Decizia civilă nr. 91/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 91/2011
Ședința n data de 30 N. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de către reclamantul P. V. împotriva deciziei civile nr. 2582 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. S., având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare formulată este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, achitată cu chitanța nr. 0507220146 din (...), aflată la fila 5 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare
Se constată că intimata-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 319 al. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare cu privire la contestația în anulare formulată pe aspectul admisibilității acesteia iar în măsura în care Curtea apreciază că demersul promovat de contestator este admisibil, la rejudecare va avea în vedere și interesul justificat de către recurent în susținerea demersului, dat fiind faptul că există o acțiune în anularea actului a cărui suspendare s-a solicitat, care a fost soluționată irevocabil. CURTEA Prin decizia civilă nr. 2582 din (...) pronunțată de Curtea de A. în dosarul nr. (...) s-a respins ca tardiv recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva sentinței civile nr. 5.737 din 19 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., care a fost menținută în întregime. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținuturmătoarele: Prin sentința civilă nr. 5737 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. s-a respins ca nefondată cererea precizată a reclamantului P. V., privind suspendarea executării Deciziei nr. 135/(...) emisă de C. J. DE P. S. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin D. nr. 135/(...) emisă de C. J. de P. S. s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu al reclamantului prin eliberarea din funcția publică de execuție, la data expirării termenului de preaviz, respectiv (...) (f.9 dosar fond). A învederat tribunalul că prin prezenta cerere se solicită suspendarea executării acestei decizii până la soluționarea pe fond a cauzei din dosar nr. (...) a Tribunalului S. Această cerere în temeiul art. 581 Cod procedură civilă este inadmisibilă, întrucât suspendarea executării actului administrativ nu poate fi dispusă pe calea ordonanței președințiale, cei interesați având posibilitatea de a se prevala de dispozițiile art. 14 sau art. 15 din Legea nr. 554/2004, în măsura în care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de această reglementare. În ceea ce privește dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și în temeiul căreia și-a precizat ulterior acțiunea reclamantul, instanța constată că nu sunt întrunite prevederile acesteia pentru următoarele: Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în cond. art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Art. 2 alin. 1 lit. t) definește cazuri bine justificate ca fiind acele împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură că creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. De asemenea art. 2 alin. 1 lit. t) definește cazurile bine justificate ca fiind acele împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. De asemenea art. 2 alin. 1 lit. s) definește paguba iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Astfel, pentru suspendarea executării actului administrativ atacat este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554 /2004, cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, precum și existența plângerii prealabile. În ceea ce privește condiția sesizării prealabile, s-a constatat că aceasta nu este îndeplinită, la dosar la fila 25 există doar o cerere prin care reclamantul solicită a fi distribuit pe un post vacant, cerere ce nu poartă nr. de înregistrare. Instanța de fond a apreciat că în speță nu sunt întrunite nici celelalte două cerințe prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Astfel, prin D. nr. 135/(...) a Casei Județene de P. S., funcția publică de execuție - consilier juridic clasa I, gradul profesional asistent, tr. 1, gr. 5, ocupată de reclamant, s-a desființat, acestuia încetând-ui raporturilor de serviciu prin eliberarea din funcția publică, la data expirării termenului de preaviz. Hotărârea a fot întemeiată pe dispozițiile L. 1., OUG nr. 6., HG nr. 6. și HG nr. 1.. Tribunalul a precizat și faptul că existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică șievidentă asupra prezumției de legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului întrucât, în cadrul procedurii prevăzute de lege suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului. Astfel, natura măsurii dispusă prin actul a cărui suspendare se solicită nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat, presupunând cercetarea în profunzime a fondului cauzei. Analizând însă sumar prevederile deciziei contestate tribunalul a reținut că la baza adoptării măsurii de eliberare din funcția publică se află reorganizarea statuată prin act normativ cu putere de lege, respectiv OUG nr. 6. și HG nr. 6.. Așa cum rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 135/(...) eliberarea din funcție a reclamantului s-a realizat prin prisma dispozițiilor art. 99 alin. 3, 4 și 5 din Legea nr. 1., respectiv pentru că autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public. Or, a constatat instanța de judecată, aspectele de temeinicie și legalitate ale reorganizării activității instituției nu pot face obiectul judecății în acest stadiu procesual. În ceea ce privește al treilea element, cel al producerii unei pagube iminente instanța a reținut că : Suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu material grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză. Simplele susțineri din cuprinsul cererii referitoare la paguba creată, constatând în lipsirea de drepturile salariale nu sunt suficiente și nici concludente pentru a se apreciază sunt întrunite cerințele legale ce se impun pentru a se suspenda executarea unui act administrativ, a cărei prezumție de legalitate nu a fost răsturnată. Pe de altă parte, prejudiciul material invocat de reclamant poate fi recuperat de către acesta în cazul în care acțiunea în anularea deciziei nr. 135/2010 va fi admisă cu consecința recuperării în situația anterioară emiterii deciziei. În consecință, instanța a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existența plângerii prealabile, cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, motiv pentru care a respins cererea de suspendare a actului administrativ. Împotriva acestei sentințe, întemeiat pe dispozițiile art. 299-316, art. 581, 582 C.pr.civ., cu referire și la art. 14 din Legea nr. 554/2004, la data de (...), reclamantul P. V. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia,casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii sale și pronunțarea unei ordonanțe președințiale privind suspendarea executării deciziei nr. 135/(...) emisă de CJP S. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, iar instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, raportat la solicitarea sa, respectiv dispunerea unei măsuri vremelnice până la judecarea fondului cauzei, iar nu judecarea cauzei sub toate aspectele. S-a mai adăugat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii ignorându-se faptul că decizia nr. 135/(...) a fost emisă cu abuz de putere cu încălcarea OUG nr. 6. și HG nr. 6.. Curtea, din oficiu, a invocat la prima zi de înfățișare excepția tardivității introducerii recursului, raportat la data comunicării sentinței, respectiv data de 11 ianuarie 2011 și raportat la data introducerii căii de atac, respectiv data de (...), ultima zi în care putea fi formulat recursul fiind data de 16 ianuarie 2011, întrucât termenul de recurs era de 5 zile de la comunicare. Analizând cu prioritate această excepție, în conformitate cu dispozițiileart. 316, 298 Cod procedură civilă coroborat cu art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a reținut următoarele: Reclamantul și-a întemeiat în fața primei instanțe cererea de suspendare a executării actului administrativ pe dispozițiile art. 581 C.proc.civ, dispoziții la care, de altfel, face referire în cererea de recurs și în memoriul ce cuprinde motivele de recurs. Procedura ordonanței președințiale conține dispoziții derogatorii de la dreptul comun atât în privința duratei termenului de recurs cât și a momentului de la care acesta începe să curgă. Astfel, în cuprinsul art. 582 alin. 1 Cod procedură civilă, se prevede că ordonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea părților. Având în vedere că recurentul și intimata au fost citați în fața instanței de fond, termenul de 5 zile pentru formularea căii de atac a recursului curge de la data pronunțării sentinței, iar nu de la data comunicării acesteia. Această statuare își menține valabilitatea chiar dacă instanța de fond a menționat în mod greșit în cuprinsul dispozitivului hotărârii că termenul de recurs curge de la data comunicării întrucât căile de atac se supun principiului legalității, condițiile de exercitare a căilor de atac fiind stabilite prin lege, iar de către judecător. Reclamantul avea posibilitatea să introducă calea de atac a recursului în 5 zile de la data pronunțării sentinței civile nr. 5737 din (...), respectiv cel mai târziu la data de 25 noiembrie 2010. În concret recursul a fost declarat la 3 decembrie 2010, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 13 ianuarie 2011. Potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Cum niciuna din aceste situații nu este incidentă în speță, în baza considerentelor mai sus reținute și a textelor legale invocate, în temeiul art. 312 și 582 alin. 1 C.proc.civ. Cod procedură civilă, recursul reclamantului a fost respins ca tardiv, păstrându-se în întregime sentința atacată. Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, s-a apreciat de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare P. V. solicitând admiterea acesteia așa cum a fost formulată. Consideră ca s-a facut o greseala grava care nu poate fi indreptata decat printr-o noua judecata, prin casarea deciziei data in data de 06 iunie 2010. Codul de procedura civila prevede fara echivoc la art.318. Hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie cond dezlegarea dataeste rezultatul unei greseli materiale sau cand. instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Neanalizarea motivelor de recurs, in raport de depunerea tardiva a recursului a acestora, dovada depunerii in termen o face cu recursul de la fila nr. 1 si completarea acestuia cu inscrisurile de la fila 7 si 8, In dovedirea cererii, intelege sa se folosească de inscrisurile de la dosar. Asupra contestației în anulare de față, Curtea constată următoarele: Prin decizia atacată, instanța de recurs a respins ca fiind tardivă calea de atac declarată de către contestator împotriva unei sentințe a Tribunalului S., prin care a fost respinsă cererea sa privind suspendării executării Deciziei nr. 135/(...) emisă de C. J. DE P. S., până la soluționarea pe fond a cauzei din dosar nr. (...) al Tribunalului S. Pentru a aprecia astfel, Curtea a constatat că, raportat la împrejurarea că reclamantul a înțeles să se prevaleze de prev. art. 581 C.pr.civ., calea de atac dată de lege este cea a recursului, în 5 zile de la pronunțare, termen ce ar fi fost nesocotit de către recurent. Deși este real că acțiunea introdusă de către reclamant a fost intitulată „cerere pentru ordonanță președințială";, nu este mai puțin adevărat că la fila 23 din dosarul de fond există o precizare de acțiune, în sensul în care petentul s-a prevalat și a făcut trimitere punctuală la prev. art. 14 din LCA, care a fost luată în calcul de prima instanță, în sensul în care analiza pe fond a cauzei a ținut cont de necesitatea întrunirii condițiilor privind cazul bine justificat și paguba iminentă. De altfel, această referire a fost reluată de către contestator și prin motivele de recurs. Așa fiind și văzând și prev. art. 14 alin. 4 din LCA, Curtea constată că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială la momentul calculării termenului de recurs, din moment ce hotărârea a fost comunicată contestatorului la (...), iar recursul a fost înregistrat anterior, la (...), motivele de nelegalitate fiind expediate prin poștă, la (...) (f. 1, 6-8, dosar recurs). Drept consecință, în cauză sunt incidente prev. art. 318 alin. 1 teza 1 C.pr.civ., impunându-se admiterea contestației și anularea deciziei civile nr. 2582/(...) a Curții de A. C., dată în dosar nr. (...). Procedându-se la rejudecarea recursului, se va constata că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost el indicat de reclamant, respectiv suspendarea executării Deciziei nr. 135/(...) emisă de C. J. DE P. S., până la soluționarea pe fond a cauzei din dosar nr. (...) al Tribunalului S., recurentul nu mai poate obține nici un folos practic, urmare a analizei pe fond a motivelor de nelegalitate. Aceasta întrucât, prin sentința civilă nr.1913/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului P. V. pentru anularea deciziei nr.135 din (...) emisă de C. J. de P. S. Ca atare, chiar în ipoteza în care s-ar fi impus admiterea recursului, atât la momentul pronunțării deciziei nr. 2582/(...), cât și în prezent, acțiunea de fond este soluționată, cererea de chemare în judecată nemaiavând un obiect determinat, licit și posibil. Mai mult, la data de (...) a fost respins și recursul declarat împotriva sentinței prin care a fost soluționată acțiunea în anulare, astfel încâtexcepția lipsei de interes în susținerea recursului se impune a fi admisă, cu consecința respingerii acestuia. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE Admite contestația in anulare. Anulează decizia civilă nr. 2582/(...) a Curții de A. C. în dosar nr. (...). Rejudecând, respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul P. V. împotriva sentinței civile nr. 5..XI.2010 pronunțată în dosar nr. (...) al Tribunalului S. pe care o menține în întregime. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică azi, (...). Red.M.B./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.recurs: M.I.I., A.C., M.S. Jud.fond: M. Kende
| ← Decizia civilă nr. 6103/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3819/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
