Sentința civilă nr. 148/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 148/2011
Ședința ata de 02 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele A. A., A. E., A. C., C. R., D. S., L. M., M. I. și V. C.- M., în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect- anulare acte emise de autoritățile de reglementare H. 7..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cerere de chemare în judecată este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 14 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, însoțită de înscrisuri.
Se constată că pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 al.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din C., art. 10 al. 1 și art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Se constată că, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul invocă excepția de conexitate, potrivit art. 164 al.1 C.pr.civ. Curtea deliberând, respinge excepția de conexitate invocată, apreciind că din motive de ordin administrativ, cererea de suspendare formulată de reclamante a fost înregistrată, prin programul E., în dosarul asociat sub nr. (...)/a1, astfel încât nu se impune reunirea cauzelor în lumina dispozițiilor art. 164 al. 1 C.pr.civ. De asemenea se constată că pârâtul invocă, prin întâmpinare, excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului. Curtea constată că reclamantele și-au îndeplinit obligația de achitarea a taxei judiciare de timbru, prin chitanțele depuse la filele 7-8 din dosar, astfel încât nu sunt îndeplinite prevederile art. 20 al. 2, 3 din Legea nr. 146/1997, fiind vorba despre o coparticipare procesuală activă, nu se impune ca taxa judiciară de timbru să fie achitată de fiecare reclamantă în parte. Prin întâmpinarea depusă pârâtul mai invocă excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile față de Guvernul României. Curtea, constatând că prin încheierea de ședință din data de (...), pronunțată în dosarul asociat, li s-a pus în vedere reclamantelor să facă dovadaparcurgerii procedurii administrative prealabile, va reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilității invocată. Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantelor în formularea acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României, Curtea constată că nu se mai pune în discuție întrucât instanța a apreciat că reține cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilității invocată. CURTEA Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 26 ianuarie 2011 reclamantele A. A., A. E., A. C., C. R., D. S., L. M., M. I. și V. C.- M., în contradictoriu cu pâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, au solicitat instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și motivată și anularea H. nr. 7. privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzut la art. 1 lit. c - h din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial, partea a I-a, nr. 528/(...). Totodată, reclamantele au solicitat ca în baza disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării H. nr. 7. privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzut la art. 1 lit. c - h din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. În motivarea acțiunii se arată că această hotărâre de guvern este nelegală și neconstituțională, întrucât contravine atât prev. art. 15 din C. cât și prev. art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. De asemenea, H. nr. 7. este o normă retroactivă, în condițiile în care afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare și încalcă principiul neretroactivității legii, iar modificarea retroactiv are repercusiuni asupra caracterului de stat de drept. Pe de altă parte, reclamantele au arătat că într-adevăr, norma juridică nouă nu afectează pensia pentru lunile scurse anterior intrării sale în vigoare, dar afectează un drept stabilit anterior prin art. 68 din Legea nr. 567/2004, care prevede condițiile pentru obținerea pensiei de serviciu în cuantum de 80 % din venitul brut lunar avut înainte de data pensionării. Această lege este în vigoare, ea nu a fost abrogată. Or, orice normă juridică care se aplică retroactiv contravine disp. art. 15 din C., care interzice retroactivarea normelor juridice. A. fapt este confirmat de jurisprudența bine stabilită de C. C., în sensul imposibilității reducerii pensiilor deja stabilite. În argumentare, reclamantele au invocat deciziile nr. 57/(...) și nr. 120/(...) ale C. C.. Faptul că prin decizia nr. 8. Curtea Constituțională a respins obiecția de neconstituționalitate a L. nr. 1., aceasta nu poate conduce la o altă concluzie, deoarece potrivit art. 147 din C., numai deciziile prin care se constată neconstituționalitatea unei legi produc efecte în plan juridic, iar o decizie prin care se constată constituționalitatea unei norme juridice nu produce nici un efect. Oricum, în opinia reclamantei, argumentele reținute prin decizia instanței constituționale sunt extrem de criticabile. A., instanța constituțională a susținut că pensia specială are un alt regim juridic decât pensia de asigurări sociale pentru că are la bază un sistem contributiv și pentru că se achită din bugetul de stat, nu din bugetul de asigurări sociale. În acest context, reclamanta susține că nici unul dintre aceste argumente nu au vreo legătură cu retroactivitatea acestordispoziții, indiferente dacă este rezultatul unei contribuții și indiferent de unde se achită pensia specială, anularea sa este un act retroactiv. Pe de altă parte, reclamantele au învederat că raportarea la sistemul contribuțiilor este complet eronată. Nici pensia de asigurări sociale nu se achită din contribuțiile pe care o persoană le-a achitat de-al lungul vieții către bugetul de asigurări sociale, iar instanța constituțională admite acest fapt. În aceste condiții, orice raportare la lipsa unor contribuții pentru pensiile speciale este doar o încercare de mascare a presiunilor de ordin politic care au condus la o astfel de decizie, complet opusă întregii jurisprudențe a C. C. de până la acest moment. Au apreciat reclamantele că decizia nr. 8. a C. C. este cu atât mai bizară cu cât prin este decizia nr. 874 din aceeași dată s-a renunțat la distincția dintre pensia contributivă și cea necontributivă, citând în acest sens și o soluție a C. Europene a D. O. De asemenea, H. nr. 7. contravine dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. care se aplică cu prioritate față deoarece altă dispoziție de drept intern, în temeiul art. 20 alin. 2 din C., întrucât impune o privare de proprietate discriminatorie și lipsită de proporționalitate. În ceea ce privește cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantele au arătat că aceasta are la bază un caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004 și este menită a preveni o pagubă iminentă, în sensul art. 2 alin. 1 lit. ș din aceeași lege. A. în vedere motivele expuse, reclamantele au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Prin întâmpinare, pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI a solicitat respingereaacțiunii formulată de reclamantă, invocând mai multe excepții. În primul rând, pârâtul a invocat excepția conexității, raportat la existența dosarului nr. (...)/a1, apoi a nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului, având în vedere că din actele comunicate împreună cu citație nu reiese dacă au fost achitate taxele corespunzătoare acestei cereri de către fiecare reclamant în parte, motiv pentru care solicită instanței verificarea respectării obligației de plată a taxă judiciară de timbru de către toate părțile reclamante, iar în cazul celor care nu și-au îndeplinit această obligație legală, să se dispună anularea cererii potrivit disp. art. 105 alin. 2 teza finală C.pr.civ. De asemenea, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile față de Guvernul României. Referitor la excepția lipsei de interes a reclamanelor, pârâtul menționează că acestea solicită suspendarea/anularea executării H. nr. 7., deși dispozițiile acesteia au fost executate material, pensiile de serviciu, stabilite în baza legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, fiind deja recalculate de către casele teritoriale de pensii în evidența cărora se află beneficiarii pensiilor de serviciu și emise noile decizii de pensie. A. în vedere că actul administrativ a fost executat material și a intrat în circuitul civil, prezenta cerere nu asigură părții reclamante un folos practic, nefiind îndeplinite condițiile de exercițiu a acțiunii referitoare la legitimitatea și actualitatea interesului. Pe fondul cauzei, în situația în care instanța va respinge excepțiile mai sus invocate, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, sub ambele capete de cerere, respectiv anularea și suspendarea executării actului. Cu privire la cererea de anulare a H. nr. 7., pârâtul a arătat că pronunțându-se asupra obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea Constituțională, prin D. nr. 8., a stabilit că sunt constituționale dispozițiile privind recalcularea pensiilor de serviciu prevăzute la art. l din lege, cu excepția pensiilor de serviciu ale judecătorilor, procurorilor și judecătorilor, respectiv magistraților asistenți ai C. C., recalcularea acestora urmând a se realiza conform prevederilor legale în vigoare. A., în executarea dispozițiilor legale, G. a fost abilitat să aprobe prin hotărâre, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a L. nr. 119/2010, metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. l. Reclamantele au solicitat anularea H. nr. 7., respectiv a art. 2 și art. 4 din Normele metodologice întrucât acestea încalcă principiul neretroactivității legii și principiul drepturilor câștigate conform art. l5 alin. 2 din C., cât și jurisprudența C.. Or, actul care califică pensiile speciale ca pensii în înțelesul L. nr. 19/2000 este Legea nr. 119/2010, care, la art. l alin. l prevede "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul L. nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: (. .. )". Relevantă în speță, a apreciat pârâtul, este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi. pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare. adică în domeniul ei propriu de aplicare" - a cărei aplicabilitate a fost consemnată și prin D. C. C. nr. 871/(...) referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. A., referitor la încălcarea dispozițiilor art. l5 alin.(2) din C., pârâtul a apreciat că măsura recalculării pensiilor își produce efecte de la data intrării în vigoare a legii, fără a afecta pensiile deja încasate și, prin urmare, nu se încalcă principiul neretroactivității. Totodată, dreptul la pensie este dreptul garantat de C., iar nu cuantumul acestuia, legiuitorul fiind în drept să modifice, ori de câte ori apare această necesitate, condițiile și criteriile de acordare a pensiilor, modul de calcul și cuantumul acestora. În final, pârâtul a apreciat că susținerile reclamantelor privind reducerea pensiei, raportate la jurisprudența C., nu pot fi reținute, întrucât Curtea E. a D. O. a statuat că legea nu garantează un anumit cuantum al dreptului patrimonial, ci doar plata acestuia, ca drept câștigat. Din rațiuni de ordin administrativ, ce țin de modalitatea de funcționare a sistemului E., înainte de primul termen de judecată cererea reclamantelor privind suspendarea actului administrativ contestat - HG 7. a primit un număr asociat - (...)/a1, fiind soluționat în mod distinct de prezentul dosar. Analizând acțiunea reclamantelor, privind anularea HG 7., prin raportare la excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul Guvernul României, Curtea reține următoarele: Reclamantele A. A., A. E., A. C., C. R., D. S., L. M., M. I. și V. C.- M. s-au adresat instanței de contencios administrativ, solicitând anularea H. nr.7. privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c) - h) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea 1, nr. 528/(...) . Autorul excepției inadmisibilității susține că reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile reglementate de disp. art.7 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, condiție necesară și obligatorie și în cazul cererii de suspendare/ anulare a unui act administrativ. Trebuie subliniat faptul că procedura prealabilă este o condiție prealabilă și obligatorie atât în cazul cererilor de suspendare a unor acte administrative cât și în cazul celor de anulare a acestora. În cazul special al Hotărârilor G.ui este stabilit cu valoare de principiu că acestea sunt emise pentru organizarea executării legilor sau ordonanțelor, în virtutea dispozițiilor art. 108 alin. 2 din Constituția R., bucurându-se de prezumția de legalitate. Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și veridicitate și că acest act administrativ constituie el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput într-o ordine juridică, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Tocmai de aceea suspendarea / anularea actelor administrative, ca operație juridică de întrerupere vremelnică/ definitivă a efectelor acestora, ne apare ca o situație de excepție, care poate fi de drept, când legea o prevede (exemplu art. 123 alin. final din C.) sau judecătorească, dar în limitele și condițiile prevăzute de lege. Instanța constată că reclamantele, deși li s-a pus în vedere în dosar (...)/a1 să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile, nu au depus la dosar nici un înscris prin care să -și susțină punctul de vedere cu privire la acest incident procedural. Reclamantele nu au depus la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile, nefăcând în acest sens dovada că s-a adresat emitentului actului cu solicitarea de revocare a H. nr. 7.. Rațiunea legiferării obligativității formulării plângerii prealabile, anterior sesizării instanței rezidă din împrejurarea că, emitentul actului are posibilitatea revocării acestuia, situație în care o acțiune în justiție ar apărea ca lipsită de interes. Întrucât emitentului actului nu i s-a dat posibilitatea, urmare a lipsei plângerii prealabile, de a-și reanaliza actul și eventual de a-l revoca, excepția inadmisibilității acțiunii va fi admisă, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamante, ca inadmisibilă. PENTRU A.E MOTVE ÎN NUMELE L. Respinge ca neîntemeiată excepția de conexitate. Respinge ca neîntemeiată excepția nulității acțiunii. Admite excepția inadmisibilității acțiunii. Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantele A. A., A. E., A. C., C. R., D. S., L. M., M. I. și V. C.- M. împotriva pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect anularea HG 7.. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de (...). PREȘEDINTE, GREFIER, M. H. D. C. Thred./M.H. 10 EX./(...)
| ← Decizia civilă nr. 6106/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... | Decizia civilă nr. 5505/2011, Curtea de Apel Cluj - Secția... → |
|---|
