Decizia civilă nr. 2990/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 2990/2011
Ședința 5 septembrie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P. GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele P. E. și T. O., împotriva încheierii f.n. din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalului
C., cauza privind și pe intimații P. MUN.C. N., P. T. și P. M., având ca obiect suspendarea autorizației de construire nr. 428/(...), până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. (...).
La apelul făcut în cauză s-a prezentat recurenta T. O., asistată de avocat N. S., în substituire avocat G. S. I., care se prezintă și pentru intimata P. E., și pentru intimații P. T. și P. M., avocat H. G., lipsă fiind intimatul P. MUN.C. N.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul intimaților P. T. și
P. M., depune la dosar memoriul ce cuprinde motivle de recurs ce face obiectul dosarului nr. (...) și decizia nr. 1873 din 10 mai 2011, pronunțată în acel dosar, pentru ca instanța să aibă posibilitatea se observe identitatea dintre recursul declarat în dosarul nr. (...) și prezentul recurs, fiind o identitate și de conținut și de obiect, arată că, nu este o excepție de procedură, dar depune înscrisurile în argumentarea poziției procesuale deja exprimate și arată că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Reprezentantul recurenților arată că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului formulat în cauză.
Reprezentantul recurentelor solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat. În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate invocată impropriu solicită respingerea ei, susținând că, s-ar fi putut cel mult invoca excepția autorității de lucru judecat, însă temeiul juridic al acelei cererii este art. 14 demarate în timpul procedurii prealabile, iar al prezentei cererii, demarate după declanșarea procedurii judiciare este art. 15 din L. nr. 5. și se solicită suspendare până la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Arată că, a susținut de 4 oi cererea de suspendare, în condițiile în care s-a construit la distanța de 1,9 m de la casa vecinilor, nu există un PUD, nu există un HCL pentru derogarea de la distanța de 1,9 m. A. de construire ar trebui suspendată până când instanța de fond se va pronunța pe legalitatea ei. În ceea ce privește cazul bine justificat, într-o decizie de speță Î.C.C.J. spune că, instanța de fond poate să facă o analiză sumară a motivelor invocate. Împrejurarea de fapt, deși intimaților P. li s-a autorizat o extindere aceștia au demolat și au făcut o construcție de la "; 0 "; . Faptul că, s-a construit la
1,9 m de recurente, în condițiile în care în certificatul de urbanism se prevedeau minim 5 m și nu există un PUD pentru derogare, li se aprobă o distanță ca și la imobilele de la nr. 2 și 4, dânșii fiind la nr. 6, dar nu se spune la ce distanță. Regula zonei fiind interpretată, intimații au încercat să atragă în favoarea lor regula din zona respectivă, potrivit imobilelor de la 2 și
4, regula zonei nefiind aplicabilă în speță, în zonă sunt case cuplate, aceasta fiind regula zonei nu apropierea de 1,9 m cum încearcă să demonstreze părțile adverse. S-a obținut avizul de la P. printr-o fraudă, semnăturile fiind de la vecini cu care construiesc cuplat, nu cei din litigiu. PUD-ul intimaților P. fiind de 0,86 nu de 0,6, pentru că, în realitatea este altfel, nu există un PUD ci o adresă nr. 177695/2008 a Comisiei de urbanism și H. nr. 8. care stabilește anumite derogări în zonă. Sunt elemente care creează o imagine de ansamblu, în speță fiind vorba de o clădire de 10 m înălțime cu 13 geamuri față de vecini, care nu mai au nici o intimitate. În ceea ce privește paguba, s- a susținut că, nu am dovedit-o, ori paguba iminentă astfel cum prevede textul de lege, nu trebuie dovedită ci afirmată. Este clar că, valoarea imobilului va scădea, se distruge gradul de însorire și de iluminarea naturală, va dispărea intimitatea și viața personală. S. că, se judecă de 9 luni, autorizația producând efecte în continuare, făcându-se lucrări la interior și la exterior, dar poate produce efecte și pentru înscrierea în cartea funciară.
Reprezentantul intimaților P. solicită respingerea recursului, și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinare. S. că, chiar astăzi este termen pentru fondul cauzei, argumentele expuse de către reprezentantul părții adverse privesc fondul cauzei și nu cererea de suspendare. A. de construire nr. 4. a fost emisă în favoarea intimaților P. în condiții de legalitate, fiind executorie. În dosarul de fond se va face probațiune. Art. 14 alin. 6 prevede că, în condițiile în care sunt formulate mai multe cereri de suspendare, intervine inadmisibilitatea, motiv pentru care a depus la dosar memoriul de recurs din dosarul nr. (...), și așa cum a susținut și adversarul său este a patra oară când se pun concluzii pe fond și nu pe cererile întemeiate pe L. nr. 5., în ceste condiții în temeiul art. 14 alin. 6 cererea este inadmisibilă.
Curtea pune în discuția reprezentantului intimaților P., aspectul referitor la faptul că, s-a susținut că, cererile au temeiuri juridice diferite, respectiv art. 14 și 15 din L. nr. 5..
Reprezentantul intimaților P. susține, că sunt exact aceleași motive și aici și în dosarul nr. (...), legiuitorul spunând că, se poate face o nouă cerere dacă sunt elemente noi. În 2005 parcele de termen în acea zonă erau de 400 mp, astfel a fost adoptat H. nr. 8. pentru a se pute construi în zonă. La fila
44 din dosarul de fond există depus Planul de urbanism vizat ce poată mențiunea că, este anexă la adresa nr. 1. din (...) și nu a fost nevoie nici de PUD și nici de P. S-a susținut că, nu s-a respectat PUD și că, acesta ar fi de
0,9 și nu de 0,6 și că, avizul emis de C. de M. nu este legal. S. că, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14, s-au invocat aspecte ce țin de fondul cauzei, care urmeză a fi discutate pe fondul cauzei. Nici condițiile referitoare la paguba iminentă, imobilul este în spatele imobilelor înspre vest nepunându-se problema gradului de însorire, fiind o construcție nouă careduce la sporirea valorii zonei și a terenului reclamanților. C. recurentele au solicitat două certificate de urbanism pentru edificarea unui imobil mai aproape de intimați P. În concluzie solicită respingerea recursului și menținerea soluției date de instanța de fond cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
În replică reprezentantul recurentelor, susține că, pe fond se administrează proba cu expertiza și că autorizația de construire a fost obținută în fals de intimații, li s-a cerut acordul vecinilor ( recurentelor) și au dus acordul vecinilor cuplați nu al recurentelor. S-a susținut că și recurentele au cerut eliberarea unor certificate de urbanism pentru edificarea unui imobil mai aproape de intimații P., dar nu li s-a aprobat, trebuind să facă PUD, nu s-a mers pe regula zonei.
C U R T E A
Prin încheierea f.nr. din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., s-a respins cererea formulată de reclamante privind suspendarea autorizației de construire nr.428/(...).
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la cazul bine justificat, reclamantele au făcut o expunere a elementelor care vizează fondul cauzei, or această condiție nu poate fi argumentată prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, deoarece aceste motive presupun cercetarea în profunzime a fondului și nu se circumscriu condiției prev.de art.14 din L. nr.5..
Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute ca atare în cerere.
În speță, reclamantele nu au produs nici o probă sub acest aspect, limitându-se la a afirma doar că le-a fost încălcat dreptul la viața privată și au suferit un prejudiciu material prin diminuarea valorii proprietății lor, în condițiile în care și alte imobile vecine sunt amplasate sub limita de 5 m față de imobilul reclamantelor, iar o eventuală diminuare a valorii proprietății nu poate avea ca și cauză exclusivă construcția edificată de către pârâți, în condițiile date, de notorietate fiind declinul pieței imobiliare în general.
Așa cum au arătat și pârâții, reclamantele au mai formulat anterior o cerere de suspendare a autorizației nr.428/(...), care a format obiectul dosarului nr.(...) al Tribunalului C. și care a fost respinsă prin SC nr.203/(...). Reclamantele nu au invocat alte motive, prezenta cerere de suspendare bazându-se pe reiterarea acelorași motive expuse în prima cerere, contrar disp.art.14 al.6 din L. nr.5..
În virtutea considerentelor de fapt și de drept invocate, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a autorizației nr.428/(...), nefiind îndeplinite în mod cumulativ condițiile prev. de art.14 al.1 din L. nr.5..
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamantele solicitând admiterea acestuia și modificarea încheierii atacate în sensul de a se dispune suspendarea autorizației de construire nr.428/(...) emisă de P. municipiului C.-N. pentru efectuarea lucrărilor de extindere, etajare și mansardare a imobilului situat în C.-N., str.Silviu Dragomir nr.6, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr.(...).
În motivele de recurs se arată că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Invocă, de asemenea, și prevederile art. 304 ind. 1 Cod Proc Civ, solicitând instanței de recurs să examineze cauza sub toate aspectele.
Recurentele arată că în conformitate cu prevederile art. 14 din Lg. 5., suspendarea executării unui act administrativ impune întrunirea în mod cumulativ a doua condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită. Este rara îndoială, însă, că aceste conditii se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre "caz bine justificat", fara a exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre „. pagubei", în absența caracterului "bine justificat" al cazului.
Se arată că analizând cererea prin prisma îndeplinirii celor două condiții cerute de lege, prima instanța comite două erori de apreciere și logică juridică, erori care au condus în final instanța spre soluția respingerii în mod netemeinic și nelegal a cererii noastre.
1. Asupra cazului bine justificat
Prima instanță reține că în privința cazului bine justificat au fost invocate doar motive care țin de legalitatea actului administrativ or această condiție nu poate fi argumentată cu elemente care țin de fondul cauzei întrucât astfel s-ar antama fondul cauzei.
Pornind de la definiția pe care art. 2 alin 1 lit. t din Lg. 5. o dă cazului bine justificat, respectiv acele împrejurări de fapt și de drept, care sunt de natura să creeze o îndoiala serioasa în privinta legaIitătii actului administrativ, concluzia la care ajunge prima instanță este de neînțeles și pune practic recurentele în imposibilitatea de a dovedi această primă cerință sau de a o dovedi foarte greu.
Pornind de la faptul că legalitatea actului administrativ presupune conformitatea actului administrativ cu legea, îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ apare ori de câte ori sunt semnalate neconcordanțe între act și lege, iar existența acestor neconcordanțe impun suspendarea executării actului și asigurarea unei judecăți efective, cu evitarea unor prejudicii în sarcina persoanelor direct implicate.
Recurentele arată că în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de
Casație și Justiție într-o decizie de speță, în care se arată că îndoiala asupra legalității actului administrativ se extrage tocmai din aspectele de nelegalitate evidențiate de reclamant (desigur că toate aspectele trebuie să fie confirmate de actele de la dosarul cauzei).
Precizează că, primei instanțe nu i s-a solicitat să se pronunțe în cadrul cererii de suspendare a autorizației de construire cu privire la legalitatea actului administrativ ci doar, prin cercetarea sumară a actelor de la dosarul cauzei și a aspectelor de nelegalitate invocate de subsemnatele, să ajungă la concluzia existenței unei îndoieli de legalitate care să permită admiterea unei cereri de suspendare, desigur cu îndeplinirea celeilalte condiții a pagubei iminente.
Mai mult decât atât, arată că au dovedit și existența unor inconsecvente serioase de rationament ale autorității emitente având în vedere că dacă beneficiarilor P. li s-a permis aproprierea la o distanță de
1,90 m de limita posterioară de proprietate prin aplicarea regulii zonei, pentru recurente această regulă nu s-a mai aplicat solicitându-li-se prin certificatele de urbanism depuse la dosarul cauzei respectarea unei distanțe de minim 5 m (iar pentru derogare realizarea unei documentații PUD, PUZ).
Chiar și acest simplu argument era suficient pentru crearea unei îndoieli asupra actului administrativ, fără a fi necesară analizarea celorlalte.
Analizând însă sumar și celelalte aspecte sesizate, prezumția de legalitate a actului administrativ este serios pusă la îndoială, întrucât:
1. Se depășește CUT -ul max. de 0,6 pentru P+ 1 stabilit de RLU și C. de U. nr. 1., în P. de autorizare fiind mentionat un CUT de 0,89 .
Construcția pârâților P. are un regim de înălțime de D+P+E+M. astfel că autorizația de construire nu putea fi emisă decât pentru un CUT de max.
0.6 iar nu pentru un CUT de 0.89 conform P.ui de autorizare.
Mai mult decât atât, CUT-ul real are o valoare de peste 1.01, însă stabilirea acestei valori presupune o cercetare mai complexă, care urmează a se realiza în cadrul litigiului de anulare a autorizației de construire.
2. A. de construire nu respectă retragerea de minim 5 m fată de limita posterioară a parcelei, autorizând executarea construcției la o distanță de
1,9 m față de limita posterioară și implicit față de proprietatea recurentelor.
De asemenea, având în vedere că vechea casă a pârâților P. era amplasată la o distanță de 6 m față de limita posterioară, față de vechiul amplasament noua constructie s-a extins spre partea posterioară cu o suprafată ce depășește suprafata de 12 mp construiti la sol permisă de RL U și C. de U.
Potrivit RLU și C.ui de U. 1. pentru subzona L4b: retragerea clădirilor față de limita posterioară este de jumătate din înălțimea la cornișă dar nu mai puțin de 5 m.
- Retragerea fata de limita posterioara a parcelei va fi determinata de aliniamentul posterior al lotizarii care va putea fi depasit numai pentru extinderi in suprafata de maxim 12.0 mp. construiti la sol si numai in cazul in care distanta fata de limita posterioara va ramane egala cu jumatate din inaltime dar nu putin de 5.0 metri.
Emiterea autorizației de construire s-a făcut cu încălcarea acestor minime condiționări, fiind un act vădit nelegal, depășirea indicatorilor urbanistici nefiind încuviințată printr-o documentație de urbanism (PUZ, PUD) aprobată,
Condiționările impuse de regimul tehnic prevăzut în RL U și C. de U. formeaza un ansamblu de valori obligatorii in autorizarea executarii constructiilor, de care orice proprietar si orice arhitect trebuie sa tina cont,
și mai mult decât atât obligatorii pentru autoritatea emitentă care nu poate face abstracție de ele în eliberarea autorizației de construire.
Specific Subzonei L4b, astfel cum rezultă din chiar nota din RLU aferentă acestei subzone, este faptul că este o zonă protejată tocmi datorită nivelului înalt de locuire, motiv pentru care toate dimensiunile loturilor precum și regulile după care au fost realizate inițial rămân și astăzi valabile.
3. Obținerea avizului nr. 238/(...) al Direcției pentru Cultură, Culte ȘI
Patrimoniu Cultural s-a făcut în mod nelegal :
- inițial prin adresa nr. 1. mai 2009 li s-a respins eliberarea avizului tocmai pentru motivul că pe fundul de parcelă nu se respecta distanța minimă de 5 m, în proiect fiind prevăzută o distanță de 1,9 m.
- ulterior s-a emis avizul favorabil întrucât proiectantul beneficiarilor ar fi prezentat în C. M. acordul vecinilor pentru aproprierea la 1,9 m.
Reclamantele-recurente arată că nu și-au dat niciodată un astfel de acord, aspect confirmat prin adresa nr. 577/(...) de C. M., beneficiarii depunând cu rea-credință un acord al numiților C. P. și C. I. (vecinii din partea laterală dreapta cu care beneficiarii au casele în regim cuplat)
Este așadar evident că la baza emiterii autorizației de construire stă un act nelegal (avizul 238/2009), fapt care atrage implicit și nelegalitatea autorizației.
4. În ceea ce privește avizul nr. 4904/2005 aprobat prin HCL 8. prin care s-a stabilit că: «în cazul zonelor închegate urbanistic, în care se evidențiază o regulă de amplasare pe parcelă și un tip de volumetrie a construcțiilor: adosatunei laturi a terenului sau în regim de construire cuplat - această regulă va fi preluată pe cât posibil și de noile construcții» arătă următoarele:
Caracteristica zonei este cea de locuințe cuplate amplasate la o distanță de minim 5 m față de limita posterioară, astfel că aceasta este regula zonei care trebuia să fie luată în considerare. De altfel, construcția veche a pârâților astfel era amplasată pe parcelă.
Tot acest aviz prevede că în astfel de situații (regula zonei) condițiile de construire vor fi mentionate direct în C. de U., fără a se mai solicita avizul
CT..
Or condițiile de construire menționate în C. de U. sunt cele indicate mai sus, specifice zonei L4b, cu un CUT de max. 0,6 și o retragere obligatorie față de limita posterioară de minim 5 m.
5. Adresa nr. 177695/100618/43/19.l1.2008 a Comisiei Tehnică de A. a T. și U. prin care s-a constatat adevcarea amplasamentului propus de beneficiarii autorizației de construire, acest amplasament aliniindu-se cu cele două case vecine de la nr. 2 și 4 (regula zonei conform HCL 8.).
Această adresă, care nu poate fi considerată un act administrativ, nu suplinește documentația de urbanism (PUZ) solicitată de lege astfel că pe acest act nu se poate întemeia legalitatea autorizației de construire.
De asemenea, clădirea de la nr. 2 are o retragere de 5 m, doar casa de la nr. 4 având o retragere mai mică. Ca atare, regula zonei nu poate fi stabilită de o singură casă ci de majoritatea caselor din zonă care au o retragere legală de 5 m.
Având în vedere toate aceste considerente, apreciem că se poate constata că asupra autorizatiei de construire emisă în favoarea beneficiarilor
P. există o îndoială de legalitate, astfel că este îndeplinită cerința cazului bine justificat, soluția primei instanțe fiind vădit netemeinică și nelegală.
În privința pagubei iminente Tribunalul a apreciat că recurentele nu au produs nici o dovadă din care să rezulte paguba iminentă, ci s-au limitat la a afirma atingerile aduse dreptului la viață privată și scăderea valorii proprietății.
Noțiunea de pagubă iminentă este definită de art. 2 lit Ș din Lg. 5. ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență.
Se poate observa din această definiție că nu se soli cită a fi în prezența unui prejudiciu efectiv, ci doar a unui prejudiciu previzibil, iminent, care impune luarea unei măsuri de suspendare urgente menite tocmai a opri producerea unui astfel de prejudiciu.
Fiind vorba despre o împrejurare viitoare, iminentă este cert că este vorba despre un aspect pe care nu îl poți dovedi ci doar afirma. D. s-ar putea dovedi prejudiciul suferit de reclamante atunci am fi în prezența unui pagube deja produse care nu ar mai impune măsura suspendării ci eventual a readucerii părților în situația anterioară.
Ca atare, este cert că ne găsim în prezența unei erori de raționament juridic din partea primei instanțe, hotărârea acesteia fiind netemeinică și nelegală.
Prejudiciul material viitor și previzibil asupra construcției recurentelor constă în faptul că proprietatea acestora va fi expusă unor consecințe negative prin construirea - la o distanță de doar 1,90 m a construcției de aproape 10 m a pârâților P. (afectarea gradului de însorire, de iluminarenaturală, umbrirea și deteriorarea construcției noastre, scăderea valorii proprietății). Tinând cont că noua construcție a pârâților se ridică până la o înălțime de aproximativ 10 si este situată la o distanță de numai 1,90 m de limita de proprietate, aceștia vor avea o viziune completă și continuă asupra întregii noastre proprietăți până în str. Z. Bârsan, aducându-se atingere dreptului nostru la viată privată și la intimitate, departe de ochii vecinului.
Toate aceste efecte negative au fost anticipate și de realizatorii RLU care le-au menționat în chiar nota de fundamentare a subzonei L4b.
Imbunătățirea condițiilor de viață a pârâților P. nu se poate face în detrimentul nostru, întrucât fiecare proprietar are dreptul la o locuință convenabilă (Dec. Civ. nr. 1977/2009 a Curții de A. C.)
Totodată, în ipoteza continuării lucrărilor există posibilitatea finalizării acestora înainte ca instanța să se pronunțe asupra conformității autorizației cu prevederile legale, iar în cazul în care instanța va anula actul, aceasta ar rămâne fără un efect practic.
Prin urmare, o justă repartizare a riscurilor și cheltuielilor litigiului se poate realiza numai prin suspendarea executării actului atacat, pentru ca instanța investită cu acest demers să poată pronunța o hotărâre efectivă, de natură să tranșeze în mod concret litigiul.
Așadar prejudiciul poate fi atât material, cât și procesual, adică cel susceptibil de a pune partea reclamantă într-o situație dezavantajoasă din punct de vedere procesual în litigiul de fond, cum ar fi de exemplu , crearea unei situații juridice noi prin executarea actului administrativ, prin generarea viitoare a unor noi drepturi care nu există la momentul plângerii prealabile și care ar impune reclamantului noi demersuri (spre exemplu un proces de demolare a construcției nelegale).
Recurentele arată că în acest sens s-a pronunțat și Curtea de A. C. în decizii de speță similare din care amintim doar Dec. Nr. 1526/2007 și Dec.
7623/2007 apreciindu-se că echilibrul și salvgardarea drepturilor părților impune suspendarea executării actului administrativ.
Solicită instanței de recurs a constata faptul că posibilitatea suspendării executării actelor administrative unilaterale individuale sau normative este consacrată și de documente emise de organisme internaționale în condiții similare cu reglementarea prevăzută de art. 14 din legea contenciosului administrativ, Recomandarea R 89 /08 din 13 septembrie 89 a Comitetului de M.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul-intimat P. municipiului C.-
N. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință, menținerea ca legală a încheierii Tribunalului C., invocând faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii de suspendare în sensul respingerii acesteia, reținând că, în privința cazului bine justificat, au fost invocate motive care țin de legalitatea actului administrativ, iar în privința pagubei iminente nu au fost produse dovezi care să susțină afirmațiile reclamantelor.
Pârâții-intimați P. T. P. și P. M. S. au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat, în primul rând ca fiind inadmisibil, iar în doilea rând ca nefondat și în consecință, menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat de către reclamantele P. E. și T. O. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit art.14 alin.1 din L. nr.5., în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, suspendarea unui act administrativ individual presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.14 alin.1, întrucât cele două condiții se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.
1. Curtea constată că prezenta cerere de suspendare este fundamentată de către reclamante pe prevederile art.15 din L. nr.5..
Deși aparent identică cu cererea soluționată la data de 14 ianuarie
2011, prin sentința civilă nr.203, Curtea constată că nu se poate vorbi despre existența autorității de lucru judecat întrucât ipoteza normei legale instituite prin art.1201 C. civ. nu este întrunită, identitatea de obiect și cauză nefiind prezente.
Apoi, excepția inadmisibilității prezentei cereri (și nu a recursului promovat cum eronat susțin intimații) în raport de prevederile art.14 alin.6 din L. nr.5. nu este fondată.
Potrivit dispozițiilor legale enunțate, nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.
Evident că legiuitorul a avut în vedere ipoteza cererilor de suspendare succesive pentru care se poate opune puterea de lucru judecat, însă, în speță, prezenta cerere nu întrunește aceste elemente obligatorii astfel că excepția invocată este nefondată și urmează a fi respinsă.
2. Din probele administrate în cauză, Curtea reține că instanța de fond a reținut greșit că ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin dispozițiile legale enunțate nu este întrunită.
Astfel, reclamantele afirmă că, în ceea ce le privește, cazul bine justificat este susținut de existența unor indicii temeinice de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare o solicită, întreaga construcție juridică pornind de la împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, a abuzului autorității, a atitudinii acesteia, etc.
Reclamantele au arătat prin chiar conținutul acțiunii în contencios administrativ că la emiterea autorizației de construire nr.428/(...) au fost nesocotite o serie de prevederi legale în măsură să pună sub semnul îndoielii legalitatea prezumată a actului administrativ.
Cercetând aparența dreptului prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că la data emiterii actului administrativ contestat, pârâții nu au respectat exigențele legale impuse întrucât nu s-a făcut dovada faptului că există acordul tuturor vecinilor lipsind chiar cel al reclamantelor, D. J. pentru Cultură și Patrimoniu Național C., prin adresa nr.577/2010 (f.18) evidențiind aceste lipsuri; apoi, cu privire la încadrarea construcției pe parcela existentă s-a arătat de către aceeași autoritate că este necesar a fi respectate prevederile RLU aferent PUG C., proiectul prezentat nefiind corespunzător. Mai mult, deși în principiu, autoritatea pârâtă susține că pentru emiterea actului administrativ contestat al pârâților nu mai era necesară obținerea vreunei derogări prin PUD sau PUZ, aceeași autoritate a impus reclamantelor obligativitatea obținerii unor acte administrative suplimentare pentru realizarea aceluiași scop: edificarea unei construcții în aceeași zonă cu construcția pârâților.
Se poate conchide, așadar, că reclamantele au adus suficiente elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cere a fi îndeplinită cumulativ, respectiv cazul bine justificat astfel cum este acesta definit prin dispozițiile L. nr.5..
Cât privește paguba iminentă, Curtea va constata că potrivit art.2 lit.ș din L. nr.5., prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Rezultă, așadar, că pentru a fi în prezența pagubei iminente, în înțelesul legii, nu este necesar un prejudiciu efectiv, ci doar unul previzibil, iminent, care impune luarea unei măsuri de suspendare urgente menite a împiedica producerea unui astfel de prejudiciu.
În speță, prejudiciul material viitor și previzibil asupra construcției recurentelor constă în faptul că proprietatea acestora va fi expusă unor consecințe negative prin construirea la o altă distanță decât cea prevăzută în PUG fiind posibil ca gradul de însorire, de iluminare naturală, umbrirea, etc. să fie afectate. Apoi, edificarea noii construcții în modalitatea dorită de pârâți, situată la alte limite decât cele ale zonei, cu mai multe geamuri către proprietatea reclamantelor sunt în măsură să aducă o atingere dreptului reclamantelor la viată privată și la intimitate, departe de ochii vecinului, cunoscut fiind că îmbunătățirea condițiilor de viață a pârâților P. nu se poate face în detrimentul altor persoane întrucât fiecare proprietar are dreptul la o locuință convenabilă.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia că toate aceste situații sunt de natură a argumenta cazul bine justificat precum și paguba iminentă apreciat ca circumscrise noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, noțiune consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a U. E.
Așadar, Curtea va constata că, analizând sumar aparența dreptului, în conformitate cu prevederile art. 15 din L. nr.5., situațiile de fapt și de drept evidențiate sunt în măsură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat în măsură să justifice adoptarea măsurii suspendării acestuia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va admite, va modifica hotărârea recurată în sensul că va admite cererea formulată și va dispune suspendarea autorizației de construire contestată până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantele P. E. și T. O. împotriva sentinței civile f.nr.din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că admite cererea de suspendare a autorizației de construire nr.428/(...) până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. C. M. S. C. P. V. D.red.M.S./A.C.
2 ex. - (...)jud.fond.C. C.
| ← Decizia civilă nr. 5/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 778/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
