Decizia civilă nr. 399/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 399/2011
Ședința publică de la 02 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. H.
Judecător M. B.
Judecător F. T.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta A. F. P. A
M. T. PRIN D. G. A F. P. A J. C. și de chemata în garanție A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 2489/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu B. R. V., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. CURTEA P rin Sentința civilă nr. 2489 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâta AFP T. A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. R. V. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului T. A fost admisă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M.. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 2558 lei, reprezentând taxa de poluare. S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul a achiziționat un autoturism tip M1, norma de poluare E., iar pentru înmatricularea in R. a achitat, în temeiul OUG 5., o taxă de poluare în cuantum de 2558 lei la AFP T., ca urmare a cererii sale formulate la data de (...). La data de (...), reclamantul a solicitat restituirea acestei taxe, însă cererea sa a fost respinsă, invocându-se prevederile legale referitoare la restituirea taxei și în care reclamantul nu s-ar fi încadrat. Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepția invocată de pârâta AFP T., instanța a respins-o, pentru următoarele argumente: Instanța a observat că reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat, ulterior achitării taxei (formalitate necesară în vederea înmatriculării), o cerere către organul încasator, care a fost respinsă, invocându-se aceleași prevederi naționale, iar ceea ce se contestă în prezenta cauză este refuzul de restituire, față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, potrivit OUG 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin O. ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003 (art.3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1), iar obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in R. (art.4 lit.a), nu și pentru cele aflate deja în circulație și înmatriculate în țară. Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, instanța a apreciat că norma de drept intern nu este conformă cu art.90 din TCE, actual art.110 TFUE, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acesteia. Astfel, potrivit dispozițiilor OUG 5., cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în R. sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în R., dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în R.. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în R.. Ca urmare a adoptării OUG 2., intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă, aspect care reiese fie și numai din simpla lecturare a preambulului acestui act normativ, al cărui scop este protejarea locurilor de muncă în economia românească. Scopul general al art.90 TCE (art.110 TFUE) este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării C., respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. Astfel, în forma în vigoare la data depunerii documentelor prevăzute la art.5, OUG 5. este contrară art.90 din Tratatul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în R. a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru UE, precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în R. și, mai recent, vânzareaautoturismelor noi produse în R.. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJCE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co - Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato - în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în I.). De altfel, la această concluzie a ajuns însăși Comisia Europeană în urma numeroaselor sesizări pe acest aspect, din a cărei propunere de clasare a plângerii nr.2009/2002 care se referă la taxa pe poluare din R. (propunere publicată în din 5 februarie 2010, clasarea referindu-se la forma actuală a OUG 5. și nu la cea aplicabilă în speță), instanța a citat în continuare aspectele relevante: Mai întâi, trebuie reamintit că din păcate nu se poate vorbi despre o armonizare a taxelor pe autovehicule la nivelul UE si, ca atare, nimic nu împiedica statele membre sa perceapă asemenea taxe, ele fiind libere sa decidă cuantumul si metodele de calcul. T., această libertate nu poate aduce atingere dispozițiilor Tratatului privind funcționarea Uniunii E. (TFUE), în special articolului 110 (fostul articol 90 din TCE), care prevede un tratament fiscal echitabil al produselor autohtone si al celor care provin din alte state membre. Departamentul responsabil al C., după analizarea OUG nr. 2., a conchis că aceasta nu respecta articolul 110 din TFUE, de vreme ce anumite mașini uzate par suprataxate în comparație cu autovehicule similare înmatriculate ca noi. S-a constatat că scutirea acordata în temeiul OUG nr. 2. nu pare să se bazeze pe criterii obiective, tinzând să favorizeze producătorii autohtoni de autovehicule. A. fapt a fost considerat incompatibil cu articolul 110 din TFUE și, prin urmare, la 26 iunie 2009, Comisia a emis o scrisoare de punere în întârziere prin care insista ca R. să modifice aceste prevederi controversate (IP/09/1012). Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.90 din TCE, motiv pentru care atât cererea reclamantului, cât și cererea de chemare în garanție a AFM (beneficiarul taxei) au fost admise, pârâtele fiind obligate să- i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit, împreună cu dobânda legală aferentă, de la data plății și până la data restituirii integrale. P. AFP T. nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu i se poate reține o culpă procesuală, chiar în condițiile admiterii cererii reclamantului. P. a făcut aplicarea în mod corect a textelor legale naționale în vigoare, nefiind îndrituită a face aprecieri cu privire la compatibilitatea acestora cu normele comunitare pentru a acționa în consecință. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. T.prin D. G. A F. P. A J. C. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, în principal ca inadmisibile și în subsidiar ca neîntemeiate. Prima instanță a reținut faptul că refuzul AFP T. de a dispune restituirea taxei este unul nejustificat. Nu se poate pune problema unui refuz nejustificat din partea organului fiscal atâta timp cât nu s-a cerut în prealabil desființarea deciziei prin care obligația fiscală este stabilită. Cererea de restituire a unor sume fără desființarea deciziei prin care acestea au fost stabilite este inadmisibilă. Atâta timp cât decizia de calcul a taxei de poluare nu a fost contestată și desființată în condițiile art. 205 și urm. din OUG 92/2003, reclamanta nu se putea adresa instanței cu o cerere de restituire a taxei. Pe de altă parte, dispozițiile OUG nr. 5. nu contravin prevederilor tratatelor europene deoarece taxa de poluare se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în R., indiferent de proveniența lor geografică sau națională. Nici OUG nr. 2. nu creează un regim distinct pentru autovehiculele aduse din celelalte state membre, referirea din cuprinsul ei făcându-se la înmatricularea pentru prima dată în R. sau „în alte state membre ale UE";. O altă critică adusă sentinței recurate vizează obligarea AFP T. la plata dobânzii legale, dobândă considerată nedatorată de către pârâtă. De asemenea, hotărârea este criticată și în ceea ce privește momentul acordării dobânzii legale, susținându-se faptul că potrivit art. 1088 Cod civil, daunele interese pot fi avute în vedere de către instanță, doar de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și nicidecum de la momentul efectuării plății. În drept au fost invocate disp. art. 229 din OG nr. 92/2003, art. 17 din L. nr. 146/1997 și art. 1 din OG nr. 32/1995. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. PENTRU M.(AFM) solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Având in vedere că recursul de față privește o hotărâre care nu poate fi atacată cu apel, nu este obligatorie limitarea la motivele de recurs precizate la art. 304 C., cauza putând fi examina!ă sub toate aspectele. În motivare s-a arătat că: HOTĂRÂREA FOST DATĂ FARĂ TEMEI LEGAL(art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul de terminării corecte a dispozitiilor din Tratatul C. E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare. In privinta analizei taxei prin prisma art. 90 din Tratatul C. E. atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, astfel cum arată în continuare, instanța de fond nu s-a referit la practica CET relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 90 din Tratatul C. E. în materia taxării interne, în genere, și a autovehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară. Art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs o taxă în exces față de un produs autohton. Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din Tratat citat mai sus și la jurisprudența C. de Justiție a C. E., astfel încât taxarea autovehiculelor se impune a fi analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar. precum transparența. neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă. criteriile obiective. caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește. Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din OUG nr. 5. sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F.pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de prima înmatriculare față de valoarea mult mai redusă a taxei de poluare în prima variantă, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe. Așadar, Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot sa impună asupra mărfurilor, precum autovehiculele, un sistem de taxare al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot c. Directorului serviciilor fiscale, parag. 12; cauza C-132/88 Con. C. E. c. Republicii Elene parag. 17). De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu. iar în condițiile în care taxa pe poluare este bazată pe elemente precum capacitatea cilindrică. normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon. este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc de decizii arbitrare. Principală critică adusă de instanța fondului noului sistem de taxare este aceea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național. Sub acest aspect este relevantă decizia CEJ în cauza C-345/93 Nunes Tadeu, parag. din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import și, în consecință, se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, încorporată într-un vehicul național similar. Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparației cu autovehicule deja existente în parcul auto național. Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale. deoarece art. 90 din Tratatul C. E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor texte deja existente (decizia CEJ în cauzele conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona nemeth, parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței. deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare. astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii. cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Prin urmare, OUG nr. 5. (varianta în vigoare la momentul achitării taxei de către reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul C. E.. Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei pe poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică), luându-se în considerare și depreciereaautoturismului, conform coeficienților descriși în Anexa nr. 4. Cota fixă de reducere prevăzută în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, in funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe in condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a ordonanței. Pe de altă parte, art. 8 stipulează că: (1)Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa in R. este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei in conformitate cu prevederile alin. (2). (2)Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național. Concluzionând, se poate afirma că, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima inmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau in parcul auto național la data adoptării actului normativ, câtă vreme pentru acestea taxa nu a fost plătită și, evident, nici nu se pune problema restituirii ei. În considerarea celor ce preced, apreciază că instanța fondului a dat o interpretare ce excede atât interpretărilor oficiale și jurisprudențiale ale CE/CE), dar și textului propriu-zis al Tratatului CE., motiv pentru care, solicită admiterea prezentului recurs și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii. În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ. Conform art. 242 din codul de procedură civilă solicită judecarea în lipsă. Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304, 304 ind.1 Cod proced. civilă, Curtea reține următoarele: Reclamantul B. R. V. a chemat în judecată pe parata A. F. P. A M. T. solicitând returnarea sumei de 2.558 lei, platita la (...) cu titlu de taxa de poluare. Prin modificările aduse acestui OUG 5. de Ordonanța de Urgență ale Guvernului nr. 208/(...) și 7. se introduc, începând cu data de (...), elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada (...)-(...) de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează și ea pe acest criteriu. La data de (...), Comisia comunică autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în R. cu art. 90 din Tratatul C. E. ). Comunicatul de presă al C. din (...) semnala: „conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria Euro 4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluare în R. dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE în perioada (...)-(...). Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe. Comisia sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, Comisia trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar . Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a C. de Justiție E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,, Rezultă așadar că o poziție fermă a C. E. cu privire la modificările legislative în materia taxei de poluare a fost exprimată doar la (...), prin declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 ). Curtea apreciază că acesta este momentul de la care contribuabilii aveau o perspectivă clară asupra neconformității taxei de poluare cu dreptul comunitar. Nu în ultimul rand, trebuie avute în vedere soluțiile constante de respingere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Prin Hotararea din 4 mai 2000 in cauza R. impotriva Romaniei, Curtea Europeană de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. Aceasta dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. T. atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP T. nu a demonstrat ca o astfel de cale de atac ar fi fost efectivă. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității nu îi poate fi aplicată reclamantului, impunându-se așadar soluționarea cauzei pe fond. In speță, compatibilitatea O. 5. cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificarile aduse acestei forme. In urma modificarilor aduse prin O. 2. si OUG 7., norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din Tratatul CE. Astfel, exista atat o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. si care se inmatriculeaza in R. si autoturismele second hand deja inmatriculate in R. si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in R. si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de catre legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a marfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta fie spre cele deja inmatriculate in R., fie spre cele produse in R.. Față de aceste împrejurări, soluția tribunalului, de restituire a taxei de poluare astfel încasată apare ca temeinică și legală. În ceea ce privește soluția de acordare a dobânzilor legale, es este judicvioasă în condițiile în care daunele-interese moratorii se acordă pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a datoriilor exigibile iar momentul de la care se datorează este acela al plății și nicidecum al sesizării instanței. Admiterea cererii de chemare în garanție este de asemenea întemeiată în condițiile în care sumele achitate de către reclamant s-au vărsat în contul fondului de mediu. Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va respinge recursurile declarate de A. F. P. A M. T. prin D. G. A F. P. A J. C., A. F. PENTRU M. B., împotriva sentinței civile nr. 2489/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o va menține în întregime. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE Respinge recursurile declarate de A. F. P. A M. T. prin D. G. A F. P. A J. C., A. F. PENTRU M. B., împotriva sentinței civile nr. 2489/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2011. PREȘEDINTE, M. H. JUDECĂTOR, M. B. JUDECĂTOR, F. T. GREFIER, M. T. } Red.M.H./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: C. P.
| ← Decizia civilă nr. 1999/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5189/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
