Decizia civilă nr. 594/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 594/2011
Ședința publică de la 10 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător Ana M. T.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta P. E. împotriva sentinței civile nr. 1. pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimații I. P. J. C., C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. C., având ca obiect obligația de a face.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 102 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., a fost respinsă acțiunea in contencios administrativ formulata de către reclamanta P. E. în contradictoriu cu pârâții I. P. C., C. J. pentru S. D. de P. asupra T. C., având ca obiect comunicare de informații de interes public .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a depus la paratul de rândul 1 cererea înregistrata sub nr. 6406/(...) . In cuprinsul acestei cereri reclamanta nu formulează o cerere de comunicare a anexei nr. 19 întocmită în temeiul legilor fondului funciar ci relatează situația dosarului sau de fond funciar, împrejurarea ca pentru terenul tatălui sau i s-a reconstituit dreptul de proprietate nu ei ci șotului ei motiv pentru care a inițiat un demers in justiție .In vederea soluționării procesului sau a înțeles ca este necesar sa depună cererea in baza căreia soțul sau a fost inclus in anexa 19, dar C. locala de aplicare a L. 1. M. a spus ca nu au nici o cerere. În final reclamanta solicita darea unui răspuns.
Având în vedere conținutul acestei cereri tribunalul a apreciat ca reclamanta a sesizat practic unele nereguli in procesul de aplicare a legilor fondului funciar solicitând pârâților sa efectueze demersurile necesare clarificării situației sale. Prin aceeași cerere ea nu a solicitat insa comunicarea anexei nr. 19 .
În condițiile in care nu a formulat o asemenea cerere in speța nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al pârâților de a face aceasta comunicare. T., pârâții au făcut demersuri pentru lămurirea sesizării reclamantei (f.21-
24)comunicându-i acesteia și răspunsul aflat la f. 20 din dosar.
Având în vedere considerentele mai sus indicate a rezultat că în speță nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al pârâților de a comunica anexa 19către reclamanta întrucât cererea sa nr. 6406/2009 nu cuprindea o solicitare in sensul comunicării acestei anexe astfel ca în temeiul art. 22 din L.
544/2001 a respins cererea ca nefondata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. E. solicitând modificarea sentinței atacate, ca netemeinică și nelegală, iar în urma reținerii cauzei spre rejudecare, admiterea acțiunii introductive de instanță a acesteia cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta susține că instanța de fond în mod eronat a reținut că reclamanta nu a formulat o cerere pentru comunicarea anexei nr.19 (cerere înregistrată la prefectură sub nr. 6406/(...)), ce a relatat situația unui dosar de fond funciar, sesizând practic unele nereguli în procesul de aplicare a L. fondului funciar, solicitând pârâților să efectueze demersurile necesare calificării situației acesteia.
Față de cererea depusă prin care a solicitat comunicarea anexei nr.19 și acțiunea formulată prin care a solicitat în mod concis și concret comunicarea anexei menționate în care este înscrisă și reclamanta în calitatea de moștenitoare a tatălui său Oțel I., sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și nefondată fapt pentru care solicită admiterea recursului, cu consecința obligării pârâților la comunicarea anexei nr.19 ce se află în arhiva instituției, în care este înscrisă și reclamanta cu suprafața de 0,58 ha.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor reținute dinoficiu de către instanța de recurs, Curtea reține următoarele:
Curtea reține că motivele de recurs nu sunt circumscrise unei anumite critici punctuale încadrabile în unul din motivele explicit prevăzute la art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ. , de aceea, Curtea va analiza recursul strict prin prisma dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ. Având în vedere ambiguitatea formulării cererii către autoritatea publică pârâtă, scopul și finalitatea urmărită de reclamantă, Curtea constată că aceasta a primit un răspuns pertinent din partea autorității pârâtei iar sentința instanței de fond care confirmă acest aspect este legală și temeinică. Așa cum corect a reținut instanța de fond reclamanta nu a solicitat autorității pârâte să-i fie comunicată A. nr. 19 întocmită ca urmare a aplicării L. fondului funciar ci s-a limitat să prezinte situația dosarului său de fond funciar sesizând autorității unele nereguli în aplicarea acestei legi. Deși instanța de fond nu l-a calificat, acest demers nu se înscrie în matricea dispozițiilor L. contenciosului administrativ, ci mai degrabă a aplicării OG nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor. Astfel, în sensul acestei ordonante, prin petitie se intelege cererea, reclamatia, sesizarea sau propunerea formulata in scris ori prin posta electronica, pe care un cetatean sau o organizatie legal constituita o poate adresa autoritatilor si institutiilor publice centrale si locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, companiilor si societatilor nationale, societatilor comerciale de interes judetean sau local, precum si regiilor autonome, denumite in continuare autoritati si institutii publice. Cu toate acestea, așa cum corect a reținut instanța de fond, pârâții au făcut demersuri pentru lămurirea sesizării reclamantei comunicându-i în acest sens acesteia răspunsul aflat la fila 20 din dosarul de fond. Dincolo de aceste considerații, Curtea reține că cererea (petiția) formulată către autoritățile pârâte a fost făcută de reclamantă la sugestia avocatului acesteia pentru a instrumenta un dosar ce are ca obiect litigiu de fond funciar aflat pe rolul instanțelor judecătorești. Grăitor în acest sens este motivele expuse în cererea reclamantei înregistrată sub nr. 6406 din 24 martie 2009 (f. 5 dos. fond) și chiar răspunsul dat și comunicat reclamantei cu adresa nr. 6406/565/IV/1 din 28.(...) de către pârâta I. P. J. C. (f. 20 dos. fond) unde se arată textual că: „În urma demersurilor repetate întreprinse la comisia locală, Primăria Comunei M., prin adresa nr. 1. ne-a informat că aspectele sesizate de dvs. fac obiectul Dosarului civil nr. (...) aflat pe rolul T. C. Curtea reamintește că la nivel de principiu, conform art. 169 alin. 1 C.pr.civ., administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, dacă legea nu dispune altfel. Acest text de lege dă expresie principiului nemijlocirii, respectiv numai actele de procedură și probatoriul administrat în fața instanței care judecă acel litigiu au forță probantă. Din această perspectivă, Curtea constată că utilizarea mecanismelor puse la îndemână de L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, a L. nr. 544/2001 ori a OG nr. 37/2002, pentru a facilita administrarea unor probe în cadrul unui litigiu de fond funciar dedus pe rolul instanțelor judecătorești pentru a lămuri pretinse nereguli de aplicare a L. fondului funciar ori a rezolva pe cale incidentală un astfel de litigiu nu este o procedură conformă cu dreptul și se îndepărtează de la scopul pentru care legiuitorul a reglementat aceste acte normative. Prin urmare, Curtea reține că reclamanta nu poate solicita și obține concursul instanțelor judecătorești în vederea obținerii unui titlu executoriu de constrângere a unor autorități publice să elibereze acte ori alte înscrisuri pe care apoi aceasta să le folosească ca probe în alt litigiu în care aceste autorități figurează ca parte, denaturând, deturnând și ocolind astfel dispozițiile imperative ale art. 169 C.pr.civ. Un astfel de demers și o atare conduită se înscrie în exercitarea abuzivă a drepturilor care sunt recunoscute de lege doar în vederea atingerii scopului prefigurat de aceasta, sens în care această abatere sub forma abuzului de drept, poate fi și trebuie sancționată. O atare sancțiune poate consta și în refuzul autorității judiciare de a-și da concursul la realizarea unei astfel de conduite ilicite. Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că recursul reclamantei este vădit nelegal și esențial nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ., se va respinge ca atare, cu consecința menținerii în tot a sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamanta P. E., împotriva sentinței civile nr. 1. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2011. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, ANA M. T. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond.A.A.M.
| ← Decizia civilă nr. 3850/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 36/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
