Decizia civilă nr. 3080/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 3080/2011
Ședința a 09 S. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. G.
(căsătorită C.), împotriva sentinței civile nr. 4303 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu intimatul P. M. C.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - L. nr. 1..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. C U R T E A Deliberând reține că prin S. civilă nr. 4303 pronunțată la data de 10 decembrie 2010 în dosar nr. (...) de Tribunalul Cluj s-a respinsacțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B. G. în contradictoriu cu pârâtul P. mun. C.-N.. Pentru a dispune în acest sens prima instanță a reținut că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate decât acele sporuri care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor și care nu exced prevederilor legii-cadru. Prima instanță a concluzionat că sporul de dispozitiv-stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr. 22407/2009, aflate în plată la data de 31 decembrie 2009 nu au fost legal acordate și drept urmare nu puteau fi avute în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamanta solicitând reformarea sentinței civile nr. 4. în sensuladmiterii acțiunii, cu consecința anulării dispoziției nr. 2489/(...) și menținerea dispoziției inițiale nr. 891/(...) și obligarea pârâtului la calcularea și plata drepturilor bănești în sensul includerii sporului de dispozitiv și stabilitate în salariul de bază. În motivare recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată atunci când a statuat că sporul de stabilitate și de dispozitiv nu trebuiau incluse în salariul de bază. S-a statuat că la nivelul P. mun. C.-N. sporul de stabilitate și de dispozitiv existau și erau prevăzute în acordul colectiv de muncă în vigoare până la data de 11 octombrie 2009, respectiv 17 octombrie 2009, când a fost încheiat un nou acord cu clauze similare. Legalitatea contractului colectiv de muncă și a sporului de stabilitate au fost confirmate încă din anul 2003 prin sentința civilă nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj. De asemenea, acordarea sporului de dispozitiv s-a realizat încă din 2007 prin actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 6.. Recurentul a susținut că personalul din instituțiile publice are dreptul de a negocia prin acorduri colective de muncă acele drepturi suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale. Drepturile câștigate prin negociere și prevăzute în acordurile colective nu pot fi înlăturate atâta timp cât clauzele referitoare la ele nu au fost declarate nule de către o instanță judecătorească. Diminuarea drepturilor salariale nu se putea realiza în baza adresei AJPS nr. 386/R/2010 care nu reprezintă în sine un act administrativ. S-a susținut că dispoziția nr. 2489/2010 încalcă principiul luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute sau stabilite până la data intrării în vigoare a L. nr. 3. prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colective și prin acte specifice autorităților locale. De asemenea încalcă principiul potrivit căruia la trecerea la noul sistem de salarizare nicio persoană nu trebuie să înregistreze vreo diminuare a venitului de care beneficia potrivit reglementărilor aplicabile în luna decembrie 2009. S-a mai arătat că această dispoziție ignoră principiile generale, constituționale și internaționale, precum și jurisprudența CEDO privind garantarea și respectarea dreptului de proprietate privată și protecție a bunurilor. Sporul de dispozitiv și stabilitate erau recunoscute prin acte de negociere colectivă, prin acte administrative cu putere de lege la nivel local, consfințite ca drepturi contractuale și se impuneau ca drepturi câștigate, sau cel puțin ca o speranță legitimă la plata lor către salariați pentru munca prestată și obligațiile instituite în raporturile de muncă în sarcina lor. Drepturile salariale prezintă un bun pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale. Intimatul P. mun. C.-N. prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii recursului. Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele: Prin Dispoziția nr.2489/(...), primarul municipiului C.-N. a dispus reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) în aceeași funcție publică deținută anterior, cu următoarele drepturi salariale: salariu de bază 953 lei, care cuprindea sporul de vechime, sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009. Temeiul legal indicat de pârât pentru emiterea dispoziției este L. 3. - art.30 și 34, OUG 1/2010, precum și art.63 alin.5 lit.e și art.68 din L. 215/2001. Ulterior, ca urmare a unei adrese primite de la A. J. pentru Prestații Sociale C. cu privire la unele nereguli în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., mai exact cu acordarea unor sporuri, primarul a emis o nouă dispoziție, nr.2587/(...), în sensul reducerii drepturilor salariale, prin care a eliminat sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate începând cu data de (...). Întrucât reclamantul a apreciat că această din urmă dispoziție este nelegală, a formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă. Conform prevederilor art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere; Dispozițiile art.4 alin.1 din OUG 1/2010 prevăd că începând cu lunaianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009; Art.5 alin.1 din OUG 1/2010 stipulează că începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute laaceastă dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 329/2009, care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b; Potrivit prevederilor art.10 din OUG 1/2010 la stabilirea salariilorpersonalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate înconsiderare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.; Curtea reține faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru. Sporul de dispozitiv/stabilitate prevăzute în acordul colectiv nr.224076/(...) și aflate în plată la data de (...) nu erau legal acordate fiind lipsită de relevanță susținerea reclamantului conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități. Organul de jurisdicție este singurul abilitat și chiar obligat de prevederile art.10 din OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului. Art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentulcorespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță. Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamant - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial). Curtea reține că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantei a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlaltor sporuri (de doctor/toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantului conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținute nu au fost legal stabilite. Mai departe, instanța va înlătura și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (Ordinul comun nr.(...)), pentru următoarele considerente: Dispoziția contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Sporul de stabilitate și cel de dispozitiv exced prevederilor legii cadru și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază al recurentei reclamante deoarece contravin prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr. 130/1996, potrivit cărora nu pot fi negociate prin acorduri contracte colective de muncă la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Instanța de contencios constituțional a reținut în deciziile (...)/2010 că statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează, însă acestea nu sunt drepturi fundamentale ci drepturi salariale fundamentale. Curtea prin decizia 1. a mai statuat că dispozițiile art. 41 alin. 5 din Constituție privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni din rațiuni de interes general pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de muncă reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat. Sporul de dispozitiv era reglementat prin lege numai pentru personalul din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, motiv pentru care nu putea fi acordat în cazul reclamantului începând cu data intrării în vigoare a legii-cadru nr. 3.. În ceea ce privește sporul de stabilitate, acesta nu era prevăzut de legislația salarizării aplicabile la 31 decembrie 2009, pentru personalul din primării, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora, iar acest drept nu putea fi acordat în anul 2010 în baza noii legi de salarizare. Pentru aceste considerente Curtea a apreciat că prima instanță a realizat o corectă aplicare a prevederilor incidente în materia analizată. Actele administrative contestate sunt legale și au fost emise în vederea aplicării corecte a legii. Diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului nu reprezintă o ingerință în dreptul său de proprietate și nici o restrângere nejustificată. Dimpotrivă, ea este consecința aplicării corecte a prevederilor L. nr. 3.. În temeiul art.312 C. proc. civ. recursul exercitat de recurentă urmează să fie respins ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta B. G. (căsătorită C.), împotriva sentinței civile nr. 4303 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 9 septembrie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI GREFIER G. A. N. S. AL H. M. B. A. B.red.S.AlH/A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.B. A.
| ← Decizia civilă nr. 841/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 4035/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
