Decizia civilă nr. 1088/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI COMERCIAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 1088/2011
Ședința publică din data de (...)
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. A M. Z., chemata în garanție A. F. PENTRU M.-M. M. și reclamanta B. S., împotriva sentinței civile nr. 5183 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., având ca obiect anulare act de control și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de reclamanta B. S. este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 25 lei, achitată cu chitanța nr. 3011440023 din (...), aflată la fila 7 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei, iar recursurile declarate de D. S. și A. F. pentru M., sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin serviciul registratură, la data de (...), recurenta D. S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, iar la data de (...) a depus o cerere de judecare a cauzei în lipsă..
Se constată că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 5183 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantei B. S. împotriva pârâtelor D. G. A F. P. A J. S. și A. F. P. A M. Z. și s-a dispus anularea adreselor nr. 23626/2010 și nr. 23627/2010 emise de către pârâte. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 2.923 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda aferentă, de la data achitării acesteia și până la restituirea efectivă. S-a admis cererea de chemare în garanție împotriva A. F. PENTRU M., pe care a obligat-o să avanseze pârâtelor sumele necesare efectuării plății. S-a respins excepția invocată în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Art. 1 alin. (1) din L. nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. R. s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal. Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din L. nr. 554/2004, iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantului se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din L. nr. 554/2004. Asupra cauzei pe fond: Prin chitanța seria TS5 nr. 1993139/2008, reclamantul a achitat în contul pârâtei suma de 2.923 lei, cu titlu de taxă de poluare. Reclamanta s-a adresat pârâtei cu o cerere de restituire a acestei taxe, cu adresa nr. 23626/2010 aceasta din urmă comunicând refuzul său (fila 6). Potrivit O. nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în R. [art. 4 lit. a)], fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în R. și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece O. nr. 5. a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 [art. 14 alin. (1)], rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în R., nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă [art. 5 alin. (1)]. Rezultă așadar că diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din U. E. în scopul reînmatriculării lor în R.. D. urmare, trebuie observat că taxa instituită prin O. nr. 5. contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. A., conform art. 90 par. 1 din T. Constitutiv al C. E. nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, conform hotărârii C.J.C.E. în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În acest context, organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, în timp ce reclamantul susține nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. A. fiind, instanța a constatat că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național, după cum rezultă fără echivoc din art. 148 din Constituția R., republicată și L. nr. 157/2005 de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E.. Sub acest aspect, s-a pronunțat și C.J.C.E. în sensul că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (cauza Costa/Enel-1964), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei proceduri constituționale (cauza Simmenthal-1976). Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B. S. solicitând ca în baza art. 304 pct.7 și art. 304 ind. 1 C. pr. civ. să se admită recursul, să se caseze în parte hotărârea atacată, iar pe cale de consecință, în principal să se rejudece cauza pe fond, să se admită acțiunea așa cum a fost formulată, înintegralitatea ei; iar în subsidiar să se trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond. În motivare s-a arătat că: Prin cererea de chemare în judecată a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. Z. și D. G. a F. P. S. ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea adresei nr. 23626 / 2010 și a adresei nr. 23627 / 2010 emise de A. F. P. Z. și obligarea acestora la restituirea sumei de 2.923 lei achitată la data de (...) conform chitanței seria TS5 nr. 1993139, precum și la restituirea sumei-de 4.239 lei achitată la data de (...) conform chitantei seria TS5 nr. 4081621, ambele sume fiind plătite cu titlu de taxă de poluare. T., a solicitat dobânda aferentă acestor sume de la dată achitării lor și până la restituirea efectivă. Prin sentința civilă nr. 5183 / (...), instanța de fond a admis doar în parte acțiunea promovată de reclamantă în sensul că, deși a dispus anularea adreselor nr. 23626/2010 și 23627 /2010 emise de către pârâte și a dispus restituirea sumei de 2.923 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda aferentă de la data achitării acesteia și până la restituirea efectivă, totuși a omis să se pronunțe cu privire la restituirea celei de a doua sume achitată cu titlu de taxă de poluare În sumă de 4.239 lei cu dobânda aferentă de la data achitării acesteia și până la restituirea efectivă. Așadar, chiar dacă instanța de fond a dispus anularea adresei nr. 23627 /2010 prin care A. F. P. Z. refuzase să-i restituie suma de 4.239 lei, care fusese percepută în mod nelegal cu titlu de taxă de poluare, totuși, în dispozitivul sentinței a omis să dispună obligarea pârâtelor și la restituirea efectivă a acestei sume. De fapt, instanța nu face vorbire despre cea de a doua taxă nici în considerentele hotărârii atacate. Practic se analizează doar legalitatea primei taxe de poluare percepute în sumă de 2.923 lei și a adresei nr. 23626 / 2010. Instanța omite, cel puțin, menționarea celei de a doua taxe și a celei de a doua adrese, precum și analizarea și judecarea lor. În esență, consideră că cele două taxe de poluare percepute au un regim similar, instanța reținând în mod corect argumentele invocate de reclamantă în susținerea cauzei. A., instanța constată că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptulnațional. Mai mult decât atât, instanța a reținut că taxa instituită prin OUG nr. 5O / 2008 contravine în mod vădit politicii legislației europene în materie de fiscalitate. Acest act normativ din legislația națională este în contradicție cu art. 90 pgf. 1 din T. Constitutiv al C. E. potrivit căruia nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Așadar, rostul acestei reglementări comunitare este tocmai acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. În probațiune depune adresa nr. 23627 / (...) emisă de A. F. P. Z. și chitanța seria TS5 nr. 4081621 /(...). Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta D. G. a F. P. ajudețului S., in nume propriu si in numele A. F. P. Z., solicitând admiterea recursului, modificarea Sentinței Civile nr. 5183 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecință: respingerea actiunii formulate de B. S. in principal ca inadmisibila, iar pe fond ca nefondata. În motivare s-a arătat că: Consideră criticabilă sentința pronunțată prin prisma art. 304 punct.6,7,8 si 9 Cod Procedură Civilă si in considerarea dispozitiilor art. 3041 pentru urmatoarele: Prin Sentința Civilă nr. 5183 din (...), Tribunalul Sălaj a admis actiunea reclamantului , a anulat adresa nr. 23626/2010 si nr. 23627/2010 a obligat paratele sa restituie reclamantului suma de 2.923 lei reprezentand taxa de poluare cu dobanda aferenta, de la data achitarii acesteia si pana la restituirea efectiva. A admis cererea de chemare in garantie si a obligat chemata in garantie , A. F. pentru M. - M. M. sa avanseze paratelor sumele necesare efectuarii platii catre. Adresele mentionate mai sus, nu sunt acte administrative, in sensul definit de art. 2 lit. C din L. nr. 554/2004, generator de efecte juridice , ci doar o simpla operatiune tehnico materiala, care nu poate fi asimilata unui refuz nejustificat atita timp cît organul fiscal a solutionat cererea in temeiul unui act normativ in vigoare, retinerea sumei facindu-se in baza dispozitiilor OUG Nr. 5. si a HG nr.6. In acest sens, decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule trebuia atacata cu contestatie administrativa si doar decizia pronuntata in contestatia administrativa putea fi atacata cu actiunea in contencios fiscal conform art. 218 cod procedura Fiscala, R. nu a urmat aceasta procedura, deci, actiunea sa este inadmisibila. (In acest sens s-a pronuntat CA C. - dosar nr. (...)- D. nr. 1435/(...)), Practic, instanta de fond a dispus restituirea unei sume achitate in prealabil in temeiul legii iar instanta de contencios administrativ nu poate pronunta o astfel de solutie, aceasta, esentialmente, este chemata sa cenzureze acte administrative emise de autoritati publice. Potrivit art. 1 din L. nr. 554/2004 "persoana care se considera vatmata Într-un drept al sau ori Într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea În termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata" Acelasi act normativ , dupa ce prin art. 7 regelementeaza institutia plingerii prealabile , pe care persoana care se considera vatamata este datoare sa o urmeze mai inainte de sesizarea instantei de contencios administrativ, precizeaza prin art. 8 care este obiectul actiunii: anularea in tot R . este obligat sa determine, prin cererea de chemare În judecata, obiectul actiunii În cadrul caruia urmeaza sa se solutioneze procesul, În virtutea principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil instanta fiind obligata sa respecte aceste limite ale investirii sale. În considerarea dispozitiilor art. 129 Cod procedura civila, care consacra si principiul rolului activ al judecatorului, coroborate cu cele ale art. 84 Cod procedura civila, instanta este obligata Însa sa dea actiunii calificarea juridica exacta, În functie de scopul urmarit, ea nefiind tinuta de denumirea pe care partea a dat-o cererii. Pronunându-se În limitele acestei învestiri, asupra actiunii, instanta trebuia sa examineze admisibilitatea acesteia din perspectiva indeplinirii conditiilor specifice de exercitare rezultate din dispozitiile art. 1 coroborat cu art. 8 din L. nr. 554/2004. Între conditiile de exercitare a actiunii directe În contencios administrativ se numara si acelea ca actul atacat sa fie un act administrativ, tipic sau asimilat, cum este el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) si art. 2 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 si respectiv ca acest act sa vatame un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c), teza I din L. nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, regim de putere publica În vederea organizarii executarii legii sau a executarii concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice. Acelasi text de lege asimileaza, prin alineatul (2), actelor administrative si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului În termenul legal. Reglementând obiectul actiunii În contencios administrativ,art. 8 alin. (1) din L. nr. 554/2004, prevede ca, sesizând instanta competenta, persoana vatamata, poate solicita anularea În tot sau În parte a actului, repararea pagubei cauzate si eventual reparatii pentru daune morale. De asemenea, potrivit tezei a II-a a acestui text, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel ce se considera vatamata Într-un drept sau interes legitim al sau, prin nesolutionarea În termen sau prin refuzul nejustificat a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Rezulta din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 18 din L. nr.554/2004 care reglementeaza solutiile pe care le poate da instanta, ca judecătorul de contencios administrativ este obligat sa stabileasca daca actiunea priveste un administrativ, tipic sau asimilat În sensul respectivei legi, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odata cu acesta, sau simple adrese, notificari. puncte de vedere, etc., exceptate controlului judecatoresc În aceasta procedura. Fara o analiza a actului administrativ prin care s-au stabilit reclamantului obligatii fiscale , instanta nu putea trece direct la restituirea sumei astfel achitata Din coroborarea dispozitiilor Legii nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, rezulta ca pentru sesizarea instantei de contencios administrativ este necesar ca situatie premisa, fie existenta unui administrativ susceptibil prin efectele sale să vatame un drept ori un interes legitim, fie existenta unui refuz de soluționare a unei cereri sau nesolutionarea acesteia În termenul legal, ceea ce nu s-a constatat în cauză. Instanta de fond obliga institutia pârâtă la restituirea sumei solicitate, fara a face referire la actul din care provine aceasta suma. OUG nr. 5. stabileste , potrivit dispozitiilor art. 1 ,cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule , care constituie venituri la B. F. pentru M. si se gestioneaza de A. F. pentru M., in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, iar potrivit dispozitiilor art. 4 , obligatia de plata a taxei intervine: A)cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul În R.; Taxa pe poluare instituita de dispozitiile OUG nr. 5. nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protectiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin inmatricularea acestora in R. , inteleg sa le utilizeze pe teritoriul R., contribuind astfel la poluarea mediului. Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utilizeze in R. autoturisme second - hand, importate din UE , ci tuturor persoanelor care doresc sa inmatriculeze si sa utilizeze un autoturism indiferent de provenienta sau de vechimea acestuia , astfel incit nu se poate sustine caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevazute de dispozitiile OUG nr. 5. ca fiind unul de poluare rezulta din dispozitiile art. 1 alin. 2 , care enumera categoria e programe si proiecte pentru protectia mediului care urmeaza a fi finantate din sumele colectate potrivit actului normativ. In aceste conditii sustinerea reclamantului privind incalcarea art. 26 din Tratat este nefondata intrucit taxa de poluare este datorata pentru punerea in circulatie a autovehiculului , astfel ca nu se poate sustine cu temei ca este perceputa pentru faptul ca un autoturism traverseaza frontiera unui stat. Nici incalcarea art. 28 din Tratat nu poate fi retinuta ,conform formulei Dassonvillle impusa in jurisprudenta CJCE sunt masuri cu efect echivalent nu numai acele masuri care trateaza discriminativ ,in mod deschis sau ascuns marfa straina adusa dintr-un alt stat membru dar si acelea care pornind de la continutul efectiv sunt egal aplicabile sau au acelasi efect aparent pentru toti, iar la evaluarea acestor masuri Curtea a stabilit ca trebuie avute in vedere efectele potentiale, posibile ale acestora si nu scopul urmarit de acestea.Mai mult, Curtea a conchis ca restrictionarile importului sau exportului sunt permise doar in situatia in care in domeniu lipsesc reglementarile comunitare ,restrictiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii in relatiile comerciale, pentru asigurarea protectiei consumatorului , pentru protectia valorilor social culturale nationale daca reglementarile sunt valabile in mod nediscriminatoriu pentru marfurile din productia interna sau externa. Atita timp cit OUG nr. 5. nu cuprinde dispozitii privitoare la diferentierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept masuri cu efect echivalent nu se poate retine incalcarea art. 28 din Tratat retinind ca legislatia nationala se aplica deopotriva bunurilor din productia interna cit si cea externa. Obiectivul taxei este de protejare a mediului, atit prin modul de utilizare a resurselor constituite cit si prin modul de impunere. De aceea, elementele ce stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe si de dioxid de carbon si se poate conchide ca criteriile ce stau la baza taxei au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului, avind in vedere ca in calculul cuantumului acesteia sunt importante emisiile de noxe taxi ce precum si cele de dioxid de carbon iar nu alte criterii precum valoarea de facturare. Prin urmare intrucit taxa este stabilita in functie de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proportional fiind stabilita intr-un cuantum mal mare pe masura ce performantele de mediu scad. In aceasta privinta, actul normativ, respectiv OUG nr. 5. a fost adus in conformitate cu principiile jurisprudentei europene prin prevederea unei grile dedepreciere ce corespunde unei valori reale de pierdere a valorii de piata si care, in plus, pot fi contestate de contribuabil daca face dovada ca autovehiculul sau s-a depreciat intr-o masura mai mare decit cea indicata in grila fixa. Asa cum rezulta din cuprinsul OUG 5.- varianta in vigoare la momentul solicitarii inmatricularii autoturismului , actul normativ roman respecta exigentele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din T. CE. Fata de aceste imprejurari rezulta ca taxa de poluare reglementata de OUG nr. 5. - varianta in vigoare la momentul inmatricularii autoturismului de catre reclamanta - nu poate fi caracterizata ca fiind contrara art. 90 paragraful 1 din T. CE si se poate concluziona ca OUG nr. 5. respecta exigentele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din T. C. E. Subliniază faptul ca taxa pe poluare face venit la bugetul F. pentru M. si se gestioneaza de A. F. pentru M., În vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului. T., alineatul 2 al aceluiasi articol prevede programele si proiectele pentru protectia mediului finantate din plata taxei pe poluare. Mai departe, art. 5 alin. (4) prevede ca taxa se plateste de catre contribuabil Într-un cont distinct deschis la unitatile T. S. pe numele A. F. pentru M.. Referitor la admiterea de catre instanta de fond a capatului de cerere privind acordarea sumei cu dobanda legala aferenta, solicită de asemenea respingerea acesteia având În vedere faptul ca taxa a fost incasata in temeiul OUG nr. 5. , act normativ care este in vigoare si pe care Curtea C., in numeroasele D. emise cu ocazia solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor OUG nr. 5. ,I-a declarat ca fiind pe deplin constitutional. Ori așa cum s-a susținut mai sus, Tribunalul Sălaj a acordat dobanda legală fără a motiva și temeiul legal În baza căruia a fost obligată pârâta la plata acestor dobânzi. In concluzie solicită admiterea recursului, modificarea Sentința Civile nr. 5183/ (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj, iar pe cale de consecința respingerea actiunii formulate de B. S. in principal ca inadmisibila, iar pe fond ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M.(AFM) B. solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Având în vedere că recursul de față privește o hotărâre care nu poate fi atacată cu apel, nu este obligatorie limitarea la motivele de recurs prevazute la art. 304 C. proc. civ., cauza putând fi examinată sub toate aspectele. 1. Instanța fondului a respins în mod neîntemeiat excepția inadmisibilității. Instanța de contencios administrativ este competentă să judece cererile în materie care au ca temei L. nr. 5. privind contenciosul administrativ. Față de obiectul acțiunii reclamantului, vă rugăm să observați că acesta nu a formulat plângere prealabilă împotriva D. de calcul a taxei pe poluare și, ulterior, nemulțumit de răspunsul la această plângere sau pentru că nu ar fi primit nici un răspuns, acțiune în contencios administrativ întemeiată pe acest aspect, așa cum prevede art. 8 din L. nr. 554/2004. Necontestarea în 30 de zile a titlului de creanță reprezentat de D. de calcul a taxei pe poluare atrage decăderea persoanei din dreptul de a contesta ulterior taxa. Practic, reclamantul nu invocă și nu solicită anularea deciziei de solutionare a contestatiei administrative, acțiunea sa având ca obiect constatarea faptului că pretinderea plății este nelegală și dispunerea restituirii sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare. D. urmare, considerăm că cererea de anularea a D. de calcul a taxei pe poluare este inadmisibilă. Suntem în situația în care instanța de fond a consacrat eludarea legii procesual fiscale, care prevede în mod clar o normă derogatorie care presupune în primul rând atacarea titlului de creanță pe cale administrativă și apoi judecătorească. Consideră că nu poate fi primită opinia instanței de fond care consideră excepția ca fiind speculativă și conducând la îngrădirea accesului petentului la justiție. R. este neîngrădit să formuleze acțiune în justiție, fiind doar ținut să respecte normele de drept substanțial și procedural aplicabile. Curtea E. de J. a afirmat în repetate rânduri că statele membre pot impune taxe de înmatriculare asupra autovehiculelor second-hand importate, cu condiția ca respectivele taxe să respecte dispozițiile articolului 110(ex 90) din T. CE. A., niciun stat membru nu trebuie să aplice produselor originare din alte state membre taxe mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare. Rezultă dintr-o jurisprudență constantă că articolul 110 (ex 90), primul paragraf, din T. CE este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import. A., Curtea a considerat ca fiind contrară articolului 110 (ex 90) CE perceperea de către un stat membru a unei taxe pe vehiculele de ocazie provenite dintr-un alt stat membru atunci când valoarea acestei taxe, calculată fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului, depășește valoarea taxei reziduale incorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Rec., p. 1-479, punctul 20, și Hotărârea Gomes Valente, punctul 23). Discriminare există doar în măsura în care se protejează produsele interne în detrimentul celor provenind din celelalte state membre UE, prin stabilirea de taxe mai mari. ar, prin OUG nr. 5. nu se face nicio distincție între produsele naționale și cele provenind din celelalte state membre, în egală măsură plătindu-se taxa pe poluare, în funcție, evident, de criterii obiective ca nivelul emisiilor de poluanți, capacitatea cilindrică și vechime a autovehiculului și cu posibilitate a restituirii valorii reziduale. Recurenta nu poate fi obligată la plata dobânzilor în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ D. de calcul, și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi re ținută vreo culpă. Reclamanta intimată B. S. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor promovate de pârâtă și chemată în garanție ca fiind netemeinice și nefondate, cu cheltuieli de judecată. Analizând recursurile formulate, prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, Curtea constată următoarele: Reclamanta solicită, în primul rând, restituirea taxei de poluare în sumă de 2.923 lei, achitată la data de (...) sub imperiul OG 5. în prima sa formă. A., din cuprinsul OUG nr. 5., în forma în vigoare la momentul achitării taxei, rezultă că aceasta respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 din T. CE. A., determinarea taxei pe poluare se face pe baza unor criterii obiective - capacitatea cilindrică, emisia de poluanti - luându-se în considerare și deprecierea autovehiculului conform coeficientilor din Anexa nr. 4. Pe de altă parte, atât timp cât taxa pe poluare percepută pentru prima înmatriculare a autovehiculului reclamantului este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autovehicul identic cu cel cumpărat de reclamant și scos din parcul auto național în aceeași zi cu care s-a solicitat înmatriculare a primului, exigențele stipulate de T. CE sunt respectate. Față de sistemul de calcul al taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, reglementat la T. VII din Codul fiscal, C. E., prin avizul motivat dindata de (...), a considerat că se încalcă principiile T. de instituire a C. E., în sensul că se aplica un regim discriminatoriu pentru autovehiculele second hand achiziționate din alte state membre, invitând țara noastră să adopte măsurile necesare pentru a se conforma avizului menționat anterior în termen de 2 luni de la primirea acestuia. Față de această observație a Comisiei E., s-a menționat că, potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în R., este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare. P. care a apărut s-a datorat nivelului ridicat de taxare a autovehiculelor second hand provenite din achiții din alte state membre, considerându-se că reprezintă o barieră privind libera circulație a mărfurilor. In acest caz, prima recomandare a Comisiei a fost ca taxa să se reducă pe măsură ce valoarea autoturismului scade. Ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru ca R. să se conformeze avizului motivat adresat de C. C. E. în temeiul art. 226 din T. de instituire a C. E., prin care s-a declanșat cea de-a doua etapă a procedurii de contestare a nerespectării obligațiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a fost aprobată OUG nr. 5., act normativ acceptat de C. E. ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar. În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 5. stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art.90 din T. de instituire a C. E., taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal C. E. a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusa de G., în care emisiile CO2 sunt luate in considerare la taxarea masinilor E. 4 si E. 3, iar pentru autovehicule noi, cu o durata lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante. Or, câtă vreme chiar C. E. a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 5. corespunde normelor comunitare, nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că aceasta taxă contravine dispozițiilor arte 90 din T. C. E. De asemenea, Curtea a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piată a acestuia, statele membre având astfel obligatia de a tine seama de deprecierea reală a vehiculului atunci când calculează respectiva taxă (a se vedea cauzele CE] Nunes Tadeu, C-345/93, C./Danemarca, C47/88 si C./Republica E., C-375/95). Rezultă dintr-o jurisprudentă constantă că articolul 90 primul paragraf CE este încălcat atunci când impozitul aplicat produsului de import si cel aplicat produsului national similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar si în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import (a se vedea în special Hotărârea C./Grecia, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C-393/98, Rec., p. 1-1327, punctul 21, precum si Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies si Siilin, C-l0l/00, Rec., p. 1-7487, punctul 53). A., Curtea a considerat ca fiind contrară articolului 90 CE perceperea de către un stat membru a unei taxe pe vehiculele de ocazie provenite dintr-un alt stat membru atunci când valoarea acestei taxe, calculată fără luarea în cazul a deprecierii reale a vehiculului, depăseste valoarea taxei reziduale încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul national (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Rec.,p. 1479,punctul 20, si Hotărârea Gomes Valente,punctul 23). Pentru aplicarea articolului 90 CE si în special în vederea comparării regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel alautovehiculelor de ocazie cumpărate pe loc, care constituie produse similare sau concurente, este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor nationale si produselor importate ci si baza de impozitare si modalitătile de percepere a impozitului în cauză (Hotărârea din 22 martie 1977, Lannelli & Volpi, 74/76, Rec.,p. 557,punctul 21, Hotărârea din 11 decembrie 1990, C./Danemarca, C47/88, Rec.,p. 14509, punctul 18, precum si Hotărârea Nunes Tadeu, punctul 12). Reclamanta ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul. În această privință, Curtea a considerat că luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculelor nu trebuie în mod necesar să dea naștere la o evaluare sau la o expertiză a fiecăruia dintre acestea. Într-adevăr, evitând dificultățile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, kilometrajul, starea generală, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regulă generală, ar fi foarte apropiată de valoarea lor reală (Hotărârile citate anterior, Gomes Valente, punctul 24, si Weigel, punctul 73). Față de aceste considerente, Curtea va admite, în baza art. 312 Cod proced. civilă, recursurile declarate de D. G. A F. P. A J. S. și A. F. PENTRU M. B. împotriva Sentinței civile nr. 5183 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. în sensul respingerii pretențiilor referitoare la restituirea acestei taxe. Pe de altă parte, aceeași reclamantă solicită restituirea sumei de 4.239 lei, achitată la (...). Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusa in discuție si prin lansarea unei proceduri de ,,infringement,, de către C. E., la data de (...), in temeiul art. 226 din T. CE. A., prin declansarea acestei proceduri, C. considera ca prevederile legislatiei romanesti conform carora taxa de poluare se suspenda pentru anumite autovehicule insa creste pentru anumite masini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor masini de ocazie, protejand industria nationala a autovehiculelor noi. C. se refera astfel la ultima forma a taxei de poluare. C. a mentionat doua aspecte care ridica semne de indoiala asupra compatibilitatii taxei de poluare, in ultima forma a acesteia. A., C. a motivat declansarea procedurii de infringement pe urmatoarele argumente: criteriul primei inmatriculari nu este o cerinta pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a masinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea masinilor de ocazie provenite din alte state membre, iar pe de alta parte, in urma aplicarii cerintei de prima inmatriculare, toate masinile noi inmatriculate in perioada stabilita de legislatia romaneasca care intra direct pe piata masinilor de ocazie din aceasta tara, circula fara sa fie supuse acestei taxe, pe de alta parte, masinile de o calitate asemanatoare care urmeaza sa fie inregistrate in R. in aceasi perioada dar nu pentru prima data si care intra in concurenta directa cu produsele nationale, vor fi supuse unei taxe substantiale. Reclamanta intimată s-a adresat instanței de contencios fiscal, contestând adresa nr. 23627/(...) și solicitând restituirea sumei de 4239 lei, achitată în (...) cu titlu de taxă de poluare. Curtea constata faptul ca plata taxei a avut loc dupa data modificarii O. 5. prin O. 2. si OUG 7.. A., plata taxei s-a realizat în (...) iar O. 7. in Monitorul Oficial din (...). In consecinta, compatibilitatea O. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificarile aduse formei initiale a ordonantei. Analiza trebuie efectuata in primul rand prin relevarea scopului urmarit de catre G. R. prin adoptarea celor doua ordonante de urgenta. A., in preambului ordonantei de urgenta 2. se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara avand in vedere: ,,concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională; -faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare,, Este lipsit de echivoc faptul ca intentia legiuitorului nu mai are are nicio legatura cu scopul declarat al adoptarii O. 5., care potrivit enuntului din preambulul acestui act normativ urmarea initial ,,asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de J. a C. E., având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale,,. Schimbarea de intentie declarata expres de catre legiuitor nu lasa loc vreunei interpretari. A., de la necesitatea sustinerii unor programe de protectie a mediului prin imbunatatirea calitatii aerului si pentru incadrarea in valorile limita prevazute de legislatia comunitara in acest domeniu, scopul declarat al O. 5. s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si pastrarea locurilor de munca angrenate in productia de autovehicule. Intentia legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin O. 7. sub aspectul protejarii industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunandu-si inlaturarea discriminarilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrarii in vigoare a O. 2.. Impactul negativ in plan social enuntat in preambulul ordonantei a fost inlaturat printr-o ajustare a nivelului taxei, insa acest fapt nu a produs nici o modificare cu privire la scopul declarat al O. 2., anterior analizat. Trebuie enuntat in acest context si faptul ca, desi initial taxa de poluare era datorata la prima inmatriculare a autoturismelor in R., indiferent daca este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificarile OUG 5., o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. A. ,,autovehiculele M1 cu norma de poluare E. 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E. 4, care se înmatriculează pentru prima dată în R. sau în alte state membre ale Uniunii E. în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5.,,. Intr-un mod deloc intamplator, categoria de autoturisme exceptata de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autorismelor produse in R., o noua dovada a intentiei clare de protejare a industriei interne in detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificari aduse O. 5., taxa de poluare incalca prevederile art. 90 din T. de I. a C. E. A., in jurisprudenta referitoare la art. 90 din T. CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt conditiile in care se poate retine aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare intre produsele nationale si produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenta intre produsele importate vizate de taxa si produsele interne favorizate, prelevarea fiscala nationala trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea consumatorilor. In consecinta, atunci cand produsele interne si produsele importate se afla intr-un raport de concurenta, iar prin efectul unei norme fiscale nationale se creaza o discriminare, astfel incat consumatorii sunt descurajati sa aleaga produsele importate in vederea realizarii unui scop declarat de protejare a industriei nationale si a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala nationala contrara art. 90 trebuie inlaturata de la aplicare. In urma modificarilor aduse prin O. 2. si OUG 7., norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din T. CE. A., exista atat o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. si care se inmatriculeaza in R. si autoturismele second hand deja inmatriculate in R. si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in R. si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de catre legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a marfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta fie spre cele deja inmatriculate in R., fie spre cele produse in R.. Contenciosul administrativ fiscal a fost definit în literatura juridică drept o specie a contenciosului administrativ desemnând ansamblul căilor de atac împotriva actelor de impunere prin care se solicită diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, a contribuțiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalităților și altor sume constatate și aplicate de către organele fiscale centrale și locale, abilitate potrivit legii să efectueze acte de control sau de impunere, care se soluționează după o procedură specială de către organe administrative și /sau instanțe judecătorești. Obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C pr fiscală . Curtea E. a D.urilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate . Redefinirea unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică. Faptul că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și, ulterior, a fost definită drept taxă pe poluare nu poate acredita ideea că se instituie taxa pe poluare pentru trecut, câtă vreme taxa fusese deja plătită, iar art. 11 din ordonanța de urgență viza numai restituirea sumei plătite în plus față de cuantumul datorat, nu și situația în care, prin noua reglementare, cuantumul taxei s-ar fi majorat. De asemenea, nici faptul că veniturile realizate prin plata acestei taxe sunt afectate unui fond sau altul nu este un motiv de a se susține că legiuitorul a reglementat două taxe distincte din moment ce ambelereglementări normative vizează o taxă pe poluare. A., natura juridică a taxei a rămas nealterată - taxă pe poluare -, ceea ce s-a modificat a fost doar modalitatea de calcul al acesteia, și anume cuantumul ei. De altfel, cuantumul taxei a fost din nou modificat prin de urgență a G. nr. 7., reducându-l cu o treime, fapt ce nu echivalează cu concluzia că ar fi vorba de reglementarea unei alte taxe. De asemenea, se reține că textul contestat reprezintă o normă de procedură care dă posibilitatea contribuabilului care a achitat o sumă mai mare în raport cu cea datorată să își recupereze suma plătită în plus, normă, care, de altfel, îi este și favorabilă. Potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Tot astfel, art. 6 alin. (2) din L. nr. 554/2004 spune că "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să fie obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională". Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția R. în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 554/2004, care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a D.urilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D.urilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Dincolo însă de aceste aspecte care se referă la încălcarea unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, trebuie observat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din L. nr. 544/2004 pentru simplul motiv că obiectul acțiunii judiciare îl constituie "refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului reclamantului, situație prev. de art. 8 alin. (1) teza a II-a, din aceeași lege. Cu alte cuvinte, simplul refuz de restituire a unei taxe, pe care reclamantul o consideră nedatorată, îl îndrituiește pe acesta să se adreseze direct instanței de judecată. Căile ori alte mijloace pe care le indică pârâta pe care reclamanta le-ar fi putut urma și care dacă nu sunt utilizate paralizează demersul judiciar de față nu pot conduce la inadmisibilitatea acțiunii. În cauză reclamanta a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxaconsiderând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii (repetițiunii). Art. 8 al. 1 din L. nr. 554/2004, permite reclamantului să se adreseze instanței de judecată după ce se află în posesia refuzului explicit de soluționare favorabilă a cererii sale. Atât timp cât reclamanta este în posesia actului din care rezultă refuzul de soluționare favorabilă a cererii are deschisă calea prev. de art. 1 al. 1 din L. 554/2004, respectiv de a se adresa instanței de contencios administrativ competente. Curtea apreciază că excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâta D. S. este neîntemeiată. Față de aceste împrejurări, Curtea va admite recursul declarat de B. S. și va obliga pârâta A. F. P. A M. Z. să-i restituie suma de 4239 lei, cu dobânda legală, calculată conform art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, începând cu data de (...) și până la restituirea efectivă. De asemenea, va admite cererea de chemare în garanție și va obliga A. F. PENTRU M. B. să plătească pârâtei A. F. P. A M. Z. suma de 4.239 lei, cu dobânda legală acordată conform celor mai sus expuse. Vor fi Respinse restul pretențiilor formulate, atât prin cererea principală, cât și prin cea de chemare în garanție. : PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. LEGII D E C I D E Admite recursurile declarate de B. S., D. G. A F. P. A J. S. și A. F. PENTRU M. B. împotriva Sentinței civile nr. 5183 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o modifică în tot, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta B. S. și obligă pârâta A. F. P. A M. Z. să-i restituie suma de 4239 lei, cu dobânda legală, calculată conform art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, începând cu data de (...) și până la restituirea efectivă. Admite cererea de chemare în garanție și obligă A. F. PENTRU M. B. să plătească pârâtei A. F. P. A M. Z. suma de 4.239 lei, cu dobânda legală acordată conform celor mai sus expuse. Respinge restul pretențiilor formulate, atât prin cererea principală, cât și prin cea de chemare în garanție. Irevocabilă. Pronunțată în ședința din 14 Martie 2011. Red.M.H./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: I. D.-D.
| ← Decizia civilă nr. 1842/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2715/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
