Decizia civilă nr. 5540/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5540/2011
Ședința publică de la 08 D. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC F. I. S. și pârâta A. N. PENTRU O. F. DE M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, consilier juridic M. G..
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Curtea reține cauza în pronunțare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 1990 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis excepția invocată de A. N. pentru O. F. de M.. S-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC F. I. S. împotriva pârâtei A. N. PENTRU O. F. DE M., pe excepția lipsei calității procesuale pasive. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei A. J. PENTRU O. F. DE M. C. și, în consecință : S-a anulat Decizia nr. 331 emisă de pârâtă la data de 25 mai 2010. S-au respins petitele privind compensarea între sumele datorate de reclamantă cu titlu de contribuții de asigurări sociale și cele prev. de art. 85 din L. 7. precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele: Analizând excepțiile invocate de pârâta A. N. pentru O. F. de M. prin prisma motivelor învederate, instanța a reținut următoarele: Potrivit prevederilor art.1 alineat 1 și art.5 alineat 1, lit. a L. nr. 202/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru O. F. de M., republicată, aceasta este instituție publică, cu personalitate publică, deținând statutul de organ de specialitate al administrației publice centrale și are în subordine agenții pentru ocuparea forței de muncăjudețene și a forței de muncă județene și a Municipiului B., unități cu personalitate juridică. Având în vedere că pârâta de rândul unu este o instituție publică cu personalitate juridică și reținând că aceasta este organul emitent al actului administrativ a cărui anulare se solicită iar între reclamantă și pârâta de rândul doi nu s-a statuat vreun raport juridic, instanța a dispus admiterea excepției ca fondată și a respins acțiunea față de această pârâtă pe excepția lipsei calității procesuale pasive. Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile întemeiată în drept pe prevederile art.7 din L. nr.554/2004 instanța a apreciat-o ca fiind nefondată deoarece raportat la obiectul juridic dedus judecății - refuz nejustificat de soluționare a cererii - această procedură nu are un caracter imperativ conform dispozițiilor legii speciale incidente speței. Analizând acțiunea reclamantei prin prisma motivelor învederate, a actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele : Prin Decizia nr. 331/(...) pârâta a respins solicitarea reclamantei privind subvenția prevăzută la art. 80 din L. nr. 7. modificată și completată, invocând prevederile art. 4 alin. 2, alin. 3 coroborat cu art. 14,22 din L. nr. 5.. În conținutul deciziei se menționează că s-a avut în vedere atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă prin epuizarea sumelor alocate acestor credite bugetare în concordanță cu prevederile legale menționate. Probațiunea administrată în cauză atestă că reclamanta prin cererea înregistrată sub nr. 905/(...) a solicitat pârâtei dreptul de a beneficia de subvenția prevăzută de art. 80 din L. nr. 7. modificată și completată. În contextul acestor prevederi legale reclamanta a angajat pe numita D. R., încheind cu aceasta Contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 3/(...) pe durată nedeterminată (f.34-38). Potrivit prevederilor art. 80 pct. 1 lit.c „angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți ai unor instituții de învățământ, sunt scutiți, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă absolvenților încadrați, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare absolvent o sumă egală cu de 5 ori valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenții de învățământ superior";. Actele de la filele 29-41 atestă că reclamanta a depus toate actele prevăzute de art. 52 alin. 1 din L. nr. 7., respectiv tabelul cu persoana angajată, declarația, contractul individual de muncă nr. 3/(...) și convenția nr. 21/(...) având nr. de înregistrare 905/(...), însă pârâta nu și-a onorat obligația asumată. Pârâta așa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar s-a prevalat de prevederile L. nr. 5. respectiv art. 4 alin. 3 și 22 care nu îi permit să efectueze plăți după atingerea sumei maxime aprobate prin bugetul asigurărilor sociale iar pe de altă parte faptul că se supune ordonatorului principal de credite având responsabilitățile prevăzute de art. 22 alin. 1 din acest act normativ. Față de apărarea invocată instanța a apreciat că aceasta nu poate fi imputată reclamantei iar pe de altă parte aceste împrejurări nu pot afecta drepturile stabilite în mod imperativ prin L. nr. 7.- art. 80, prevederi care nu condiționează în nici un fel acordarea subvenției. De asemenea apărarea invocată de pârâtă în sensul că nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta instanța nu o poate reține ca fiind întemeiată deoarece acordarea drepturilor menționate nu estecondiționată de semnarea acesteia cu atât mai mult cu cât restul cerințelor pentru a fi beneficiarul prevederilor art. 80 pct. 1 lit. c din L. nr. 7. sunt îndeplinite. Apărarea formulată de reclamantă în sensul că achitând pentru alți angajați contribuții la B. asigurărilor sociale este îndreptățită la o compensare între sumele datorate cu titlu de contribuții sociale și cele prevăzute de art. 85 din L. nr. 7. instanța a respins-o întrucât nu există temei legal în baza căruia se poate opera o astfel de compensare. Din aceste considerente acest petit a fost respins ca nefondat. Petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată a fost respins ca nefondat întrucât reclamanta nu a depus proba care sa-l justifice. Față de cele expuse instanța a aprecit că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte și a dispus admiterea acesteia în acest sens, conform dispozitivului prezentei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. solicitând admiterea recursului si modificarea in totalitate a sentintei civile recurate si respingerea contestatiei inaintata de reclamanta S. F. I. S. În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta că L. stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar. La art.l alin.2 lit.b) din L. se prevede ca dispozitiile acestei legi se aplica in domeniul elaborarii, aprobarii, executarii si raportarii bugetului asigurarilor sociale de stat. Intrucat legea bugetara anuala prevede si autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementarile care sunt specifice exercitiului bugetar, reiese in mod clar din textul de lege faptul ca sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevazute la art.l alin.2, in cadrul carora se angajeaza, se ordonanteaza si se efectueaza plati, reprezinta limite maxime care nu pot fi depasite, in conformitate cu art. 4, alin.2. Mai mult, in continutul art. 4, alin.3 din L. se prevede in mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultand astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depasit fiind definit si materielizat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisa. Astfel toate institutiile publice, implicate in procesul bugetar sunt obligate sa respecte prevederile prezentei legi supunandu-se in cazul de fata la o limitare a cheltuielilor ca urmare a atingerii unui preg maxim al fondurilor cu destinatie precisa. Totodata, in conformitate cu art.l4, alin.l-3, cheltuielile bugetare au o destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continue in legi specifice si in legile bugetare anuale. De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art.I alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. A. C., la fel ca alte institutii publice are doar calitatea de ordonator tertiar de credite si in consecinta se supune ordonatorului principal de credite avand responsabilitatile prevazute la art.22 alin.I din L., articol al carui continut prevede ca ordonatorii de credite au obligatia de a angaja side a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale. A. C. nu este obligata si nu poate sa prevada sau sa anticipeze un viitor numar de conventii sau un numar de persoane ce vor fi angajate, aceste actiuni tinand cel mai mult de evolutia sectorului de activitate economica care in unele perioade poate creste, depasind posibilitatile financiare de acordare de subventii pentru angajatori, dintr-un bugat prestabilit si limitat ca suma. Cu privire la sumele de bani acordate in temeiul art.85 din L., angajatorii beneficiaza de aceste sume de bani cu titlu de subventii dar doar in urma incheierii unor conventii cu agentiile judetene pentru ocuparea fortei de munca. Conventia reprezinta, in cazul de fata, acordul bilateral de vointa necesar in vederea materializarii acesteia dar conventiei nu i s-a dat curs intrucat una dintre parti, respectiv A. C. nu si-a dat consimtamantul pentru ca se afla in imposibilitatea legala a onorarii obligatiei fata de angajator tocmai din cauza lipsei de fonduri, imposibilitate generata de atingerea limitei maxime a cheltuielilor bugetare, prin epuizarea sumelor alocate masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca, institutia neputandu-se angaja la o obligatie de plata pentru o suma si dintr-un fond a carui limita maxima a fost atinsa si a carui continut financiar aprobat a fost epuizat. Pe de alta parte, asa cum a aratat instanta de fond lipsa bugetului nu poate fi imputata reclamantei dar considera ca nici paratei, avand in vedere calitatea acesteia de ordonator tertiar de credite, care are o pozitie de subordonare fata de ordonatorul principal de credite si in consecinta cuantumul financiar scazut al bugetului sau chiar lipsa acestuia nu poate fi imputata paratei, aceasta desfasurandu-si activitatea pe acest segment pana la epuizarea bugetului alocat sau pana la atingerea limitei maxime de cheltuieli, stare de fapt care a dus la refuzul justificat de a se angaja la o obligatie de plata pe care nu putea sa o onoreze avand in vedere prevederile stricte si imperative ale L. cu privire la regimul de aplicare al cheltuielilor bugetare cu destinatie speciala. De asemenea aduce la cunostiinta instantei de judecata urmatoarele modificari aduse de L. pentru modificarea si completarea L. si care consolideaza legatura dintre prevederile L. cu privire la acordarea subventiilor ca masuri de stimulare a ocuparii fortei de munca si prevederile L. cu privire la aplicabilitatea regulilor de efectuare de plati din bugetul special destinat al masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca si anume: 1. In continutul art. 4, alin.3 din L. se prevede in mod strict faptul ca angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai in limita creditelor bugetare aprobate, rezultand astfel ca acest tip de cheltuieli nu poate fi depasit fiind definit si materializat ca un cuantum fix alocat si cu o destinatie precisa. Totodata, in conformitate cu art.14, alin.1-3, cheltuielile bugetare au o destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continue in legi specifice si in legile bugetare anuale. 2. De asemenea nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele prevazute la art.l alin.2 si nici angajata si efectuata din aceste bugete, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala, asa cum nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. 3. In sprijinul sustinerilor aratate in intampinarea depusa la dosar, a adus in atentia instantei modificarile si completarile aduse la L. prin L., act normativ care reglementeaza segmentul masurilor de stimulare a ocuparii fortei de munca, precum si acordarea subventiilor, modificari si completari aduse in corelare cu L., dupa cum urmeaza: a) Masurile de stimulare a ocuparii fortei de munca a caror finantare se asigura din bugetul asigurarilor pentru somaj si care, potrivit prevederilor legale, continua si in anul bugetar urmator vor fi finantate din bugetul anului respectiv, din creditele aprobate cu acest scop si b) Masurile de stimulare a ocuparii fortei de munca finantate din bugetul asigurarilor pentru somaj, pentru a caror acordare se prevede, potrivit dispozitiilor legale, incheierea de contracte sau conventii cu agentiile pentru ocuparea fortei de munca, se acorda in limita sumelor aprobate in bugetul asigurarilor pentru somaj cu aceasta destinatie, cu respectarea prevederilor L. privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare. Din cele doua modificari aduse L., rezulta faptul ca legiuitorul a dorit sa evidentieze stransa legatura dintre prevederile celor doua acte normative limitand posibilitatea acordarii de subventii, la un buget anual, cu o destinatie precisa si limitat ca si cuantum financiar. In ceea ce prezintă mai jos, aduce in atentia instantei de judecata urmatoarele lamuriri cu privire la situatia faptica, care a creat contextul in care AlO.F.M. C. a fost nevoita sa emita Decizia de respingere nr.331/(...) si anume: 1. Pentru anul bugetar 2009, la C. 80.04/57/02/01 - Ajutoare sociale (destinate mobilitatii si subventionarii locurilor de munca), a solicitat AN.O.F.M., prin adresa de fundamentare a bugetului, transmisa sub nr.1372/(...) suma de 12.028.000 lei reprezentand estimarea nevoilor de cheltuieli pentru acest segment. 2. B. initial aprobat pentru anul 2009, la acest capitol, a fost in cuantum de 2.926.000 lei, rectificat ulterior la 4.565.000 lei, iar angajamentele lega le aferente conventiilor incheiate in anul 2008 cu angajatorii si cu derulare pe parcursul anului 2009 au fost in cuantum de 5.644.000 lei. 3. Tinind cont de acest fapt s-a aflat in imposibilitatea de a incheia conventii in anul 2009 deoarece nu a putut onora plata conventiilor incheiate in totalitate pentru anul 2008, in conditiile in care bugetul pentru anul 2008 a fost in cuantum de 8.068.000 lei. Mentionează faptul ca pe parcursul anului 2009 s-a solicitat in repetate randuri suplimentarea bugetului la nivelul nevoilor. 4. B. initial pentru anul 2010 la acest capitol a fost in cuantum de 4.291.000 lei, rectificat ulterior la suma de 4.488.000 lei. Din acest buget s- au achitat conventiile restante anului 2008 precum si conventiile depuse in anul 2009 si aprobate in anul 2010, iar suma ramasa nealocata s-a folosit in vederea aprobarii solicitarilor in ordine cronologica de pe parcursul anului 2010, pana la atingerea nivelului maxim al bugetului aprobat si alocat. Si pe parcursul anului 2010 a solicitat aprobarea AN.O.F.M. de a plati conventiile depuse in 2009, dar neaprobate tocmai din lipsa de credite bugetare. 5. B. pentru anul 2011 la acest capitol este de 6.000.000 lei din care executia (plati efectuate) pana la data de (...) au fost in cuantum de 1.538.103 lei iar totalul angajamentelor pana la aceasta data este in cuantum de 2.000.000 lei. 6. Din situatia prezentata mai sus rezulta in mod clar diferentele de sume alocate pe acest tip de capitol bugetar, iar insuficienta creditelorbugetare aprobate si alocate pentru anii 2009 - 2010 au pus in dificultate institutia, aceasta neputindu-si onora in totalitate obligatiile ce-i reveneau fata de angajatori si in consecinta au dus la emiterea de decizii de respingere pentru solicitanti, acte motivate conform prevederilor L.. 7. A depus toate diligentele si a uzat de toate caile legale in vederea depasirii situatiei generate de bugetele insuficiente, aprobate si alocate pentru anii bugetari 2009 si 2010. Avand in vedere cele expuse mai sus solicita instantei admiterea recursului, modificarea in totalitate a sentintei atacate cu recurs si rejudecind cauza pe fond, solicitam respingerea contestatiei reclamantei S. F. I. S. ca nefondata. In drept, își intemeiază prezentul recurs pe prevederile L., L. si art.304 pct.8 si pct.9 Cod proc. civ. Examinând recursul, instanța constată următoarele: Reclamanta SC C. SA a formulat cerere pentru a beneficia de subvenția prevăzută la art. 85 alin. 1 din L. 7., solicitare respinsă prin decizia nr. 2. de către A. C. R. a fost argumentată de recurentă pe lipsa fondurilor bugetare destinate măsurilor de stimulare a ocupării forței de muncă. Pe de altă parte, nici un moment pârâta recurentă nu a contestat faptul că reclamanta intimata se încadrează în dispozițiile textului legal mai sus arătat pentru a fi beneficiara subvențiilor invocate atât în procedura prealabilă cât și în demersul dedus judecății în prezentul dosar. Potrivit art.85 alin.1 din L. 7. privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă: A. care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată șomeri în vârstă de peste 45 de ani sau șomeri care sunt părinți unici susținători ai familiilor monoparentale sunt scutiți, pe o perioadă de 12 luni, de plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă persoanelor încadrate din aceste categorii, și primesc lunar, pe această perioadă, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință în vigoare, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 2 ani. Trebuie enunțat în acest context faptul că prevederile legale incidente nu condiționează acordarea subvențiilor de la stat de existența unor fonduri cu această destinație care să acopere solicitările angajatorilor. Recurenta- pârâtă nu a negat faptul că au existat fonduri în acest scop și nici nu a specificat pe ce criterii s-a făcut atribuirea acestor fonduri altor angajatori de la data cererii reclamantei SC C. SA - (...) și până la (...), data emiterii deciziilor prin care s-a respins solicitarea reclamantei. Prin art. 4 alin.3 din L. 5. s-a dispus ca angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, însă acest fapt nu este de natură a înlătura dreptul reclamantei recunoscut legal de a beneficia de aceste subvenții, așa cum a făcut-o pârâta prin emiterea deciziei nr. 2.. Prima instanță a mai reținut într-o manieră corectă faptul că nu pot fi în niciun caz imputabile reclamantei disfuncționalitățile generale de ordin financiar sau cele legate de distribuirea fondurilor între ordonatorii de credite. A. aspecte nu pot sub nicio formă afecta existența și/sau cuantumul unor drepturi stabilite imperativ de lege care, în speță, sunt de natură a stimula încadrarea în muncă a unor anumite categorii sociale. Instanța de recurs reține la rândul său și subliniază aspectul relevant conform căruia textul legal nu condiționează acordarea subvenției de prevederile bugetare sau de un acord al vreunei autorități, ci prevede că angajatorul beneficiază de acea sumă de bani prinsimpla îndeplinire a condițiilor prevăzute la art. 85, dacă formulează cerere în acest sens, condiție care în cazul concret analizat este îndeplinită. Nu este considerată întemeiată de către instanța de recurs nici susținerea formulată prin întâmpinare conform căreia pârâta recurentă nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției cu reclamanta. D., instanța apreciază că, dacă sunt îndeplinite restul cerințelor legale pentru acordarea subvenției, aceasta nu poate fi condiționată de semnarea propriu - zisă a convenției (care poate fi refuzată pe motive subiective de agenția județeană, cum, de altfel, se și invocă în speță). Prin urmare, sunt justificate aspectele reținute de către prima instanță, astfel că în conformitate cu art. 312 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat nefiind îndeplinite motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C. proc. civ. și va menține sentința atacată ca fiind pe deplin legală și temeinică. PENTRU A. MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O. F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 1990 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 08 D. 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, M. D. GREFIER, M. T. } Red.M.D./dact.L.C.C. 2 ex./(...). Jud.fond: G. G.
| ← Decizia civilă nr. 54/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 1789/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
