Decizia civilă nr. 72/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 72/2011
Ședința publică de la 13 I. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ana M. T.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta SC I. S. și de către pârâții P. M. C. N. și P. M. C. N., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M.C.-N., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile sunt legal timbrate, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de (...), pârâtul P. M. C.-N. a depus la dosar actele solicitate pron adresă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 339 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului C. Local al M. C.-N.
A fost admisă acțiunea formulata de reclamanta SC I. S. C.-N. în contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N., P. M. C.-N.
Au fost obligați pârâții sa elibereze reclamantului autorizația de transport in regim de taxi .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului C. Local al M. C.-N. tribunalul a admis, retinand ca in conformitate cu prevederile art 9 din L. nr 38/2003:"; (1) A. de transport în regim de taxi sau autorizația de transport în regim de închiriere se eliberează de autoritatea de autorizare din cadrul primăriei localității sau primăriei municipiului B. de pe raza administrativ-teritorială în care transportatorul își are sediul sau domiciliul, după caz, pe baza unei documentații (…)";.
Asadar, textul de lege mai sus citat indica subiectele fata de care se poate realiza dreptulo de a obtine emiterea autorizatiei de transport in regim de taxi, printre acestea neregasindu-se si C. local.
In ce priveste exceptia lipsei procedurii prealabile instanta a respins aceasta exceptie la termenul de judecata din data de (...) avind in vedere prevederile art. 7 alin. 5 corob cu art. 2 alin. 2 ambele din L. 554/2004.
Conform art. 1 din L. 38/2003 prin autorizația pentru efectuarea transportului în regim de taxi sau a transportului în regim de închiriere, denumită în continuare autorizația de transport se intelege documentul eliberat în condițiile prezentei legi de autoritatea de autorizare, care atestă faptul că un transportator este autorizat să execute transportul respectiv și poate participa la atribuirea în gestiune a serviciului de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere, după caz; iar autorizație taxi este copia conformă a autorizației de transport în regim de taxi, care dă dreptul transportatorului autorizat de a utiliza un autovehicul, deținut de acesta în condițiile prezentei legi, pentru efectuarea serviciului de transport de persoane, mărfuri sau bunuri în regim de taxi.
Din aceste prevederi legale cit si din cele cuprinse in cap. II din aceeasi lege rezulta ca cele doua autorizatii sunt diferite iar in speta reclamantul solicita eliberea celei dintai, respectiv a autorizatiei de transport in regim de taxi .
A. prima autorizatie confera persoanei interesate posibilitatea de a participa la atribuirea în gestiune a serviciului de transport în regim de taxi pe cind a doua autorizatie atesta faptul ca transportatorul respectiv i s-a si atribuit acest serviciu avind la baza prima autorizatie .
Pentru a obtine autorizatia de transport in regim de taxi reclamanta trebuie sa indeplineasca doar cerintele prevazute de art. 9 din L. 38/2003. Din inscrisurile depuse la filele 14-49 dosar rezulta ca reclamanta indeplineste toate cerintele enumerate de textul de de lege la care s-a facut trimitere mai .
Prevederile art. 11 invocate de catre parati vizeza eliberarea autorizatiei de taxi adica a unui alt act decit cel solicitat in speta si nu este un impediment legal pentru eliberarea autorizatiei solicitate de reclamant .Totodata eliberarea acestei autorizatii nu este inutila intrucit confera posibilitatea reclmantului de a participa la atribuirea serviciului de transport in limita locurilor disponibile ori in masura in care aceasta autorizatie nu i-ar fi acordata desi indeplineste cerintele legale el ar fi exclus din stat de la posibilitatea atribuirii serviciului de transport in regim de taxi .
Având in vedere considerentele mai sus expuse tribunal in temeiul art. 9 din L. 38/2003,art. 8,18 din L. 554/2004 a admis acțiunea așa cum a fost formulata iar in temeiul art. 274 Cod procedura civila a obligat pârâții sa plătească reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 19,30 lei, reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar mobil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta P. municipiului C.-N. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că critica din recurs are in vedere interpretarea si aplicarea gresita a prevederilor legale incidente, caz circumscris de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
In fapt, prin S. civila nr. 3., instanta admite actiunea formulata de reclamanta SC I. S. in contradictoriu cu paratii P. mun. C.-N. si P. mun. C.-N., obligandu-i sa elibereze reclamantei autorizatia de transport in regim de taxi, dar fara a se pronunta asupra exceptiei lipsei capacitatii procesuale de folosinta a P. mun. C.-N.
In motivare, instanta retine ca din prevederile Legii nr. 38/2003 rezulta ca autorizatia pentru efectuarea transportului in regim de taxi sau a transportului in regim de inchiriere si autorizatia de taxi sunt doua autorizatiidiferite iar in speta reclamanta solicita eliberarea celei dintai, respectiva autorizatiei de transport in regim de taxi. A. prim autorizatie confera persoanei interesate posibilitatea de a participa la atribuirea in gestiune a serviciului de transport in regim de taxi pe cand a doua autorizatie atesta faptul ca transportatorului respectiv i s-a si atribuit acest serviciu avand la baza prima autorizatie. Pentru a obtine autorizatia de transport in regim de taxi, reclamanta trebuie sa indeplineasca doar cerintele prevazute de art. 9 din L. nr. 38/2003. Instanta retine, de asemenea, ca reclamanta indeplineste toate cerintele enumerate de textul legal mentionat.
Raportat la acest aspect, învederează instanței urmatoarele:
Prin prisma prevederilor art. 77 din L. nI". 215/2001 a administratiei publice locale, primaria este definita drept o structura functionala cu activitate permanenta, alcatuita din primar, viceprimari, secretarul comunei, orasului sau municipiului si din aparatul propriu de specialitate al consiliului local si care este menita sa aduca la indeplinire hotararile C.ui local si dispozitiile primarului, solutionand problemele curente ale colectivitatilor locale. Nici vechea lege a administratiei publice locale nr. 61/1991, nici actuala reglementare nu au calificat primaria ca si persoana juridica, deoarece, pe de-o parte, este definita drept o simpla structura functionala, deci interna a unitatii administrativ-teritoriale, iar pe de alta parte, nu intruneste elementele constitutive ale unei persoane juridice - respectiv nu are un buget propriu si un patrimoniu propriu.
Pe de alta parte, cadrul în care se desfășoară procesul, este fixat de rec1amant care, prin cererea de chemare în judecată indică - între altele - și persoana împotriva căreia se îndreaptă pretențiile sale, respectiv pârâtul.
Pentru a fi parte în procesul civil, pârâtul - ca de altfel și reclamantul - trebuie să îndeplinească mai multe condiții între care și aceea de a avea capacitate procesuală.
În speță, reclamanta a înțeles să cheme în judecată în calitate de pârâta
P. municipiului C.-N., care nu are personalitate juridică.
Or, în raport de prevederile art. 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, numai persoana juridică are capacitate procesuală, respectiv exercițiul drepturilor procedurale.
Pe cale de consecință, P. municipiului C.-N., fiind lipsita de personalitate juridică, nu are capacitate juridică procesuală și ca atare nu poate să figureze ca parte în proces.
Fata de cele ce preced, consideră că instanța in mod eronat a interpretat
și aplicat prevederile legale incidente in cauza si prin urmare, in temeiul art. 312 Cipr, civ., solicită instanței, admiterea recursului și modificarea parțiala a sentinței atacate in sensul respingerii actiunii reclamantei formulate in contradictoriu cu P. mun. C.-N., fiind formulata impotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuala de folosinta.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâtul P. M. C.-N. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că critica din recurs are în vedere interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale incidente, caz circumscris de art.304 pct.9 C.pr.civ.
In fapt, prin S. civila nr. 3., instanta admite actiunea formulata de reclamanta SC I. S. in contradictoriu cu paratii P. mun. C.-N. si P. mun. C.-N., obligandu-i sa elibereze reclamantei autorizatia de transport in regim de taxi.
In motivare, instanta retine ca din prevederile Legii nr. 38/2003 rezulta ca autorizatia pentru efectuarea transportului in regim de taxi sau atransportului in regim de inchiriere si autorizatia de taxi sunt doua autorizatii diferite iar in speta reclamanta solicita eliberarea celei dintai, respectiva autorizatiei de transport in regim de taxi. A. prim autorizatie confera persoanei interesate posibilitatea de a participa la atribuirea in gestiune a serviciului de transport in regim de taxi pe cand a doua autorizatie atesta faptul ca transportatorului respectiv i s-a si atribuit acest serviciu avand la baza prima autorizatie. Pentru a obtine autorizatia de transport in regim de taxi, reclamanta trebuie sa indeplineasca doar cerintele prevazute de art. 9 din L. nr. 38/2003. Instanta retine, de asemenea, ca reclamanta indeplineste toate cerintele enumerate de textul legal menționat.
Raportat la acest aspect, învederează instanței urmatoarele:
S. I. S. a depus cereri pentru a obține autorizații taxi în baza Legii nr.38/2003. La depunerea dosarelor nu a cuprins toate actele menționate în cererea tip, conform legislației in vigoare in momentul respectiv, motiv pentru care autorizatiile respective nu au putut fi intocmite. Solicitanta a avut posibilitatea completarii dosarelor cu actele lipsa. Pana la data de (...), cand a intrat in vigoare L. nr. (...) publicata in Monitorul Oficial nr. 527 din data de (...), s-au intocmit autorizatiile de executie si de taxi in baza Legii nr. 38/2003 pentru toate dosarele complete. SC I. S. a solicitat prin cererea Of. 42975/(...) un numar de 10 autorizatii de taxi, cu toate ca nu detinea in acel moment decat doua autovehicule, pentru care s-au eliberat autorizatii de taxi pe baza actelor prezentate. Nu au fost eliberate autorizatiile in termen de 30 de zile de la depunere deoarece SC I. S. nu detinea pana la acea data autovehicule pentru activitatea de taximetrie, dupa cum reiese si din actele depuse in probatiune.
Datorita modificarilor legislative aparute, care implicau realizarea unui studiu de oportunitate in vederea stabilirii numarului maxim de autorizatii taxi din municipiul C.-N. si adoptarii HCL nr. (...)007 privind reglementarea activitatii de taximetrie pe raza municipiului C.-N., solicitanta a depus cerere pentru obtinerea autorizatiei de transport - prima autorizatie in baza Legii 2., care modifica si completeaza L. Of. 3812003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere.
A.rizatiei de transport - prima autorizatie in baza Legii nr. 2. - se elibereaza de catre autoritatea de autorizare pe durata nedeterminata si este valabila cu conditia vizarii acesteia la fiecare 5 ani. Pe baza autorizatiei de transport, transportatorul autorizat poate participa la procedura de atribuire in gestiune a executarii unui serviciu de transport, prin care i se poate elibera eate o autorizatie de taxi pentru fiecare vehicul detinut. In conformitate cu prevederile Legii 38/2003, modificata si completata prin L. 2. si L. 6. pentru desfasurarea efectiva a activitatii de taximetrie, este necesara obtinerea autorizatiei taxi.
In prezent, eliberarea de noi autorizatii taxi nu este posibila deoarece, conform Legii nr. 6. pentru aprobarea OUG nr. 253/2007 privind modificarea Legii 2. pentru modificarea si completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim și în regim de inchiriere, art. 1, pct. (l
)"numarul maxim de autorizatii stabilit a se atribui în conformitate cu prevederile alin. 2 si/sau 3 va fi de maximum 4 la 1000 de locuitori ai localitaitii de autorizare. "
Potrivit art. 11 lit. c din L. nr. 38/2003, autorizatia pentru efectuarea transportului in regim de taxi, denumita autorizatie de transport, este un "document eliberat in conditiile prezentei legi de autoritatea de autorizare, care atesta faptul ca un transportator este autorizat sa execute transportulrespectiv si poate participa la atribuirea in gestiune a serviciului de transport in regim de taxi (…). Art. 11 lit. e din L. nr. 38/2003, arata ca autorizatia taxi, "reprezinta o copie conformă a autorizatiei de transport in regim de taxi, care da dreptul transportatorului autorizat de a utiliza un autovehicul, detinut de acesta in conditiile prezentei legi, pentru efectuarea serviciului de transport de persoane, marfuri sau bunuri in regim de taxi". Totodata, potrivit art. 11 din L. nr. 38/2003, eliberarea autorizatiei taxi, presupune depunerea unui set de documente, printre care se numara si autorizatia de transport. Art. 10 alin. 2 din L. nr. 38/2003 arata expres ca participarea la procedura de atribuire in gestiune a executarii unui serviciu de transport presupune existenta autorizatiei de transport. Si este firesc sa fie asa, cata vreme, raportat la definitia sintagmei de "autorizatie taxi", mai sus citata, aceasta reprezinta in fapt o copie conforma a autorizatiei de transport, care se elibereaza pentru fiecare vehicul detinut in proprietate sau in temeiul unui contract de leasing de catre transportatorul autorizat. Din dispozitiile legale mai sus referite, in opinia noastra, rezulta indubitabil ca eliberarea autorizatiei taxi presupune, printre altele, obtinerea prealabila a autorizatiei de transport. Elocvente in acest sens sunt si dispozitiile art. 14 alin. 2 din Normele metodologice din (...) pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere, potrivit carora: "dreptul de a participa la procedura de atribuire in gestiune delegatii a executiirii serviciului de transport in regim de taxi sau de transport in regim de inchiriere il au numai transportatorii autorizati, pe baza autorizatiei de transport detinute. " In speta, cererea la care face referire rec1amanta in actiunea formulata, se refera la obtinerea autorizatiei de transport, iar nu la autorizatia taxi, cum in mod eronat a retinut instanta de fond. Raportand situatia de fapt la normele legale incidente, urmeaza sa conchidă urmatoarele: Pârâtul nu poate fi obligat la eliberarea autorizatiei de taxi, atata vreme cat cererea reclamantei a avut ca obiect obtinerea autorizatiei de transport. Sustinerile reclamantilor referitoarea la investitiile facute in vederea obtinerii autorizatiei sunt vadit nefondate. In sustinere intelege sa facă referire la dispozitiile art. 9 din L. 38/2003, care arata ca eliberarea autorizatiei de transport se face de catre autoritatea de autorizare, in baza unei documentatii, care cuprinde: - cererea transportatorului pentru eliberarea tipului de autorizatie de transport; - copie de pe certificatul de inregistrare la registrul comertului ca transportator, respectiv persoana fizica autorizata, asociatie familiala autorizata sau persoana juridica, dupa caz; - dovada indeplinirii conditiei de capacitate profesionala; - dovada indeplinirii conditiei de onorabilitate; - dovada indeplinirii capacitatii financiare. Nici una din aceste conditii nu impune, contrar sustinerilor reclamantei, existenta unui vehicul in proprietate sau in baza unui contract de leasing, a casei de marcat, a statiilor de emisie-receptie ori aplicarea foliilor autocolante de culoare alb-rosu, omologarea RAR etc., conform prevederilor legale actuale. O parte a investitiilor la care se face referire, reprezinta conditii pentru obtinerea autorizatiei taxi, dar nicidecum pentru cea de transport. A. de transport se elibereaza pe persoana si nu pe vehicul. N. autorizatia taxi se refera la un vehicul anume si, pe cale de consecinta, numai in scopul obtinerii acesteia se impune a se face dovada existentei unui vehicul care este detinut de transportatorul autorizat in proprietate sau in baza unui contract de leasing. O asemenea interpretare rezulta indubitabil din prevederile art. 11 din L. nr. 38/2003, potrivit carora, autorizatia taxi sau orice copie conforma a autorizatiei de transport se elibereaza de catre autoritatea de autorizare, daca a fost atribuita in cadrul procedurii de atribuire a gestiunii serviciului, stabilita in conditiile prezentei legi, dupa depunerea, printre altele, a certificatul de inmatriculare si cartea de identitate a autovehiculului din care sa rezulte ca acesta este detinut de catre transportatorul autorizat respectiv in proprietate sau in temeiul unui contract de leasing. Face mențiunea ca raportat la prevederile art. 9 alin. 1 lit. e din L. nr. 38/2003, dovada capacitatii financiare, document necesar in scopul obtinerii autorizatiei de transport, se face prin: - „declarație pe propria raspundere a transportatorului ca poate asigura spatiile necesare pentru parcarea tuturor autovehiculelor cu care va desfăsura transportul in regim de taxi sau transportul in regim de inchiriere, spatii detinute in proprietate sau prin contract de închiriere; - declarație pe propria raspundere a transportatorului ca acesta detine sau are capacitatea financiara de a detine un numar de auto vehicule, pe tipuri, in proprietate sau in temeiul contractelor de leasing, pe care le va utiliza in realizarea serviciului de transport, precizand care sunt criteriile de departajare stabilite la art. 14"2 alin. (6) pe care le poate indeplini, pe fiecare autovehicul si pe numere de circulatie, daca este posibil. " Rezulta asadar ca reclamanta, in conditiile in care si-a achizitionat autoturisme, nu afacut-o pentru ca asta ar impune legislatia in vigoare sau in urma vreunei solicitari a pârâtului in vederea obtinerii autorizatiei de transport. D., punctul 2 al lit. e este deosebit de concins in acest sens, aratand ca se depune o declaratie in care se arata fie existenta autovehiculului, fie existenta mijloacelor financiare necesare procurarii unuia prin cumparare sau in sistem leasing. Date fiind dispozitiile legale mai sus citate subscrisul nu putea solicita si nu a solicitat transportatorilor prezentarea dovezii existentei unui vehicul in proprietate sau in baza unui contract de leasing. Totodata, printre documentele ce se impun a fi depuse in scopul obtinerii autorizatiei taxi se numara: certificatul de agreare emis de R. A. "R. A. Roman" (R..), declaratia pe propria raspundere privind modul in care este asigurata dispecerizarea si la ce dispecerat taxi este arondat transportatorul autorizat, in cazul transportului de persoane in regim de taxi etc. Rezulta asadar ca investitiile pe care reclamanta sustine ca le-ar fi facut pentru omologarea R., nu au reprezentat cheltuieli necesare in scopul obtinerii autorizatiei de transport, certificatul de agreare emis de acesta, fiind necesar doar in faza solicitarii autorizatiei taxi. Eventualele investitii facute de reclamanti prin vopsirea / aplicarea de autocolant pe vehicul reprezinta cheltuieli facute pe propria raspundere. Respectarea dispozitiilor cuprinse in art. 31 alin. 2 raportat la art. 3 din H.C.L. nr. 712/2007 nu se verifica in etapa indeplinirii procedurii necesare obtinerii autorizatiei de transport, ci ulterior, cu ocazia solicitarii certicatului de agreare R., necesar in vederea depunerii cererii de obtinere a autorizatiei taxi. Ori, reclamantii au depus cerere pentru autorizare de transport, sens in care suntnecesare doar cele aratate la art. 9 din L. nr. 38/2003, mai sus referite, nu si certificatul de agreare emis de R. Pentru acelasi considerente, nici sustinerile privind investitiile facute prin achiziționarea aparatului de marcat electronic fiscal sau a statiei radio de emisie-receptie nu pot fi primite. Aceste aspecte, potrivit art. 30 din L. nr. 38/2003, se verifica de catre R. cu ocazia agrearii, nefiind necesare pentru obtinerea autorizatiei de transport. Dispozitiile O.U.G. nr. 27/2003 privind aprobarea tacita, contrar sustinerilor reclamantilor, nu au aplicabilitate in speta, in sensul ca reclamantii, neprimind raspuns in termen, ar fi indreptatiti sa utilizeze autoturismele ce le detin pentru efectuarea serviciului de transport in regim de taxi. Explicația rezida in aceea ca cererile au fost de puse in scopul obtinerii autorizatiei de transport. A. de transport, dupa cum am aratat mai sus nu confera dreptul de a efectua serviciul de transport in regim taxi, ci atesta faptul ca un transportator este autorizat sa execute transportul respectiv si poate participa la atribuirea in gestiune a serviciului de transport in regim de taxi. De aceea, eventuala aprobare tacita nu poate conferi mai mult decat autorizatia de transport in sine si, pe cale de consecinta, nu putem accepta interpretarea reclamantei, in sensul in care nesolutionarea cererii de autorizare de transport le-ar fi conferit drepturile de decurg din autorizatia de taxi. Fiind vorba de o obligatie intuitu personae, dispozitiile cuprinse in art. 1077 cod civil nu au aplicabilitate in speta, creditorul neputand fi autorizat sa aduca la indeplinire obligatia pe cheltuiala debitorului. Avand in vedere toate aceste considerente, apreciem ca subscrisul nu poate fi obligat la eliberarea autorizatiei de transport in regim taxi, in conditiile in care cererea reclamantei inregistrata la P. mun. C.-N. are ca obiect autorizatia de transport. Fata de cele ce preced, consideră ca instanta in mod eronat a interpretat si aplicat prevederile Legii nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere, raportat la condițiile concrete ale spetei si prin urmare, in temeiul art. 312 C.pr.civ. solicită instanței, admiterea recursului si modificarea partiala a sentintei atacate in sensul respingerii actiunii reclamantei formulate in contradictoriu cu P. mun. C.-N. Prin recursul declarat de reclamanta S. I. S., reprezentată prin T. T., s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâților să elibereze autorizații taxi, pentru un nr. de 13 mașini, dosareînregistrate conform copiilor anexate, pârâții nu s-a conformat obligațiilor prev. de lege, în sensul că după depunerea actelor și achitarea taxelor aferente nu ne-a eliberat în termenul de 30 de zile autorizația pentru taximetrie solicitată, CONF. O.G. NR. 37/2003. În motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanța din eroare a obligat P. M. C. - N. și P. M. C.-N. să îi elibereze autorizație de transport în regim taxi, în loc să oblige pârâții să îi elibereze autorizații taxi, având în vedere că reclamanta deține autorizație de transport sens în care nu îi era necesară eliberarea alteia, în data de (...) a depus dosarul cu nr. 42975/42 la Primăria Cluj-Napoca și în (...) dosarul cu nr. 49336/42. În primul dosar a solicitat eliberarea A.rizației de T. în R. de T. și 10 A. T., iar în al doilea dosar a solicitat 5 A. T.. A primit doar autorizația de transport pe societate și 2 autorizații taxi, pentru ambele dosare au fost achitate toate taxele aferente la Primăria Cluj- Napoca. De la data depunerii actelor până în august 2008 nu era în vigoare legea care prevede 4 taxiuri la 1000 de locuitori, în această situație primăriaputea și trebuia să elibereze A. T. pentru dosarele care au fost preluare, acestea fiind complete. În toată perioada de așteptare, nu a primit nici un anunț sau înștiințare de la P. C., în sensul completării dosarelor cu eventuale acte, iar când ne-am interesat despre modul de soluționare i s-a spus să aștepte cu răbdare că se vor rezolva în mod favorabil solicitările noastre, și să lucreze in continuare, altădată i, s-a spus să mai aștepte întrucât "colega este în concediu", altădată să mai aibă puțină răbdare că nu merită acuma să i le elibereze întrucât se vor schimba autorizațiile și o să i le elibereze pe cele noi, ca să nu lucreze de două ori. Reclamanta consideră că a fost nedreptățită prin faptul că nu i s-au eliberat A.le T. pentru dosarele plătite între 2007 - 2008, și nu i s-a dat un răspuns clar da sau nu. Deasemenea pentru dosarul cu nr. 49336/42 care era complet cu copii de pe taloanele autoturismelor nu i s-a eliberat autorizație taxi. Se întrebă de ce primește o astfel de ignorare în loc de ajutor, doar sunt interesele comune, plătește taxe și impozite și asigură pe lângă asta locuri de muncă. Acest tratament este inacceptabil și este sub orice nivel, nu se poate accepta să fie tratată cu atâta ignoranță și dispreț. A. la rândul ei a îndeplinit condițiile care i s-au cerut, și a cumpărat mașini una după alta cum a putut, tăcând datorii la bănci. A echipat aceste mașini cu ceas de marcat, stație emisie recepție, antene, cupolă, autocolante, etc (costă în jur de 1000 E. pe mașină). A făcut toate actele necesare: Agreere taxi, metrologie, ITP T., asigurări ca să fie totul la zi și să nu fie nici o problemă când este să îi dea autorizații. S-a orientat cu încredere după un institut complet al statului. Nu se poate face referință la schimbarea legislației și lăsat în aer pe cei care au solicitat înainte de asta, cu mașini în curți și cu datorii la bănci care nici nu se pot plăti Înapoi că nu se poate lucra. Reclamanta mai solicită Curții de A., pentru clarificarea situației, să găsească o soluție favorabilă in sensul admiterii acțiunii. Analizând recursurile declarate în cauză, Curtea reține următoarele: 1. În ceea ce privește recursul declarat de P. municipiului C.-N., Curtea reține în cauză incidența dispozițiilor art. 77 din L. administrației publice locale nr. 215/2001 cu modificările și completările ulterioare. Conform acestui text legal primăria comunei, orașului sau municipiului este o structură funcțională cu activitate permanentă, constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale respective și aparatul propriu de specialitate al primarului, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Așa fiind, reținând în cauză și dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b) din L. nr. 554/2004 primăria nu are recunoscută de lege prerogativa necesară și suficientă pentru a putea fi calificată ca o persoană juridică de drept public ori ca subiect de drept administrativ de sine-stătător și, deci, în plan procesual nu are capacitatea de folosință a drepturilor și obligațiilor procesuale, conchizându-se astfel că nu poate sta în judecată în nume propriu. În context Curtea mai notează cu trimitere la unele critici ale recurentei că din economia Legii contenciosului administrativ rezultă că pârât în cauzele de contencios administrativ poate fi autoritatea publică emitentă a actului atacat (tipic) ori care refuză explicit și cu exces de putere să recunoască dreptul ori interesul legitim ori care nu răspunde la cerere în termenul prevăzut de lege (art. 2 alin. 2 din L. nr. 554/2004). Noțiunea de autoritate publică în sensul art. 2 alin. 1 lit. b) din L. nr. 554/2004 include orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui intereslegitim public, incluzându-se aici în cadrul organelor prin care se realizează autonomia locală, între altele, primarul și consiliul local iar nu statul sau unitățile administrativ teritoriale înseși așa cum s-ar deduce din prevederile art. 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice. Din această perspectivă, se poate conchide că în litigiul de contencios administrativ primăria, ca structură funcțională, nefiind calificat de lege ca un organ al unității administrativ teritoriale cu autonomie decizională în materie administrativă nu poate sta în judecată ca parte în contenciosul administrativ. Pe cale de consecință, Curtea reținând că instanța de fond a dat o interpretare și aplicare greșită dispozițiilor legale mai sus antamate fiind dat astfel motivul de recurs prev. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 și drept urmare va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii introdusă împotriva primăriei dat fiind întemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință. 2. Cât privește recursurile declarate de reclamanta SC I. S. C.-N. și P. municipiului C.-N., având în vedere analiza motivului prevăzut la art. 304 pct. 6 C.pr.civ., Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor legale precitate, unul din motivele de nelegalitate ale sentinței recurate poate este situația în care instanța de fond acordă ceea ce nu s-a cerut în litigiu (extra petita). Curtea observă că din conținutul cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat pe calea contenciosului administrativ să fie obligat pârâtul P. municipiul C.-N., unica parte rămasă în proces, să elibereze în beneficiul reclamantei autorizația de taxi pentru un număr de 13 autovehicule în baza cererilor depuse și înregistrate ce fac obiectul dosarelor anexate la cerere. A. solicitare este apoi reiterată și explicitată și în motivarea acțiunii introductive. Prin sentința recurată, instanța de fond a obligat pârâtul P. municipiul C.-N. la eliberarea în favoarea reclamantei a autorizației de transport în regim de taxi. Din economia Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere rezultă că legea definește separat termenii autorizația pentru efectuarea transportului în regim de taxi sau a transportului în regim de închiriere și autorizație taxi. Astfel conform art. 11 lit. c) din legea citată anterior prin autorizația pentru efectuarea transportului în regim de taxi sau a transportului în regim de închiriere, denumită în continuare autorizația de transport se înțelege documentul eliberat în condițiile acestei legi de autoritatea de autorizare, care atestă faptul că un transportator este autorizat să execute transportul respectiv și poate participa la atribuirea în gestiune a serviciului de transport în regim de taxi sau de transport în regim de închiriere, după caz iar conform art. 11 lit. e) din aceeași lege prin autorizație taxi se înțelege copia conformă a autorizației de transport în regim de taxi, care dă dreptul transportatorului autorizat de a utiliza un autovehicul, deținut de acesta în condițiile prezentei legi, pentru efectuarea serviciului de transport de persoane, mărfuri sau bunuri în regim de taxi. Conform dispozițiilor art. 11 din L. nr. 38/2003 unul din documentele necesare în vederea obținerii autorizației taxi este autorizația de transport (art. 11 alin. 1 lit. a) din L. nr. 38/2003). Drept urmare, pentru eliberarea autorizației de taxi este necesar ca, între altele, solicitantul să posede autorizația de transport. Curtea constată că demersul reclamantei a pornit de la premisa afirmării că aceasta deține autorizația de transport conform cu dispozițiile legale obiectul demersului judiciar fiind așa cum am subliniat ceva mai sus obținerea autorizației taxi. Pronunțându-se asupra obligației de eliberare a autorizației de transport în loc să analizeze obiectul cererii introductive de instanță circumscrisă eliberării autorizației taxi, instanța de fond a soluționat altă cerere decât cea cu care a fost învestită iar pentru a se remedia o atare nelegalitate se impune ca recursul să fie admis conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004. Dat fiind că instanța de fond practic nu a soluționat fondul cauzei dedus judecății pronunțându-se pe ceea ce nu s-a cerut în cauză, remediul acestei nelegalității se impune a fi realizat prin mecanismul casării sentinței atacate și al trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond conform nart. 20 alin. 3 fraza ultimă din L. nr. 554/2004. În rejudecare, instanța de fond va urmări ca, în cadrul procesual existent între reclamanta SC I. S. C.-N. și pârâtul P. M. C.-N., să soluționeze cererea cu care a fost învestită ținând seama inclusiv de celelalte motive de recurs care din cauza reținerii motivului de recurs ce a determinat casarea nu au mai fost analizate de C. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de P. M. C.-N., P. M. C.-N. și SC I. S., împotriva sentinței civile nr. 339/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea introdusă împotriva primăriei pe excepția lipsei capacității procesuale de folosință și casează cu trimitere spre rejudecare acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu P. M. C.-N. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 13 ianuarie 2011. { F. | PREȘEDINTE, ANA M. T. JUDECĂTOR, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...). Jud.fond.M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 4500/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5770/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
