Decizia civilă nr. 2783/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 2783/2011
Ședința din data de 27 iunie 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. I. I. JUDECĂTOR : A. C. JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G. PENTRU R. SI A. U. G. împotriva sentinței civile nr. 4315 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata U. B.-B., având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea Nr.544/2001).
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezent președintele asociației G.
PENTRU R. SI A. U. G., dl. D. Isac și avocat L. N. M. pentru intimata U. B.-B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 21 iunie 2011 s- a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei U. B.-B., din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta recurentei.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și constatând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond. Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute oral în fața instanței. În susținere se arată că asociația este pregătită pentru a sesiza societății civile faptele de încălcare a normelor universitare, a integrității universitare. Sentința atacată nu ține seama, prin modul în care a fost formulată, că fapta pe care o avem în vedere este faptă antisocială, deosebit de gravă, că reclamanta a respectat toată procedura impusă de lege iar U. nu a respectat ceea ce prevede legea, că pârâta a ascuns informația și faptul că s-ar afla în posesia sa. Astfel, se arată că potrivit O.G. nr.27/2002 ";petițiile greși îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentul prevăzut la alin.1 autorităților sau instituțiilor publice în ale căror atribuții intră rezolvare problemelor semnalate în pețiții";. De asemenea, reprezentantul recurentei arată că instanța de fond nu a ținut cont că B. este în strânsă legătură cu U., că apare ca o subunitate a U. B.-B. În ce privește obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentantul reclamantei arată că analiza instanței de fond este unasuperficială, că a obligat o asociație non-guvernamentală, care nu a încălcat lega, la plata cheltuielilor de judecată. Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și susținute oral în fața instanței. În susținere, reprezentantul intimatei solicită instanței înlăturarea probelor depuse, nu sunt relevante și nu pot fi primite, întrucât acestea sunt ulterioare datei la care profesorul Radovan și-a susținut lucrarea, doctoratul. De asemenea, reprezentantul intimatei arată că instanța de fond a fost investită cu două cereri, respectiv să constate refuzul nejustificat și să oblige pârâta la comunicarea informației. Astfel, se arată că reclamanta face confuzie atunci când susține că B. este o subunitate a U. B.-B. întrucât acesta se află în subordinea M.ui E., C. și T. și nu aparține pârâtei. Totodată, se arată că un exemplar din teza de doctorat se află la B. C. U. din C.-N. iar al doilea exemplar se trimite la A. R., obligați ce a fost îndeplinită de pârâtă și ca atare nu se poate vorbi de un refuz nejustificat atâta timp cât universitatea nu deține lucrarea. De asemenea, se mai arată că lucrarea a fost reeditată în anul 2003, sub formă de carte. În privința cheltuielilor de judecată, reprezentantul intimatei arată potrivit dispozițiilor legale partea care cade în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.4315 din 10 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A. G. pentru R. și A. U. G. în contradictoriu cu pârâta U. B.-B. și a fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1240 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Reclamanta a solicitat pârâtei să îi pună la dispoziție o copie a unei teze de doctorat susținute public la data de (...) în cadrul F. de I. a U. B. - B. C. - N., motivând că se încadrează în dispozițiile L. 544/2001, interesul promovării solicitării fiind acela că există sesizări primite care se referă la indicii argumentate privind grave încălcări ale eticii universitare în obținerea unor titluri științifice (mai exact, pentru a se verifica un eventual plagiat). Pârâta i-a comunicat reclamantei că nu mai deține o copie a acestei lucrări de doctorat, întrucât, conform L. 111/1995, a predat un exemplar la M. E., C. și T. care are obligația de a-l preda Bibliotecii Naționale a R. și un exemplar la B. F. de I. (în subordinea Academiei Române), afirmații probate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 42 - 43) și necontestate de reclamantă. Reclamanta a mai indicat ca text legal aplicabil dispozițiile art.31 alin.4 din HG 567/2005, care îi permite să stabilească prin propriul regulament modalitățile de informare a comunității științifice asupra conținutului tezei de doctorat însă numai în vederea susținerii publice și a motivat că, potrivit pct.67 din Regulamentul UBB C. - N. nr.14385/(...), teza se pune la dispoziția publicului înainte de afișarea datei și a locului susținerii publice. Pentru a putea obține obligarea pârâtei la comunicarea unei informații de interes public, reclamanta trebuie sa facă dovada, printre altele, a faptului că informația respectivă se află la dispoziția autorității care îi refuzăsolicitarea. În speță, reclamanta nu a indicat niciun text legal sau din regulamentul propriu de organizare și funcționare a pârâtei care să-i impună acesteia obligația de a păstra și pentru ce perioadă de timp o teză de doctorat a unei persoane. Dimpotrivă, pârâta a îndrumat-o pe reclamantă să solicite lucrarea la depozitarul legal de documente care, conform art.2 lit.h și art.3 alin.1 din Legea 111/1995, este B. C. U. C. - N. și a făcut dovada faptului că a predat în cursul anului 2000 cele două exemplare pe care le deținea către autoritățile care au atribuții legale referitoare la păstrarea de astfel de lucrări. Mai mult, deși acest aspect excede prezentei cauze, care nu are ca obiect stabilirea autorității care deține informația solicitată, ci obligarea unei anume instituții la comunicarea acesteia, reclamanta a dovedit faptul că lucrarea se regăsește în evidențele BCU C. - N., fapt care confirmă susținerea că i-a comunicat o copie în anul 2000. Având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că refuzul pârâtei de a-i comunica reclamantei informația solicitată nu este nejustificat, întrucât nu s-a făcut dovada că deține respectiva informație, motiv pentru care, în temeiul art.22 din Legea 544/2001, s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. În temeiul art.274 C.proc.civ., reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de reclamantă - 1240 lei, reprezentând onorariu avocațial. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta G. pentru R. și A. U. G., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței tribunalului și trimiterea dosarului pentru rejudecare la instanța de fond. În motivele de recurs se arată că reclamanta este o asociație non- guvernamentală care are între obiectivele sale și monitorizarea și intervenția în cazurile de plagiat ca situații de încălcare a normelor de integritate academică. Precizează că în cadrul acțiunilor sale a constatat că în cartea Radovan, A., Interferențe româno-sârbe în Banat în secolul al XIX-lea, Excelsior art. Timișoara, 2003 (244 p.), paginile de la 152 la 183 sunt identice cu un capitol al lucrării Pârvulescu, Mihai. Rolul școlii bănățene în procesul de formare al intelectualității românești în secolul al XIX-lea, 1998, (teză de doctorat), depusă la B. U. din C.-N. sub cota bcu: 5.. cota inst.istorie: TZ 109. Situația relatată constituie deja premisele unei fapte de plagiat dar mențiunea din carte că aceasta ar fi teza de doctorat a autorului indică posibilitatea prezenței unei grave încălcări a legii respectiv dobândirea unui grad științific prin fraudă. In această situație se impune compararea textului inițial al exemplarului oficial al tezei cu textul lucrării autentice de unde există aparența plagiatului prin copiere ordinară. Acesta este contextul în care asociația s-a adresat U. B.-B. care trebuie să fie depozitarul legal al tezei de doctorat ca document al unei proceduri administrative care a avut loc într-o subunitate a sa, recte, Facultatea de istorie. Critică decizia pronunțată a instanței de fond care se află în situația în care ea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 C.p.c). In legătură cu respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de asociația recurentă arată că, instituția abordată prin invocarea prevederilor L . nr.544/2001 nu a dat nici un fel de răspuns la solicitarea scrisă și formulată în acord deplin cu textul legal. Arată că instanța de fond omite să constate că instituția este obligată la comunicarea informației așa cum este aceasta solicitată fiindcă ea constituie o modalitate de a constata încălcarea legii. Susține, de asemenea, că instanța de fond ignoră faptul că reclamanta a făcut dovada că instituția pârâtă nu a dat nici un fel de răspuns, deci nu s-a încadrat în termenii prevederii legale și în acest fel instanța evită să constate că instituția pârâtă a încălcat legea. Se susține că instanța de fond ignoră faptul că reclamanta a făcut dovada că instituția pârâtă nu a dat nici un fel de răspuns, și că în acest fel instituția pârâtă a ascuns faptul că informația solicitată nu s-ar afla în posesia sa după cum afirmă sau că informația solicitată s-ar afla în posesia sa dar nu poate fi comunicată din alte motive. Instanța ignoră și faptul că există și alte texte de lege cum ar fi Ordonanța de guvern nr.27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor care la art.6 alin (4) are o prevedere explicită că " ... petițiile greșit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentul prevăzut la alin. (1) autorităților sau instituțiilor publice în ale căror atribuții intră rezolvarea problemelor semnalate în petiție.". Instanța a ignorat că prin acest comportament instituția pârâtă a determinat o situație conflictuală în care culpa sa este cu atât mai evidentă cu cât tot instanța a ținut seama de faptul că aceeași instituție pârâtă ar fi făcut dovada că un exemplar al tezei ar fi fost dirijat către B. C. U. din C.-N., adică reprezentanții săi aveau știință de faptul că solicitarea putea să fi fost greșit îndreptată și știau și locul unde teza se afla. Instanța a fost indusă în eroare de instituția pârâtă și nu a valorificat în nici un fel probele aduse de reclamantă. In legătură cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, recurenta arată că toate argumentele aduse la punctul A dovedesc că reclamanta nu are nicio cuplă procesuală și că în demersul său a acționat respectând întrutotul spiritul și litera legii. In aceste condiții decizia instanței de fond apare ca excesivă și în vădită contradicție cu dreptul la judecată corectă prevăzut de C. R. și de art.6 al C. D. O. Recurenta critică decizia pronunțată a instanței de fond și sub aspectul că ea a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut. (art.304 pct.6 C.p.c). In legătură cu constatarea modului în care instituția pârâtă nu a îndeplinit prevederile legii. Instituția pârâtă nu a anunțat în termenul legal reclamanta că nu deține informația solicitată sau motivele pentru care nu dorește să o pună la dispoziția ei, nu a răspuns în termenul legal de 10 zile prin furnizarea informației solicitate, nu a solicitat amânare și nu a răspuns nici în termenul excepțional de 30 de zile prin furnizarea informației solicitate. Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 21 iunie 2011, pârâta- intimată U. ".-B. solicită respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat de către recurenta A. G. pentru R. și A. U. G. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public reprezintă concretizarea asigurării și respectării de către statul româna unui drept constituțional al cetățeanului - liberul acces la informație - prevăzut la art. 31 din C. R.. Prin această lege și prin normele sale de aplicare a acesteia se urmărește transparența sporită a activității instituțiilor și a autorităților publice precum și posibilitatea conferită cetățeanului/contribuabilului de a efectua un control mai eficient asupra activității desfășurate de administrația publică. Legea instituie regula liberului acces la informațiile de interes public, excepția fiind limitarea acestui drept, după cum tot legea prevede că unele informații de interes public sunt comunicate din oficiu iar pentru toate categoriile de informații de interes public este prevăzută procedura de obținere a acestora și la cerere. Această lege însă nu poate fi utilizată ca mecanism pentru a facilita administrarea unor probe sau instrumentarea unor cercetări proprii ale reclamantei cu atât mai mult cu cât în speță nu este vorba despre informații de interes public. Conform art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2004, prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezulta din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației. Așa cum rezultă atât din cuprinsul recursului cât și a întâmpinării depuse la dosarul cauzei, informațiile solicitate pârâtei legate de o teză de doctorat susținută public în anul 2000 nu poate fi apreciată ca fiind o informație de interes public care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, recte, pârâta U. B.- B. Legiuitorul a instituit dispozițiile legale de care înțelege să se prevaleze reclamanta în susținerea cererii cu scopul de a asigura accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public. În speță, însă, interesul afirmat de reclamantă în justificarea demersului său este unul privat acesta urmărind obținerea informaților care nu au caracter de informații de interes public astfel cum sunt ele definite prin art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2004, susținerile contrare ale reclamantei fiind nefondate. Nefondate sunt și aserțiunile referitoare la faptul că ne aflăm în prezența unui refuz nejustificat al pârâtei de a pune la dispoziția reclamantei informațiile solicitate. Astfel, este de principiu că pentru a fi comunicată, informația publică solicitată trebuie să existe ca atare la autoritatea publică, aceasta nefiind obligată să efectueze o cercetare sau analiză pentru a răspunde solicitării. Curtea va achiesa statuărilor instanței de fond conform cărora pârâta nu poate fi obligată să comunice reclamantei informația solicitată întrucât potrivit legii aceasta nu deține această informație, singura instituție în măsură să răspundă cererii reclamantei fiind depozitarul legal de documente care, conform art.2 lit.h și art.3 alin.1 din Legea 111/1995, este B. C. U. C. - N.. Susținerile reclamantei conform cărora soluția instanței de fond este nelegală întrucât nu a ținut cont de atitudinea pârâtei care trebuia să înainteze cererea reclamantei instituției în a căror atribuții intră rezolvarea problemelor semnalate în petiție, justificată prin dispozițiile art. 6 alin.4 din OG nr.27/2002, nu au fost reținute de instanță la soluționarea cauzei. Astfel, reclamanta și-a fundamentat și susținut cererea formulată pe prevederile L. nr.544/2001, urmând procedura acolo descrisă fără a seprevala de dispozițiile legale referitoare la modalitatea de soluționare a petițiilor reglementată prin OG nr.27/2002. Întrucât principiul disponibilității părților este aplicabil și în materia contenciosului administrativ iar reclamanta a înțeles să-și susțină o anumită acțiune în fața instanței, Curtea va aprecia că susținerile reclamantei sunt nefondate atunci când afirmă că pârâta trebuia să înainteze cererea instituției în a căror atribuții intră rezolvarea problemelor semnalate în petiție. Cât privesc cheltuielile de judecată la care a fost obligată reclamanta, Curtea constată că acestea au fost corect stabilite și acordate, ipoteza normei legale din art.274 C.pr.civ. fiind întrunită. Astfel, Curtea constată că reclamanta se află în culpă procesuală și, urmare a respingerii acțiunii formulate datorează cheltuielile de judecată ocazionate părții adverse în cuantumul dovedit. Curtea observă, de asemenea, că în speță ipoteza normei legale din art.274 alin.3 C.pr.civ. nu este întrunită astfel că în mod corect instanța de fond nu a procedat la reducerea onorariului avocatului pârâtei întrucât în raport de importanța cauzei și munca îndeplinită de avocat cuantumul onorariului este apreciat ca fiind potrivit. Nu se poate susține cu temei că prin aplicarea prevederilor art.274 C.pr.civ. dreptul de acces la instanță al reclamantei este îngrădit întrucât reclamanta trebuia să cunoască împrejurarea că dacă cererea acesteia va fi respinsă datorează cheltuielile de judecată ocazionate celeilalte părți. Ori, promovând o cerere vădit nefondată, reclamanta și-a asumat inclusiv acest risc de a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată dacă va cădea în pretenții. Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul reclamantei ca fiind nefondat, iar în temeiul art. 22 din Legea nr. 544/25001 corelat cu art. 20 alin. 3 din legea nr. 554/2004 și art. 312 C.pr.civ. îl va respinge ca atare cu consecința menținerii în întregime a sentinței recurate. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L. D E C I DE Respinge recursul declarat de reclamanta G. pentru R. și A. U. G.R.A.U.R. împotriva sentinței civile nr.4315 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, M. I. I. A. C. M. S. L. F.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.P. C.
| ← Decizia civilă nr. 2317/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2777/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
