Decizia civilă nr. 3047/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3047/2011
Ședința publică din data de 07 S. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta I. D. împotriva sentinței civile nr. 4409 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, achitată cu chitanța nr. 1461219 din (...), aflată la fila 2 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin S. civilă nr. 4409 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins cererea de suspendare și s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de I. D., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect anularea Dispoziției P.ui mun. C.-N. 3. mai 2010 și plata drepturilor salariale. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Prin D. nr.1032/(...), primarul municipiului C. - N. a dispus reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) în aceeași funcție publică deținută anterior, cu următoarele drepturi salariale: salariu de bază 1874 lei, care cuprindea sporul de vechime, sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009, precum și spor de toxicitate, stabilit distinct, neinclus în salariul de bază, de 110 lei. Temeiul legal indicatde pârât pentru emiterea dispoziției este L. 3. - art.30 și 34, OUG 1., precum și art.63 alin.5 lit.e și art.68 din L. 215/2001. Ulterior, ca urmare a unei adrese primite de la A. J. pentru P. S. C. cu privire la unele nereguli în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., mai exact cu acordarea unor sporuri, primarul a emis o nouă dispoziție, nr.3025/(...), prin care a eliminat sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate începând cu data de (...), salariul de bază fiind stabilit la 1378 lei, care includea salariul de merit și sporul de vechime. Întrucât reclamanta a apreciat că această din urmă dispoziție este nelegală, a formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă. Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. De asemenea, se mai invocă faptul că O. comun nr.(...) al M. M., F. și P. S. și al M. F. P. ce a stat la baza emiterii dispoziției a fost abrogat și ulterior anulat în primă instanță de Curtea de A. C. S-a reținut faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru. A., aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporul de dispozitiv/stabilitate prevăzute în acordul colectiv nr.2./(...) și aflate în plată la data de (...) erau legal acordate, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1.. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamantei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea aceleiași reclamante conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1. să analizeze legalitatea acordului. Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța a avut în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și seexercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.3. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță. Prin urmare, instanța a apreciat că dispoziția primarului nr.3025/(...) este emisă în conformitate cu dispozițiile legale, iar cererea reclamantei de anulare a acesteia a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta I. D. solicitândadmiterea recursului declarat și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii actiunii și dispunerii anulării Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr.3025 din 28 mai 2010, ca nelegală și netemeinică. În motivare s-a arătat că: Consideră că în mod eronat T. a reținut că cererea sa nu este fondată rezumându-se, in esenta, la motive in functie de care a interpretat și aplicat în mod eronat și necoroborat dispozițiile legale incidente în cauză. Retine instanta de fond faptul ca sporul de stabilitate si cel de dispozitiv exced prevederilor L. nr. 3. si, pe cale de consecinta, nu pot fi luate in considerare la stabilirea salariului de baza, desi in cuprinsul hotararii recurate sunt invocate disp. art. 22 si ale anexei I/3 din L. nr. 3.. Contrar acestor argumente, solicită Instantei a observa faptul ca nici unul din cele doua sporuri, respectiv sporul de stabilitate și cel de dispozitiv nu exced prevederilor L. nr. 3., dimpotrivă ele sunt confirmate de notele de la anexa 1/2 și 1. pentru salariații personal contractual, respectiv funcționari publici, din administrația publică din municipii reședință de județ, cum este Municipiul C.-N. A., în măsura în care un salariat a beneficiat în luna decembrie 2009 de aceste două sporuri, inclusiv în baza contractului sau acordului colectiv de muncă, ori în baza unui act administrativ, acestea trebuiau incluse în salariul de bază în temeiul art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) coroborat cu notele de la anexa 112 și 11112 din legea nr. 3., texte reiterate și de art. 5 alin. (1) lit. a)și art. 10 din OUG nr. 1., și mai ales confirmate de D. C. C. a R. nr. 1.. Acesta era obiectul acestei cauze. Instanța de fond a fost investită să aprecieze legalitatea și temeinicia Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr 3025 din data de 28 mai 2010, prin raportare la aceste dispoziții legale, respectiv prin raportare la salariul avut în plată de reclamantă la data de 31 decembrie 2009, și cel stabilit în urma reîncadrării de această dispoziție, prin eliminare celor două sporuri. De asemenea, ceea ce instanța de fond a "omis" să observe sub acest aspect, este că la nivelul P. municipiului C.-N., sporul de stabilitate și respectiv cel de dispozitiv existau și erau prevăzute și anterior, în actele de negociere colectivă, ultimul fiind A. colectiv de muncă nr. 1193/(...) ( inregistrat la D. C. la data (...) și în vigoare până la data de (...), respectiv (...) când a fost încheiat (pentru continuitate, de altfel) acest nou acord, cu clauze similare, dacă nu chiar identice. Mai mult, legalitatea contractului colectiv de muncă și respectiv a sporului de stabilitate au fost confirmate încă din 2003, când instanța de judecată prin S. civilă nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a statuat legalitate a clauzelor acordului colectiv de muncă încheiat la nivelul P. municipiului C.-N. A. instanța a constatat că "prin clauzele ... contractului colectiv de muncă ... sunt respectate și concordă cu dispozțiile legale ", și a statuat că "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor constituie legea părților". În temeiul principiului identitătii de ratiune și a securitătii și stabilității raporturilor juridice, precum și având în vedere că legislația incidentă nu a fost modificată esențial până la 1 ianuarie 2010, au fost negociate și încheiate subsecvent contracte și acorduri colective de muncă, cu clauze contractuale similare, chiar identice celor asupra legalității cărora instanța s-a pronunțat încă din 2003. De asemenea, acordarea sporului de dispozitiv a fost stabilită încă din 2007, prin actul administrativ de autoritate reprezentat de BCL nr. 61/(...) prin care s-a aprobat în mod expres acordarea sporului de dispozitiv personalului din Primăria municipiului C.-N. Cât privește argumentul invocat de către prima instanță în sensul că acordarea sporului de dispozitiv si stabilitate contravine dispozițiilor art. 12 alin. (2) din L. nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, arată că practica Inaltei Curti de C. si J. și a C. C. (a se vedea D. CCR nr. 380/2004 și D. I. nr. 4.) a concluzionat faptul că toate convențiile colective cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei juridic principiul negocierilor colective, în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii. În aceste condiții, interpretând sistemic și per a contrario dispozițiile art. 8 si 12 din L. nr. 130/1996, ținând seama si de principiile care stau la baza raporturilor de munca, rezultă că personalul din instituțiile bugetare poate negocia, prin acorduri/contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. Un alt argument în susținerea validității rationamentului expus vine și din interpretarea teleologica a dispozițiilor legale mentionate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin acorduri/contracte colective de munca exclusiv în privința drepturilor a căror acordare este stabilită prin dispoziții legale, inclusiv sub aspectul cuantumului. Apoi, pe aceeasi linie logica, trebuie reținut că salarizarea personalului din instituțiile publice este reglementată de dispozițiile art. 31 din L. nr. 1. privind statutul funcționarilor publici și respectiv art. 155 și următ. din L. nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora, salariul este compus din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând În sporuri și alte drepturi suplimentare. Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale citate, rezultă ca personalul din instituțiile publice are dreptul de a negocia, prin acorduri/contracte colective de munca, acele drepturi suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. În același sens a fost și soluția T. C. încă din 2003 - sentința civilă nr. 1.. În consecinta, apreciază că în mod eronat și superficial, instanța de fond a respins acțiunea sa raportându-se doar la momentul încheierii acordului colectiv de muncă "după publicarea L. nr. 3.". În ce privește motivele de nelegalitate și netemeinicie a Dispoziției P.ui municipiului C.-N., așa cum le-a arătat în actele depuse la dosar, apreciază oportun să le reitereze în recurs, astfel: Din punct de vedere procedural, formal, D. P.ui municipiului C.-N. nr.3025 din data de 28 mai 2010, ce modifică D. inițială de reîncadrare nr. 1032/(...), a fost emisă în urma controlului și a Adresei nr. 386/R/(...) a Agenției de P. J. C., control efectuat în baza O.ui comun al M. M., F. și P. S. și a M. F. P. nr. (...), și are ca temei aceste acte. Referitor la O. M. și MFP nr. (...) și la A. nr. 386/R/(...) a A., solicită instanței a avea în vedere următoarele aspecte: Controlul A. a fost și este unul în afara legii, A. neavând niciun fel de atribuții legale de control asupra activității și asupra actelor autorităților administrației publice locale. Mai mult, la data adoptării Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr.3025/(...) privind modificarea reîncadrării și drepturilor sale salariale O. nr. (...) indicat ca temei legal era abrogat. Dar și mai important, la data emiterii Dispoziției P.ui nr. 3025, respectiv la data de (...) O. nr. (...), avut și indicat ca temei în considerentele dispoziției, era abrogat. Prin ordinul comun al M. și MFP nr. (...), publicat in Monitorul Oficial al R. la (...), a fost abrogat O. nr. (...). A., la art. 3 se prevede în mod expres că "La data publicării în Monitorul Oficial al R., Partea 1, a prezentului ordin se abrogă O. ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. (...) pentru monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L.-cadru nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale, publicat în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 31 din 15 ianuarie 2010." Referitor la conținutul adresei și la susținerea A. că "nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contracte și acorduri colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative și care exced prevederilor L.-cadru nr. 3.", precizează următoarele: Sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate erau acordate unor categorii de personal la 3..2009, în baza contractului colectiv de muncă și a acordului colectiv de muncă, legal incheiate și înregistrate, conform legii, și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acea dată. De asemenea, cele două sporuri nu exced legii-cadru, ele fiind recunoscute de anexele la aceasta. A., în opinia sa, acest text de lege este tocmai cel care recunoaște valabilitatea și aplicabilitatea contractelor și acordurilor colective de muncă încheiate în conformitate cu dispozițiile legii. Acest text confirmă și recunoaște caracterul obligatoriu al convențiilor colective, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale. Executarea contractului și acordului colectiv este obligatorie pentru părțile contractante, ele nu pot eluda obligațiile asumate prin negociere colectivă, sub sancțiunea răspunderii părții culpabile pentru neexecutare. Mai mult, drepturile câstigate prin negociere si prevăzute în contractele si acordurile colective nu pot fi înlăturate atâta timp cât clauzele referitoare la ele nu au fost declarate nule de către o instantă judecătorească, la cererea uneia dintre părți, în procedura specială. În acest sens, solicită a constata că instanta de fond a omis cu desăvârșire aceste aspecte de legalitate a actului contestat, considerând legală o dispozitiei emisă în baza unui text abrogat și a unei recomandări a unei institutii locale fără atributii în acest sens, în detrimentul unei dispozitii, cea anterioară din februarie, emisă în temeiul L. nr. 3.. Pe fondul problemei, solicită a observa că D. P.ui municipiului C.-N. nr. 3025/(...) prin care se impune modificarea Dispoziției inițiale nr. 1032/(...) privind reîncadrarea mea și stabilirea drepturilor salariale, prin neincluderea în salariul de bază a sporului de dispozitiv și a sporului de stabilitate, încalcă următoarele principii: 1. principiului ca la trecerea la noul sistem de salarizare nici o persoana sa nu înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficiază potrivit reglementărilor aplicabile în decembrie 2009 (art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.). Referitor la acest principiu, Curtea Constituțională în exercitarea controlului de constituționalitate a acestei legi, a reținut, cu titlu imperativ, că "in intervalul 2010-2015 niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor in vigoare. Curtea reține că noțiunea de salariu brut include, potrivit art. 155 din Codul muncii, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar și indemnizațiile lunare de încadrare, după caz, cât și sporurile sau alte adaos uri aflate deja În plată. " Prin neluarea în calcul a sporului de stabilitate și a celui de dispozitiv de care am beneficiat în decembrie 2009, există diferențe semnificative față de salariul brut, așa cum este acesta definit de Curtea Constituțională, de care a beneficiat în decembrie și chiar în ianuarie, când în mod corect s-a efectuat reîncadrarea, și cel din luna mai, în aplicarea Dispoziției nr. 3025/(...), ceea ce contravine principiului statuat în mod definitiv și imperativ de instanța constituțională - mentinerea în cursul anului 2010 a aceluiași salariu în plată din luna decembrie 2009! 2. principiului luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizatiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a acestei legi prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă și prin acte specifice autoritătilor locale (art. 3 lit. c) din L. nr. 3.). Reiterează, la nivelul P. municipiului C.-N., sporul de stabilitate și cel de dispozitiv au fost prevăzute prin contractul și respectiv acordul colectiv de muncă, legal încheiate și înregistrate, necontestate, și mai mult, au fost confirmate prin hotărâri ale consiliului local, toate aceste acte fiind în vigoare și perfect aplicabile la data de (...). Rezultatul actelor de negociere colectivă - respectiv clauzele contractului și acordului colectiv de muncă - reprezintă mai mult decât legea părților, reprezintă un veritabil izvor de drept contractual în domeniul dreptului muncii și raporturilor de muncă și de serviciu, conform art. 236 alin. (4) și art. 243 alin. (l) din Codul M., caracterul lor obligatoriu fiindconsfințit și garantat și la nivel constituțional prin art. 41 alin. (5), și nu în ultimul rând, prin C. S. E. (art. 1). D. P.ui M. C.-N. nr. 3025/(...) neagă efectele acestor acte de negociere colectivă, suspendând practic unilateral și fără declararea nulitătii clauzelor contractuale de către o instantă printr-o hotărâre judecătorească, aplicarea lor (încălcând prevederile art. 32 și art. 246 din Codul muncii), iar în ce privește raporturile individuale modifică în mod unilateral și abuziv drepturile salariale ca și componentă esentială a contractului individual de muncă și a raportului de serviciu (contrar art. 41 alin. (1) din Codul muncii). 3. Principiile generale, constitutionale și internationale ale tratatelor și pactelor internaționale la care R. este parte, și care se aplică în mod obligatoriu și direct în dreptul nostru, precum și retinerile obligatorii ale forurilor internaționale competente, în speță ale C. E. de J. (C.) privind garantarea și respectarea dreptului de proprietate privată și protectia bunurilor, reglementate de D. U. a D. O. (art. 17, art. 23, art. 25), de C. pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E. prin T. de la L. a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și de art. 1 din Primului Act Adițional la C. D. P.ui municipiului C.-N. nr. 3025/(...) modifică drepturilor sale salariale, prin eliminarea celor două sporuri, ceea ce conduce la o diminuare a drepturilor salariale care i se cuvin. Solicită instanței a observa că la momentul intrării în vigoare a L. nr. 3., sporul de dispozitiv și cel de stabilitate erau recunoscute prin acte de negociere colectivă, prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, consfințite ca drepturi contractual și printr-o hotărâre judecătorească, și în consecință se impun ca drepturi câștigate, sau cel puțin ca o ". legitimă", la plata lor către salariați pentru munca prestată și obligațiile instituite în raporturile de muncă în sarcina lor. Cu atât mai mult cu cât însăși L. nr. 3. în anexe le recunoaște! Drepturile salariale reprezintă un "bun" în sensul C.i pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale la care U. E. prin T. de la L. a aderat și care a fost ratificată de R. prin L. nr. 30 din 18 mai 1994, și al art. 1 din Primului Act Adițional la C., precum și în lumina interpretărilor și jurisprudenței C. E. a D. O. de la S. (C.) - Hotărârea din 2 martie 2004 in Cauza Sabin P.escu impotriva R., publicată in M Of nr. 770 din 24 august 2005; Hotărârea din 15 februarie 2007 in cauza Bock și Palade impotriva R. - cererea nr.21740/02; Hotărârea din 21 februarie 2008 in cauza Driha impotriva R. - cererea nr.29556/02; Hotărârea din 6 decembrie 2007 in cauza Beian împotriva R. - cererea nr.30658/05. Recent, în Hotărârea din 15 iunie 2010 în cauza Mureșanu împotriva R. (cererea nr.12821105), Curtea E. a D. O. de la S. s-a pronunțat în mod expres în sensul că salariul reprezintă un "bun" în sensul art. 1 alin. 1 din Primul protocol. În acest sens, sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate, ca drepturi personale patrimoniale câștigate și ca "bunuri patrimoniale" se bucură și de protecția juridică europeană, motiv pentru care solicită instanței a reține că Încălcarea acestor drepturi fundamentale nu poate fi justificată prin opinia (nelegală și nesusținută) exprimată de o instituție cum este A. J. de P. S. C. O. A., pe de- o parte, și respectiv Î. D. nr. 3025/(...) contestată conduc la diminuarea drepturilor salariale ale reclamantei și reprezintă o veritabilă ingerintă În dreptul de proprietate al salariatilor și o restângere nejustificată și de neadmis În respectarea și protectia bunurilor, prin prisma P. nr. l la C. Temeiurile legale ale acordării acestor sporuri - sporul de stabilitate și cel de dispozitiv În decembrie 2009, sunt următoarele: 1. actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 61/(...) prin care s-a aprobat În mod expres acordarea sporului de dispozitiv pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului municipiului C.-N., C., C. B. C. și din serviciile publice Înființate În subordinea Consiliului local al municipiului C.-N., încă din 2007. 2. prevederea În contractul colectiv de muncă, și acordul colectiv de muncă, negociate, încheiate și înregistrate conform legii, aplicabile și în vigoare la decembrie 2009, necontestate și neanulate (Contractului colectiv de muncă nr. 2., încheiat la nivelul P. municipiului C.-N. și înregistrat la D. C. sub nr. 256/(...), a A.ui colectiv de muncă nr. 2., înregistrat conform legii la C. paritară); legalitatea clauzelor actelor de negociere colectivă, prin prisma posibilității negocierii a altor clauze, precum și a altor drepturi decât cele minimale stabilite prin lege, la nivelul instituțiilor bugetare, a Tacut obiectul mai multor controale de constituționalitate, Curtea Constituțională reținând că "părțile, cu respectarea acestor obligatii firești (și anume respectarea clauzelor referitoare la clauzele minimale - n.a.), au toată libertatea să negocieze și alte clauze, precum și drepturi superioare" (DCC nr. 380/2004, DCC51 1., DCC nr. 96/2008). Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, prin D. nr. 4. a reținut că "nu există nici o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă ca, în cazul a 2 salariați, care nu se găsesc în situații juridice identice sau similare, sub aspectul posturilor ocupate, atribuțiilor de serviciu, răspunderii ș.a., dar care amândoi lucrează - cu titlu de exemplu - în aceleași condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau vătămătoare, numai unul dintre ei să primească sporul corespunzător, iar cel de-al doilea să nu-I primească pentru motivul că legea sau ordonanța în baza căreia este retribuit acest din urmă salariat nu prevede acordarea acestui spor." A. indiferent că lucrează in administrația publică, în sistemul de apărare, în învățământ, în justiție, atâta vreme cât ordonatorul de credite apreciază că persoana respectivă lucrează efectiv și îndeplinește condițiile generale prescrise de legea care reglementează acordarea acelui spor, cu singura limitare de natură financiară, a încadrării și alocării în bugete locale aprobate. Reiterează că raportat la prevederile art. 32, art. 41 și art. 246 din Codul M., P. municipiului C.-N. nu poate suspendând unilateral si fără declararea nulitătii clauzelor contractuale de către o instantă printr-o hotărâre judecătorească, aplicarea contractului respectiv acordului colectiv de muncă și nu poate modifica în mod unilateral drepturile salariale, ca și componentă esentială a contractului individual de muncă și a raportului de serviciu. 3. S. civilă nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care s-a statuat legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat nivelul P. municipiului C.-N., încă din 2003, pe un act de negociere similar, dacă nu identic. A. instanța a constatat că " prin clauzele ... contractului colectiv de muncă ... sunt respectate și concordă cu dispozițiile legale ". și a statuat că "contractele colective de muncă incheiate cu respectarea dispozițiilor constituie legea părților ". În temeiul principiului identitătii de ratiune și a securitătii și stabilitătii raporturilor juridice, precum și având în vedere că legislația incidentă nu a fost modificată esențial la decembrie 2009, au fost negociate și încheiate subsecvent contracte și acorduri colective de muncă, cu clauze contractuale similare sau chiar identice celor asupra legalității cărora instanța s-a pronunțat încă din 2003, astfel încât se pune chiar problema autorității de lucru judecatreferitor la legalitatea dispozițiilor și clauzelor actelor de negociere colectivă la nivelul P. municipiului C.-N. 4. HCL nr. 545/(...), art. 8 prin care se aprobă acordul și respectiv contractul colectiv de muncă, precum și alocarea sumelor necesare respectării clauzelor acestora și încadrarea în prevederile bugetare. Menționăm că și contractul, respectiv acordul colectiv de muncă anterior, valabil până în noiembrie 2009, care sub acest aspect a avut aceleași prevederi, a fost aprobat prin hotărâre de consiliu, respectiv HCL nr. 8. privind aprobarea acordării unor sporuri prevăzute în Contractul A. colectiv de muncă. - 5. HCL nr. 122/(...) de aprobare a bugetului local pe anul 2009 și HCL nr. 30/(...) de aprobare a bugetului local pe anul 2010, prin care sunt alocate și încadrate efectiv în bugetele locale pe anii 2009, respectiv 2010, sumele necesare acordării și sporului de stabilitate și a celui de dispozitiv, după cum reiese și din anexele la aceste hotărâri, respectiv notele de fundamentare. Temeiurile legale ale includerii sporului de stabilitate și sporului de dispozitiv acordate în decembrie 2009 în salariul de bază, începând cu ianuarie 2010, sunt: 1. Art. 3 Iit. c) și art. 7 alin. (2) din L. nr. 3.. Aceste principii trebuie coroborate cu reținerea imperativă a C. C., conform căreia" niciun angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut" iar prin salariu brut se înțeleg și se includ, în acest context "și sporurile sau alte adaos uri anate deja în plată." Practic, este vorba de luarea în considerare a tuturor sporurilor și adaosurilor recunoscute la data intrării în vigoare a legii prin acte de negociere colectivă sau acte administrative și respectiv, de mentinerea în cursul anului 2010 a aceluiași salariu în plată din luna decembrie 2009! 2. Art. 30 alin. (5) din L. nr. 3., coroborat cu notele de la anexa I/3, unde este specificat sporul de dispozitiv în administrația publică locală, reiterat și în textul art. 5 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 1.. 3. De asemenea, art. 10 din OUG nr. 1. este explicit în privința luării în considerare la stabilirea drepturilor salariale începând cu (...) a drepturilor stabilite prin contractele și acordurile colective de muncă sau prin acte administrative (" În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. "") astfel încât, per a contrario, vor fi luate în considerare acele drepturi acordate prin acordurile colective și contractele colective de muncă legal încheiate, în vigoare, și pentru a căror respectare sumele necesare au fost aprobate și prevăzute în buget - în același sens s-a pronunțat recent și Tribunalul Dâmbovița, prin se nr. 5., ori nelegaliatea lor se constată exclusiv de către instanța de judecată, cu atât mai mult cu cât însăși L. nr. 3., în notele de la anexă, le prevede și le confirmă. Mai mult, acest articol nu poate fi invocat ca și contraargument, adică în sensul reținut de A. prin A. nr. 386/R/(...) (prin care această instituție practic își arogă atribuții de control de legalitate exclusiv judecătoresc, asupra unor acte în vigoare și cel puțin prezumate ca fiind valabile) sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate fiind acordat salariaților în baza unui contract și a unui acord colectiv de muncă, acte de negocierecolectivă ce nu au fost contestate și anulate, astfel încât nu se poate nici măcar susține, cum încearcă A., că acestea ar fi fost emise cu încălcarea normelor legale în vigoare la data emiterii lor. Cu atât mai mult cu cât aceste două sporuri nu sunt interzise prin L. nr. 3., ci dimpotrivă sunt menționate printre sporurile specifice funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală. În același sens s-au pronunțat și Tribunalul Iași, prin S. civilă nr. 1. octombrie 2010, și Tribunalul Gorj, prin S. nr. 2. octombrie 2010 (pe care le anexez) în spețe similare. În concluzie, D. P.ui municipiului C.- emisă în baza unui act normativ abrogat și a unei simple opinii, a negat două drepturi salariale câștigate prin negociere colectivă, consfințite prin acte administrative și chiar judecătorește, ceea ce a condus la diminuarea drastică a drepturilor salariale ale reclamantei. Față de toate considerentele de mai sus, consideră că instanța de fond în mod superficial s-a limitat la un singur aspect, și în mod eronat a interpretat și aplicat prevederile legale incidente în cauză. Deliberând asupra prezentului recurs, Curtea constată următoarele: Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor legale incidente în speță și a pronunțat astfel o hotărâre legală și temeinică, nefiind dat astfel motivele de recurs încadrate de recurentă la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. În ceea ce privește critica conform căreia instanța de fond a statuat cu privire la legalitatea acordului colectiv de muncă fără a fi învestită cu acest obiect, Curtea reține că raportat la natura actului ad ministrativ supus cenzurii, ținând seama de starea de fapt și normele de drept invocate în partea introductivă a acestuia instanța a examinat corect raportul de dreptul funcției publice dedus judecății. Nu trebuie omis că actul administrativ contestat în litigiu rectifică dispoziția nr. 1032 din (...) în sensul că începând cu data de (...) drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse din salariul de bază, care cuprinde și sporul de vechime avut în luna decembrie 2009 la care se adaugă sporul pentru condiții periculoase (toxicitate) eliminându-se practic sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009. Reîncadrarea în funcție publică a reclamantei și stabilirea nivelului de salarizare începând cu data de (...) sunt generate de dispozițiile L. nr. 3. privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu C. E. și Fondul Monetar Internațional și de dispozițiile OUG nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar. A. conform art. 30 din L. nr. 3.: Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, însoldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere. Acest text legal trebuie însă corelat în aplicare și interpretare cu dispozițiile art. 10 din OUG nr. 1. conform cărora: În conformitate cu prevederile art. 30 din L.-cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personaluluibugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. A., cu prilejul reîncadrării în funcție a funcționarului public, ca operațiune legală în sarcina autorității publice, aceasta era în drept să cenzureze și apoi să stabilească care sunt drepturile salariale ce urmează a fi plătite funcționarului respectiv, fiind expres autorizată de lege să nu includă în salariu acele drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.. Din această perspectivă, dacă autoritatea publică ca parte a raportului de serviciu a fost autorizată de lege să facă o atare operațiune de verificare a legalității acordării drepturilor salariale aflate în plată în luna decembrie 2009 cu atât mai mult este abilitată instanța de contencios administrativ să facă o atare verificare în cadrul contenciosului de legalitate al actului administrativ contestat. A. fiind, Curtea constată că instanța de fond a statuat corect și legal asupra acțiunii îndeplinindu-și astfel rolul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. f) și g) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 1 din L. nr. 303/2004 coroborat cu art. 2 din L. nr. 304/2004. Împrejurarea că aceste sporuri au fost stabilite prin negociere ori prin altă modalitate nu are relevanță dacă nu concordă cu ordinea de drept în materia stabilirii drepturilor salariale în cadrul raportului de funcție publică. Din această perspectivă, aprecierile, statuările și rezolvările date de instanța de fond sunt la adăpost de orice critică. A., instanța de fond corect a stabilit că atât sporul de dispozitiv cât și sporul de fidelitate nu au bază legală pentru a putea fi legal stabilite de angajator. A., sporul de dispozitiv nu poate fi recunoscut și acordat funcționarilor publici raportat la efectele D. nr. 3. pronunțate de Î.-SU în recurs în interesul legii iar sporul de fidelitate nu poate fi validat din perspectiva limitelor imperative de stabilire pe cale contractuală a unor componente ale salariului funcționarilor publici prevăzute de art. 72 din L. nr. 1.. A. fiind, din această perspectivă statuările instanței de fond sunt la adăpost de orice critică de nelegalitate ori netemeinicie. Chiar dacă dispoziția criticată pentru nelegalitate în prezenta pricină a avut la bază, între altele adresa nr. 386/R/2010 a A. și cu toate că O. comun al M. și MFP nr. (...) a fost anulat irevocabil de instanța de contencios administrativ acest element prin sine însuși nu conduce la reținerea nelegalității actului administrativ contestat. Curtea notează că ordinul specificat anterior a fost anulat pe considerentul că A. nu i se putea atribui prerogativa de control a aplicării L. nr. 3. dar aceasta nu exclude ca autoritatea publică, parte în raportul juridic de funcție publică, să examineze legalitatea actului administrativ de reîncadrare în funcție a funcționarului public independent de analiza legalității actului emis de A. C. Altfel spus, afirmata nelegalitate a acestuia nu influențează legalitatea actului administrativ supus cenzurii în speța de față. Pe fondul cauzei sub aspectul analizei legalității acordării celor două sporuri instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale pertinente incidente în materia analizată așa încât din această perspectivă nu sunt date motivele de recurs expuse de recurent și încadrate la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. Cu toate că sporul de stabilitate și de dispozitiv au fost stabilite la nivelul P. C.-N. prin A. colectiv de muncă aplicabil la data de (...), aceasta nu înlătură, așa cum s-a afirmat și în precedent, posibilitatea stabilirii legalității acordării acestor sporuri cu prilejul operațiunii de reîncadrare în funcție în aplicarea dispozițiilor L. nr. 3. coroborată cu OUG nr. 1.. Chiar dacă aceste drepturi au născut o speranță legitimă titularilor, această speranță nu se poate fundamenta decât pe o bază juridică temeinică în dreptul intern în acord cu întreaga ordine de drept. Practica judiciară a C. E. a D. O. validează doar acele drepturi patrimoniale care au o suficientă bază legală în sistemul intern de drept, or L. nr. 3. și OUG nr. 1. sunt acte normative accesibile, previzibile și predictibile și ca atare îndeplinesc exigențele de calitate a legii în materie așa cum a fost interpretată în sens autonom această sintagmă de C. (a se vedea în special, cauza Sunday Times contra Regatului Unit, cauza Aurel R. împotriva R.). Pentru toate aceste motive, Curtea reține că recursul reclamantei nu este fondat, sens în care în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu 109 din L. nr. 1. se va respinge ca nefondat. Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de I. D. împotriva sentinței civile nr. 4409 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). Președinte, M. H. Judecător, M. B. Judecător, F. T. Grefier, D. C. Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: A.-M. B.
| ← Decizia civilă nr. 86/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5834/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
