Decizia civilă nr. 5905/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5905/2011
Ședința publică de la 15 D. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. R. PENTRU A. SI O. V. C. ÎN NUME P. ȘI PENTRU A. N. A V., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul M. V. C., având ca obiect obligația de a face scutire de la plata taxelor vamale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Curtea, după deliberare, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, invocă motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304, pct. 5 C. pr. Civ. referitor la excepția inadmisibilității acțiunii introductive, raportat la neobservarea regularității învestirii instanței, sub aspectul obiectului judecății și rămâne în pronunțare pe acest motiv de casare. CURTEA Prin sentința civilă nr. 3282 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. V. C. în contradictoriu cu pârâta A. N. A V. - D. R. PENTRU A. SI O. V. C.. A fost obligată pârâta la scutirea reclamantului de la plata taxei vamale și a taxei pe valoare adăugată aferentă operațiunii de import a autoturismului marca Nissan tip Z33 având nr. de identificare J.. A fost obligată pârâta la 19,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul este proprietar al autovehiculului marca Nissan tip Z33 având nr. de identificare J., conform certificatului de autenticitate seria A nr. 3620745 eliberat al data de (...) de către R. alături de soția sa M. E., începând cu data achiziționării acestuia, respectiv (...). La acel moment locuia in Statele Unite ale Americii, Statul Illinois, iar conform certificatului de proprietar nr. X 4. eliberat la data de (...) de către autoritățile competente ale Statului Illinois a devenit proprietar al acestei mașini cu data de (...) (f.8-14). Reține că reclamantul solicită autorităților române atât scutirea sa de la plata taxei vamale cât si a T. aferentă operațiunii de import a autoturismului descris in cuprinsul acțiunii, motiv pentru care apreciem că excepția lipsei de obiect a cererii invocată în cuprinsul întâmpinării a fost respinsă. Cu privire la scutirea reclamantului de la plata taxelor vamale aferente importului reține că sunt aplicabile prevederile R. nr. 1186 al Consiliului Europei din (...) de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale. Potrivit art. 2 lit.c din acest regulament, autovehiculele particulare fac parte din categoria bunurilor personale, categorie care conform art. 3 din același regulament este scutită de plata taxelor vamale în cazul persoanelor fizice care își mută reședința obișnuită dintr-o tară terță în comunitate. C. că bunul a cărui scutire de taxă vamală se solicită face parte din categoria acestor bunuri, fiind vorba de un autovehicul particular, iar proprietarul face parte din categoria persoanelor care își mută reședința obișnuită dintr-o țară terță pe teritoriul vamal al comunității, acesta mutându-și reședința din S.U.A. pe teritoriul R. Apoi potrivit art. 4 din același regulament, scutirea se referă la bunuri ce se află în posesia persoanei solicitate pe o durată de cel putin 6 luni înainte de data la care persoana încetează reședința obișnuită în țara terță de plecare, si, în plus, bunurile trebuie să fie destinate a fi utilizate în același scop si la noua reședință obișnuită. Reclamantul îndeplinește si această condiție, fiind si în prezent proprietar al autovehiculului iar înainte a fost proprietar 7 ani, depășind astfel limita minimă de 6 luni prevăzută de art. 4 lit. a din Regulament. Este îndeplinită si cerința prevăzută de art. 5 a R. CE în sensul că scutirea poate fi acordată numai persoanelor a căror reședință obișnuită a fost în afara teritoriului vamal al comunității pe parcursul unei perioade neîntrerupte de cel puțin 12 luni. Reclamantul îndeplinește această condiție, acesta locuind din anul 1995 si până în anul 2009 în S.U.A. Apreciază că este îndeplinită si ultima condiție cerută de acest regulament, respectiv art. 7 paragraful l al aceluiași regulament, asupra acestei dispoziții cele două părți având opinie diferită. Conform art. 7, paragraful l din R. C., „scutirile se acordă numai în cazulbunurilor personale aflate în circulație timp de 12 luni de la data la care persoana respectivă își stabilește reședința obișnuită pe teritoriul vamal al comunității";. Din cartea de identitate al reclamantului reiese faptul că acesta si-a stabilit reședința obișnuită pe teritoriul R. din data de (...), fapt ce atestă îndeplinirea condiției prevăzute de textul de lege anterior menționat, respectiv faptul că solicită această scutire după trecerea duratei minime de 12 luni de la stabilirea reședinței în România. Din acest punct de vedere pârâta invocă faptul că termenul de 12 luni ar fi unul de decădere, respectiv unul maxim până la care se poate solicita această scutire. Din modalitatea în care este redactat textul de lege sus menționat, apreciază că intenția legiuitorului a fost aceea de a stabili un termen de minim (nu maxim) 12 luni, calculat de la data stabilirii reședinței în cadrul comunității în care bunul să se afle în circulație. Din toate cele de mai sus apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de R. C. pentru scutirea reclamantului de la plata taxelor vamale. Mai menționează faptul că anterior promovării acțiunii reclamantul s-a adresat instituției pârâtei cu solicitarea de a fi scutit de la plata taxelor vamale aferentă operațiunii de import a autoturismului supus prezentului litigiu, pârâta respingându-i cererea cu motivarea că scutirea nu poate fi acordată, termenul de 12 luni de la data stabilirii reședinței obișnuite pe teritoriul vamal al comunității fiind depășit. In privința scutirii de la plata T.-ului, aferent operațiunii de import al aceluiași autoturism, apreciem că sunt aplicabile dispozițiile art. 142 lit.d din Codul Fiscal și cel ale D. 83/181/CEE din (...) referitoare la importuri de bunuri personale ale persoanelor care vin din țări situate din afara Comunității. Astfel, autovehiculele particulare fac parte din categoria bunurilor personale, categorie care conform art. 2 este scutită de plata T., iar potrivit art. 3 din aceeași Directivă, scutirea se limitează la bunul ce se află în posesia persoanei solicitante pe o durată de cel putin 6 luni înainte de data la care persoana încetează să aibă locul de rezidență obișnuit în afara Comunității si, în plus, să fie destinate a fi utilizate în același scop si la noul loc de rezidență. Este îndeplinită și ultima cerință prevăzută de art. 4 a D. privind durata de minim 12 luni a rezidenței in afara Comunității, prevederile acestui text de lege fiind foarte explicite, respectiv „. poate fi acordată persoanelor care au avut rezidența în afara comunității pe o perioadă de cel puțin 12 luni";. Așa fiind, în raport de toate cele de mai sus, în temeiul art. 8-18 din Legea nr. 554/2004 a admis acțiunea așa cum a fost formulată. In temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, a obligat pârâta la 19,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, reprezentând taxă de timbru. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. R. PENTRU A. SI O. V. C. în nume propriu și în reprezentarea A. N. A V. solicitând admiterea recursului, in sensul modificarii in tot a Sentintei civile nr. (...) a T.ui C., pronuntata in Dosarul civil nr. 1.(...), ca netemeinica si, pe cale de consecinta, respingerea actiunii intimatului-reclamant ca nefondata si neprobata si exonerarea autoritatii vamale de la plata cheltuielilor de judecata stabilite prin hotararea atacata. În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că hotararea instanței de fond este data cu intepretarea gresita a dispozitiilor de lege incidente, fiind incident motivul de modificare prevazut la arta 304, pct. 9 Cod procedura civila. Apreciază ca eroarea savarsita de instanta fondului rezida in interpretarea data prevederilor arta 7, alin. 1 din R. (CE) nr. (...) al Consiliului din (...) de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale, despre care interpretare considera ca incalca un principiu fundamental de drept, mai exact acela prin care se cere ca legea sa fie interpretata in sensul de a-si produce efectele si nu in sens contrar. Astfel, instanta fondului a apreciat ca modalitatea in care este redactat textul de lege contrazice pozitia paratei-autoritate vamala in sensul ca termenul de 12 luni prevazut la art. 7, alin. 1 din regulamentul precitat ar fi unul minim (nu maxim), calculat de la data stabilirii resedintei in cadrul comunitatii in care bunul sa se afle in circulatie. Expresia "aflate in circulatie" din versiunea in limba romana a regulamentului este o traducere inexacta si improprie a expresiei "for free circulation" din versiunea originara in limba engleza, ori a expresiei "pour la libre practique" din versiunea originara in limba franceza a textului regulamentului in discutie. Traducerea este gresita pentru ca legiuitorul se refera la punerea in libera circulatie, ce desemneaza in dreptul vamal comunitar notiunea de import al unui bun pe teritoriul vamal comunitar. De altfel, chiar versiunea in limba romana a R. nr. (...), aflata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, face vorbire la art. 1 despre marfurile puse in libera circulatie pe teritoriul vamal al Comunitatii. Mai departe, termenul de 12 luni curge de la data punerii in libera circulatie a bunului pentru care se solicita constatarea scutirii de la plata drepturilor de import, si este un termen maxim si de decadere, deoarece inversiunile originare in engleza si franceza legiuitorul foloseste cuvantul "within" - inauntrul, respectiv "event" - inainte de. Nicaieri nu este utilizat vreun cuvant sau vreo expresie, care sa determine caracterul de termen minim al perioadei de 12 luni, asa cum gresit a intrepretat instanta fondului. Oricum, daca am admite logica juridico-gramaticala si sistemica a instantei fondului ar rezulta ca prevederile art. 7, alin. 1 din regulamentul precitat sunt inaplicabile/caduce prin vointa subiectului la care se refera. Mai exact, bunul extracomunitar, introdus pe teritoriul vamal al U.E. de o persoana care-si stabileste resedinta pe teritoriul comunitar, ar fi cel putin timp de un an de zile scutit de la plata drepturilor de import, iar dupa expirarea celor 12 luni ar fi la alegerea persoanei proprietar daca si cand il declara pentru a beneficia de scutirea de la plata drepturilor vamale de import. Ori, scutirile de la plata drepturilor fiscale/vamale sunt de stricta interpretare si aplicare, astfel incat regimul juridic al unui bun strain introdus pe teritoriul vamal comunitar trebuie reglementat inauntrul unui termen rezonabil, dar ferm. Daca proprietarul bunului aflat in situatia scutirii nu face diligentele necesare acordarii facilitatii in termenul acordat, este decazut din dreptul de a o solicita, fara beneficiul repunerii in termen. In drept s-au invocat prevederile art. 304, punctul 9, art. 304 ind. 1 si art. 312 din Codul de procedura civila. Asupra recursului declarat în cauză, prin prisma motivului decasare invocat din oficiu, Curtea va reține că acesta este fondat, din următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii; potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel ce consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 218 alin. 2 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii. Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că actul administrativ fiscal care poate și trebuie să fie contestat în fața instanței de contencios fiscal este decizia emisă în soluționarea contestației introduse potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, contestație care, potrivit alin. 2, vizează și refuzul organului fiscal de a emite un act administrativ fiscal, așa cum este cazul în speță. În nici un caz, nu se poate contesta direct în instanță refuzul organelor administrativ-fiscale de a emite un act administrativ fiscal, fără a se urma întâi procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală și fără a se ataca, apoi, decizia emisă în soluționarea contestației potrivit dispozițiilor art. 218. Or, în prezentul litigiu, Curtea constată că recurentul-reclamant M. V. C. a solicitat, direct, în fața instanței de judecată, obligarea intimatei pârâte D. R. pentru A. și O. V. C. la scutirea sa de la plata taxei vamale și a taxei pe valoare adăugată aferentă operațiunii de import a autoturismului marca Nissan tip Z33, cu nr. de identificare J., fără a urma procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală. În consecință, neurmând procedura obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 205 alin. 2, 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, cererea recurentului deobligare a intimatei pârâte D. R. pentru A. și O. V. C. la scutirea sa de la plata taxei vamale și a taxei pe valoare adăugată aferentă operațiunii de import apare ca fiind inadmisibilă. Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este fondat, sentința recurată fiind nelegală, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va dispune admiterea acestuia, cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a cererii formulate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursul declarat de pârâta D. R. PENTRU A. SI O. V. C. ÎN NUME P. ȘI ÎN R. A. N. A V., împotriva sentinței civile nr. 3282/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în sensul că respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul M. V. C. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). { F. | PREȘEDINTE, L. U. JUDECĂTOR, M. D. JUDECĂTOR, R.-R. D. GREFIER, M. T. } Red.M.D./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: A. M. B.
← Decizia civilă nr. 3722/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 2906/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
---|