Decizia civilă nr. 6081/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6081/2011
Ședința din data de 16 decembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M.-I. I. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul promovat de reclamantul B. D. C. împotriva sentinței civile nr. 2335 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu pârâta M. F. P. A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 decembrie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2335 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al T.ui C. a fost respinsă cererea formulată de reclamantul B. D. C. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. C. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că statuările organului de control cu privire la cheltuielile nedeductibile este corectă, deoarece sumele au fost cuprinse în facturi fiscale în care datele de identificare a contribuabilului sunt eronate; o parte din facturile emise au avut înscrise la datele de identificare la datele beneficiarului coduri fiscale radiate la data de (...) și respectiv (...) iar alte facturi au avut ca beneficiar ca persoană fizică B. D. care de altfel a și efectuat plata acestor facturi, conform chitanțelor depuse.
Din prevederile legale invocate de organele fiscale rezultă că documentele justificative pentru a dobândi această calitate, respectiv pentru a putea sta la baza înregistrărilor in evidența contabilă, trebuie să cuprindă „elementele principale prevăzute in structura formularelor aprobate"; să furnizeze „toate informațiile prevăzute in normele legale in vigoare";, respectiv in speță denumirea cumpărătorului, codul fiscal al acestuia, așa cum sunt prevăzute de formularul facturii fiscale.
Pe de altă parte, din aceleași prevederi legale, rezultă că operațiunile privind evidența și gestionarea mijloacelor fixe, al valorilor materiale și bănești și a altor valori ale contribuabililor se consideră valabile numai dacă sunt justificate cu documente originale, întocmite sau reconstituite potrivit acestora.
Tot astfel reține instanța că este real că la contestație au fost anexate un număr de 33 facturi emise de firma H. M. SRL in perioada 2005-2006, însă in conținutul acestora codul fiscal inițial a fost corectat prin radiere cu o linie și înscrierea deasupra codului numeric personal al persoanei fizice B. D., motivpentru care în mod corect organul abilitat in soluționarea contestației a apreciat că modalitatea de corectare prezentată de petent nu este conformă cu prevederile art.159 al.1 lit.b, 160 din Legea nr. 571/2003 modificată.
Apărarea invocată de reclamant în sensul că prin decizia de impunere i s-a aplicat sancțiunea avertisment este neîntemeiată, deoarece așa cum rezultă din conținutul acesteia (f.13-18) nu s-a stabilit o astfel de sancțiune, iar pe de altă parte, in raportul de inspecție fiscală încheiat la data de (...) (f.19-24) s-au reținut ca amenzi aplicate reclamantului sancțiunea contravențională „avertisment"; prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria A/2007 nr.0109624.
Din cele expuse rezultă că sancțiunea avertisment a fost aplicată printr-un act distinct, respectiv procesul verbal de contravenție cu nr. menționat care este supus regimului special instituit de legea cadru privind regimul juridic al contravențiilor OG nr.2..
În speță reclamantului nu i s-a aplicat sancțiunea avertisment prin decizia de impunere, ci aceasta a fost dispusă prin procesul verbal de contravenție cu nr. de mai sus și ca o consecință, instanța a fost investită cu soluționarea unei cereri care vizează anularea Deciziei nr.6/(...) prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamant atât împotriva deciziei de impunere, cât și a raportului de inspecție fiscală, urmând procedura instituită in acest sens.
În speță nu poate fi vorba de o sancțiune complementară, așa cum susține in apărare reclamantul și nici nu se poate vorbi de o analogie între dispozițiile Codului de proc.fiscală și OG 2., deoarece contestațiile împotriva unui act administrativ-fiscal urmează procedura instituită de dispozițiile legale menționate, iar plângerile împotriva proceselor verbale de contravenție regimul juridic reglementat de actul normativ menționat.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii introductive respectiv anularea parțială a deciziei nr.06/(...) emisă de D. G. a
F. P., anularea deciziei de impunere nr.35955/(...) privind impozitul pe venit suplimentar și a raportului de inspecție nr.35955 privind impozitul pe venit în sumă de 3.058 lei cu majorări de întârziere aferente stabilite la baza impozabilă în sumă de 19.205 lei și obligarea la restituirea sumei de 3.058 lei cu majorări aferente achitate cu titlu de impozit pe venit suplimentar, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Astfel arată că prin cererea adresată instanței a susținut faptul că decizia nr.6/(...) emisă de D. G. a F. P. C. prin care a fost soluționată contestația este nelegală deoarece sancțiunea aplicabilă în speță ar fi fost conform prevederilor legale una contravențională respectiv amenda și nu considerarea facturilor fiscale de cumpărare cu codul fiscal radiat ca și cheltuieli nedeductibile și înlăturarea lor din contabilitate cu consecința achitării unui impozit pe venit suplimentar calculat la baza impozabilă rezultată în urma acestei operațiuni. Urmare a normelor legale în vigoare pe perioada supusă controlului fiscal respectiv art.70 C.pr.fiscală prevede în mod expres faptul că toți plătitorii de impozite și taxe „ au obligația de a menționa pe facturi…..emise codul de identificare fiscală propriu"; iar sancțiunea prevăzută expres de lege în cazul în care nu era menționat acest lucru era și este conform art.189 alin.1 lit.f C.pr.fiscală „nerespectarea obligației înscrierii codului de identificare fiscală pe documente"; constituie contravenție. De asemenea art.193 C.pr.fiscală prevede că „dispozițiileprezentului titlu se completează cu dispozițiile legale referitoare la regimul juridic al contravențiilor";.
Nelegal apreciază instanța faptul că „organul de inspecție fiscală a procedat corect prin considerarea ca nedeductibilă a cheltuielilor justificate cu documente completate eronat"; în condițiile în care conform prevederilor exprese ale codului de procedură fiscală toți plătitorii de impozite și taxe au obligația să treacă în toate documentele fiscale emise codul de identificare fiscală propriu iar în cazul în care aceste persoane nu îndeplinesc această cerință pot fi sancționați contravențional doar cu sancțiunea principală a amenzii conform art.223 pct.1,2.
Analizand recursul declarat Curtea retine urmatoarele
În urma controlului efectuat cu privire la calcularea, înregistrarea virarea obligațiilor față de bugetul statului constând în impozite, taxe contribuții sociale, alte venituri precum și modul de respectare a disciplinei financiare organele fiscale au constatat că în perioada 2004-2007 cabinetul a înregistrat în contabilitate cheltuieli în baza unor documente cu date de identificare eronate (cod fiscal, nume beneficiar), cheltuieli fără documente justificative (combustibil sume de asigurare) precum și cheltuieli constând în avans și rate de leasing financiar achitate aferente unui mijloc fix achiziționat; nu a calculat amortizarea și au fost constatate erori în ceea ce privește declararea venitului astfel că au fost încălcate prevederile Legii nr.571/2003 art.48 și ale Legii nr.82/1991.
În acest context al celor contestate prin raportul de inspecție fiscală a fost instituită obligația de plată a impozitului și majorărilor fiind astfel emisă
și decizia de impunere.
Cele statuate au fost contestate susținându-se că suma nedeclarată este mai mică decât cea stabilită de organele de control; cheltuielile nu puteau fi considerate nedeductibile deoarece facturile au fost emise pentru materialele necesare pe cabinetul stomatologic situat la dresa str. Mehedinți nr.1-3 ap.5 - codul fiscal vechi aparținând cabinetului și sunt recunoscute și corectare de firma H. cheltuielile cu asigurarea erau necesare pentru a se profesa și în contabilitate documentul îl reprezintă chitanța aferentă plății de asigurare; pentru cheltuieli de parcurs nu era obligatoriu foaie de parcurs și ordinul de deplasare, acestea fiind obligatorii doar pentru activitatea de transport iar facturile emise pe alt beneficiar B. D. reprezintă cheltuieli cuvenite ale apartamentului dat fiind că în acest imobil ce este locuința personală își desfășoară activitatea cabinetul în baza unui contract de comodat.
Prin decizia nr.06 din (...) a fost respinsă ca neîntemeiată contestația pentru suma de 6414 lei reprezentând impozit pe venit și majorări de întârziere; respinsă ca nemotivată contestația pentru suma de 3997 lei impozit pe venit și majorări de întârziere; admisă contestația pentru suma de 1803 lei.
În argumentarea soluției date s-a reținut în esență că suma reprezentând venit nedeclarat este în parte greșit stabilită de organele fiscale, că facturile nu furnizează toate informațiile și ca atare nu sunt documente justificative în măsură să ducă la deductibilitatea cheltuielilor, corectarea prin radiere cu o linie și înscrierea codului pe facturi nu este conformă cu prevederile codului fiscal iar plata facturilor pentru utilități nu respectă prevederile privind organizarea și conducerea evidenței contabile.
Ulterior cele reținute au fost contestate în instanță, contestatorul arătând că potrivit normelor legale în vigoare pe perioada supusă controlului respectiv art.70 (în prezent 73) art.189 (în prezent 219) art.193
(în prezemt 223) revine plătitorilor de impozite obligația de a menționa pe facturi codul de identificare fiscală, nerespectarea fiind sancționată cu amenda, regimul juridic al sancțiunii fiind cel al contravențiilor. Sancțiunile contravenționale sunt potrivit OG nr.2. principale sau secundare iar prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale și complementare. Urmare a codului de procedură fiscală în cazul neconsemnării în documente a datelor de identificare fiscală persoana ce nu a îndeplinit obligația poate fi sancționată doar cu sancțiunea principală a amenzii . Practic în momentul în care s-a procedat la sancționare cu avertisment s-a aplicat o sancțiune principala pentru declararea facturilor cu codul fiscal eronat ca și cheltuieli nedeductibile cu consecința achitării unui impozit pe venit suplimentar rezultata în urma acestei operațiuni poate fi considerată o sancțiune contravențională complementară aplicată nelegal de intimată în condițiile în care legea nu prevede în mod expres aceasta.
Atare argumente sunt relatate apoi și în fața instanței de recurs.
Se observă din cele enunțate că se evocă de către recurent un alt motiv față de motivele invocate în contestație și care au fost analizate prin decizia a cărei anulare se solicită în fața instanței. Acest motiv nu poate fi reținut ca motiv de exonerare a obligației fiscale. Sancțiunea contravențională se aplică pentru neținerea evidenței contabile corespunzatoare sau înregistrărilor eronate a datelor și pentru necalcularea , nereținerea și nevărsarea la buget a obligațiilor datorate (impozite, taxe) sancțiunea în această din urmă situație este aceea prevăzută de normele fiscale de stabilire,recuperare a sumelor diferenta neachitate implicit a majorărilor sancțiunile sunt aplicate pentru situații diferite fără a fi excluse una de cealaltă.
Nici argumentele aduse prin contestație și supuse verificării instanței în contextul legalității celor statuate prin actele contestate nu pot fi primite. Legea nr.571/2003 cuprinde o serie de reglementări cu privire la venituri, impozite ,cheltuieli deductibile s.a. Astfel prin art.48 (1) statuează că venitul net din activități independente determinat pe baza contabilității în partida simplă.
Potrivit prevederilor art.48 alin.4 din Legea nr.571 Cod fiscal condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor pentru a pute fi deduse sunt : să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente; să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite; să respecte regulile privind amortizarea, prev. în titlul II, după caz; cheltuieli cu primele de asigurare să fie efectuate pentru active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii; activele ce servesc ca garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care este autorizat contribuabilul; primele de asigurare pentru asigurarea de risc profesional; persoane care obțin venituri din salarii, potrivit prevederilor capitolului III din prezentul titlu cu condiția impozitării sumelor reprezentând prima de asigurare la beneficiarul acesteia, la momentul plății de către suportator.
Același act normativ cu privire la deductibilitate prin art.48 alin.7 lit.a prevede că nu sunt cheltuieli deductibile sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale.
Legea nr.82/1991 prin art,6 prevede că orice operațiune economico- financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Tot astfel prin normele metodologice se prevede ca documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale prevăzute în structura formularelor aprobate: denumirea documentului - numele și prenumele contribuabilului precum și adresa completă: numărul documentului și data întocmirii acestuia; - menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiară; - conținutul operațiunii economico- financiare, iar atunci când este necesar și temeiul legal al efectuării ei - datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate - numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii - alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor în documente justificative.
Totodată la pct.21 din norme se prevede că operațiunile privind evidența și gestionarea mijloacelor fixe a valorilor materiale și bănești și a altor valori ale contribuabililor se consideră valabile numai dacă sunt justificate cu documente originale întocmite sau reconstituite potrivit prezentelor norme metodologice.
Rezultă din normele enunțate ca înregistrarea în contabilitate respectiv determinarea bazei impozabile, deducerea cheltuielilor se face pe baza facturilor fiscale sau documentelor care conțin informații complete obligatorii privind bunul livrat, serviciul prestat.
Cu alte cuvinte determinarea bazei impozabile, înregistrarea contabilă a cheltuielilor deductibile și deducerea se poate face doar în baza facturii conținând informații complete, acesta fiind documentul justificativ cerut de lege.
În sensul normelor menționate în condițiile în care factura nu conține toate informațiile obligatorii cerute acesta nu poate constitui document justificativ pentru considerarea cheltuielilor deductibile. Această interpretare chiar dacă vizează o altă situație este data și prin decizia din (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție ce statuează că „nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin și nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii…";.
Actele depuse de reclamantul recurent, facturi nu furnizează informații prevăzute de normele mai sus enunțate respectiv codul fiscal, sau vizează o altă persoană care nu se poate identifica cu cabinetul. Ori în condițiile în care actele depuse nu conțin informații complete, cerute de lege nu pot constitui documentele justificative pentru a fi luate în considerare la deductibilitatea cheltuielilor. Prin urmare raportat la actele și normele mai sus enunțate susținerile recurentului cu privire la interpretarea și reținerea obligațiilor fiscale de către organele fiscale apar ca neîntemeiate.
Se susține însă de recurent că facturile au fost recunsocute respectiv corectare. Facturile depuse în probațiune cuprind radierea cu o linie și înscrierea deasupra a codului numeric corect. Această inserare nu poate produce efecte câtă vreme art.160 (devenit 159) din Legea nr.571/2003 se referă la corectare și nu completare factură iar corectarea informatiilor inscrise in factura se efectuează astfel: în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului fie se emite un nou document, care trebuie să cuprindă pe de o parte informațiile din documentul inițial numărul și data documentului corectat; valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte informațiile și valorile corecte fie se emite un nou document conținând informațiile și valorile corecte și concomitent se emite un document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul și data documentului corectat.
Actele prezentate nu reprezintă documente noi sunt completate nu corectate astfel că nu se pot reține ca documente în măsura să justifice deducerea cheltuielilor. Ca atare câtă vreme nu a fost prezentat documentul vizat de norma menționată susținerile recurentului se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Nefondate sunt și restul reținerilor în condițiile în care nu se face dovada cu documente justificative a cheltuielilor efectuate.
Așadar constatând că nu sunt motive neîntemeiate în baza art.312
C.pr.civ. Curtea urmează a da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul C. M. B. D. C. împotriva sentinței civile nr.2335 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
F. T. M. H. M. I. I.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)1
| ← Decizia civilă nr. 46/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5758/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
