Decizia civilă nr. 669/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 669/2011
Ședința ta de 16 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: F. T.
JUDECĂTOR: M. H. JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: D. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de A. F. P. A M. T. și chemata în garanție A. F. PENTRU M. B., împotriva Sentinței civile nr. 2901 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta B. G. S., având ca obiect -. act de control taxe și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 al.2 C.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.5. și art. 3 pct. 3 C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.2901 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al Tribunalului C. a fost respinsă excepția inadmisibilității invocate de pârâtă și chemata în garanție; admisă în parte acțiunea reclamantei B. G. S. împotriva pârâtei A. F. P. T. și în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1.942 lei cu titlu de taxă pe poluare; respins petitul având ca obiect obligarea la plata dobânzilor aferente conform art. 124 Cod procedură fiscală; admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă;obligată chemata în garanție A. F. PENTRU M. să restituie pârâtei sumade 1.942 lei cu titlu de taxă pe poluare; obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția inadmisibilității este neîntemeiată deoarece obiectul juridic dedus judecății îl constituie restituirea sumei de 1942 lei apreciată ca fiind nerestituită urmare a refuzului nejustificat de restituire, așa încât se circumscrie competentei speciale statuate de L. 5.. Pe de altă parte, întrucât obiectul juridic dedus judecății nu-l constituie anularea unui act administrativ fiscal, în speță nu sunt incidente prev.art. 205,207 alin.l 218 alin.2 din O.G. 92/2003. Referitor la fond reține instanța că atât judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct disp.art.90 din T. să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie pe deplin și efectiv protejate. În jurisprudența referitoare la art.90 din T.ul CE, Curtea de Justiție E. a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text, respectiv:. să existe o discriminare între produsele naționale si produsele importate;trebuie să existe o similitudine sau un raport de concurența între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze chiar și potențial consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. Așa fiind atunci când produsele interne și produsele importate se afla intr-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare astfel încât consumatorii sunt descurajați să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă, art.90 este aplicabil, iar norma fiscală națională contrară art.90 trebuie înlăturată de la aplicare. În urma modificărilor aduse prin OUG 2. și OUG 7. norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art.90 din T.ul CE deoarece: Exista atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. și care se înmatriculează în R. si autoturismele second-hand deja înmatriculate in R. si pe de altă parte exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în R. și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de munca și capitalului. Există un raport de concurență intre produsele importate și produsele naționale astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumita categorie de produse fie înspre cele deja înmatriculate în R. fie înspre cele produse în R.. Incompatibilitatea ultimei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar este pusă în discuție și prin lansarea unei proceduri de ". de către C. E. la data de (...) în temeiul art.226 din T.ul CE. Prin declanșarea acestei proceduri , C. consideră că prevederile legislației românești conform carora taxa pe poluare se suspendă pentru anumite autovehicule însă crește pentru anumite mașini de ocazie provenite din alte state membre, ar putea duce la discriminarea acestor mașini de ocazie, protejând industria naționala a autovehiculelor noi. C. a menționat două aspecte care ridică semne de îndoială asupra compatibilității taxei pe poluare, în ultima formă a acesteia motivând, declanșarea procedurii pe argumentele:criteriul primei înmatriculări nu este o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor, iar in anumite cazuri acest criteriu ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte state membre,pe de altă parte în urma aplicării cerinței de prima înmatriculare, toate mașinile noi înmatriculate în perioada stabilita de legislația româneasca care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din această țară circulă fără a fi supuse acestei taxe iar mașinile de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în R. în aceasi perioadă darn u pentru prima dată și care intrră în concurentă directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale. În condițiile in care R. a semnat T.ul de aderare la U. E. are obligația să respecte dreptul comunitar și sa-și alinieze legislația la reglementările europene. Conform art.11 alin.1 și 2 din Constituția României "statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte iar tratatele ratificate de P., potrivit legii, fac parte din dreptul intern";. Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Normele dreptului comunitar, cele cuprinse in tratatele la care R. a aderat prevalează față de dreptul intern motiv pentru care și în ipoteza în care există o lege internă care contravine normelor cuprinse în tratatele la care R. este parte are prioritate norma legală prevăzută în tratat. În condițiile în care există contradicție intre prevederile codului fiscal astfel cum acesta a fost modificat prin OUG nr.50/2008 și prevederile T.ului Constitutiv al Comunității E., trebuie să se acorde prioritate normelor cuprinse in T.. Prin acordare priorității normelor cuprinse la art.90(1) din T.ul menționat în raport cu prevederile Codului Fiscal și ale OUG nr.50/2008, aceste norme rămân fară aplicabilitate prevalând disp.art.90 din T.. Față de cele expuse taxa pe poluare este nelegală deoarece contravine prev.art.90(1) din T., chiar dacă este emisă in baza OUG nr. 50/2008si a Codului Fiscal modificat prin această ordonanță de urgență. În plus se reține de reclamantă că este de principiu că potrivit disp art. 21 alin.4 din Cod Procedură Fiscală în măsura in care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții si alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că au fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective. Tot asa dacă, suma respectivă a fost încasată si folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă intre data creditării bugetului de stat si data restituirii integrale către contribuabil deoarece numai asa se poate concepe o justă reparație a prejudiciului incercat de acesta prin acțiunea ilicită si cuplabilă a organului fiscal al statului. Dispozițiile legale care prevăd posibilitatea unei astfel de reparații sunt cele de drept comun în materie, respectiv prevederile Ordonantei 9/2000 unden art. 2 se stipulează că : „ in cazul în care potrivit dispozițiilor legale.. obligatia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală"; iar conform art. 3 alin.l si 3 „ în toate cazurile cu excepția materiei comerciale, dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a B., diminuat cu 20%";. Din cele expuse rezultă că dobânda legală la care este indreptățită reclamanta este cea prev.de O.G. 9/2000 motiv pentru care se va respinge petitul privind obligarea la plata dobânzii aferente în conformitate cu prev.art. 124 Cod Procedură Fiscală ca nefondat. Totodată reține instanța că în condițiile admiterii în parte a acțiunii în cauză sunt întrunite și cerințele art.60-61 C. privind chemarea în garanție. Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta A. F. P. T. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției de inadmisibilitate și respingerea acțiunii. În susținere se arată că reținerile instanței sunt greșite deoarece decizia de calcul a taxei de poluare putea fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii potrivit art.207 alin.1 din OG nr.92/2003. Reclamanta nu a exercitat calea administrativă a contestației deciziei. În conformitate cu art.218 alin.2 din O.G. nr.92/2003 rep.si modifi., actul care ar fi putut fi atacat la instanta de contencios administrativ competenta ar fi fost decizia prin care D. a jud.C. ar fi solutionat contestatia prevazuta de art.205 si urm. din ordonanta, in cazul in care o astfel de contestatie ar fi fost formulata de catre reclamanta. Deci, actul care a produs efecte juridice este decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule care constituie titlu de creanta si in baza careia reclamanta a achitat taxa pe poluare. Atata timp cat Decizia de calcul a taxei pe poluare nu a fost desfiintata prin exercitarea caii speciale de atac a contestati ei administrative prevazuta de art.205 si urm. din O.G. nr.92/2003 rep. si modificata, reclamanta nu se putea adresa instantei cu o cerere de restituire a taxei pe poluare si nu se poate vorbi despre vreun refuz nejustificat din partea Administrației F. P. a municipiului T. Cât privește compatibilitatea normei legale între care stabilește obligația de plată a plății taxei speciale de primă înmatriculare cu norme comunitare analiza trebuie făcută din prisma mediului normativ de la epoca efectuarii operatiunii de prima inmatriculare când particularului i se impune obligatia de a plati o astfel de taxa in cuantumul si cu procedura prevăzuta de legea care guvernează tempus regit actum raportul fiscal. Din aceasta perspectiva, autovehiculul din litigiu a fost achizitionat de catre reclamanta la luna mai a anului 2009 iar operatiunea de inmatriculare a fost efectuata sub imperiul GUG 50/2008, mai precis plata sumei de 1.942 lei cu titlu de taxa pe poluare a fost achitata cu chitanta seria TS 5 nr. 2351708/(...). Prin urmare, autoritatea fiscala nici macar nu avea competenta de a statua efectiv daca si in ce masura actul administrativ fiscal odata emis si comunicat este legal incheiat darămite sa fie adusa in discutie tardivitatea contestati ei raportat la termenul imperativ de 30 de zile prevazut sub sanctiunea decaderii de legea procesuala fiscala. Reclamanta a disimulat demersul sau de a pune in discutie legalitate a stabilirii si încasării taxei pe poluare prin prisma apelarii la procedura administrativa de drept comun, ignorand faptul ca pentru a se statua asupraacestui conflict exista norme procesuale speciale clare, accesibile, previzibile si predictibile, compatibile cu exigentele de calitate a unei legi asa cum rezulta din jurisprudenta instanței europene de contencios al drepturilor omului (in cauza Sunday Times împotriva Regatului unit, cauza R. impotriva Romaniei). Nu este fondata astfel teza de la care pleaca reclamanta si pe care o impartaseste si instanța de fond, respectiv aceea conform careia contenciosul general este singura procedura prevăzută de lege prin care se poate aduce in discutie refuzul nejustificat de restituire a taxei si ca doar acest cadru ofera posibilitatea antamarii eompatibilitatii normei pertinente interne cu cea comunitara europeana incidenta in aceasta materie. Reclamanta a plătit voluntar taxa pe poluare supunandu-se astfel normei interne aplicate de organul fiscal prin intermediul deciziei administrative de stabilire si calculare a taxei. Desigur, plata acestei taxe si maniera in care a fost stabilita nu inlatura dreptul contribuabilului de a contesta taxa si implicit de a solicita verificarea in substanta a legalitatii impunerii. Calea aleasa de reclamanta ignora procedura deschisa de lege pentru contestarea actului de impunere si astfel, daca s-ar valida, s-ar deturna normele procesual fiscale care guvernează soluționarea unui atare eonf1iet, ceea ce nu ar putea fi admis: Ar însemna ca in speta, validand demersul reclamantei, sa o repunem pe aceasta in termenul procedural de 30 de zile prevazut la art.207 C., ceea ce evident iarasi nu poate fi admis. Decizia de calcul a taxei pe poluare intruneste exigentele si trasaturile actului administrativ fiscal in sensul prevazut la art.41 din Codul de procedura fiscala. Natura juridica a acestui act este surprinsa de insusi legiuitorul delegat in continutul art.7 din OUG nr.50/2008 si a fost determinata de initierea si desfasurarea procedurii de infrigement demarata de C. E. in cursul careia una dintre criticile adresate statului a fost aceea ca taxa nu este stabilita pe baza unui act administrativ de impunere care mai apoi sa poată fi contestat in concret si efectiv de catre contribuabil. Prin recursul său A. F. pentru M. a susținut în esență că actul normativ intern este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piafă și care în plus pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat fntr-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă. Tot în privința comparației cu autovehicule deja existente în parcul auto național. Curtea E. de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din T.ul Comunității E. nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor texte deja existente (decizia CEJ în cauzei conexate C-290/05 și 33305 Akoș Nadasdi și Ilona ncmcth, parag. 49). Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței. deoarece taxa de poluare este asezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște, pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește. Prin urmare, OUG nr. 50/2008 (varianta în vigoare la momentul achitării taxei de către reclamant) respectă exigențele de compatibilitate cu art, 90 parag. 1 din T.ul Comunității E.. Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei pe poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică), luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în Anexa nr. 4. Cota fixă de reducere prevăzută în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului, Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordare reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe in condițiile prevăzute de normele metodologice de aplicare a ordonanței. Atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu a fost plătită și evident nici nu se pune problema restituirii ei. Analizând argumentele aduse prin recursurile declarate în raport de art.312 C. Curtea reține că acestea nu pot conduce la casarea sau modificarea hotărârii. Astfel, se reține că recursurile A. F. P. relevă că actul emis deciziei de calcul este un act administrativ ce poate fi contestat pe calea administrativă instituită de art.205 și urm. din OG nr.92/2003 iar în lipsa unei contestații demersul ar fi inadmisibil. În pofida celor susținute trebuie arătat că decizia nu este o decizie de impunere. A. administrativ fiscal reprezintă "manifestarea de voință a organelor fiscale făcută în exercitarea funcției de administrare a creanțelor fiscale, în scopul de a produce efecte juridice, adică de a stabili, modifica sau stinge drepturi și obligații fiscale, a căror realizare este garantată prin posibilitatea de a recurge la forța de constrângere a statului, în condițiile prevăzute de dreptul pozitiv" (A. Fanu-Moca, A. administrativ fiscal, În Revista de D. C. nr. 1., p. 142). De asemenea, conform celor reținute în doctrină, printre trăsăturile actului administrativ fiscal se numără tocmai faptul că acesta reprezintă o manifestare de voință a organului fiscal generatoare de efecte juridice (D. Dascălu, C. A., Explicațiile teoretice și practice ale Codului de procedură fiscală, Ed. Rosetti, B., 2004, p. 116). În jurisprudența națională s-a considerat că decizia privind determinareadefinitivă a valorii in vamă a mărfurilor importate nu este un act administrativfiscal (Decizia C. fiscale centrale nr. 7/2004, aprobată prin O. ministruluifinanțelor publice nr. 1716/2004, publicat În M. Of. nr. 1112 din 27 noiembrie 2004). De asemenea, s-a decis că o notă de constatare sau de control nu are caracterul unui act administrativ fiscal (Î.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 394 din 24 ianuarie 2007}. Aceste acte au caracterul unor acte pregătitoare și nu produc efecte juridice. În fine, tot la nivel teoretic trebuie arătat că un act administrativ fiscal generează o obligație directă și imediată în sarcina contribuabilului, constituind și înștiințare de plată de la data comunicării lui contribuabilului, așa cum prevede art. 86 alin. 6 Cod procedură fiscală. Cu alte cuvinte, atunci când se emite un act administrativ fiscal (de regulă, o decizie de impunere), în sarcina contribuabilului se stabilește o obligație de plată (principală sau accesorie) și un termen de plată. De la data expirării termenului de plată, în cazul obligațiilor fiscale principale, se calculează majorări de întârziere. În fine, în cazul neîndepliniriiobligațiilor de plată la termen, organul fiscal poate procedura la executarea silită a obligațiilor de plată stabilite în sarcina contribuabilului. Prin decizia de calcul nu se stabilește o obligație de plată în sarcina contribuabilului. După cum se poate observa, obligația de plată a taxei de poluare nu se stabilește prin decizia de calcul a taxei de poluare, ci prin lege (O. nr. 50/2008 și reglementările specifice în materia înmatriculării vehiculelor), ca o condiție sine qua non pentru prima înmatriculare a unui autoturism în R.. Singurul rol al deciziei de calcul este acela de a determina în concret suma datorată de contribuabil. În mod evident, potrivit dispozițiilor art. 85 Cod procedură fiscală, organul fiscal era dator să emită o decizie de impunere pentru stabilirea taxei de poluare, pe baza deciziei de calcul, în cazul în care contribuabilul solicita înmatricularea autoturismului. Prin decizia de calcul nu se stabilește un termen de plată în sarcina contribuabilului. Așa cum se poate observa, organul fiscal nu a stabilit niciun termen în care contribuabilul să fie obligat să procedeze la plata taxei de poluare. P., suma determinată prin decizia de calcul putea fi achitată oricând anterior primei înmatriculări a autoturismului în R., ea constituind doar o condiție pentru înmatricularea autoturismului în R.. Neplata taxei de poluare determinate prin decizia de calcul nu generează obligația de plată a unor majorări de întârziere. C. că decizia de calcul nu este un act administrativ fiscal, este susținută și de faptul că neplata taxei de poluare nu generează în sarcina contribuabilului niciun fel de obligație de plată a unor majorări de întârziere. A. decizie nu are decât rolul de a determina exact cuantumul taxei datorate, în temeiul legii, pentru a se evita situațiile în care contribuabilii determinau și achitau un cuantum mai mic al taxei, prejudiciind astfel bugetul public. Decizia de calcul nu este susceptibilă de executare silită. În fine, extrem de important, organul fiscal nu poate proceda la executarea silită a "obligațiilor de plată" stabilite prin decizia de calcul. Cu alte cuvinte, dacă, în urma lecturării deciziei de calcul, contribuabilul decide să nu achite taxa de poluare, singura "sancțiune" o constituie imposibilitatea înmatriculării autoturismului în R.. În concluzie, întrucât decizia de calcul a taxei de poluare nu produce nici un fel de efecte juridice, nefiind un act administrativ fiscal, este fundamental greșit să i se pretindă contribuabilului să conteste acest pseudo- act, ca o condiție pentru analizarea unei cereri de restituire a unei sume . În altă ordine de idei, obiectul acțiunii în cazul contenciosului administrativ este reprezentat de orice act administrativ de autoritate adoptat sau emis cu nesocotirea prevederilor legii pe când în cazul contenciosului administrativ fiscal obiectul acțiunii este un act de autoritate cu caracter special denumit generic act administrativ fiscal , definit de art 41 C. pr. fiscală. Curtea E. a D.urilor Omului a statuat că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate . Pe de altă parte trebuie observat că potrivit art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate face contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Aceste prevederi nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "accesul liber la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția României în sensul că "orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și "nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". În acest context, și disp. art. 7 din L. nr. 5., care instituie procedura "recursului grațios" în materie de contencios-administrativ, trebuie analizate și aplicate cu multă atenție, tocmai pentru a nu se încălca dreptul fundamental prev. de art. 21 din Constituție și care se completează cu "dreptul la un proces echitabil" prevăzut de art. 6 din Convenția E. a D.urilor Omului. În acest sens, art. 20 din Constituție prevede fără echivoc că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D.urilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte. Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Nu în ultimul rând chiar dacă s-ar trece peste cele reținute mai sus trebuie avute în vedere a contestațiilor contribuabililor, pronunțate de către organele administrativ-fiscale în privința cererilor de restituire a taxelor de primă înmatriculare/poluare. Prin Hotararea din 4 mai 2000 in cauza R. impotriva Romaniei, Curtea E. de Justiție a statuat: Conform art. 13: "Oricare persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale." Interpretand art. 13 in lumina propriei jurisprudente, Curtea a stabilit ca art. 13 solicita ca in fiecare tara sa existe un mecanism care sa permita persoanei remedierea in plan national a oricarei incalcari a unui drept consacrat in conventie. A. dispozitie solicita deci o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze orice cerere intemeiata pe dispozitiile conventiei, dar care sa ofere si reparatia adecvata, chiar daca statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere in ceea ce priveste modalitatea de a se conforma obligatiilor impuse de aceasta dispozitie. Calea de atac la care art. 13 face referire trebuie sa fie "efectiva" atat din punct de vedere al reglementarii, cat si al rezultatului practic (Hotararea Wille impotriva Liechtenstein [GC]m nr. 28396/95, alin. 75, CEDO 1999-III). "Autoritatea" la care se refera art. 13 nu trebuie sa fie neaparat o instanta de judecata. Totuși atribuțiile si garanțiile procesuale oferite de o astfel de autoritate prezintă o deosebită importanță pentru a determina caracterul efectiv al caii de atac oferite (Hotărârea Klass si alții mai sus citata, pag. 30, alin. 67). În această privință, în speță, se pot ridica suspiciuni cu privire la o eventuală încălcare a art. 13 din CEDO în condițiile în care intimata AFP C.-N. nu a demonstrat ca o astfel de cale de atac ar fi fost efectivă. Toate aceste considerente au condus Curtea la concluzia că sancțiunea inadmisibilității nu îi poate fi aplicată reclamantei. Cât privește celelalte argumente aduse de recurente se reține că prin modificările aduse acestui OUG 50/2008 de Ordonanța de Urgență ale Guvernului nr. 208/(...) și 7. se introduc, începând cu data de (...), elemente de discriminare în sensul că anumite categorii de autovehicule sunt exceptate în perioada (...)-(...) de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează și ea pe acest criteriu. La data de (...), C. comunică autorităților române declanșarea etapei precontencioase a acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor ( cauza 2009/2002 - compatibilitatea legislației românești care vizează taxarea autovehiculelor second-hand în R. cu art. 90 din T.ul Comunității E. ). Comunicatul de presă al C. din (...) semnala: „conform legislației românești în vigoare din februarie 2009, autovehiculele din categoria Euro 4 cu o capacitate cilindrică de cel mult 2000 cmc sunt scutite de plata pe poluare în R. dacă se înmatriculează pentru prima dată în orice stat din UE în perioada (...)-(...). Aceeași legislație prevede dublarea nivelului taxelor aplicabile altor autovehicule care fac obiectul acestei taxe. C. sprijină măsurile politice care urmăresc promovarea mașinilor mai puțin poluante. În calitate de gardian al tratatelor însă, C. trebuie să se asigure că aceste măsuri sunt compatibile cu dreptul comunitar . Din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi. În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție E., statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale. În opinia comisiei, <<criteriul primei înmatriculări>> nu este o cerință pe deplin obiectivă, deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor.,, Reclamanta intimată s-a adresat instanței de contencios fiscal, solicitând restituirea sumei de 1942 lei, achitată în (...) cu titlu de taxă de poluare. Curtea constată faptul că plata taxei a avut loc după data modificării O. 50/2008 prin O. 2. si OUG 7.. In consecință, compatibilitatea O. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizata prin raportare la modificarile aduse acestei forme. In urma modificarilor aduse prin O. 2. si OUG 7., norma interna indeplineste toate criteriile pentru a fi declarata incompatibila cu art. 90 din T.ul CE. Astfel, exista atat o discriminare intre autoturismele second-hand inmatriculate deja intr-un stat membru al Uniunii E. si care se inmatriculeaza in R. si autoturismele second hand deja inmatriculate in R. si mai mult, exista si o discriminare intre o anumita categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse in R. si restul autoturismelor noi, discriminare introdusa de catre legiuitor cu intentia declarata de protejare a industriei nationale, scop incompatibil cu cerintele si rigorile spatiului de libera circulatie a marfurilor, fortei de munca si capitalului. Exista desigur un raport de concurenta intre produsele importate si produsele nationale, astfel incat alegerea consumatorului poate fi orientata spre o anumita categorie de produse, in speta fie spre cele deja inmatriculate in R., fie spre cele produse in R.. Față de aceste împrejurări, soluția tribunalului, de restituire a taxei de poluare astfel încasată apare ca temeinică și legală. Așadar , având în vedere considerentele de mai sus în baza art.312 C. coroborat cu art.20 din L. nr.5. va da o soluție de respingere a recursurilor declarate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursurile declarate de A. F. P. T., A. F. pentru M. B. împotriva sentinței civile nr. 2901 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. M. B. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.G. G.
| ← Decizia civilă nr. 1936/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 3997/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
