Decizia civilă nr. 4309/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2011)

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D. CIVILĂ Nr. 4309/2011

Ședința publică de la 03 N. 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. U.

Judecător M. D.

Judecător R.-R. D.

Grefier M. T.

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. S., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta S. B. S. și pe recurent, având ca obiect contestație act administrativ fiscal rejudecare dosar nr. (...).

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată, avocat M. A., cu delegație la dosar.

Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacată, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1306 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S. B. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. S. și în consecință:

S-a dispus anularea deciziei nr.4/(...) emisă de pârâtă cu consecința exonerării reclamantei de la plata sumei de 250.029 lei stabilită prin decizia de impunere nr. 83/(...), raportul de inspecție fiscală generală nr.348/(...) și dispoziția nr. 348/(...) cu titlu de impozit pe profit suplimentar și majorări de întârziere la impozitul pe profit suplimentar.

A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 13350,99 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Conform raportului de inspecție fiscală generală încheiat la data de 18 iulie 2008, reclamanta S. B. S. Z. a fost supusă, începând cu data de 3 aprilie

2008, unei inspecții fiscale pentru următoarele perioade: impozit pe venit microintreprinderi pentru perioada (...) - (...); impozit pe profit pentru perioada (...)-(...); taxa pe valoare adaugata pentru perioada (...) - (...); impozitul pe venituri din salarii pentru perioada (...)-(...); contributia de asigurari sociale pentru perioada (...)-(...); contributia de asigurari sociale de sanatate pentru perioada (...)-(...); contributia de asigurari . somaj pentru perioada (...)-(...);fondul pentru accidente si boli profesionale pentru perioada (...)-(...); fondul de solidaritate pentru persoanele cu handicap (4%) pentru perioada (...)-(...); impozitul pe veniturile nerezidentilor pentru perioada (...)-(...).

Cu privire la veniturile microintreprinderilor, organul de control a reținut că societatea înregistrează in anul 2003 venituri impozabile in suma de

6.327.280.491 lei. In cursul anului 2003 se calculeaza si inregistreaza în evidența contabila un impozit pe venituri microintreprinderi in suma de

94.909.207 lei ROL calculat corect ( 6.327.280.491 lei ROL x 1,5% ) . S. declară la organele fiscale in cursul anului 2003, impozit pe venitul microintreprinderilor.

La (...). societatea inregistreaza o pierdere contabila in suma de

4.616.800.185 lei

La sfârșitul anului 2003, societatea are 37 de angajați.

Începând cu anul 2004 societatea nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de O. si trece la impozitarea profitului.

Cu privire la impozitul pe profit, aferent anului 2004, s-a reținut că pentru anul 2004 operatorul economic nu calculează, nu înregistrează și nu declară impozit pe profit. Din profitul contabil înregistrat în anul 2004 agentul economic recuperează pierderile contabile înregistrate pentru anii 2002

(44.829.442 lei ROL) și 2003 (4.616.800.185 lei ROL) perioadă pentru care S. B. S., îndeplinește condițiile prevăzute de O. nr. 2. privind impunerea microintreprinderilor.

Ca urmare, agentul economic nu putea recupera pierderea înregistrată în perioada în care avea statut de microintreprindere. S. era obligată să calculeze, să înregistreze, să declare și să plătească impozit pe profit pentru anul 2004.

Faptul că societatea, în mod eronat, recuperează pierderea contabilă înregistrată în perioada când avea statut de microintreprindere s-a procedat la calcul unui impozit pe profit suplimentar în sumă de 64.402 lei.

Pentru neplata în termen a impozitului pe profit, în conformitate cu prevederile HG nr. 1513/2002, HG nr.784/2005, OG nr. 92/2003, organele de inspecție fiscală au procedat la calculul majorărilor de întârziere în sumă de

85.915 lei și a penalităților în sumă de 7.914 lei, situație prezentată în anexa nr. 1.

Pentru anul 2005 s-a reținut că din evidența contabilă și bilanțul contabil înregistrat la AFP sub nr. 17669/(...) încheiat la (...), rezultă că S. B. S. Z. realizat venituri totale în sumă de 7.419.345 lei și cheltuieli totale în sumă de 7.575.489 lei. Anul 2005 a fost încheiat astfel cu o pierdere contabilă în sumă de 156.144 lei.

S-a constatat că societatea nu conduce nici o evidență primară de gestiune, nu are calculații de preț pe produs sau loturi de produse, inventarele în baza cărora se întocmesc bonurile de consum nu sunt făcute în conformitate cu precizările legale în vigoare (Ordin 1753/2004).

S. inregistreaza cheltuieli cu materia prima toata materia prima data in consum fără insa a tine cont la finele in perioadei de materia prima destinata producției care va fi realizata intr-o perioada viitoare.

La sfârșitul trimestrului III 2005, societatea inregistreaza o pierdere contabila in sumă 553.444 lei si la sfârșitul anului 2005 o pierdere contabila in suma de 156.772 lei.

Conform pct. 26 din Ordinul nr. (...) pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv " materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb aflate la locurile de munca si nesupuse prelucrării se inventariaza separat si se repun inconturile din care provin, diminuându-se cheltuielile, iar dupa terminarea inventarierii acestora se vor evidenția in conturile inițiale de cheltuieli".

În condițiile in care societatea nu are, producție neterminată semifabricate, stoc de produse finite, organele de inspecție fiscala au luat nivelul costului de producție egal cu nivelul veniturilor obtinute din vanzarea producției realizate in 2005.

Având in vedere ca rulajul contului 701 Venituri din vanzarea de produse finite este în sumă de 6.935.161 lei , chelt. directe (fara rulaj cont 601) si indirecte sunt in suma de 1549563 lei ( 1.121.948+ 427.615 ), diferența intre cele doua va reprezenta valoarea cheltuielilor cu materia prima deductibila la (...).

In urma calculului s-a stabilit cheltuiala cu materia prima in suma de

5.385.598 lei ( 6.935.161-1.549.563). Conform balanței de verificare încheiata la (...). agentul economic înregistrează o cheltuiala cu materia prima in suma de 5.597.013 lei. Diferența intre cheltuiala cu materia prima calculata de organele de control si cea inregistrata de contribuabil, in suma de 211.415 lei este o cheltuiala aferenta producției anului 2006, cheltuiala de care se va ține cont la tratarea modului de calcul a profitului impozabil pentru anul 2006.

Anul 2005 este încheiat cu o pierdere contabilă în sumă de 156.144 lei.

Prin urmare, cheltuielile de protocol în sumă de 17.724 lei sunt cheltuieli nedeductibile.

În anul 2005 societatea înregistrează cheltuieli cu penalități în sumă de

32 lei, cheltuieli nedeductibile, din punct de vedere fiscal.

Pentru anul 2006 s-a reținut că conform evidentei contabile, a balanței de verificare incheiata la (...). SC B. SRL Z. a realizat venituri totale in suma de

16.095.609 lei si cheltuieli totale in sumă de 15.776.854 lei. Anul 2006 a fost incheiat conform balanței de verificare la (...) cu un profit contabil in suma de

318.755 lei.

In anul 2006 SC B. SRL Z. nu a calculat, inregistrat si declarat impozit pe profit datorita faptului că se recupereaza, in mod eronat, pierderea contabila înregistrata in anul 2003 - când societatea avea statut de microintreprindere si pierderea contabila înregistrata in anul 2005.

Având in vedere faptul că societatea nu putea recupera pierderea contabila înregistrata în anul 2003 ( asa cum s-a precizat cand s-a tratat impozitul pe profit aferent anului 2004 ) si că in urma calculelor efectuate de organele de inspecție fiscala, pentru anul 2005 a rezultat un profit impozabil in suma de 74531 lei, rezulta ca pentru anul 2006 SC B. SRL Z. avea obligația sa calculeze, înregistreze si declare impozit pe profit.

Pentru anul 2007 conform evidentei contabile, a bilanțului contabil nr.

2534 / (...) incheiat la (...), SC B. SRL Z. a realizat venituri totale in suma de

15.461.659 lei si cheltuieli totale in suma de 15.968.257 lei. Anul 2007 a fost incheiat astfel cu o pierdere contabilă in suma de 506.598 lei.

Din Declarația 101 privind Impozitul pe profit - declarație rectificativa - depusa pentru anul 2007, agentul economic declara o pierdere contabila in suma de 506.598 lei si o pierdere fiscala in suma de 504.833 lei.

Organele de inspecție fiscală au stabilit faptul că, cheltuiala în sumă totală de 434.771 lei (182.613+129.574+122.584) este o cheltuială nedeductibilă fiscal în conformitate cu art. 21 alin. 4 lit.f din Legea nr.571 privind Codul fiscal.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat inregistrarea in evidentele contabile ale societății, in conturile de cheltuieli, a unor facturi externe emisede către H. NV B. și S. S. B., reprezentând "crearea de noi modele, consultanta designs".

Au fost solicitate prezentarea situatiilor de lucrări pentru facturile de mai sus constatandu-se neexistenta acestora - fapt confirmat de împuternicitul legal al societatii, d-na Vulpe D., in Nota explicativa data in fata organelor de inspecție fiscala in data de (...).

Întrucât contribuabilul nu a dovedit aspectele prevăzute de art.21 alin.4 lit.m din Legea nr. 571/2003din Codul Fiscal, s-a reținut că , în fapt, cheltuielile de consultanță în sumă de 151.425 lei, înregistrate de societate în evidențele contabile, sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.

În urma efectuării inspecției s-au determinat calcule referitoare la taxa pe valoare adăugată, la fondul de solidaritate pentru persoanele cu handicap, impozit pe veniturile nerezidenților și alte obligații către bugetul general consolidat.

Aceste din urmă constatări, însă, nu au făcut obiectul contestației formulată de reclamantă, contestație care a fost soluționată prin emiterea deciziei nr. 4/2009.

Contestația împotriva deciziei de impunere nr. 83/(...) și a raportului de inspecție fiscală generală nr. 348/(...) a fost înregistrată la D. G. a F. P. S. în data de 4 septembrie 2008, fiind înregistrată sub nr. 9169(f.40 dosar fond).

Prin aceasta reclamanta a contestat neadmiterea deductibilității sumei totale de 3. reprezentând cheltuieli cu materia primă și prestări de servicii, a cărei influență fiscală se concretizează, conform susținerilor pârâtei în impozit pe profit în sumă de 31987 lei și majorări de întârziere în sumă de 16079 lei.

Esențial în cauză este faptul că, la data de 15 septembrie 2008, reclamanta a formulat o completare la contestația inițială înregistrată la D. G. a F. P. S. sub nr. 9453, pârâta făcând referire expresă la aceasta în decizia nr.

4/2009.

Prin aceasta, reclamanta a solicitat reanalizarea anului fiscal 2003 și admiterea pierderii în sumă de 4. lei aferentă anului 2003 și desființarea raportului de inspecție fiscală generală încheiat la data de 18 iulie 2008, datorită rezultatelor financiar fiscale a următorilor ani fiscali.

Așa cum s-a arătat mai sus, anul 2003 a fost supus inspecției fiscale cu privire la impozitul pe venit al microintreprinderilor.

Această precizare la contestația depusă în termenul legal nu a fost analizată pe fond de pârâtă întrucât s-a reținut că a fost înregistrată după expirarea termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207 din O. 92/2003.

Instanța a apreciat însă că împotriva raportului de inspecție fiscală s-a formulat contestația inițială în termen, iar o completare sau o precizare a acesteia nu înseamnă formularea unei a doua contestații care se impunea fi formulată în cadrul aceluiași termen imperativ de 30 de zile.

Pentru aceste motive, s-a analizat și acest motiv de anulare a raportului de inspecție fiscală, prin prisma probelor administrate în cauză.

Cu privire la anul 2.

Pârâta a reținut că în acest an reclamanta desfășura activitate ca microintreprindere , motiv pentru care nu putea recupera în anii următori pierderea contabilă în cuantum de 461.680 lei(ron) pe care a înregistrat-o în acest an.

Conform art.1 din O.2., (1) pot opta la plata unui impozit aplicat asupra veniturilor obținute din orice sursa persoanele juridice, denumite în continuaremicrointreprinderi, care îndeplinesc cumulativ, la data de 31 decembrie a anului precedent, următoarele condiții: a) sunt producătoare de bunuri materiale, prestează servicii și/sau desfășoară activitate de comerț; b) au de la 1 pana la 9 salariați inclusiv; c) au realizat venituri reprezentând echivalentul în lei de pana la 100.000 euro inclusiv; d) au capital integral privat.

Pârâta a încadrat societate reclamantă în categoria microintreprinderilor, cu toate că nu s-a făcut dovada existenței vreunui înscris care să conțină opțiunea acesteia în acest sens, opțiune care, conform alin.(1-1) se comunica organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, sub forma unei declarații pe propria răspundere, pana la data de 31 ianuarie inclusiv.

Mai mult, conform anexelor nr. 5 și 6 la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză(f.144-145), reclamanta era înregistrată la data de 18 august

2003, nu ca plătitoare de impozit pe venit , deci ca microintreprindere, ci ca plătitoare de impozit pe profit.

De altfel, în urma analizării documentelor aflate la sediul societății reclamante, expertul a constatat că D. G. de M. și S. S. S. a întocmit în data de

24 februarie 2003 procesul verbal de control nr. 468 din care rezultă că reclamanta nu a avut personal angajat cu contract de muncă sau cu convenție civilă până la această dată.

Prin urmare, reclamanta nu îndeplinea condiția ca până la finele anului

2002 să fi avut un număr de 1 până la 9 angajați pentru a putea opta, în cursul anului 2003, să plătească impozit pe venit, ca microintreprindere.

În baza acestor considerente, instanța apreciază că, pierderea anuală de

461.680 lei este recuperabilă în următorii 5 ani fiscali din profitul impozabil obținut, conform art. 26 alin.1 din Legea nr. 571/2003.

Cu privire la anul 2004 :

Pârâta a reținut în esență că reclamanta nu calculează, nu înregistrază și nu declară impozit pe profit și că din profitul contabil înregistrat în sumă de

251.815 lei a recuperate pierderile contabile înregistrate în anii 2002 și 2003, perioadă pentru care societatea îndeplinea condițiile prevăzute de O. 2. privind impunerea microintreprindrilor.

Așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta nu îndeplinea condițiile pentru a funcționa ca microintreprindere și nici nu a formulat vreo opțiune în acest sens. Astfel, reclamanta avea posibilitatea legală de a-și recupera pierderea din anii precedenți, din profitul impozabil din anul 2004.

Cu privire la anul 2.

Pârâta a reținut în esență că din evidența contabilă și bilanțul contabil înregistrat la AFP sub nr. 17669/(...) încheiat la (...), rezultă că S. B. S. Z. realizat venituri totale în sumă de 7.419.345 lei și cheltuieli totale în sumă de

7.575.489 lei. Anul 2005 a fost încheiat astfel cu o pierdere contabilă în sumă de 156.144 lei.

Prin raportul de inspecție fiscală s-a constatat că societatea nu conduce nici o evidență primară de gestiune, nu are calculații de preț pe produs sau loturi de produse, inventarele în baza cărora se întocmesc bonurile de consum nu sunt făcute în conformitate cu precizările legale în vigoare (Ordinul

1753/2004.

În condițiile in care societatea nu are, producție neterminată semifabricate, stoc de produse finite, organele de inspecție fiscala au luatnivelul costului de producție egal cu nivelul veniturilor obtinute din vanzarea producției realizate in 2005.

In urma calculului s-a stabilit cheltuiala cu materia prima in suma de

În urma studieri documentației aflată la sediul reclamantei, expertul a concluzionat că SC B. SRL se incadreaza in prevederile actelor normative invocate privind conducerea contabilitatii de gestiune .

Inventarierea s-a făcut cu respectarea prevederilor Ordinului MPF nr.

1753/2004 existând o decizie de numire a C. de inventariere, liste de inventariere semnate de persoanele din comisie si procesul verbal cu rezultatele inventarierii.

Bonurile de consum pentru materia prima consumata in anul 2005se fac respectând caracteristicile prevăzute in normele legale ( Ordinul MFP nr.

1850/2004 ) avand un viciu de forma : nu poarta semnătură responsabilului tehnic .

In rest sunt corect intocmite si înregistrate in evidenta contabila a unitatii.

În anul 2005 , din activitatea de exploatare au rezultat venituri de

7.252.673 lei (situatia anexa nr.l) care au fost inregistrate corect in contabilitate ( cont 701 )

Cheltuielile directe si indirecte inregistrate in contabilitate au fost de

7.391.386 lei (anexa 2), rezultând o pierdere din exploatare 1. lei .

Toate aceste cheltuieli sunt aferente veniturilor realizate din vanzarea produselor fiind deductibile fiscal.

Pentru consumul de materii prime și materiale din anul 2005 există documente justificative legale, înregistrate în contabilitatea unității (financiară și de gestiune, având viciul de formă de a nu fi semnate de responsabilul tehnic al secției)

Suma de 211.415 lei, pierdere fiscală înregistrată în anul 2005 reprezintă o cheltuială deductibilă inclusă în cheltuiala totală înregistrată de 5.597.013 lei, deductibilă în totalitate, deoarece întreaga cheltuială a concurat cu realizarea veniturilor prin vânzarea produselor fabricate. Cheltuielile se încadrează în prevederile Legii 571/2003 privind Codul Fiscal.

În urma îndrumărilor date prin decizia de casare, instanța a dispus completarea raportului de expetiză pentru lămurirea aspectului legat de material primă din anul 2005.

Prin completarea la raportul e expertiză, s-a concluzionat că pe luni există neconcordanțe între veniturile din vânzarea produselor și cheltuielilor cu materiile prime pe anul 2005, însă pe total an nu s-au constatat neconcordanțe, aceasta neavând implicații fiscale, (fila 11-dosar în rejudecare).

Cu privire la anul 2.

În esență, pârâta reține că reclamanta nu a calculat, înregistrat și declarat impozit pe profit datorită faptului că a recuperat eronat, pierderea contabilă înregistrată în anul 2003-când societatea avea statut de microintreprindere și pierderea contabilă din anul 2005.

Conform balanței de verificare, reclamanta a încheiat anul 2006 cu un profit contabil în sumă de 318.755 lei.

Instanța a reținut deja că reclamanta era în anul 2003 plătitoare de impozit pe profit, iar pierderile fiscală este recuperabilă în următorii 5 ani, conform art. 26 alin.1 din Legea nr. 571/2003.

Cu privire la anul 2.

Pârâta a reținut, că suma totală de 434.771 care se referă la mărfuri(182.613), piese de schimb(129.574) și materiale auxiliare(122.584) este o cheltuială nedeductibilă fiscal întrucât nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor, iar pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.

S-a mai reținut, în esență că suma de 151.425 lei reprezentând cheltuieli de consultanță derivate din contractele încheiate cu H. SA B. și S.style B. sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.

Instanța reține însă concluziile expertului tehnic potrivit cărora, în conformitate cu Legea contabilitatii nr.82/1991 republicata si a Ordinului MFP nr. 1862/22 decembrie 2003 , societatile comerciale au obligația organizarii si conducerii contabilitatii de gestiune adaptata la specificul actvitatii, fie utilizând conturi specifice , fie prin dezvoltarea conturilor din contabilitatea financiara , fie cu ajutorul evidentei tehnico-operative proprii .

Obiectul de activitate al firmei il reprezintă mobilier( canapele) in producție de serie fiecare model avand combinația sa de materiale (stofa, piele, imitatie ) in textura , culoare si compoziție diferita dand un caracter de unicat si produsului .

Tot specific unitatii SC B. SRL este faptul ca nomenclatorul produselor se schimba trimestrial in aceste condiții contabilitatea de gestiune prezintă particularitati .

Pe baza diferentelor dintre stocul inițial si cel final de materii prime si materiale se determina consumurile in cele 4 secții: tamplarie, tapiterie, croitorie si burete . La nivelul secției se face recepția materiilor prime si materialelor primite de la furnizori (gestiunea este la nivelul secției fără depozit central) care se înregistrează în gestiunea secției conduse în sistem informatic de către responsabilul gestiunii informatice care inregistreaza stocul cantitativ . Paralel pe baza facturii se face înregistrarea in contabilitatea de gestiune cantitativ si valoric pe baza notei de recepție .

Saptamanal se inventariaza stocul de materii prime si materiale faptic in secții ( numarare , cantarire )iar stocul final se inregistreaza in sistemul informatic . La finele lunii se face diferența intre stocul inițial si cel final, determinandu-se consumul care se evidentiaza in fisa analitica deschisa pe feluri de materii prime si materiale deschisa la contabilitate , datele find preluate din sistemul informatic si consemnate in documente justificate ( bon consum ).

Bonul de consum se face pe feluri de materii prime , feluri de materiale, piese schimb, birotica si materiale diverse, la contabilitate, pe cantitati ponderate cu prețul, rezultând valoarea .

Pe baza bonului de consum semnat de contabil se face inregistrarea in contabilitate prin debitarea contului din grupa 600 si creditarea conturilor de stocuri .

Cheltuielile indirecte (apa, energie, gaz, telefon, posta, comisioane bancare ) se inregistreaza pe baza facturilor direct pe cheltuieli, prin debitarea conturilor din grapa 600 si creditarea furnizorilor .

Cheltuielile cu salariile se inregistreaza in contabilitatea financiara. Cheltuielile cu amortizarea se inregistreaza in contabilitatea financiara avand la baza calculul amortizarii printr-un sistem separat.

Producția vanduta se inregistreaza in contul 411 si 701 (in contabilitatea financiara). SC B. SRL se incadreaza in prevederile actelor normative invocate privind conducerea contabilitatii de gestiune .

Inventarierea s-a făcut cu respectarea prevederilor Ordinului MPF nr

1753/2004 existând o decizie de numire a C. de inventariere ,liste de inventariere semnate de persoanele din comisie si procesul verbal cu rezultatele inventarierii

Suma de 1. lei reprezintă cheltuieli cu serviciile de marketing , plați efectuate in favoarea unor prestatii de servicii , in baza unor contracte si a unor documente legale ( anexa nr.4)

Obiectul contractelor il reprezintă produsul care face parte integranta din mixul de marketing .

Cheltuielile se incadreaza in prevederile Legii nr. 571/2003 , art.2... , alin.2 lit. i privind Codul Fiscal, reprezentând cheltuielile de marketing deductibile fiscal.

În completarea la raportul de expertiză, expertul mai arată că prestările de servicii efectuate au la baza contractele( anexa 2a) care au avut ca obiect crearea de noi modele, servicii privind calitatea produselor procesul de producție, planificarea resurselor in cadrul fabricii.

La capitolul IV din contract ( anexa 2a ), părțile au convenit ca serviciile prestate sa fie calculate conform tarifelor orare standard asa cum sunt detaliate in anexa la contract ( 30 € / ora ) iar facturarea sa se faca lunar, conform cursului de schimb comunicat de BNR , in ziua emiterii facturii, la data livrării mărfii sau efectuării serviciilor .

Decontarea s-a făcut in 60 de zile conform prevederilor contractuale .

Dupa cum rezulta din facturile ( anexa 3a ) prestările de servicii constau in dezvoltarea de noi modele ( development new models ) reprezentând lucrări de marketing.

Fiind cheltuieli de marketing nu se impune justificarea lor prin situatii, rapoarte de lucru , studii de fezabilitate , etc .

De altfel nu s-au stipulat in contract asemenea condiții.

Întrucât cheltuielile cu prestări servicii efectuate reprezintă cheltuieli de marketing, sunt deductibile fiscal. ,

Prin urmare, reținând că pierderea anuală de 4. lei aferentă anului 2003 este recuperabilă în următorii 5 ani, că în anul 2004 reclamanta a avut profit

2., în anul 2005 pierdere 156.772, în anul 2006 profit 318.755, anul 2007 pierdere 506.598 lei, iar în anul 2008 profit 321.370 lei(fila 136 dosar de fond), instanța a apreciat că reclamanta nu are obligația de plată a sumei de 116.319 lei stabilită cu titlu de impozit pe profit suplimentar și 133.710 majorări de întârziere.

În urma acestor calcule, reclamanta apare cu o pierdere nerecuperată de

233.111 lei.

Întrucât contestația formulată de reclamant se referă la aceste sume reprezentând impozit pe profit suplimentar și accesorii, decizia de soluționare a contestației a fost anulată în întregime, cu consecința exonerării de la plata sumei de 250.029 lei.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța a apreciat, în baza art. 274 alin.3 C.Proc.Civ., că onorariului avocatului în cuantum de 9996 lei este nejustificat de mare față de munca prestată, urmând a-l diminua cu 3000 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. G. a F. P. S. solicitândmodificarea sentinței atacate cu consecința respingerii contestației formulate și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr.4 din (...) încheiată de pârâtă.

În motivarea recursului pârâta consideră criticabilă sentința civilă pronunțată de T. S., interpretată prin prisma art. 304 punct. 9 Cod Procedură Civilă și în considerarea dispozitiilor art. 304 ^{1 deoarece, instanța de fond interpretind greșit dispozițiile O. nr. 2. a admis în mod neîntemeiat actiunea reclamanta S. B. SRL și a dispus anularea Deciziei nr. 4 din (...) emisă de D. G. a F. P. S. și obligarea instituției la :}

* exonerarea sumei de 250.029 lei stabilită prin D. de impunere nr.83 din (...) cu titlu de impozit pe profit datorat ca fiind suplimentar la plata si a majorarilor de intarziere aferente acestuia.

* obliga rea institutiei la plata sumei de 13.350,99 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

1.Referitor la critica adusă sentintei civile nr.1306 din (...) pronunțată de

Tribunalul Sălaj sub aspectul admiterii actiunii formulată de reclamantă, arătă instantei de recurs următoarele:

Prin sentința civilă pronunțată instanța de fond în mod greșit a admis contestați a în contencios administrativ formulată de S. B. S. - Z. împotriva Deciziei nr.4 din (...) emisă de D. G. a F. P. S., dispunând "anularea actului administrativ jurisdicțional și a actelor subsecvente pe baza cărora a fost fundamentată", aspect ce conduce la exonerarea reclamantei S. B. SRL-Z. de la plata sumei 250.029 lei.

Întrucât suma de 250.029 lei reprezintă totalul impozitului pe profit și a majorărilor de întârziere calculate ca fiind datorat de reclamantă pentru anii fiscali 2004-2007, sume inscrise de organul de inspecțe fiscală în D. de impunere nr.83 din (...), și având în vedere că prin contestația formulată pe calea administrativ jurisdicțională, reclamanta a contestat doar măsurile dispuse de organele de inspectie fiscală asupra suma de 48.066 lei,sumă ce reprezintă impozitul pe profit în sumă de 31.987 lei aferent anului 2005 și

2007 și a majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de

16.079 lei , consideră sentința civilă atacată ca fiind nelegală și prin prisma acestui aspect.

Precizează instanței de recurs că, întreaga sumă stabilită prin actul administrativ fiscal, respectiv D. de I. nr.83 emisă la data de (...),este în sumă de 265.645 lei, și reprezintă impozit pe profit și vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap neîncadrate, debite stabilite ca fiind datorate suplimentar de către organele de inspecție fiscală pentru perioada supusă verificării la reclamanta S. B. SRL-Z., la care s-au adăugat majorările de Î. aferente acestor debite.

Prin urmare, suma contestată de către reclamantă pe calea administrativ jurisdicțională și apoi pe calea recursului grațios în contencios administrativ este de 48.066 lei și nu suma de 251.913 lei, așa cum în mod greșit a retinut instanta de fond.

De asemenea, prin acțiunea civilă introdusă de reclamantă pe calea contenciosului administrativ, capătul de cerere nr.4 nu a făcut obiectul fondului pe calea administrativ jurisdicțională instituită de art.205,206 Cod procedură fiscală. Întrucât acest capăt de cerere a fost introdusă de către societatea reclamantă după expirarea termenului de 30 de zile de la data comunicări actului administrativ fiscal, respectiv la data de (...),sens în care organul de soluționare a actului jurisdicțional a respins acest capăt de cerere ca fiind tardiv introdus, excepție motivată pe larg de către organul jurisdicțional prin D. nr.4.

Acest capăt de cerere, formulat și depus ulterior de reclamantă ,nu a fost practic motivat pe fond de către organul jurisdicțional.

Prin actiunea formulată pe calea recursului grațios, reclamanta contestă pe fond și aceste măsuri stabilite de inspectia fiscală,aspecte respinse așa cum am arătat de către organul jurisdicțional ca fiind tardiv introduse,Însă după cum se poate constata, prin sentința civilă nr.1306 instanța de fond a admis în Întregime actiunea formulată de către reclamantă, aceasta neanalizând sub nici un aspect acest capăt de cerere solicitat de reclamantă prin actiunea introdusă.

Astfel, consideră sentinta civilă atacată ca fiind nelegală, analizată și sub acest aspect.

In aceste conditii, consideră recursul declarat de către subscrisa ca fiind fondat prin prisma dispozitiilor art.304 alin.9.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta S. B. S. Z., a solicitat respingerea recursului formulat de D. S. si menținerea sentinței atacate, sentințăprin care instanța a anulat D. nr.4 din data de (...), emisa de B. de solutionare a contestatiilor din cadrul D.G.F.P. S..

Urmare a anularii deciziei mai sus indicate se impune si anularea tuturor actelor fiscale care au stat la baza emiterii respectivei decizii, a R. de I. F. generala nr. 348/(...), a Deciziei de I. nr. 83/(...), a Dispozitiei nr. 3481(...), societatea noastra a fost exonerata de la plata sumei de 250.029 lei reprezentand impozit pe profit suplimentar si majorari de intarzaiere la impozitul pe profit suplimentar.

Sentinta civila nr. 1306 din data de (...) a fost pronuntata de T. S. in rejudecarea dosarului nr. (...), rejudecare dispusa de Curtea de A. C. prin D. civila nr. 1418 din (...).

Prin D. mentionata Curtea de A. C. a dispus T.ui S. ca în rejudecarea cauzei sa se aiba in vedere si sa se clarifice urmatoarele aspecte:

1. daca societatea reclamantă a consumat materia prima asa cum fost inregistrata in contul 601 fata de veniturile obtinute din productie si inscrise in contul 701.

2. daca suma de 151.125 lei reprezentand cheltuieli cu prestari servicii executate de H. NV B. si S. S. B. reprezinta cheltuieli de marcheting.

1. Cheltuiala cu materia prima (cont 601) inregistrata de societate la sfarsitului anului 2005 este de 5.597.0l3 lei, iar veniturile din productia obtinuta sunt de 6.935.161 lei.

Darea in consum a materiei prime, a materialelor care concura la realizarea productiei pe tot parcursul anului 2005 in mod arbitrar (dupa opinia organelor de control) poate reprezenta eventual o deficienta scriptica a gestionarului sau a persoanei responsabile cu aceste atributii (pentru care exista sanctiuni) dar nu putem admite ca faptic materia prima nu s-a consumat in totaliate asa cum a fost inregistrata in contul 601, atata vreme cat existau venituri mult mai mari din productia obtinuta in contul 701.

Cuantumul cheltuielilor cu materia prima folosita in procesul de productie, stabilit de organele de control este tot unul arbitrar, respectiv - pag.9 alin. 10 raport fiscal

" ... in condițiile in care societatea nu are conform inventare lor prezentate, productie neterminata, semifabricate, stoc de produse finite organele de inspectie fiscala au luat nivelul costului de productie egal cu nivelul productiei realizate in

2005"

Mențiunile de mai sus reprezintă o interpretare a organelor de control, fara a se indica baza legala. Organele de control accepta toate celelalte cheltuieli directe si indirecte in cunatumul in care acestea au fost inregistrate pe feluri de cheltuieli, dar nu accepta cuantumul cheltuielilor cu materia prima. Amintim faptul ca diferenta dintre contul 701 si 601 este de 1.338.148 lei (6.935.161- 5.597.013).

Din totalul sumei de 1.338.148 lei au fost suportate toate celelalte cheltuieli care au concurat direct si indirect ia realizarea productiei, precum si alte cheltuieli neprevazute cum ar fi cheltuieli cu reparațiile cont 611, cheltuieli cu serviciile prestate de teri cont 628 etc., cheltuieli ce au condus la inregistrea pierderii de 156,144 lei

Nu consideră ca s-au încălcat prevederile Ordinului 1753/2004 pct.26, a Ordinului 1752/2005 art.127 așa cum susțin organele de control, deoarece s-a procedat întocmai respectiv la costul de producție s-au avut în vedere toate cheltuielile directe și indirecte legate de fabricația produsului finit.

Baza legala de mai sus (invocata de organele de control) nu stabileste cuantumul cheltuielor directe si indirecte. Conform Legii nr.57112003 privind Codul Fiscal sunt deductibile acele cheltuieli care concura la realizarea de venituri, fara a se specifica in ce cuantum, astfel neadmiterea cheltuie lor cu materia prima nu se justifica.

Un aspect pe care nu dorim sa-l omitem este acela ca materia prima folosita in procesul de productie nu are intotdeauna aceeasi calitate, fapt ce conduce la un consum diferit de materie prima pentru realizarea aceluiasi produs finit (vicii ascunse a materialului care nu pot fi sesizate la receptia materiei prime, ci doar in momentul prelucrării cum ar fi: fisuri longitudinale care se constata la șlefuirea materialului, noduri uscate etc.) aspecte neluate in considerare de oragnele de control, de aceea nu se poate stabili o similitudine intre productia realizata intr-o anumita luna cu productia realizata in alta luna.

2. Cheltuiala deductibila in suma de 151.425 lei, reprezantand prestari servicii executate de terti, este o cheltuiela de natura celor prevazute la art.21 alin.2 lit.i, din Legea nr.571/2003.

In urma reanalizarii cheltuielilor cu prestarile de servicii efectuate de H. NV B. si S. S. B. rezultate in baza contractelor de colaborare, a facturilor emise de cei doi furnizori, dat fiind prevederea privind obiectul contractului care reprezinta cheltuieli de marketing si nu de management si consultanta in management, T. S. a constatat ca cheltuieli se incadreaza la art.21 pct.2 litera i, unde se prevede:

„Sunt cheltuieli efectuate in scopul realizării de venituri si :

……………

Lit. i) cheltuieli pentru marketing, studiul pietei, promovarea pe piete existente sau noi…";.

Aceste cheltuieli nu presupun justificarea lor prin situatii de lucrari, rapoarte sau orice alte documente.

În concluzie: „proiectarea de schițe, crearea de noi modele, producerea de șabloane,"; etc. (activități prevăzute în obiectul contractelor de colaborare), reprezintă cheltuieli de marketing si nu de management si consultanta în management.

Orice produs nou creat de societatea, are la baza schița, șablonul celor doi furnizori externi. deoarece societatea B. SRL Z. nu destine un departament de marketing și design și nici persoane cu astfel de atribuții fiind nevoită să apeleze la servicii externe specializate.

Activitatea de management după părerea reclamantei a presupune implicarea efectiva in conducerea si administrarea unei societății lucru care nu se întâmplat la SC B. SRL Z.

Lansarea de noi produse in baza schițelor si șabloanelor duce la menținerea produselor noastre pe piețele externe, rezulta fara echivoc,ca activitatea prestata in baza celor doua contracte este una de marketing si studiu al piețelor, nicidecum de management si consultanta manageriala.

In contractele încheiate cu furnizorii externi nu este stipulat tariful, acesta variază de la schița la schița, de la șablon la șablon, in funcție de complexitatea produsului, acceptarea facturii de catre beneficiar este dovada acordului intre cele doua părți in baza contractelor încheiate.

In aceste condiții T. S. ținând cont de concluziile R. de expertiza judiciar contabila încheiat de expertul consultant fiscal, si avand în vedere si analizand intreaga aparare exprimata de organul fiscal prin toate inscrisurile depuse, inclusiv cele de la filele 151 și 162 din Dosarul nr. (...) a pronunțat o soluție corecta si legala.

Analizând recursul declarata în cauză prin prisma motivelor invocate de recurent, Curtea reține următoarele:

1. Sub aspectul criticii privind corecta sesizare și învestire a primei instanțe, Curtea reține următoarele:

Obiectul acțiunii de contencios administrativ fiscal așa cum este configurat de dispozițiile art. 218 alin. 2 C.pr.fisc. corelat cu art. 8 alin. 1 și art.10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 este format din controlul de legalitate și temeinicie asupra deciziei emise în soluționarea contestațiilor.

În adevăr, conform art. 218 alin. 2 C.pr.fisc.: Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Este de notat că potrivit dispozițiilor art. 206 alin. 2 din legea fiscal procesuală obiectul contestației îl constituie numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepția contestației împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.

Din această perspectivă, se poate reține fără echivoc că pe calea acțiunii de contencios administrativ nu se pot ataca direct și deci exprima nemulțumiri față de sume ori măsuri stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal dacă nu a fost mai întâi supus contestației administrative prevăzute de lege și drept urmare nu a fost obiect de analiză în cadrul soluționării contestației.

Astfel fiind, actul administrativ fiscal ori titlul de creanță nu poate fi supus contenciosului administrativ fiscal omisso medio.

În speță, pârâta a invocat în toate ciclurile procesuale critica conform căreia reclamanta intimată a atacat pe calea acțiunii în contenciosadministrativ fiscal sume de bani stabilite de organul fiscal fără să urmeze procedura prealabilă a contestației.

În adevăr, prin D. nr. 4 din 27 ianuarie 2009 emisă de organul de soluționare a contestațiilor din cadrul D.i Generale a F. P. a județului S. s-a reținut că pretenția dedusă spre analiză prin adresa înregistrată la organul fiscal data de (...) sub nr. 2928 și respectiv la aceeași dată sub nr. 9453 la organul de soluționare a contestațiilor a fost depusă peste termenul prevăzut de lege și deci reanalizarea anului fiscal 2003 și admiterea pierderii în sumă de

461.680 lei nu mai poate fi realizată respingându-se ca tardivă o atare solicitare.

Așa cum rezultă din actul administrativ fiscal, recte D. de impunere nr.

83 din (...) suma totală stabilită de organul fiscal în debit față de reclamanta intimată este de 265.645 lei reprezentând impozit pe profit și vărsăminte de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate.

Din economia deciziei de soluționare a contestației nr. 4/2009 rezultă că reclamanta a supus spre analiză doar măsurile dispuse de organele de inspecție fiscală asupra sumei de 48.066 lei ce reprezintă impozit pe profit în sumă de 31.987 lei aferent anului 2005 și 2007 și a majorării de întârziere aferente impozitului pe profit în sumă de 16.076 lei.

Pe cale de consecință, Curtea reține că suma contestată efectiv de reclamantă și asupra căreia a purtat analiza în fond a contestației este circumscrisă valorii de 48.066 lei și nu asupra întregii sume de 265.645 lei.

Ca atare, analiza legalității și temeiniciei deciziei de soluționare se putea face doar sub aspectul limitelor soluționării contestației pe cale administrativă.

Astfel fiind, cererea ce face obiectul celui de-al patrulea capăt de cerere din acțiunea introductivă de instanță nu poate și nici nu putea fi admis de instanța de fond.

Reținerea instanței de fond conform căreia la data de 15 septembrie 2008 reclamanta ar fi depus de fapt o precizare la contestația depusă inițial și că prin formularea obiectului acesteia de a fi reanalizat anul fiscal 2003 și admiterea pierderii în sumă de 461.680 lei aferentă anului 2003 și desființarea raportului de inspecție fiscală generală încheiat la data de 18 iulie 2008, datorită rezultatelor financiar fiscale a următorilor ani fiscali și că aceasta a fost depusă în termen deoarece prin contestația inițială a avut ca obiect contestarea întregului raport de inspecție fiscală și că o completare sau precizare a acesteia nu înseamnă formularea unei a doua contestații care se impunea a fi formulată în cadrul aceluiași termen de 30 de zile, nu este corectă.

Așa cum s-a arătat în precedent, obiectul contestației formulată pe calea administrativă trebuie obligatoriu să conțină, între altele, exclusiv sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat.

Prin urmare, câtă vreme din contestația inițială nu rezultat clar și lipsit de echivoc contestarea sumelor stabilite de organul fiscal de control aferente anului fiscal 2003 și admiterea pierderii sumei de 461.680 lei, aceasta nu putea fi analizată pe calea soluționării contestației.

De asemenea, Curtea reține că formularea unei cereri distincte chiar în legătură cu prima contestație dar care vizează un obiect distinct trebuie calificată ca o cerere nou și dacă aceasta nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege are soarta unei cereri depuse peste termenul de decădere prevăzut expres de lege.

Dar chiar și în caz afirmativ, respectiv atunci când cererea a fost depusă în termen și din varii motive nu a fost analizată pe fond de organul de soluționare a contestațiilor instanța nu se poate învesti în mod direct și să verifice omisso medio direct legalitatea actului administrativ fiscal, deoarece aceasta nu a făcut obiect de analiză pe calea deciziei de soluționare a contestației. Într-o atare situație, instanța ar fi trebuit să sancționeze cu nelegalitatea actul contestat și să oblige organul de soluționare a contestațiilor să refacă actul emis cu încălcarea legii, respectiv de a soluționa pe fond contestație.

În nici un caz, instanța nu poate trece peste aceste norme procesuale imperative și să se învestească în mod direct cu controlul actelor administrative fiscale.

Față de cele ce precedă, Curtea urmează a reține că a soluționat procesul cu încălcarea, aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 206 și art. 218 CV.pr.fisc. rap. la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, primul motiv de recurs se vădește a fi întemeiat. Așa fiind, suma de 250.029 lei stabilită prin decizia de impunere nr. 8. este legal datorată de reclamantă, actul administrativ fiscal neputând fi susceptibil de anulare pe considerentul reținut de instanța de fond.

2. Cât privește motivul de recurs cu referire la stabilirea ca nelegal datorat a sumei de 48.066 lei din care suma de 31.987 lei reprezintă impozitul pe profit aferent anului 2005 și 2007 iar suma de 16.079 lei majorări de întârziere, Curtea reține următoarele:

Așa cum rezultă din probele dosarului această suma de 31.987 lei cu titlu de impozit pe profit suplimentar rezultă din nerecunoașterea de către organul fiscal a unor cheltuieli ca fiind deductibile din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit, baza impozabilă a societății pe acești ani fiscali fiind modificată.

În acest sens trebuie notat că nerecunoașterea de către organul fiscal a acestor cheltuieli poartă asupra a două aspecte: modificarea bazei impozabile a societății ca urmare a neînregistrării de către aceasta a cheltuielilor cu materia primă la perioada pentru care se referă și respectiv modificarea bazei impozabile a societății ca urmare a nedeductibilității din punct de vedere fiscal a cheltuielilor reprezentând prestări servicii executate de terți.

Astfel prin contestația dedusă spre analiză organului de soluționare a contestațiilor contestatoarea reclamantă a contestat decizia de impunere și respectiv actele pregătitoare acesteia prin aceea că a apreciat ca deductibile din punct de vedere fiscal a cheltuielilor în sumă de 362.840 lei compuse din suma de 211.415 lei reprezentând cheltuieli cu materia primă aferentă anului 2005 și respectiv suma de 151.425 lei reprezentând cheltuieli cu prestările de servicii executate de terți, cheltuieli aferente anului 2007.

Curtea reține că din Raportul de inspecție fiscală întocmit cu ocazia inspecției fiscale generale s-a reținut că, societatea a înregistrat pe costuri cheltuieli cu materia primă și materiale în valoare mai mare în comparație cu veniturile obținute în aceeași perioadă.

Din analiza documentelor puse la dispoziția organelor de control, nu s- au putut stabilit consumurile specifice de materii prime și materiale pe produsele sau comenzile realizate în perioada supusă controlului. Ca urmare a demersurilor făcute de către organul de control, prin care acesta solicita date suplimentare cu privire la produsele executate și vândute, precum și consumul cantitativ valoric pe produs a materiilor prime și materialelor,societatea a răspuns că, referitor la situația consumurilor,nu există posibilitate: realizăriisituațiilor consumurilor "deoarece societate a noastră produce aproximativ 50 de modele mobilier tapițat, fiecare model putând avea aprox. 40 de combinații. Din acest motiv vă trimitem situația consumurilor, sub forma balanței de stocuri".

Insă, din balanța stocurilor puse la dispoziția organelor de control, nu a rezulta consumul de materii prime si materiale , conform solicitărilor făcute de către organul de inspecție fiscală.

De asemenea, se mai reține de către organul de control că înregistrarea pe cheltuieli a materiilor prime, materialelor auxiliare, a pieselor de schimb și a obiectelor de inventar, se face prin metoda inventarierii.

La solicitarea organului de control, au fost prezentate în copie liste de inventar "cantitative" cu denumirea produselor scrisă într-o altă limbă decât cea română, aceste documente fiind nesemnate și neștampilate. "

Totodată, organele de control au solicitat prezentarea fișelor limita de consum s-au a altor documente de evidentă a consumurilor, aceștia constatând că societatea reclamantă nu conduce aceste fișe, precum și nici un alt document de evidentă de gestiune primară.

Ca o concluzie, ca urmare a controlului, s-a constatat că societatea nu conduce nici o evidenta primara de gestiune nu are calculării de preț pe produs, iar inventarele în baza cărora se întocmesc bonurile de consum, nu sunt făcute în conformitate cu precizările legale în vigoare.

Conform art. 1 alin. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 " societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității";.

Potrivit Ordinului M.ui F. P. nr.1826/2003 pentru aprobarea precizărilor privind unele masuri referitoare la organizarea și conducerea contabilități de gestiune prevede că "în funcție de specificul activității desfășurate, contabilitatea de gestiune va asigura, în principal, înregistrarea operațiilor privind colectarea și repartizarea cheltuielilor pe destinații, respectiv pe activități, secții, faze de fabricație, centre de costuri, centre de profit, după caz, precum și calculul costului de achiziție, de producție, de prelucrare al bunurilor intrate, obținute, lucrărilor executate,serviciilor prestate, producției în curs de execuție, imobilizărilor în curs etc.,din unitățile de producție, comerciale, prestatoare de servicii, financiare si alte domenii de activitate".

Având în vedere constatările reținute în timpul controlului, precum și a faptului ca societatea nu a putut justifica cu documente consumul de materii prime și materiale aferente anului 2005, organul de control a procedat corect la calculul costului de producție ( anexa 3 a raportului de inspecție fiscala) aferent acestui an potrivit prevederilor legale în vigoare în perioada controlata, stabilirea acestuia având în vedere determinarea cheltuielilor cu materiile prime necesare obținerii produselor finite în acest an.

Ca urmare a calculelor efectuate, s-a stabilit ca diferența între cheltuiala cu materia prima calculata de organele de control și cea înregistrată de contribuabil,este în suma de 211.415 Iei.

Astfel, suma de 211.415 lei nu este o cheltuiala aferenta anului 2005, și potrivit art.19 alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare "profitul impozabil se calculează ca diferența între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate înscopul realizării de venituri,dintr-un an fiscal, din care se scad veniturileneimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile".

Având în vedere cele menționate precum și prevederile legale în vigoare, se poate reține că în perioada supusă controlului reclamanta S. B. SRL-Z., nu a prezentat documente justificative care sa demonstreze ca măsura dispusa de către organul de inspecție fiscala nu ar fi întemeiată din punct de vedere legal.

Curtea nu poate fi reține ca pertinentă nici afirmația reclamantei potrivit careia "nu este admisibilă susținerea ca, materia prima nu s-a consumat în totalitate, așa cum a fost înregistrata în contul 601, atâta vreme cât veniturile sunt mult mai mari din producție obținuta în contul 101", atâta vreme cât nu a putut sa susțină cu documente, consumurile de materii prime aferente produselor fabricate în anul 2005.

Așa cum s-a arătat și prin raportul de inspecție fiscală, suma de 211.415 lei este o cheltuială aferentă producției anului 2006, cheltuială de care s-a

ținut cont la tratarea modului de calcul a profitului impozabil pentru anul

2006.

Cum raportul de expertiză inițial și cel depus în completare nu a lămurit starea de fapt în sens favorabil reclamantei intimate, Curtea reține că interpretarea dată de organul fiscal dispozițiilor legale este cea corecta, însușirea expertizei de către instanța de fond fără a realiza o analiză critică a stării de fapt fiscale și ca apoi să producă o interpretare concretă a dispozițiilor legale incidente înseamnă preluarea întocmai a variantei propuse de expertul fiscal în detrimentul constatărilor de fapt din raportul de inspecție fiscală întocmit de organele de resort.

De aceea, Curtea va înlătura toate aprecierile instanței de fond bazate pe expertiza fiscală din dosar aceasta neaducând lămuriri de fapt determinante pentru acceptarea propunerii de rezolvare a litigiului evocată de reclamanta intimată.

Aceleași considerente vor fi reținute și în ceea ce cel de-al doilea aspect al analizei.

Astfel, societatea reclamantă a contestat încadrarea cheltuielilor cu prestării de serviciu efectuate de H. NV B. si S. S. B., cheltuieli rezultate în baza contractelor de colaborare și a facturilor emise de cei doi furnizori apreciind că acestea reprezintă cheltuieli de marcheting ,și prin urmare aceste cheltuieli s-ar încadra la dispozițiile art. 21, pct. 2, lit. 1) Cod fiscal și că aceste cheltuieli nu presupun justificarea lor prin situații de lucrări, rapoarte sau orice alte documente.

Potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal:

„Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuielideductibile, numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare." și de asemenea, potrivit alin. (4) lit.m) al aceluiași articol:

„Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanță. asistență sau alteprestări de servicii pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate) și pentru care nu sunt încheiate contracte;"

Aceste dispoziții legale au menirea de a evita transferul de valoare fără echivalent din patrimoniul contribuabilului român în cel al altei persoane.

Normele metodologice date în aplicarea acestui text legal prevăd că serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părți sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege;justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare. De asemenea, contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate.

Astfel fiind teza reclamantei intimate susținută vehement și prin concluzii scrise conform căreia aceste cheltuieli nu presupun justificarea lor prin situații de lucrări, rapoarte și orice alte documente este eronată.

S. nu a prezentat documente justificative (situații de lucrări, rapoarte de lucru,etc.) din care să rezulte natura serviciilor prestate de către cele două societăți, respectiv studii, analize, planuri de concepere a strategiei de promovare a produselor fabricate de către S. B. S.,documente care să ateste că aceste servicii au fost efectiv prestate.

Chiar reclamanta a susținut că aceste cheltuieli rezultă dintr-un contract de management și se aplică dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. m) și nu cele ale art. 21 alin. 2 lit. i) din Codul fiscal. Așadar cele 10 facturi examinate de organele de control și care au fost emise pentru prestări de servicii, contravaloarea acestora trebuia încadrată de reclamantă la cheltuieli nedeductibile fiscal.

Așadar, susținerile făcute de către societate a reclamantă însușite și confirmate de instanța de fond conform cărora cheltuielile în suma de 151.425 lei, reprezintă cheltuieli de marcheting sunt eronate.

Față de cele ce precedă, Curtea constată că recursul pârâtei este fondat, sens în care în temeiul art. 218 alin. 2 C.pr.fisc. rap. la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 C.pr.civ. se va admite și ca o consecință sentința atacată va fi modificată în tot în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta S. B. S. împotriva Deciziei nr.4/(...) a D. G. a F. P. S..

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S., împotriva sentinței civile nr. 1306 din (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), pe care o modifică în totalitate și respinge acțiunea reclamantei S. B. S. împotriva Deciziei nr.4/(...) a D. G. a F. P. S..

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 03 noiembrie 2011.

{ F. |

PREȘEDINTE, L. U.

JUDECĂTOR,

M. D.

JUDECĂTOR,

R.-R. D.

GREFIER, M. T.

}

Red.L.U./Dact.S.M

2 ex./(...) Jud.fond. P. A. R.

← Decizia civilă nr. 1858/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția...		Decizia civilă nr. 4361/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... →

Decizia civilă nr. 4309/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4309/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal