Decizia civilă nr. 4501/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 4501/2011
Ședința publică de la 10 N. 2011
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta Z. ANA, împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1962 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Z. Ana în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C. - N. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele: Prin Dispoziția nr.1219/(...), primarul municipiului C. - N. a dispus reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) în aceeași funcție publică deținută anterior, cu următoarele drepturi salariale: salariu de bază 1764 lei, care cuprindea salariul de merit, sporul de vechime, spor de dispozitiv și sporul de stabilitate avute în luna decembrie 2009, precum și spor de toxicitate, stabilit distinct, neinclus în salariul de bază, de 110 lei. Temeiul legal indicat de pârât pentru emiterea dispoziției este L. 3. - art.30 și 34, OUG 1/2010, precum și art.63 alin.5 lit.e și art.68 din L. 215/2001. Ulterior, ca urmare a unei adrese primite de la A. J. pentru Prestații S. C. cu privire la unele nereguli în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., mai exact cu acordarea unor sporuri, primarul a emis o nouă dispoziție, nr.3253/(...), prin care a eliminat sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv, începând cu data de (...), iar apoi salariul de merit începând cu data de (...) salariul de bază fiind stabilit la 1198 lei, care includea sporul de vechime. Întrucât reclamanta a apreciat că această din urmă dispoziție este nelegală, a formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă. Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligațieiangajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. De asemenea, se mai invocă faptul că Ordinul comun nr.(...) al M. M., F. și P. S. și al M. F. P. ce a stat la baza emiterii dispoziției a fost abrogat și ulterior anulat în primă instanță de Curtea de A. C. Analizând dispozițiile legale incidente, instanța a reținut faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru. Astfel, aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.224076/(...) și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1/2010. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamantei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea aceleiași reclamante conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului. Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare. Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv. Instanța a mai reținut și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează. Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010. Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță. Calitatea reclamantei de referent în cadrul Poliției Comunitare - Serviciul Ordine și siguranță publică nu poate duce la concluzia contrară, întrucât nu s-a făcut dovada că a fost transferată sau detașată din cadrul fostului Minister de I. unde să fi beneficiat de acest drept salarial. Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamantă - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial). Pe de altă parte, instanța a reținut că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantei a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlaltor sporuri (de toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantei conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținut nu au fost legal stabilite. În ceea ce privește salariul de merit, instanța a observat că acesta a fost prevăzut de art.8 din OG 6/2007, iar de esența acestuia era faptul că era acordat pentru o perioadă limitată de timp, neputând fi considerat un drept câștigat. Mai departe, instanța a înlăturat și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (Ordinul comun nr.(...)), pentru următoarele considerente: Dispoziția contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legiireferitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L. 3.. Prin urmare, instanța a apreciat că dispoziția contestată este emisă în conformitate cu dispozițiile legale, iar cererea reclamantei de anulare a acesteia a fost respinsă. Întrucât actul administrativ contestat este legal și temeinic, cererea de suspendare a executării acestuia apare ca fiind neîntemeiată, nefiind îndeplinită prin ipoteză condiția existenței cazului bine justificat. Având în vedere considerentele expuse, instanța a constatat că cererea reclamantei prin care solicită atât anularea, cât și suspendarea executării dispoziției primarului nr.3253/(...) este neîntemeiată și a fost respinsă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Z. Ana, arătând că solicită modificarea în sensul admiterii acțiunii și anulării dispoziției canetemeinică și nelegală. În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat reclamanta că, prin decizia nr. 1622/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 239/(...) a Curții de A. C. prin care a fost anulat Ordinul comun al M. și M. nr. (...). Asupra recursului, Curtea reține următoarele: Prin dispoziția contestată reclamantei i s-au stabilit drepturile salariale începând cu data de 1 ianuarie 2010 ca fiind compusă din salariul de bază, care cuprinde și salariul de merit/sporul de vechime și sporul pentru condiții periculoase, fiind eliminate din drepturile salariale sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate. Este de remarcat faptul că art.10 din OUG 1/2010 dată în aplicarea L. 3. stabilește că nu vor fi luate în considerare la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierilor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care exced L. 3.. Ca atare, legea a obligat autoritatea publică să verifice dacă acordul și actele administrative în baza căreia erau prevăzute și acordate drepturile salariale sunt încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, urmând ca în conformitate cu L. 3. aceste drepturi să nu mai fie luate în considerare în cazul în care sunt încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare. Această prevedere este derogatorie de la prevederile art.30 alin.5 din L. 3. pentru că vor fi menținute drepturile care erau stabilite în condiții de legalitate. Prin urmare, autoritatea publică și instanța de fond nu au încălcat acordurile colective și actele administrative arătate de recurent precum și principiul disponibilității, deoarece chiar legea a fost aceea care a obligat să se țină seama doar de acordurile și actele administrative legal încheiate, respectiv să se facă o apreciere indirectă asupra acestora, urmând ca fără să fie revocate sau anulate de instanță, acestea să nu fie luate în considerare. De asemenea, în privința reclamantei nu sunt incidente prevederile legale referitor la sporul de dispozitiv, acest lucru fiind stabilit prin decizia de în interesul legii nr.37/2009 al I.. În ceea ce privește Ordinul (...), Curtea constată, la fel ca și prima instanță, că acesta nu are nici o relevanță și nu lipsește de efecte juridice actul contestat, atâta timp cât dispoziția contestată stabilește existența și întinderea unor drepturi ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. nr. 330/2010. Astfel, în conformitate cu prevederile art.312 C.proc.civ., Curtea va aprecia că nu există motive pentru modificarea sentinței recurate și va respinge recursul ca nefondat, menținând în totalitate sentința civilă atacată. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Z. ANA împotriva sentinței civile nr. 1962 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 10 N. 2011. { F. | PREȘEDINTE, M. D. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.M.D./dact.L.C.C. 2 ex./(...). Jud.fond: C. P.
| ← Decizia civilă nr. 1800/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5213/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
