Decizia civilă nr. 3308/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.(...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3308
Ședința publică din 19 septembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. S. JUDECĂTORI : A. C.
D. P.
GREFIER: M. ȚÂR
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. S. împotriva Sentinței civile nr.436 pronunțată în data de (...), în dosarul nr.(...) al T.ui C. în contradictoriu cu intimata I. P. J. C. - S. P. C., R. P. DE C. ȘI Î. V. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 2 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea recurentului dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă raportat și la dispozițiile art.8 și art. 10 alin.2 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr.436 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) al T.ui C. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta I. prefectului județului C. - S. P. C. R. P. de C. și Î. a V. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamantul deține un autoturism marca Fiat Stilo, cu nr. de identificare Z., anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea în R. i s-a pus în vedere să achite, în temeiul OUG 5., o taxă de poluare. La data de (...), reclamantul a solicitat înmatricularea autoturismului său fără plata acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă, invocându-se prevederile legale referitoare la înmatricularea fără plata taxei și în care reclamantul nu s-ar fi încadrat. Instanța a constatat că, potrivit OUG 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în R eglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin O. ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003 (art.3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1), iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in R. (art.4 lit.a), nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară. Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare în vigoare la data de (...), instanța a apreciat că norma de drept intern nu este neconformă cu art.90 din TCE, actual art.110 TFUE. Astfel, potrivit dispozițiilor OUG 5., astfel cum au fost modificate prin OUG 1. care a abrogat, cu începere de la 1 ianuarie 2010, scutirea acordată în temeiul OUG 218/2008, obligația de plată a taxei revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R., fără a se face nici un fel de diferențiere pe criterii de proveniență a autovehiculului, iar din sumele colectate se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare nu mai apare a fi destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru. Scopul general al art.90 TCE (art.110 TFUE) este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării C., respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne, ceea ce nu este cazul în speță. De altfel, la această concluzie a ajuns însăși Comisia Europeană în urma numeroaselor sesizări pe acest aspect, din a cărei propunere de clasare a plângerii nr.2. care se referă la taxa pe poluare din R. (propunere publicată în din 5 februarie 2010, clasarea referindu-se la forma actuală a OUG 5., aplicabilă în speță), instanța va cita în continuare aspectele relevante: Prin publicarea prezentei, Comisia informează publicul cu privire la intenția sade clasare a dosarului cu numărul menționat mai sus. Mai întâi, trebuie reamintit că din păcate nu se poate vorbi despre oarmonizare a taxelor pe autovehicule la nivelul UE și, ca atare, nimic nu împiedică statele membre să perceapă asemenea taxe, ele fiind libere să decidă cuantumul și metodele de calcul. T., această libertate nu poate aduce atingere dispozițiilor T.ului privind funcționarea U. E. (TFUE), în special articolului 110 (fostul articol 90 din TCE), care prevede un tratament fiscal echitabil al produselor autohtone și al celor care provin din alte state membre. Departamentul responsabil al Comisiei, după analizarea OUG nr. 218/2008, a conchis că aceasta nu respectă articolul 110 din TFUE, de vreme ce anumite mașiniuzate par suprataxate în comparație cu autovehicule similare înmatriculate ca noi. S-a constatat că scutirea acordată în temeiul OUG nr. 218/2008 nu pare să se bazeze pe criterii obiective, tinzând să favorizeze producătorii autohtoni de autovehicule. A. fapt a fost considerat incompatibil cu articolul 110 din TFUE și, prin urmare, la 26 iunie 2009, Comisia a emis o scrisoare de punere în întârziere prin care insista ca R. să modifice aceste prevederi controversate (IP/09/1012). La 28 septembrie 2009, autoritățile române au răspuns printr-o scrisoare încare își exprimau poziția față de chestiunea în discuție și, la 12 ianuarie 2010, auinformat Comisia cu privire la existența OUG nr. 1. de abrogare, cu începere de la 1ianuarie 2010, a scutirii acordate în temeiul OUG nr. 218/2008. În acest context, departamentul responsabil al Comisiei este de părere că autoritățile române au luat măsurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare și, în momentul de față, se pare că legislația română privind taxa de înmatriculare a autovehiculelor este conformă cu articolul 110 din TFUE. Din acest motiv, departamentul responsabil va propune Comisiei clasareacazului.RO C 29/8 Jurnalul Oficial al U. E. (...)."; Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că taxa pe care reclamantul este obligat a o achita pentru înmatricularea autoturismului său nu apare ca fiind neconformă cu art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantului este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare. Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei hotărâri susținând în esențăcă prima instanță a pronunțat hotărârea urmare a aplicării greșite a prevederilor legale fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 C pr civ . Recurentul a învederat că tribunalul a ignorat în soluționarea cauzei principiile dreptului comunitar ,care ar fi fost prioritare și în baza cărora trebuia stabilit că taxa de poluare este contrară acestora ,astfel că solicită admiterea recursului și în consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată . Analiza recursului realizată în raport de motivele invocate și dispozițiilelegale determinate ca fiind incidente , relevă următoarele : În cauza de față tribunalul nu a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din T.ul de instituire a C. E. (în continuare, T.). Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E. că art. 90 din T. produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale U. le pot proteja. Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate. Cum R. este stat membru al U. E. începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia. Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a T.ului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util. Art. 2 din Legea contenciosului administrativ definește nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen iar refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca exprimarea explicita, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea. Se asimilează actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal potrivit disp art 2 alin 2 din Legea nr. 554/2004 Interpretarea dispozițiilor legale invocate de reclamant ca fiind incidente în cauză referitoare la nesoluționarea în termen și refuzul nejustificat de a soluționa o cerere relevă că nu orice refuz de a soluționa favorabil o cerere adresată autorității se poate califica drept refuz nejustificat ci doar acel refuz care se fundamentează pe un exces de putere. Refuzul de a soluționa favorabil o cerere de către autoritatea publicăpresupune exprimarea neechivocă a poziției de către aceasta urmare a unei solicitări exprese , cu depășirea limitelor dreptului de apreciere cu care a fost investită autoritatea . Refuzul nejustificat al autorității presupune un exces de putere și o apreciere discreționară. Pentru a asigura dreptul părții de a ataca potrivit disp. art. 1 din Legea contenciosului administrativ refuzul autorității de a satisface o cerere cu privire la un drept recunoscut și nerezolvarea unei astfel de cereri în termenul stabilit de lege, refuzul trebuie să fie nejustificat. Principiul legalității în organizarea executării legii și exercitarea competenței înseamnă dreptul și obligația autorității administrației de a interveni, manifestându-și voința juridică de a satisface pretențiile persoanelor care li se adresează. Compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului comunitar , în speță art. 110 din TFUE, a fost analizată prin raportare efectele produse în dreptul intern de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în procedura privind pe reclamantul T. în contradictoriu cu pârâții S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru Mediu și M. Mediului. Curtea de Justiție a U. E. a stabilit că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Curtea de Justiție a interpretat art. 110 din TFUE din perspectiva neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate conchizând că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Pârâta s-a aflat în sfera abuzului când a condiționat înmatricularea autoturismului reclamantei de plata taxei de poluare reglementate de dispozițiile OUG nr. 5., astfel cum acestea erau în vigoare la momentul investirii autorității, dispozițiile analizate nu sunt compatibile cu dreptul comunitar, acțiunea formulată fiind declarată ca atare fondată. PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul B. S. împotriva sentinței civile nr.436 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei I. P. J. C. - S. P. C., R. P. DE C. ȘI Î. V. și în consecință obligă pârâta să procedeze la înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismului marca FIAT STILO, serie sașiu nr.Z.. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. S. A. C. D. P. GREFIER M. ȚAR R ed.A.C./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.C. P.
| ← Decizia civilă nr. 3419/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1842/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
