Decizia civilă nr. 2963/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 2963/2011
Ședința publică din 06 iulie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul V. S. V. împotriva Sentinței civile nr. 3095 din data de (...) pronunțată în dosarul nr.
(...) al T. C. în contradictoriu cu intimații B. E., T. A., H. E., C. C., B. C., P. M. C.-N., M. C. N. PRIN P. M. C. N., C. LOCAL AL M. C. N., având ca obiect despăgubiri .
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 iunie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...), apoi la data de (...) și ulterior la data de (...).
CURTEA
Prin S. civilă nr. 3095 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a luat act de renunțarea la judecata cererii fata de parații E. B., Ț. A., E. H., C. C. și C. B.
S-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V. S. V. în contradictoriu cu pârâții P. mun. C.-N., M. C.-N. prin P. mun. C.-N., C. Local al mun. C.-N., având ca obiect despăgubiri.
A fost obligat reclamantul la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei B. C.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pentru a constata dacă răspunderea materială a pârâților poate fi antrenată în condițiile art. 16-19 din Legea 554/2004, coroborat cu art. 998
- 999 Cod civil, trebuie a se verifica dacă din sentința civilă nr.1. a T. C. și
D. civilă nr. 2. a C. de A. C., reiese existența vreunei fapte ilicite a pârâților din prezenta cauză legată de anularea certificatului de urbanism anterior menționat .
Analizând această sentință precum și decizia C. de A. C. sus menționată, reiese că nelegalitatea certificatului de urbanism anulat a constat în faptul că motivarea dată de autoritatea administrativă s-a bazat exclusiv pe o stare de fapt , fără raportare la normele de urbanism specifice zonei, însă, pe de altă parte a reținut Curtea că, atât timp cât nu este clarificat cărei unități teritoriale de referință îi aparține amplasamentul pe care se tinde a se construi, pârâtul P. M. C. N. nu poate fi obligat la emiterea unui nou certificat de urbanism în concordanță cu exigențele impuse pentru UTR L3a, ci doar în condițiile impuse de regulile de urbanism pentru zona în care se încadrează noua construcție . A mai apreciat Curtea faptul cămotivarea autorității emitente nu se circumscrie unui refuz justificat de elaborare a unui certificat de urbanism .
Din aceste concluzii apreciem că putem vorbi de o faptă ilicită în sensul inexistenței refuzului justificat , dar problema trebuie nuanțată în sensul că
, în raport de prevederile art. 6 și 7 din Legea 50/1991 se constată căcertificatul de urbanism este doar un act premergător - de informare, care prinel însuși nu este capabil să producă efecte juridice directe. Acesta act nu conferă dreptul executării lucrărilor de construire, așa cum apreciază reclamantul în justificarea pretențiilor sale. Prin urmare, nu se poate reține argumentul reclamantului conform căruia i s-au adus prejudicii deoarece în urma anulării certificatului de urbanism nu a putut construi în zona de pe str. F. nr. 14, neexistând astfel raport de cauzalitate între anularea certificatului de urbanism și prejudiciul invocat , tocmai în considerarea efectelor pe care le produce certificatul sus menționat , acestea nefiind identice cu cele ale unei autorizații de construire.
Mai mult, prejudiciul invocat nu este probat cu date certe, respectiv eventuale contracte de închiriere sau promisiuni de vânzare -. ale spațiului ce urmează a se construi, care să-i justifice pretențiile reclamantului, cu alte cuvinte nu există dovezi în privința pretinselor venituri pe care reclamantul urma să le încaseze. A. reiese din însăși rapoartele de expertiză efectuate în cauză de expert A. G. și B. I. care nu au avut la bază decât argumentele reclamantului și documentația depusă pentru obținerea certificatului de urbanism , dar nu au existat acte din care să rezulte certitudinea și întinderea reală a pretențiilor reclamantului .
În concluzie, în raport de toate argumentele sus menționate , neexistând raport de cauzalitate între fapta ilicită - eliberarea unui C.U. nelegal și prejudiciul invocat , iar acestuia din urmă lipsindu-i caracterul cert , tribunalul, în temeiul art.18 - 19 din Legea 554/2004, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată .
Totodată , în temeiul art.246 C. pr. civilă a luat act de renunțarea la judecata cererii fata de parații E. B., Ț. A., E. H., C. C. și C. B. , poziție procesuală manifestată în mod expres prin scriptul depus pentru ședința din data de (...) .
În temeiul art 274 C. pr. Civ a obligat reclamantul la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei B. C., reprezentând onorariu avocat
. Alte cheltuieli nu au fost solicitate din partea pârâților .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul V. S.-V.solicitând admiterea recursului, dupa cum urmeaza: Sa se retină cauza spre rejudecare si sa se modifice in totalitate sentinta recurata in sensul admiterii actiunii introductive de instanta și sa fie obligati intimatii la plata cheltuielilor de judecata efectuate la fond si in recurs.
In fapt, prin sentinta recurata, Tribunalul Cluj a respins actiunea formulata de reclamant si l-a obligat la plata sumei de 1.000 de lei, cheltuieli de judecata in favoarea paratei B. C.
Pronuntarea unei asemenea hotarari reprezintă o eroare judiciara imensa incalcand grav drepturile si interesele legitime ale reclamantului recurent si nesocotind dreptul său de a fi despagubit pentru prejudiciul ce i- a fost produs.
Pentru a pronunta o asemenea hotarare, prima instanta a aratat la pagina 3 alin. 7 din sentinta recurata ca a procedat la verificarea faptului daca din S. civila nr. 1. a T. C. si din D. civila nr. 2. 2009 a C. de apel C. reiese existenta vreunei fapte ilicite a paratilor in cauza legata de anularea certificatului de urbanism anulat.
Astfel, a retinut instanta de fond ca din aceste hotarari ar fi rezultat ca nelegalitatea certificatului de urbanism anulat a constat in faptul ca motivarea data de autoritatea admninistrativa s-a bazat exclusiv pe o stare de fapt fara raportare la normele de urbanism specifice ale zonei. Mai retine instanta de fond ca curtea a apreciat faptul ca motivarea autoritatii emitente nu se circumscrie unui refuz justificat de eliberarea a unui certificat de urbanism.
Raportat la cele mai sus mentionate, instanta de fond a retinut ca putem vorbi despre o fapta ilicita in sensul inexistentei refuzului justificat al paratilor. Cu toate acestea, instanta de fond a retinut ca raportat la prevederile art. 6 si 7 din Legea 50/ 1991, cerfificatul de urbanism este doar un act premergator de informare si ca acesta nu ar fi capabil prin el insusi sa produca efecte juridice directe. Efectul juridic direct al nelegalitatii certificatului de urbanism este imposibilitatea obtinerii autorizatiei de construire.
Toate certificatele de urbanism sunt acte de informare intrucat asa le defineste art. 6 alin. 1 si 2 din L 50 / 1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii. G. emiterii de catre parati a unui certificat de urbanism nelegal, rezida insa tocmai din faptul ca, acest act constituie o faza prealabila eliberarii autorizatiei de construire si obligatorie.
Contrar opiniei instantei de fond urmarea directa a eliberarii unui certificat de urbanism nelegal este imposibilitatea obtinerii autorizatiei de construire in vederea edificarii constructiei propuse si prin urmare imposibilitatea de a construi.
Arata prima instanta ca reclamantul ar aprecia ca certificatul de urbanism ar conferi dreptul de executare al lucrarilor de construire.
Astfel, pe baza unei false alegatii, instanta de fond a retinut in mod neadevarat ca nu ar exista raport de cauzalitate intre anularea certificatului de urbanism si prejudiciul invocat, in considerarea efectelor pe care le produce certificatul de urbanism si care nu sunt identice cu ale autorizatiei de construire.
Un alt motiv de respingere a actiunii sale ar fi in opinia primei instante exprimata la pag 4 alin 3 din sentinta recurata acela ca prejudicul invocat nu este probat cu date certe, respectiv cu eventuale contracte de inchiriere sau promisiuni de vanzare-cumparare ale spatiului ce urma a fi construit si ca astfel, nu ar exista dovezi in privinta veniturilor pe care le-ar fi putut incasa. Si aceasta afirmatie a instantei de fond este vadit tendentioasa si facuta anume pentru a incerca o justificare suplimentara a respingerii actiunii reclamantului.
Reclamantul nu a intentionat sa vandă spatiul a carui edificare a dorit-o ci a intentionat sa il exploateze. Prin urmare nu se poate prezuma ca daca nu a avut incheiate antecontracte de vanzare-cumparare, nu exista prejudiciu sau ca el nu poate fi dovedit. Pe de alta parte, nici un investitor normal si diligent nu poate incheia contracte de inchiriere sau de vanzare- cumparare, pentru un spatiu inca needificat si pentru care nu detine inca nici macar certificat de urbanism. N. nu s-ar putea asuma riscul unui asemenea contract si cu atat mai mult reclamantul, avand in vedere ca toate certificatele de urbanism solicitate primarului, i-au fost eliberate ilegal fiind ulterior anulate de instante.
Cuantificarea prejudiciului sub forma chiriei neîncasate este o modalitate logica si uzitata de determinare (cuantificare ) a pagubei produse prin lipsirea proprietarului unui imobil de folosinta acestuia (folosul de trasnerealizat), pentru perioada in care actul administrativ nelegal si-a produs efectele.
La pagina 3 alin 7 din sentinta recurata, instanta de fond analizeaza temeiul de drept al raspunderii paratilor facand un melanj intre raspunderea administrativa si raspunderea civila delictuala.
Condițiile de îndeplinit pentru antrenarea răspunderii administrative sunt, după cum se cunoaște:
1. Conditia ca actul atacat sa fie nelegal
Este ușor de observat îndeplinirea in cauza a amintitei condiții, însăși instantele de judecata statuand cu putere de lucru judecat cu privire la nelegalitatea certificatului de urbanism ca act administrativ (arata in acest sens sentinta nr. 1. a tribunalului C. si la D. nr. 2. a C. de A. C., prin care s- a dispus anularea actului administrativ constatat ca nelegal, adică Certificatul de urbanism nr.6. (...) emis de paratul P. M. C.-N.
2. Conditia ca actul atacat sa fi cauzat prejudicii materiale si morale
Arată ca in dosarul instantei de fond, nu se punea problema dovedirii existentei prejudiciului ci doar a cuantificarii acestuia, avand in vedere ca prin anularea irevocabila a certificatului de urbanism 6. (...), a fost dovedit caracterul nelegal si lezionar al acestuia. .....
Cu privire la prejudiciul moral adus reclamantului, arată ca acesta rezulta cu puterea evidentei din multitudinea de acte administrative nelegale eliberate de primar reclamantului.
3. Conditia privind legătura de cauzalitate dintre actul administrativ nelegal si prejudiciu
Si aceasta condiție este îndeplinita, fiind ușor de înțeles ca, emițând un certificat de urbanism nelegal ce a fost ulterior anulat prin instanța, paratii au intarziat edificarea, darea in folosinta si exploatarea imobilului propus intarziind perceperea fructelor (sub forma chiriilor indicate in petitele acțiunii) aferente investiției de către reclamantul. A., avand in vedere ca eliberarea certificatului de urbanism este o faza prealabila si obligatorie pentru obtinerea autorizatiei de construire.
4. Culpa autoritătii publice si a functionarilor
Si aceasta condiție este ușor de dovedit, cată vreme prin S. civila nr. 1.
2008 certificatul de urbanism numarul 6. a fost anulat iar autoritatea emitenta a fost obligata la eliberarea unui alt certificat de urbanism, obligatie careia nu i s-au conformat nici pana in prezent.
Raportat la probatiunea administrata in dosarul instantei de fond, actiunea reclamantului putea si trebuia sa fie admisa, existand indreptatirea sa legala de a-i fi reparat prejudiciul ce i-a fost cauzat.
Avand in vedere anularea de catre instanta de judecata a C. de urbanism contestat nr. 6.(...) rezulta cu puterea evidentei caracterul prejudiciant al acestuia si faptul ca a fost pagubit, cu atat mai mult cu cat primarul nu s-a conformat dispozitiilor instantei nici pana in prezent si nu i- a eliberat un alt certificat de urbanism legal, care sa îi permita sa obtină autorizatie de construire si sa construiască. Astfel, pe perioada cuprinsa intre data eliberarii certificatului de urbanism anulat (...) si data promovarii prezentei actiuni, pe o perioada de 19 luni, paratii au impiedicat demersurile sale de realizare a obiectivului de investitii propus "Spatii comerciale si locuinte P+E" de la locatia C.-N. str. F. nr. 14 a), 14 b) si partial 16. De asemenea, paratii impiedica IN CONTINUARE demersurile reclamantului de realizare a constructiei propuse pana la data la care îi vor elibera un alt certificat de urbanism, L., care sa îi permita sa construiască, asa cum i-aobligat instanta de judecata prin S. C. nr. 1. al T. C., si prin D. C. nr. 228 pronuntata la data de 23 ianuarie 2009 de Curtea de A. C. in recurs.
Principiul respectarii proprietatii se considera violat nu numai in ipoteza in care o persoana este lipsita in mod propriu-zis de proprietatea sa, dar si atunci cand unei persoane nu i se acorda posibilitatea de a se folosi in mod normal de aceasta. Prin emiterea acestor certificate de urbanism nelegale si contradictorii, P. M. C.-N. si echipa sa au restrans atributele dreptului de proprietate asupra terenului, impiedicandu-l sa-l folosească potrivit vointei sale, si anume in scopul construirii pe acesta. A., deoarece, de emiterea certificatului de urbanism este conditionata emiterea autorizatiei de construire, asa cum rezulta din dispozitiile Legii 50/1991. De asemenea, prin art. 29 din L 350/ 2001 se consacra expres caracterul obligatoriu al certificatului de urbanism.
Din aceste texte legale se desprinde concluzia ca, in ciuda caracterului informativ al certificatului de urbanism, acesta este un act premergator obligatoriu pentru obtinerea autorizatiei de construire. N. acestuia, sau eliberarea lui astfel incat sa aduca atingere vreunui drept recunoscut de lege, da posibilitatea titularului dreptului sa se adreseze instantei de judecata pentru anularea certificatului de urbanism nelegal si obligarea celor vinovati la plata de despagubiri.
In considerarea tuturor celor mai sus mentionate, solicită admiterea recursului asa cum a fost formulat.
Deliberând asupra recursului declarat prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1577 din 19 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul V. S. V. în contradictoriu cu pârâtul P. MUN.C.-N.
A fost anulat certificatul de urbanism nr. 6.(...).
Pârâtul a fost obligat la eliberarea unui nou certificat de urbanism care să permită efectuarea lucrărilor solicitate conform UTR L3A unde se încadrează imobilul potrivit PUG și la plata cheltuielilor de judecată de 508,6 lei către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut faptul că reclamantul a înregistrat cererea cu nr.90176 în (...) pentru eliberarea unui certificat de urbanism având obiectivul locuințe și spațiu comercial S+P+2E, pe terenul situat în C. N. str. F. nr. 14 - 16, depunând memoriu tehnic și documentația solicitată de prevederile art.6 din Legea 50/1991.
În urma acestei cereri a fost emis certificatul de urbanism 6169 din (...) de către P. M.-N., pentru imobilul situat în C.-N., str. F. nr.14-16, nr. CF 1.,
1., 1., nr.topo.22164/14/2; 22164/14/(...)4/15/1; 22164/16/1.
Certificatul de urbanism a evidențiat că regimul juridic tehnic și economic al imobilului se încadrează parțial în UTR L3A și parțial în UTRV7 astfel că nu poate fi utilizat în scopul declarat pentru construire locuință și spațiu comercial până la finalizarea proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată întrucât pe parcelele cu nr. top.22164/(...)4/14/(...)4/15/1;
22164/16/1 există edificată o construcție fără autorizație care face obiectul acestor procese.
S-a mai reținut că între părți au existat mai multe procese dintre care cel soluționat prin sentința civilă 1. care a stabilit că zona pentru care s-a solicitat și certificat de urbanism contestat este încadrat în UTRL3A, astfel că a anulat certificatul de urbanism 4. eliberat de primarul M.-N. și a obligat pârâtul la eliberarea unui nou certificat de urbanism. Prin decizia civilă 1. pronunțată în același dosar cu nr. (...) s-a modificat sentința în sensuladmiterii doar în parte a acțiunii formulate de reclamant, anulându-se certificatul de urbanism și respingându-se cererea pentru capătul de cerere privind eliberarea unui nou certificat de urbanism corespunzător UTR L3A. S-a constatat că sunt reale susținerile pârâtului P. M. C.-N. cu privire la edificarea de către reclamant a unei construcții fără autorizație de construire, însă aceasta afectează potrivit actelor depuse, doar o parte din terenul pentru care s-a solicitat certificatul de urbanism contestat. Soluționarea acestor cauze nu afectează prezenta cauză deoarece instanțele care au fost sesizate urmează să stabilească dacă acea construcție va fi desființată sau nu, făcând aplicarea prev. art.37 alin.5 și 32 alin.1 lit.a sau b din Legea nr.50/1991. S-a apreciat că nu se poate susține că prin prezentul certificat de urbanism se dorește ocolirea prevederilor legale întrucât certificatul de urbanism s-a solicitat pentru o construcție nouă S+P+2E astfel că autoritatea competentă trebuie să verifice conținutul documentației potrivit art.30 din Regulamentul pentru aplicarea Legii
50/1991.
Prin decizia nr. 2. a C. de A. C. s-a modificat în parte sentința menționată, reținându-se că, din conținutul certificatului de urbanism nr.
6.(...) a cărei anulare s-a dispus de către instanța de fond, autoritatea emitentă a menționat că acest certificat „ nu poate fi utilizat în scopul declarat pentru construirea locuință și spațiu comercial, până la finalizarea proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată și pronunțarea sentințelor definitive și executorii, întrucât pe parcelele cu nr. top
22164/(...)4/14/(...)4/15/1 și 22164/16/1 există edificată o construcție fără autorizație, care face obiectul acestor procese.
În opinia C., această motivare nu se circumscrie unui refuz justificat de elaborare a unui certificat de urbanism, astfel că numai această motivare nu poate paraliza demersul reclamantului intimat, în măsura în care, sunt respectate celelalte norme de urbanism.
Se reține de către curte ca fiind reale afirmațiile făcute de recurent cu privire la existența litigiilor în care se discută legalitatea edificării unei construcții pe aceleași parcele, dar hotărârile judecătorești ce se vor pronunța în aceste cauze vizează exclusiv construcția existentă.
Numai existența construcției neautorizate, fără o justificare în sensul că amplasarea, dimensiunile, suprafața liberă de teren etc., nu permit, potrivit normelor de urbanism, să mai fie autorizată o altă construcție de genul celei solicitate a se construi, nu mai poate fi opusă intimatului, în soluționarea cererii sale.
Prin urmare, Curtea a apreciat că nelegalitatea certificatului de urbanism nr. 6.(...), rezultă din faptul că motivarea făcută de autoritatea administrativă se bazează exclusiv pe o stare de fapt, fără raportare la normele de urbanism specifice zonei.
Din conținutul certificatului de urbanism anulat de către instanță reiese că autoritatea emitentă a menționat că acest certificat „ nu poate fi utilizat în scopul declarat pentru construirea locuință și spațiu comercial, până la finalizarea proceselor aflate pe rolul instanțelor de judecată și pronunțarea sentințelor definitive și executorii , întrucât pe parcelele cu nr. topo 22164/(...)4/(...)4/16/1, există edificată o construcție fără autorizație , care face obiectul acestor procese.";
Pentru a constata dacă răspunderea materială a pârâților poate fi antrenată în condițiile art. 16-19 din Legea 554/2004, coroborat cu art. 998
- 999 Cod civil, trebuie să se verifice dacă din sentința civilă nr.1. a T. C. și
D. civilă nr. 2. a C. de A. pot fi desprinse elementele constitutive alerăspunderii administrative patrimoniale a autorităților publice pentru pagubele materiale si morale cauzate prin emiterea unui act administrativ nelegal.
In conformitate cu aceasta formă a răspunderii administrative, condițiile de îndeplinit pentru antrenarea ei sunt, după cum se cunoaște:
1. Actul atacat sa fie nelegal
În acest sens, S. nr. 1. a T. C. si D. nr. 2. a C. de A. C. au statuat în sensul anulării actului administrativ constatat ca nelegal, respectiv certificatul de urbanism nr.6. (...) emis de paratul P. M. C.-N.
2. Actul atacat sa fi cauzat prejudicii materiale si/sau morale
Sub acest aspect, susținerile recurentului sunt întemeiate doar în parte în sensul că se pune problema dovedirii existentei prejudiciului și nu doar a cuantificării acestuia, chiar dacă actul administrativ a fost declarat nelegal.
Caracteristicile pe care prejudiciul trebuie să le întrunească sunt: să fie direct, cert, să fie produs sau să fie previzibil a se produce.
Recurentul reclamant a solicitat obligarea la plata de despăgubiri materiale reprezentând chiria neîncasată și dobânzile aferente pe care le-ar fi putut percepe asupra spațiilor edificate în temeiul autorizării.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că prejudiciul invocat nu este probat cu date certe, respectiv cu eventuale contracte de închiriere.
Chiar dacă metoda estimării unor venituri viitoare din chirii poate fi luată în considerare, în anumite condiții, pentru stabilirea despăgubirilor, trebuie avut în vedere faptul că, potrivit art. 6 alin. 1 si 2 din L 50 / 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, certificatele de urbanism sunt acte de informare necesare dar nu suficiente pentru eliberarea autorizațiilor de construcție.
Cu privire la prejudiciul moral adus reclamantului, instanța constată că prin emiterea unui certificat de urbanism ulterior anulat, autoritatea administrativă a creat o stare de neîncredere, suspiciune, frustrare din partea reclamantului căruia i-au fost întârziate planurile de afaceri pe o perioadă apreciabilă.
Termenul de daune morale sau prejudiciu moral sugerează o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusă acelor valori sau atribute ale individului care îi definesc personalitatea.
Dintre aceste valori au fost reținute, printre altele, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum si alte valori similare.
Prejudiciul în discuție, neavând conținut economic, nu poate fi evaluat in bani.
De asemenea, spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, in privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite , va aprecia o anumită sumă globală care să completeze prejudiciul moral cauzat.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, acesta include o doza de aproximare, dar instanța trebuie să aibă in vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel in cauză pe un plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura in care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii apare însă necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin C. i-au fost afectate.
E.luarea prejudiciului moral produs și, pe cale de consecință, stabilirea cuantumului daunelor morale prezintă în speță un grad de dificultate sporit, tocmai datorită circumstanțelor mai puțin obișnuite ale cauzei.
Drept consecință, revine instanței judecătorești sarcina de a dispune potrivit probatoriului administrat masurile reparatorii adecvate.
Pentru acordarea daunelor morale trebuie dovedite prin orice mijloc de probă pretențiile reclamantului, prejudiciul moral suferit si legătura de cauzalitate dintre acțiunea sau inacțiunea pârâtului și impactul negativ atât în plan personal cât și în plan profesional asupra reclamantului.
Sub aspectul cuantumului acestuia, trebuie avut în vedere faptul că daunele morale nu pot fi acordate în mod excesiv, neavând rolul unor amenzi și neputând duce la o îmbogățire nejustificată a persoanei vătămate, având doar un rol compensator.
Tocmai de aceea, Curtea apreciază că suma de 10.000 lei, acordată cu titlu de daune morale, este suficientă pentru a repara prejudiciul cauzat reclamantului prin anularea actului administrativ.
3. Legătura de cauzalitate dintre actul administrativ nelegal si prejudiciu
Si aceasta condiție este îndeplinita întrucât starea de insecuritate și disconfort a reclamantului au fost generate în mod direct prin emiterea unui certificat de urbanism nelegal ce a fost ulterior anulat prin instanța.
4. Culpa autoritătii publice si a functionarilor
Cată vreme prin S. civila nr. 1. 2008 a T. C., certificatul de urbanism nr. 6. a fost anulat iar autoritatea emitenta a fost obligata la eliberarea unui alt certificat de urbanism, obligație căreia nu i s-au conformat nici pana in prezent, vinovăția autorității este evidentă.
Statuând asupra obligației autorității emitente a actului -P. mun. C.-
N. de a repara prejudiciul moral cauzat reclamantului prin emiterea unui certificat de urbanism nelegal, O problemă ce se mai impune a fi lămurită este aceea a calității procesuale pasive a M..
Literatura de specialitate a statuat în sensul că autoritățile publice au, în principiu, calitate de pârât în litigiile de contencios administrativ, ele fiind emitentele actelor administrative nelegale însă numai alături de persoana de drept public atunci când se solicită și despăgubiri
Acesta este motivul pentru care Curtea a apreciat că obligarea la plata daunelor morale trebuie pusă în sarcina primarului dar și a Mun. C.-N.
Față de aceste împrejurări, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de V. S. V. împotriva sentinței civile nr. 3095 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o va modifica în parte în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților M. C.-N. și P. mun. C.-N. și va obliga pe pârâții M. C.-N. și P. mun. C.-N. la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 10.000 lei, daune morale.
Vor fi respinse restul pretențiilor reclamantului.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate respectiv obligarea reclamantul la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei B.
C.
În baza art. 274 alin 3 Cod proced. civilă, Curtea va obliga pe pârâții
M. C.-N. și P. mun. C.-N. la plata în favoarea reclamantului, a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de V. S. V. împotriva sentinței civile nr. 3095 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe are o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților M. C.-N. și P. mun. C.-N.
Obligă pe pârâții M. C.-N. și P. mun. C.-N. la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 10.000 lei, daune morale.
Respinge restul pretențiilor reclamantului. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă pe pârâții M. C.-N. și P. mun. C.-N. la plata în favoarea reclamantului, a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, (...).
Red.M.H./dact.L.C.C.
3 ex./(...) Jud.fond: A. M. B.
| ← Decizia civilă nr. 3667/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 10/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
