Decizia civilă nr. 1712/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1712 /2011
Ședința din data de 04 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta E. I. S. împotriva sentinței civile nr. 3740 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta C. F. C. PRIN P., având ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se prezintă recurentul prin avocat O. U., în baza împuternicirii avocațiale nr. 1 din data de (...), aflată la dosar, fila 7, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este timbrat, cu taxă judiciară de timbru, în valoare de
20 lei, achitată cu chitanța nr. 49999694932 din (...), aflată la fila 1 din dosar, lipsind timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare și precizări, în două exemplare, însoțită de înscrisuri.
Se constată că recursul este declarat în termen iar intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul recurentei depune la dosar timbrul judiciar în valoare de
0,15 lei, datorat pentru recursul declarat.
Instanța comunică recurentei, prin reprezentant, un exemplar al întâmpinării și înscrisurile depuse de intimată.
Apărătorul recurentei precizează că nu dorește să studieze întâmpinarea ce i-a fost comunicată la acest termen și arată că nu mai are alte cererii de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de prima instanță în sensul admiterii cererii introductive și obligarea autorității locale la emiterea autorizației de funcționare pentru deschiderea unui exercițiu comercial într-o structură devânzare cu suprafață mică, în imobilul „Cabana Săcălaia";. Acesta critică modalitatea în care cererea introductivă a fost respinsă de către instanța de fond, care a motivat că activitatea ce se urmărește a fi desfășurată nu este permisă de R. local de urbanism, aspect care nu a fost niciodată pus în discuția părților în fața primei instanțe deși, potrivit prevederilor art. 129
C.pr.civ., judecătorul trebuia să pună în discuția părților orice motiv de fapt și de drept, astfel încât solicită admiterea acțiunii introductive. De asemenea arată că activitățile de camping presupun și posibilitatea de a comercializa anumite produse destinate pescuitului sportiv, iar nu comuna este cea care stabilește tipurile de activități se desfășoară în zona respectivă, motiv pentru care consideră că primăria comunei a luat măsuri ce contravin dispozițiilor legale.
Totodată recurenta, prin reprezentant, solicită acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3740 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al
T.ui C. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S. E. I. S. în contradictoriu cu pârâta C. F. G. prin primar.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit art.6 din OG nr.99/2000 comerțul în zone publice se desfășoară in structuri de vânzare cu sediu fix sau ambulant. A..2 prevede că exercitarea activității de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului B., după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora și a planurilor de urbanism.
În speță, reclamanta a solicitat să fie autorizată a desfășura comerț într-o zonă publică (terenul aferent construcției este domeniu public) care este arie naturală protejată, astfel cum rezultă din prevederile art.1 alin.2 HG
2151/2004, pct.VII.8. Conform R.ui local de urbanism aferent acestei arii protejate, în zona de protecție 0 în care se regăsește și cabana sunt permise numai activități de pescuit sportiv în condițiile prevăzute de lege. De asemenea, aceeași cabană este și punct de administrație a zonei protejate. Prin urmare, având în vedere regimul special de arie naturală protejată, în vederea asigurării unei conservări eficiente a ecosistemului, instanța apreciază că în mod legal și temeinic reclamantei nu i-a fost dat acordul pentru a desfășura activități comerciale în cabana ce constituie punct de administrație a zonei.
Susținerea reclamantei conform căreia are constituit un punct de lucru în cabana respectivă nu poate fi reținut, întrucât la înregistrarea în registrul comerțului a unei astfel de modificări a actului constitutiv nu se analizează o astfel de condiție referitoare la acordul autorității locale, acesta urmând a fi obținut numai ulterior, în temeiul OG 99/2000. Simpla deschidere a unui punct de lucru printr-un act propriu de voință (modificarea actului constitutiv) nu o îndreptățește pe reclamantă de a desfășura efectiv o activitate comercială în acel loc și nu înlătură obligația acesteia de a obține alte avize/acorduri prevăzute de lege, printre care și cel care face obiectul cauzei de față.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs E. I. S. susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motivarea respingerii fiind rezultată în urma deliberării nu în urma dezbaterilor.
Conform art.129 C.pr.civ. cu privire la situația de fapt și motivarea de drept pe care reclamantul le-a invocat judecătorul este în drept să ceară explicații și să pună în dezbatere orice împrejurări chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare . Cererea a fost respinsă cu o motivare în drept care nu a fost menționată în cerere, întâmpinare sau nu a rezultat din dezbateri.
Contrar susținerilor intimatului din adresa nr.1469/2010 potrivit art.17 din Ordonanța de urgență nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice, responsabilitățile pentru stabilirea modalităților de administrare a ariilor naturale protejate si a altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim special de protecție si conservare, revine autorității publice centrale pentru protecția mediului, împreuna cu Academia Romana, pentru ariile naturale protejate declarate prin legi sau prin alte acte normative adoptate de G., cum este și rezervația naturală "Lacul Știucilor".
A., înscrisă sub numărul de ordine 2.332 în Legea nr.5/2000, suprafața ariei protejate este de 26 ha și poartă numele de rezervatia naturala "Lacul Stiucilor" privind Planului de amenajare a teritoriului national, Sectiunea III zone protejate, publicata in Monitorul Oficial Partea 1, an XII, nr.152 din 12 aprilie 2000.
Activitățile permise în cadrul rezervatiei sunt pescuitul sportiv; drumețiile, observarea păsărilor și campingul, iar cele interzise fiind vanatul, pescuitul cu plase, aruncarea si depozitarea gunoiului, aprinderea stufului, adunarea oualor si deranjarea cuiburilor păsărilor.
Conform art.6 din OG nr. 99 din 2000, al 5, cererile de autorizare pot fi respinse în principal, dacă contravin planului general de dezvoltare urbană și criteriilor generale privind determinarea zonelor și locurilor de vânzare din localități. E. adevărat Cabana părții vătămate este situată într-o zonă ce îi permite numai activități de cazare turistică, camping, pescuit sportiv și administrare a zonei.
Conform Ordinul ministrului pentru întreprinderi mici si mijlocii, comerț, turism si profesii liberale nr. 636/2008, pentru aprobarea Normelor metodologice privind in Monitorul Oficial nr. 379 bis din 19 mai 2008
Campingul, în unitățile de cazare a turiștilor este permisă o activitate ce permite exercițiu comercial într-o structură de vânzare cu suprafață mică. A., turiști cazați având nevoie și de anumite produse necesare practicării pescuitului, or de igienă. Unu din criterii suplimentare esențiale, privind clasificarea structurilor de primire de primire turistice cu funcțiuni de cazare, este și acela ca acestea să ofere spații comerciale gen butique sau spații pentru închirieri de obiecte sportive.
Atâta timp cât partea vătămată, urmărește vânzarea de produse specific pescărești într-o structură mică în incinta cabanei, este absurd săi fie interzisă această activitate, cât activitatea nu are impact asupra mediului, sau impact vizual asupra zonei, care în fapt este în interiorul satului și la marginea drumului comunal.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitatrespingerea în considerarea că nu se poate desfășura activități pe un teren ceface parte din proprietatea publică și câtă vreme contractul de custodie arezervației a fost reziliat iar cabana Scălaia nu este înregistrată ca operator turistic.
Totodată se arată că prin OG nr.236/2008 secțiunea 2 art.8 alin.1 se dispune că instituirea regimului de arie naturală protejată se face - lit.c prin hotărâri ale consiliilor județene și locale pentru arii naturale situate pe suprafețe de teren sau acvatice care aparțin domeniului public de interes județean sau local.
Prin HG nr.215/2004 art.9 se dispune: autoritățile administrației publice locale vor asigura reprezentarea limitelor ariilor naturale protejate constitutive prin prezenta hotărâre ale căror elemente de identificare sunt prevăzute în anexele nr.1 și 2 în planurile de amenajare a teritoriului și de urbanism în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri. În temeiul acestor prevederi sau întocmit planul și regulamentul de urbanism al zonei protejate.
Analizând recursul declarat prin prisma actelor dosarului a normelor juridice incidente și a art.304, art.3041 C.pr.civ. Curtea reține următoarele:
În cursul anului 2010 recurenta a adresat autorității intimate o cerere prin care solicita eliberarea autorizației de funcționare prealabilă exercitării activității comerciale în punct Cabana Săcălaia.
La această solicitare intimata a răspuns comunicând că pentru autorizare activitatea comercială chiria este mai mare decât pentru alte activități ,prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu AJVPS vânzătorul se obligă să facă demersul pentru transmiterea proprietății pentru care este necesar înregistrarea în CF a proprietății construcției și dreptului de folosință a terenului, deținerea de acte de proprietate și acordul proprietarului (f.11 dosar fond).
Ulterior formulării plângerii prealabile se răspunde recurentei comunicându-se că: pentru teren aparținând domeniu public trebuie depus contract concesiune/închiriere, prin contractul depus se obligă AJPS doar la obligația de a se face demersuri pentru transmitere proprietate, prin autorizare punct lucru nu se instituie obligația autorității iar punctul de lucru se poate deschide dacă sunt întrunite condițiile și cerințele cerute de lege.
În considerarea că refuzul autorității este unul nejustificat întrucât condițiile instituite de art.6 din OG nr.99/2000 nu sunt întrunite și refuzul se justifică doar pe existența dubiului în privința proprietății spațiului, recurenta s-a adresat instanței în condițiile Legii nr.554/2004.
Legea contenciosului administrativ consacră principiul posibilității ca persoana vătămată într-un drept al său recunoscut de lege prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii să se adreseze instanței de contencios administrativ.
În sensul legii termenul de refuz nejustificat de a soluționa o cerere constituie exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane iar excesul de putere semnifică exercitarea dreptului de apreciere al autorităților prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor.
În speță așa cum corect a reținut prima instanță nu se poate reține incidența dispozițiilor legii contenciosului întrucât nu poate fi un refuz în sensul definit de aceasta. A., se observă că prin adresele răspuns refuzul eliberării actului de autorizare se datorează nedepunerii documentelor vizând terenul, pentru neîndeplinirea condițiilor cerute de lege în timp ce recurenta susține că ar fi întrunite cerințele legale nefiind vreo situație din celereglementate de OG nr.99/2000. Acest din urmă act normativ prin dispozițiile sale prevede că exercitarea activității de comercializare este supusă acordului autorității publice locale după caz cu respectarea reglementărilor proprii ale acestora și a planurilor de urbanism.
Același act normativ mai prevede că acordul nu se eliberează dacă contravine planului general de dezvoltare urbanistică și criteriilor generale privind determinarea zonelor și locurilor de vânzare din localități.
Reiese din normele actului normativ menționat că activitatea de comercializare este supusă acordului autorității iar acesta se poate refuza dacă nu se respectă regulamentele proprii și planurilor urbanistice.
Cu alte cuvinte atunci când se încalcă regulamentele/planurile urbanistice autoritatea poate refuza a emite acordul pentru desfășurarea activității comerciale.
Ori în speță conform reglementărilor urbanistice adoptate în condițiile
Ordonanței nr.236/2000 și HG nr.2151/2001 ce instituie posibilitatea instituirii regimului ariei naturale protejate și limitarea prin planuri de amenajare, zona în care se dorește autorizarea este inclusă în aria protejată. Așa fiind în condițiile instituirii prin regulament/plan amenajare urbanistică a zonei partajate refuzul autorității intimate de a elibera adeverința/acord nu intră în categoria refuzului nejustificat dat cu exces de putere.
În plus nu trebuie trecut neobservat că în privința terenului pe care este edificată cabana ce se relevă a fi punct de lucru situația nu este clarificată. Ori în acest context al neclarificării a existenței și unor litigii legate de folosința nu se poate reține un refuz pe considerentul afectarii unui drept eventual de proprietate. E. unui drept și întinderea unei obligații implică proporționalitatea respectării și drepturilor celorlalți în concret a celor instituite prin regulamentul de urbanism.
Așa fiind în mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele legii vizând refuzul.
Legat de aceasta se reține că instanța nu ar fi exercitat rolul activ dat fiind că nu a pus în discuție temeiul pe care s-a fundamentat hotărârea. Această susținere nu poate fi reținută deoarece prin demersul introductiv a fost invocată ca reglementare respectată OG nr.99/2000 iar hotărârea a relevat tocmai situația impusă de aceasta în autorizarea exercitării activității comerciale de a se respecta regulamentele proprii autorității regulamentelor urbanistice. Câtă vreme actul evocat a fost avut în vedere nu se poate vorbi de o neexercitare a rolului activ. Împrejurarea constând în evocarea și a altor reglementări de vreme ce acestea vizează regulile/și regulament urbanistic cerute a fi respectate nu poate fi reținută ca nepunere în discuție. Aceasta a fost făcută tocmai pentru a arătat că adoptarea regulamentului urbanistic ce vizează aria protejată s-a făcut în condițiile și cu respectarea reglementărilor în acest domeniu. Așadar în condițiile prin care ordonanța s-a cerut a se avea în vedere reglementari urbanistice si acestea au fost adoptate în condițiile legii nu se poate reține o neexercitare sau o neexercitare necorespunzătoare iar aceasta cu atât mai mult cu cât aceste reglementări locale sunt obligatorii pentru toți cei ce se adresează iar necunoașterea nu poate fi evocată ca motiv de admitere a recursului.
Prin urmare constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art. 312
C.pr.civ.c0roborat cu art 20 din legea 554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S. E. I. S. împotriva sentinței civile nr.3740 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. M. B. F. T.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.C. P.
| ← Decizia civilă nr. 5589/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 63/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
