Decizia civilă nr. 3624/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3624/2011
Ședința din data de 05 O. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B.
JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
GREFIER D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele A. J. PENTRU O. F. DE M. C. și A. N. PENTRU O. F. DE M., împotriva Sentinței civile nr. 559 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta SC O. C. S., având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.559 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al tic a fost respinsă cererea S.C. O. C. S. împotriva ANOFM B. ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; admisă cererea formulată de reclamanta împotriva A. C. și în consecință a fost anulată decizia nr.213/2010 emisă de A. ; obligată pârâta la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.80 alin.1 lit.c din L. nr.76/2002 aferentă perioadei mai 2009 - mai 2010 în cuantum de 8.944 lei precum și la plata sumei de 539,3 lei cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei este întemeiată întrucât întreaga competență de acordare a sumelor de bani revine Agenției Județene pentru O. F. de M. C. Pe fond instanța a reținut că reclamanta a depus toate actele pentru a beneficia de subvenția prevăzută de art.80 alin.1 din L. 76/2002, a depus toate documentele legale și a virat la bugetul de stat toate sumele datorate raportat la beneficiile acordate prin legea sus indicată, în baza convenției încheiate. Nu s-a făcut dovada virării sumelor de bani cuvenite reclamantei, deși aceasta a făcut dovada depunerii documentației aferente până în luna mai 2010 inclusiv. Ulterior, reclamanta a primit decizia contestată, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că solicitarea sa a fost respinsă, fiind atinsă limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Pârâta a invocat prevederile relevante ale L. 500/2002 care îi interzic să efectueze plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor sociale, fiind numai ordonator terțiar de credite și se supune ordonatorului principal de credite, însă instanța apreciază că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța observă că textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art.85. Avându-se în vedere încheierea convenției anterior menționate , precum și considerentele expuse, instanța a reținut că decizia contestată este nelegală. Împotriva soluției menționate a declarat recurs A. C. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii. În susținerea celor solicitate se arată în esență că respingerea solicitării intimatei prin decizia contestată a fost motivată pe dispozițiile L. nr.500/2002 ce stabilește limite maxime ce nu pot fi depășite; angajarea de cheltuieli numai în limita creditelor bugetare și potrivit destinațiilor aprobate. Ori instituția publică este obligată să efectueze cheltuieli în limitele financiare prestabilite și conform destinației respectiv să respecte limitele instituite de lege. Pe de altă parte arată recurenta că este doar ordonator terțiar ce are obligația de a angaja cheltuieli strict legate de activitatea instituției cu respectarea dispozițiilor speciale și nu avea obligația să prevadă să anticipeze un viitor numai de convenții sau persoane ce vor fi angajate aceste acțiuni ținând mai mult de evoluția sectorului de activitate economică care în anumite perioade crește depășind posibilitățile acordate pentru angajatori dintr-un buget prestabilit și limitat ca sumă. Tot astfel arată recurenta că angajatorii beneficiază de sume cu titlu de subvenție doar dacă sunt încheiate convenții, dar convenției în cauză nu s-a dat curs întrucât A. nu și-a dat consimțământul din lipsa fondurilor. Această lipsă nu poate fi imputată nici instituției pârâte deoarece în calitate de ordonator terțiar are o poziție de subordonare și obligația de a respecta L. nr.500/2002. Prin recursul său A. N. pentru O. F. de M. arată că în conformitate cu normele metodologice sumele cuvenite se deduc de către angajator din contribuția pe care acesta este obligat conform legii să o vireze lunar în contul asigurărilor pentru somaj iar pentru acordarea sumelor este necesară încheierea unui angajament legal. Totodată arată recurenta că A. era obligată să respecte dispozițiile L. nr.500/2002 ce stabilesc limite maxime destinații precise în privința cheltuielilor nerespectarea constituind infracțiune. Analizând argumentele aduse prin recursurile declarate Curtea reține următoarele: În considerarea dispozițiilor L. nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj intimata a întocmit documentația aferentă încadrării în muncă de absolvenți și s-a adresat autorității respectiv A. sens în care a încheiat cu acesta convenția nr.85/(...). Ulterior intimata se adresează autorității pentru acordarea facilităților instituite de legea menționată însă cererea a fost respinsă în considerarea ca angajarea cheltuielilor din buget se face potrivit legii finanțelor publice L. nr.500/2002 în anumite limite ce nu pot fi depășite. Refuzul susține intimata este unul nejustificat . Susținerea intimatei așa cum corect a reținut prima instanță este neîntemeiat. Astfel, potrivit art.80 alin.1 din L. nr.76/2002 angajatorii ca încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți ai unor instituții de învățământ sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de la plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj aferentă absolvenților încadrați și primesc lunar o sumă egală cu 1,5 ori valoarea indicativului social de referință la data încadrării în muncă pentru absolvenții de învățământ superior. Din norma enunțată reiese că beneficiată de anumite facilități - subvenții acei angajatori care încadrează absolvenți. În speță recurentul nu susține că intimata nu ar fi întrunit cerințele normei enunțate, sau ca intimata nu a respectat cerințele nu a angajat personal, nu a menținut persoana în muncă, nu a depus situațiile respectiv cele convenite ci doar a arătat că nu există fonduri mai exact nu poate face cheltuieli decât în limitele prevăzute de L. nr.500/2002. Argumentele aduse de recurente nu pot fi primite câtă vreme lipsa fondurilor și cuprinderea unor sume în buget nu poate fi imputată intimatei , entitățile recurente având obligația statuărilor cu privire la buget inclusiv sub aspectul propunerii proiectului de buget, a solicitării aprobării și virării de sume. Pe de altă parte instituția rectificării bugetare este funcțională și impune în sarcina entității pârâte implicarea a cuprinde în proiect cheltuieli neprevăzute inclusiv a cuprinderii unor sume stabilite ca drepturi prin dispoziții legale aplicabile angajatorilor-in conditile in care existau deja conventii incheiate- pentru a se evita efectuarea unor cheltuieli peste limite permise și a se ajunge la încadrarea în legea specială. În plus lipsa disponibilităților nu poate fi reținută ca motiv în măsura să justifice refuzul acordării subvenției .Aceasta ar însemna ca norma ce instituie beneficiul subvenției să aibă un caracter pur formal iar în cazul în care cel ce îndeplinește cerințele făcând o angajare să se găsească în imposibilitatea de a intra în posesia sumelor, deci norma prin care s-a instituit să fie lipsită de efecte aducând prejudiciu. Câtă vreme legea nu condiționează acordarea de alti factori decat cei mai sus mentionati împrejurarea evocată este lipsită de relevanță și va fi înlăturată. Nici faptul că nu se putea prevede câte anume societăți angajează persoane în măsură să beneficieze de subvenții nu poate fi reținut ca motiv de înlăturare a dreptului recunoscut prin lege. P. proiectelor rectificative se face pornind de la o evaluare a situației vizând șomajul și numărul total al societăților potențiali plătitori pe raza teritorială iar această evaluare nu se putea face de intimata .O evaluare respectiv o stabilire a unor criterii de atribuire a fondurilor de asemenea nu poate fi făcută de intimată. Recurenta pârâtă nu a facut evaluari,nu a publicat criterii și nu a făcut cunoscut de ce face atribuirea fondurilor /subvenții altor societăți. Prin urmare sarcinaevaluării, a rectificării și stabilirii criteriilor revine recurentei context în care justificarea nu este în măsură să conducă la nerecunoașterea dreptului instituit de L. nr.76/2002. Așadar față de cele arătate aspectele reținute de prima instanță nu pot fi considerate greșite. Prin urmare nefiind motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat. PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE: Respinge recursurile declarate de A. J. PENTRU O. F. DE M. C. și A. N. PENTRU O. F. DE M., împotriva sentinței civile nr. 559 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 5 octombrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. B. F. T. M. H. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.A. B.
| ← Decizia civilă nr. 1927/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Sentința civilă nr. 692/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
