuia să examineze legalitatea sesizării și să emită sau nu actul administrativ în funcție de propriile prerogative de putere publica cu care a fost investită.

4. Față de împrejurarea că numai una dintre chematele în garanție a formulat recurs admiterea recursului profita și celeilalte chemate în garanție, fiind intrunite condițiile impuse de art 48 si 60 cod pr civ. În acest fel chemata în garanție SC H.-B P. S. va fi obligată să plătească pârâtului M. B. suma de 80.966,56 lei și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu (...) și până la plata efectivă. Câtă vreme nu a înțeles să formuleze recurs curtea nu poate înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotărârii. Față de reducerea pretențiilor reclamantei curtea reține că SC H.-B P. S. nu poate fi obligată să plătească mai mult decât întinderea pretențiilor la care a fost obligată pârâta.

In consecință curtea potrivit art 312 cod pr civ si art 20 din L. nr 5. va admite recursurile declarate de SC T. B. I. S. și M. B. împotriva sentinței civile nr. 3. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N. pe care o va modifică în parte, în sensul că:

Va respinge cererea de chemare în garanție formulată de M. B. împotriva SC T. B. I. S.

Va admite în parte acțiunea precizată și în consecință, obligă pârâta

M. B. prin P. să plătească reclamantei SC M. S. suma de 80.966,56 lei cu titlu de despăgubiri (aferente perioadei (...) - (...)) și dobânda legală aferentă acelei sume calculată de la (...) și până la plata efectivă.

Va obliga chemata în garanție SC H.-B P. S. să plătească pârâtului M. B. suma de 80.966,56 lei și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu (...) și până la plata efectivă.

Va menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de SC T. B. I. S. și M. B. împotriva sentinței civile nr. 3. din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N. pe care o modifică în parte, în sensul că:

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de M. B. împotriva

SC T. B. I. S.

Admite în parte acțiunea precizată și în consecință, obligă pârâta M. B. prin P. să plătească reclamantei SC M. S. suma de 80.966,56 lei cu titlu dedespăgubiri (aferente perioadei (...) - (...)) și dobânda legală aferentă acelei sume calculată de la (...) și până la plata efectivă.

Obligă chemata în garanție SC H.-B P. S. să plătească pârâtului M. B. suma de 80.966,56 lei și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu

(...) și până la plata efectivă.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

Red.G.A.N./dact.L.C.C.

3 ex./(...)

Jud.fond: V. C.

← Decizia civilă nr. 5379/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția...		Decizia civilă nr. 1401/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... →

Decizia civilă nr. 2081/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 2081/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal