Decizia civilă nr. 4568/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4568/2011
Ședința publică de la 11 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 1435 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului C., privind și pe intimat SC G. S. S., având ca obiect anulare act administrativ decizia nr. 74/2010 emisă de A. C. - art. 80 din Legea nr. 7..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
Se mai menționează faptul că la data prezentului termen de judecată s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în limita probatoriului administrat. INSTANȚA Prin sentința civilă nr.1435 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. s-a admis cererea formulată de reclamanta SC G. S. S., în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru O. F. de M. C., s-a anulat D. nr.74/(...) emisă de A. C. a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.80 alin.1 lit.c din Legea 7. aferentă perioadei februarie 2009 - ianuarie 2010 și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1510,45 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de (...), reclamanta a încheiat un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu Borz L.-D., persoana care la data respectivă îndeplinea condițiile prevăzute de art.80 din Legea nr. 7.. Ulterior, la data de (...) reclamanta a adresat o cerere către pârâtă cu solicitarea de a beneficia de subvenția prevăzută la articolul menționat, scop în care a prezentat și convenția conform anexei la actul normativ, cerere care i-a fost respinsă motivat de faptul că au atinse limitele maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimularea ocupării forței de muncă, că s-au epuizat sumele alocate acestor credite bugetare și că nu se poate dispune angajarea cheltuielilor din aceste bugete decât numai în limita creditelor bugetare. Potrivit art.80 alin.1 din Legea 7., angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, absolvenți ai unor instituții de învățământ superior sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de plata contribuțiilor datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent: c) o sumă egală cu de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior. Reclamanta a depus toate actele pentru a beneficia de subvenția prevăzută de art.80 alin.1 din Legea 7., a depus toate documentele legale și a virat la bugetul de stat toate sumele datorate raportat la beneficiile acordate prin legea sus indicată. Nu s-a făcut dovada virării sumelor de bani cuvenite reclamantei, decât pentru perioada (...)-(...), deși aceasta a făcut dovada depunerii documentației aferente până în luna decembrie 2009 inclusiv. Ulterior, reclamanta a primit decizia contestată, emisă la mai mult de un an de la data primirii unei părți din sumele prevăzute de lege, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că solicitarea sa a fost respinsă, fiind atinsă limita maximă a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Pârâta a invocat prevederile relevante ale L. 500/2002 care îi interzic să efectueze plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor sociale, fiind numai ordonator terțiar de credite și se supune ordonatorului principal de credite, însă instanța apreciază că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța a observat că textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prin simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art.80, desigur doar dacă formulează cerere în acest sens. Nu poate fi reținută nici susținerea conform căreia pârâta nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta; instanța a apreciat că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției (care poate fi refuzată pe motive neîntemeiate de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță). Având în vedere considerentele expuse, instanța a reținut că decizia contestată este nelegală, motiv pentru care a admis acțiunea, a anulat decizia nr.74/(...) și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a subvenției prevăzute de art.80 alin.1 lit.c din Legea 7. aferentă perioadei februarie 2009 - ianuarie 2010. În temeiul art.274 C.proc.civ, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1510,45 lei, reprezentând onorariul avocațial, contravaloarea trimiterii prin poștă a cererii de chemare în judecată - 6,15 lei, taxa judiciară de timbru (4 lei, conform art.3 lit.m din Legea 146/1997) și timbrul judiciar achitate de reclamantă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. J. pentru ocuparea F. de M. C.solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței recurate șirespingerea contestației înaintată de reclamanta SC G. S. S. În motivele de recurs se arată că, așa cum reiese din conținutul art.1 al Deciziei nr.74/(...), recurenta a motivat respingerea solicitării reclamantei SC G. S. S., întemeiul L. 500/2002 actualizată, privind finanțele publice, invederând faptul că această lege stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar. Totodată, arată că în conținutul art.4 alin.3 din Legea 500/2002 se prevede în mod strict faptul că angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, rezultând astfel că acest tip de cheltuieli nu poate fi depășit fiind definit și materializat ca un cuantum fix alocat și cu o destinație precisă. Precizează că A.J.O.F.M.C., la fel ca alte instituții publice, are doar calitatea de ordonator terțiar de credite și în consecință, se supune ordonatorului principal de credite având responsabilitățile prevăzute la art.22 alin.1 din Legea 500/2002, articol al cărui conținut prevede că ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza credite bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale. Arată că recurenta nu este obligată și nu poate să prevadă sau să anticipeze un viitor numai de convenții sau un număr de persoane ce vor fi angajate, aceste acțiuni ținând cel mai mult de evoluția sectorului de activitate economică care în unele perioade poate crește, depășind posibilitățile financiare de acordare de subvenții pentru angajatori, dintr-un buget prestabilit și limitat ca sumă. Cu privire la sumele de bani acordate în temeiul art.80 din Legea 7., angajatorii beneficiază de aceste sume de bani cu titlu de subvenții, doar în urma încheierii unor convenții cu agențiile județene pentru ocuparea forței de muncă. Recurenta precizează că, în cazul de față, convenția reprezintă acordul bilateral de voința necesar în vederea materializării acesteia dar convenției nu i s-a dat curs întrucât una dintre părți, respectiv A. C., nu și-a dat consimțământul pentru că se afla în imposibiltiatea legală a onorării obligației față de angajator tocmai din cauza lipsei de fonduri, imposibilitate generată de atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare prin epuizarea sumelor alcoate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă, instituția neputându-se angaja la o obligație de plată pentru o sumă și dintr- un fond a cărui limită maximă a fost atinsă și a cărui conținut financiar aprobat a fost epuizat. Pe de altă parte, așa cum a arătat și instanța de fond, lipsa bugetului nu poate fi imputată reclamantei, dar aceasta consideră că nici pârâtei, având în vedere calitatea acesteia de ordonator terțiar de credite, care are o poziție de subordonare față de ordonatorul principal de credite și în consecință, cuantumul financiar scăzut al bugetului sau chiar lipsa acestuia, nu poate fi imputată pârâtei, aceasta desfășurându-și activitate ape acest segment până la epuizarea bugetului alocat sau până la atingerea limitei maxime de cheltuieli, stare de fapt care a dus la refuzul justificat de a se angaja la o obligație de plată pe care nu putea să o onoreze având în vedere prevederile stricte și imperative ale L. 500/2002 cu privire la regimul de aplicare al cheltuielilor bugetare cu destinație specială. Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 11 noiembrie 2011, intimata SC G. S. S., solicită respingerea recursului ca nefondat. Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele: Reclamanta a depus cererea înregistrată cu nr.666 la data de (...) la A. C. pentru a beneficia de subvenția pentru absolvenții instituțiilor de învățământ încadrați în muncă prevăzută de art.80 din Legea 7.. Totodată, a depus documentația solicitată pentru fiecare lună, toate documentele fiind înregistrate la A. C. Cererea înregistrată cu nr.666/(...) a fost respinsă prin decizia nr.74 din 1 aprilie 2010, fiindu-i comunicată reclamantei la data de 7 iunie 2010. A. și-a fundamentat decizia pe considerentul atingerii limitei maxime a cheltuielilor bugetare. Conform prevederilor art.80 alin.1 lit.c din Legea 7., angajatorii care încadrează în muncă pe durata nedeterminată absolvenții unor instituții de învățământ, sunt scutiți pe o perioadă de 12 luni de la plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent o sumă egală de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior. Conform dispozițiilor art.54 alin.1 și 2 din Normele metodologice de aplicare a L. 7., măsurile de stimulare prevăzute de art.80 din lege se acordă angajatorilor lunar pe o perioadă de 12 luni, respectiv de 18 luni în cazul absolvenților din rândul persoanelor cu handicap, de la data încheierii convenției prevăzute la art.52. Cererea reclamantei a fost depusă în prima jumătate a anului 2009. Recurenta nu a făcut dovada că la data când reclamanta a solicitat acordareamăsurilor de stimulare prevăzute la art.80 din Legea 7., bugetul alocat A. C. în acest scop ar fi fost deja epuizat. D. prin care A. C. a respins cererea de acordare a măsurilor de stimulare a fost emisă cu o întârziere de un an. Întrucât pârâta recurentă nu a făcut dovada sumelor alocate în vederea acordării măsurilor de stimulare prevăzute la art.80 din Legea 7. , a celorcheltuite și momentul la care au fost epuizate, Curtea reține că apărărileevocate de recurentă nu pot fi primite. Pentru a-și putea exercita atribuția de control al legalității acteloradministrative, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru careemitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluțiacriticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actuluiadministrativ. Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ, constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi recunoscute de lege. D. contestată afirmă generic că subvenția nu poate fi acordată datorită absenței creditului bugetar. Autoritatea nu justifică însă nici limitele bugetare, nici depășirea cheltuielilor în perioada în care reclamanta a depus cererea de acordare a subvenției. În acest context, actul atacat apare ca fiind dat cu exces de putere. Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat. PENTRU A. MOTIVE IN NUMELE L. D E C I D E Respinge recursul declarat de A. J. pentru O. F. de M. C. împotriva sentinței civile nr.1435 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2011. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M . I. I. G. A. N. S. AL H. A. B.red.S.Al H./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond P. C.
| ← Decizia civilă nr. 5435/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5312/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
