Decizia civilă nr. 5876/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5876/2011
Ședința data de 14 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul promovat de reclamanta SC A. I. S. B. împotriva sentinței civile nr. 905 din data de (...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. B.-N., având ca obiect suspendare executare act administrativ - art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorat pentru recursul promovat.
De asemenea lipsește dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru datorată pentru judecata în fond a pricinii.
Prin serviciul registratură, la data de (...), intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, într-un singur exemplar-fax.
Se constată că intimata-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 cpc.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Curtea constatând că până la acest termen recurenta SC A. I. S. B. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, datorate pentru recursul declarat, deși a fost legal citat cu această mențiune, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 7 din dosar, în temeiul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., coroborat cu prevederile art. 20 al.1 și 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 1, 9 din OUG 39/1995, invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului declarat și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată. T., având în vedere că la dosar nu a fost depusă dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru datorată pentru fondul cauzei, Curtea va face aplicarea prevederilor art. 20 al. 5 din Legea nr. 146/1997 și dispune darea în debit a recurentei-reclamante SC A. I. S. B., cu suma de 6 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă fondului cauzei. În subsidiar, în situația în care aceste obligații vor fi îndeplinite până la momentul închiderii dezbaterilor, Curtea va reține cauza în pronunțare și pe fond. CURTEA, Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.905 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui B. N. a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta D. G. a F. P. B. N. și respinsă cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr.669/(...) emisă de D. G. a F. P. formulată de S. A. I. S. în contradictoriu cu D. G. a F. P. B.-N. ca inadmisibilă. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin decizia de impunere nr. 669 din (...) emisă de pârâta D. G. a F. P. B.-N., ce constituie potrivit prevederilor art. 41 C.pr.fiscală act administrativ fiscal, s-a stabilit în sarcina reclamantei SC A. I. S. obligații suplimentare de plată constând în impozit pe profit cu majorările de întârziere aferente și TVA cu majorări de întârziere aferente. Anterior, o cerere de suspendare formulată de reclamantă cu privire la executarea aceluiași act administrativ fiscal - D. de impunere nr. 669/(...), a făcut obiectul dosarului nr. (...) al T.ui B.-N. (a cărui atașare s-a dispus în prezenta cauză), dosar în care, prin sentința civilă nr. 1. s-a admis cererea reclamantei, dispunându-se suspendarea executării menționatei decizii până la soluționarea irevocabilă a contestației formulate împotriva acesteia. Prin D. civilă nr. 3. pronunțată de Curtea de A. C. în ședința publică din (...), s-a admis însă recursul declarat de D. G. a F. P. B.-N., dispunându-se modificarea în totalitate a sentinței civile nr. 1. pronunțată de T. B.-N., în sensul respingerii, ca nefondată, a cererii de suspendare formulată de reclamantă. Reglementând procedura de suspendare a executării actului administrativ fiscal, art. 215 din Codul de procedură fiscală consacră dreptul contribuabilului de a cere suspendarea executării acestuia în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, sub condiția depunerii cauțiunii ale cărei criterii de stabilire sunt prevăzute la alin. 2 al art. 215 C.pr.fiscală. Potrivit prevederilor art. 14 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive, text de lege ce reprezintă consacrarea, în materia cererilor de suspendare a executării actului administrativ, a principiului autorității de lucru judecat. Este real că, în sensul celor susținute și de reclamantă în conținutul concluziilor scrise, suspendarea executării actului administrativ este o măsură vremelnică, luată în cadrul unei proceduri în care nu se prejudecă fondul cauzei, astfel încât, hotărârea pronunțată în temeiul art. 14, respectiv 15 din Legea nr. 554/2004 se bucură de o autoritate de lucru judecat provizorie, care dăinuie atâta timp cât se mențin împrejurările avute în vedere la pronunțarea ei. Acesta este și motivul pentru care textul art. 14 alin. 6 reclamă în mod expres identitatea de motive pe care se fundamentează cererea de suspendare ca o condiție necesară pentru a opera autoritatea de lucru judecat. Astfel, prin interzicerea formulării mai multor cereri de suspendare succesive, întemeiate pe aceleași motive, art. 14 alin. 6 are ca scopsancționarea exercitării abuzive a drepturilor procedurale ale reclamantului. Susținerea reclamantei că în prezenta cauză, cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal s-ar fundamenta pe alte motive decât cele care au stat la baza cererii soluționate în dosarul nr. (...)2 al T.ui B.-N., sens în care nu ar fi incidente prevederile art. 14 alin. 6 din Legea contenciosului administrativ, sunt nefondate. Astfel, din conținutul dosarului nr. (...) rezultă că formularea față de reclamantă a cererii de deschidere a procedurii insolvenței motivat de neplata creanței stabilite în favoarea creditorului bugetar prin D. de impunere nr. 669/(...) (act administrativ fiscal contestat) a fost invocată și în prima cerere de suspendare. T., nu prezintă relevanță sub aspectul aprecierii ca reprezentând același motiv al cererii de suspendare împrejurarea că la momentul pronunțării hotărârii în dosarul nr. (...) cererea de deschidere a procedurii fusese respinsă prin sentința comercială nr. 392/(...), iar în prezenta cauză, reclamanta a făcut trimitere la o nouă cerere de deschidere a procedurii de insolvență, respinsă de această dată prin sentința comercială nr. 2118/(...), câtă vreme cele două cereri de deschidere a procedurii de insolvență au fost formulate de același creditor bugetar, în temeiul aceleiași creanțe, constatate prin același act administrativ fiscal, respectiv D. de impunere nr. 669/(...) emisă de D. B.-N. Cel de-al doilea motiv, invocat de reclamantă în notele de ședință depuse la dosar pentru termenul din data de (...), respectiv instituirea sechestrului asupra bunurilor imobile și mobile ale reclamantei, nu poate fi apreciat, în maniera realizată de reclamantă, drept motiv pe care se fundamentează cererea de suspendare ce face obiectul prezentului dosar, efectuarea actelor de executare nereprezentând decât o etapă în succesiunea ce caracterizează emiterea și executarea unui act administrativ-fiscal, sens în care, invocarea lor nu are decât valența prezentării stării de fapt actuale, stare de fapt ce se caracterizează prin dinamism atâta timp cât nu s-a dispus suspendarea executării actului. Prin urmare, nu se poate susține cu temei că, de câte ori se mai efectuează un act în vederea executării unuia și aceluiași act administrativ fiscal, apar motive noi care întemeiază cereri succesive de suspendare a executării. Aceasta în condițiile în care singurul aspect învederat de reclamantă cu privire la efectuarea actului de executare este acela că valoarea bunurilor asupra cărora s-a instituit măsura sechestrului depășește cu mult valoarea creanței. Or, acest aspect reprezintă o concretizare a motivului subliniat în concluziile scrise depuse de reclamantă la dosar, respectiv acela al disproporției vădite dintre valoarea patrimoniului reclamantei și cea a creanței stabilite prin actul administrativ fiscal atacat. Examinând însă conținutul cererii de suspendare ce a făcut obiectul dosarului nr. (...), se constată că și acest motiv a fost invocat în susținerea primei cereri de suspendare (la punctul 2 din motivare, intitulat „bonitatea contribuabilului";). Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamanta susținând în esență că reținerile instanței în privința autorității de lucru judecat și respectiv la întrunirea cerințelor vizând suspendarea sunt greșite. Astfel în dezvoltare se arată că textul invocat de instanță art.14 alin.6 din Legea nr.554/2004 desemnează caracterul de lucru judecat al unei cereri de suspendare a executării actului administrativ față de altă raportat la criteriul motivelor invocate de partea reclamanta. Cu privire la acest aspect trebuie observat că cererea ce a făcut obiectul dosarului nr.(...) era motivată pe aspectele de temeinicie ale actului administrativ unilateral contestat ce cuprindeau referiri la imputarea cheltuielilor cu piesele tehnic constituite de D. nr.669/(...)9 ca act administrativ fiscal de impunere ce risca să fie pus în executare ca atare. În prezentul dosar, urmând strict motivele indicate de textul legal ce sta ca temei de drept, art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004 s-a indicat 3 motive pe care le consideră deopotrivă cazuri bine justificate și susceptibile de a provoca prejudiciu însemnat. Recursul formulat de intimata D. G. a F. P. în dosar nr.(...) având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, în baza creanței cuprinse în D. 669/(...). Actele de executare silită prin instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile și mobile ale reclamantei. Valoarea total disproporțională dintre patrimoniul reclamantei și cuantumul presupusei creanțe. Privitor la fond arată recurenta că reiterează motivele din cererea introductivă considerând că sunt îndeplinite exigențele prevăzute de lege. Față de cele invocate verificând legalitatea sesizării la (...) în temeiul art.137 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.146/1997 Curtea a pus în discuție excepția anulării ca netimbrate a recursului apreciată ca întemeiată. În acest sens se reține că art.11 din Legea nr.146/1997 prevede că cererile pentru exercitarea apelului sau recursului se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea neevaluabilă, sau taxa datorată la suma contestată. Același act normativ prin art.20 prevede că taxele judiciare se plătesc anticipat dacă taxa nu este plătită la momentul înregistrării se va pune în vedere petentului să achite până la primul termen de judecată iar neîndeplinirea obligației până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii. Tot astfel prin OG nr.32/1995 art.3 și art.9 se prevede că cererile adresate instanțelor se timbrează cu timbru judiciar în cazul nerespectării dispoziției se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru. Analiza normelor enunțate relevă că taxa judiciară și timbrul judiciar trebuie achitate anticipat, iar în cazul neachitării odată cu depunerea cererii se încunoștințează persoana în cauză pentru a îndeplini obligația până la termenul stabilit și în caz de neachitare a taxei sau a timbrului cererea se anulează. În speță recursul nu a fost timbrat corespunzător, recurenta nu s-a conformat obligației de a achita taxa, a aplica timbru judiciar conform instituirii transmise (...) (f.7 dosar). Prin urmare constatându-se neîndeplinirea obligației precum și faptul că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.9 din OG nr.32/1995 și pe cale de consecință admițând excepția va dispune anularea recursului ca netimbrat. T. în temeiul art.20 alin.5 din Legea nr.554/2004 constatând că pentru judecata în fond recurenta reclamantă nu a achitat taxa judiciară de timbru datorată va dispune darea în debit a societății S. A. I. S. cu suma de 6 lei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Anulează ca netimbrat recursul declarat de SC A. I. S. împotriva sentinței civile nr. 905 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N. pe care o menține în întregime. Dispune darea în debit a SC A. I. S. cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru aferentă fondului cauzei. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. M. B. D. C. GREFIER R ed.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.A. P. M.
| ← Decizia civilă nr. 4225/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
